KirV

19 octombrie 201b
METODE DE EVALUARE A ACTIVITATII BANCARE
1. Indicatorii profitului in evaluarea activitatii bancare
1. Specificul eficientei in domeniul bancar
2. Eficienta i rentabilitate
3. Indicatorii profitabilitatii bancare
4. Indicatorii principali ai contului de rezultate
5. Indicatori de performanta bancara
1. Specificul eficientei in domeniul bancar
Ca orice societate comerciala i bancile ii desfaoara activitatea pe baza criteriului de
profitabilitate. urmarind in mod permanent obtinerea de profit net in conditii de riscuri specifice (evolutia
economica generala, restrictii impuse de banca centrala, insolvabilitatea, structura financiara a bancii), de
care orice banca trebuie sa tina seama in desfaurarea activitatii sale.
Profitabilitatea este un indicator revelator al pozitiei competitive a unei banci pe piete bancare i al
calitatii managementului sau, i asigura sanatatea sistemului bancar.
Abordate in maniera traditionala bancile apar ca societati comerciale primitoare i distribuitoare de
capital. In calitatea lor de intermediari principali in relatia economii - investitii, bancile desfaoara atat
activitati de mobilizare a resurselor agentilor economici sau persoanelor fizice, temporar disponibile, cat i
de distribuire a acestora sub forma creditelor, in cadrul unui echilibru relativ intre operatiunile pasive i
active proprii.
In aceste conditii dobanda este sursa principals de venit i este evident ca profitabilitatea unei banci
este cu atat mai mare cu cat diferenta intre dohanzile incasate si cele platite este mai mare. P ar, bancile ii
procura banii din mai multe surse^la costuri diferite i ii plaseaza in economie prin acordarea de credite sau
achizitionarea de titluri de valoare, obtinand venituri diferentiate. Prin urmare, structura pasivelor bancare
exercita puternica influenta asupra costului resurselor, iar cea a activelor ce compun portofoliul bancar
determina volumul veniturilor obtinute.
Practica bancara traditionala - bazata pe constituirea de depozite i acordarea de credite - este astazi
doar parte din activitatea tipica a bancilor, fiind adesea i cel mai putin profitabila. Sursele majorejde,
profitabilitate ale bancilor sunt tranzactionarea pe pietele financiare i generarea veniturilor cu ajutorul
comisioanelor. Aceasta schimbare in structura profitului bancilor a avut un efect de ameliorare a
profitabilitatii fara majorarea riscului de credit traditional care rezulta din portofoliile de credite.
Mai mult decat alte domenii activitatea bancara este una extrem de particulars daca avem in vedere
atat functiile bancii cat i caracteristicile de extrema volatilitate a majoritatii produselor i serviciilor
bancare i din aceasta cauza in managementul bancar legatura direct proportionala dintre profit i rise este
obligatorie. Bancile actioneaza in conditii de incertitudine mai mult decat organizatiile nonbancare atat in
domeniul resurselor care nu au stabilitate cuantificabila cat mai ales in domeniul plasamentelor care
contin un factor de rise prin natura lor.
Bancile doresc, evident, un profit cat mai mare din activitatile lor i, in egala masura, minimizarea
riscurilor, de aceea performanta bancara vizeaza mai intai de toate determinarea soliditatii bancii, a gradului
de expunere a acesteia in fata diverselor categorii de rise i mai apoi a nivelului de eficienta al acesteia.
Din aceste considerente diagnosticul financiar asupra activitatii bancare are doua componente:
l /" - diagnosticul rentabilitatii (rentabllitatea capitalului propriu, rentabilitatea economi ca);
- diagnosticul riscurilor (riscul de exploatare, riseul financiar, riscul de faliment).
I
2. Eficienta i rentabilitate
Profitul constituie, In economia de piata, ratiunea de a fi a oricarui agent economic, fiind considerat
un catig ce remunereaza factorii de baza, clasici ai productiei (capitalul, pamantul, munca) urmarit, din
punct de vedere strategic, pe doua orizonturi de timp: termen scurt i termen mijlociu i lung.
Rentabilitatea reflecta capacitatea firmei de a produce profit, oglindind intr-o forma sintetica
eficienta intregii activitati economice a ei i este una din formele de exprimare a eficientei economice.
Referitor la eficienta economica, metoda principals a analizei sistemelor economice constituie
analiza eficientei acestora, ca atribut al actiunii performante a agentului economic. (Performanta economica
reprezinta functia specifica, contributia firmei i motivul existentei acesteia. Firma functioneaza pentru a
obtine performante i rezultate economice).
In sens larg eficienta inseamna Scop dorit cu efort minim {principiul universal aI lui Maupertius
sau principiul minimei actiuni), punandu-se Tntrebarea de la ce grad de concordanta intre rezultat i scop
incepe eficienta. Aceasta face ca, in definirea eficientei economice sa se aiba in vedere imbinarea a doua
laturi, cantitativa i calitativa, iar eficienta economica sa fie data de relatia:
EFICIENTA ECONOMICA = ECONOMICITATE x EFICACITATE,
cu alte cuvinte este eficienta acea actiune care asigura atingerea scopului (eficacitate) in conditii de
cheltuieli minime (economicitate).
Masurarea eficientei economice se face tinand cont de anumite criterii de eficienta (grad de
economisire, grad de valorificare, nivel de actualizare), in doua variante:
- in marime absoluta, prin metoda diferentei, obtinandu-se soldurile intermediare de gestiune: marja
comerciala, valoarea adaugata, EBE (excedentul brut din exploatare), profit din exploatare, profit financiar,
profit exceptional, profit net etc;
- in marime relativa, cu ajutorul indicatorilor de eficienta, obtinuti prin raportarea efecteior la efortul
depus pentru obtinerea lor (efect util pe unitatea de cost antrenata) i viceversa (cost specific pentru
obtinerea unei unitati de efect util) - rate ale rentabilitatii.
Determinata astfel, eficienta activitatii bancare este uor de monitorizat, i orice demers managerial
va fi in masura sa duca la optimizarea activitatii bancare i la valorificarea superioara a resurselor financiare
mobilizate in banci.
3. Indicator profitabilitatii bancare
Activitatea complexa a bancilor comerciale, in special activitatea financiara, necesita analiza
financiara completa i complexa a eficientei i performantei obtinute. Aceasta analiza poate fi facuta prin:
folosirea indicatorilor principali ai contului de rezultate (modelul francez) care pun in evidenta
particularitati specifice ca expresii contabile ale activitatii bancare.
folosirea indicatorilor de performanta bancara, modele de calcul ale acestora putand fi dezvoltate pentru
determinarea influentei factorilor asupra evolutiei fiecaruia dintre indicatori;
folosirea sistemului de rate recomandat de Comisia Bancara din Franta i anume:
- ratele de structura i de activitate;
- ratele de exploatare i de rezultate;
- ratele de gestiune.
analiza riscurilor asumate, data fiind aversiunea bancilor fata de rise.
4. Indicatorii principali ai contului de rezultate
Masurarea performantelor (i implicit a riscurilor) are in primul rand determinare contabila,
regasita in contul de rezultate. Principalele solduri i regrupari ale contului de rezultate sunt prezentate
astfel:
Veniturile activitatii bancare
-) datoriile activitatii bancare
=) Venitul Net Bancar (VNB)
+) alte venituri ale activitatii
-) datorii generale ale activitatii
-) alte datorii ale activitatii
=) Rezultatul Brut al Exploatarii (RBE)
-) amortismente i provizioane
+) soldul ajustarilor de valoare i al dotarilor-retragerilor din provizioane pentru riscurile bancare generale
=) rezultatul activitatii
+) rezultatul exceptional
) impozit
=) rezultatul exercitiului
1) Venitul net bancar (VNB) - venit ce se degaja din activitatea de intermediere financiara i de
prestator de servicii al bancii. Ca structura, venitul net bancar este constituit din venituri nete din dobanzi i
asimilate (comisioane) i este asimilat valorii adaugate in cadrul intreprinderilor (sau productie bancara
asimilat in valoare absoluta la calcularea PIB). Analiza profitabilitatii incepe prin considerarea structurii
veniturilor unei banci i ale componentelor acestora - venituri din dobanda, venituri din comisioane bazate
pe tranzactii, venituri din tranzactionare i alte surse de venituri - i tendintele de-a lungul perioadei de
observare. Sunt comparate, in acelai scop, alcatuirea diverselor categorii de active cu alcatuirea veniturilor
brute determinandu-se exact modul in care sunt angajate activele bancii i daca veniturile generate sunt
obtinute acolo unde se consuma energia. Acest lucru permite analistului sa determine calitatea i
stabilitatea profitului unei banci, inclusiv sursele acestuia i modificarile in structura lor.
2) Rezultatul brut din exploatare (RBE) - expresia activitatii obinuite, normale a bancii, dupa
luarea in considerare a costurilor de functionare. Este folosit mai ales in compararea activitatii bancare
desfaurate in conditii diferite i se calculeaza cu relatia:
RBE = VNB - Ch. generale de exploatare - dotatii pentru amortismente
Astfel, bancile cu retea extinsa vor avea cheltuieli mai mari de retea dar i resurse mai ieftine, in
timp ce bancile cu retea de proportii mai reduse vor avea cheltuieli de retea mai mici dar i resurse mai
scumpe, un intreprinzator interesat in domeniul bancar putand opta pentru una din cele doua variante.
3) Rezultatul net bancar (RNB) - profitul - reprezinta rezultatul final care reflecta efectele nete a^P
politicilor i activitatilor unei banci intr-un exercitiu financiar, impactul riscurilor asupra rezultatelor
bancare i se determina pe baza rezultatului brut din exploatare cu relatia:
RNB = RBE - dotatii privind provizioanele asupra creantelor $i operatiunilor extrabilantiere -
dotatii privind fondul general de riscuri + Rezultate exceptional - impozite
Rezerva potentials de cretere a rentabilitatii bancare reprezinta monitorizarea cheltuielilor
generale impunandu-se, ca cale de perfectionare a gestiunii bancare, gestiunea interna a costurilor
bancare.
3
5. Indicatori de performanta bancara
Pentru evaluarea starii economice i financiare a bancilor, literatura de specialitate propune
utilizarea urmatorului sistem de indicatori de performanta bancara:
1) marja neta din dobanzi (rata veniturilor din dobanzi);
2) rata profitului;
3) rata utilizarii activelor;
4) rata rentabilitatii economice (ROA);
5) rentabilitatea financiara (a capitalului - ROE);
6) efectul de parghie (gradul de indatorare).
Problema utilizarii indicatorilor - expresii sintetice ale situatiei de f apt- este importanta i comporta
nuante diferite pentru ca:
- exprimarea cifrica a nivelului anumitor indicatori ofera imagine in acelai timp sintetica i
cuprinzatoare (fara a fi completa) a rezultatelor activitatii unei band;
- calculul in dinamica a indicatorilor performantei bancare da posibilitatea, pe de parte, de a
compara nivelurile acestora fata de anumite valori de referinta i a stabili astfel, tendinta de evolutie a
activitatii bancare, iar pe de alta parte, se pot efectua analize pertinente i relevante in legatura cu factorii
care au influentat evolutia, in sens pozitiv sau negativ a indicatorilor in cauza.
In urma acestui ultim tip de analiza (pe factori de influenta) se pot stabili masuri pentru:
imbunatatirea echilibrului I ntre plasamente i resurse; rationalizarea cheltuielilor de functionare;
optimizarea numarului de clienti, a volumului produselor i serviciilor bancare oferite clientilor etc.
Obiectivul activitatii bancare este maximizarea valorii investitiei proprietarilor in banca. Dupa cum se
ttie bancile opereaza cu resurse imprumutate care sunt un multiplu substantial al capitalului propriu. Acest
lucru impune atingerea unui nivel al profitului inalt pentru a mentine pe proprietari (actionari) care sunt
direct interesati de ceea ce se intampla cu investitia lor.
Valoarea investitiei proprietarilor in banca depinde atat de marimea profitului obtinut de banca, deci
de eficienta utilizarii capitalului actionarilor i a resurselor atrase, cat i de riscurile asumate i ce
perspective ofera viitorul. In mod sintetic acest lucru este aratat in fig. I .
Figura 1. Valoarea investitiilor in actiunile bancare
Aceasta valoare va influenta valoarea de piata a actiunilor bancii, capacitatea de a achizitiona capital
i resurse suplimentare.
Pretul de piata al actiunilor este cel mai bun indicator al valorii investitiei proprietarilor in banca
pentru ca reflecta evaluarea performantelor de catre piata concentrand atat valoarea catigurilor obtinute, cat
i pretul platit de banca pentru riscurile asumate.
Bancile ii constituie capital fix din aporturile actionarilor, atrag resurse de la depunatori pe care le
fructifica facand plasamente in diverse tipuri de investitii in urma carora obtine venituri din care suporta
salarii, taxe, impozite, amortizarea capitalului, platete dobanzi, ramanandu-le un profit a carui marime
depinde de eficienta investitiilor facute. Obiectivul fundamental urmarit de managementul bancii este
maximizarea valorii investitiei proprietarilor:
(Formula nr.l) ------ =maximizare
Capital propriu
Acest lucru presupune utilizarea eficienta a factorilor de productie in vederea obtinerii unui profit
maxim, ceea ce din punct de vedere al eficientei inseamna:
Efect
(Formula nr.2) - = maxim
Efort
In cazul bancilor, indicatorul este denumit ROE (return on equity) care se exprima prin:
Profit
(Formula itr.3) ROE =------;-------------- =max im
Capital propriu
Maximizarea ROE-ului este consecinta utiizarii eficiente a tuturor resurselor bancii (proprii i
atrase)prin realizarea unor investitii de calitate.
Analiza eficientei presupune evaluarea performantelor actuale ale bancii constituind primul pas necesar in
planificarea pe termen scurt, mediu i lung. Calculul indicatorilor de eficienta este necesar din urmatoarele
motive:
permite compararea indicatorilor aferenti perioadei precedente cu valorile obiectiv, planificate
de catre managementul bancii, precum i stabiIirea abaterilor;
ajuta managementul bancii sa stabileasca obiectivele privind dimensiunea compromisurilor intre
rise i profit la care banca poate fi rentabila;
comparand rezultatele obtinute cu rezultatele unor banci asemanatoare, ajuta la stabilirea
punctelor tari i slabe ale bancii.
Profit net
(Formula nr.4) ROE = --------- ------------ 100,
Capital propriu
in care ROE masoara rata de recuperare a investitiei actionarilor bancii i care trebuie comparata cu
rata medie a dobanzilor i a inflatiei aferente perioadei supuse analizei.
Creterea inflatiei duce inevitabil la scaderea catigurilor aferente actiunilor pe care actionarii le
poseda, ceea ce face i valoarea capitalului propriu al bancii sa scada, afectand dezvoltarea pe viitor a
bancii. De aceea se impune analiza profunda a rentabi 1itatii capitalului propriu prin descompunerea
indicatorului in urmatoarele componente (indicatori):
Profit net Venit din exploatare Active
(Formula nr.5) ROE = (---------------------------- ----------------------------- ) ----------------------, adica
Venit din exploatare Active Capital propriu
(Formula nr. 6) ROE = RPN xU A xGI sau ROE = ROA x GI in care:
RPN rata profitului net,
UA utilizarea activelor bancii,
GI - gradul de indatorare,
ROA - rentabilitatea activelor.
Fiecare indicator include diferite aspecte ale eficientei astfel:
RPN - reflecta eficienta cheltuielilor facute de managementul bancii, cheltuieli aferente gestionarii
resurselor i plasamentelor, a riscurilor i asigurarii functionarii bancii.
[
Rata profitului net (RPN) trebuie sa fie un indicator controlat atent de catre managementul bancii printr-o
gestionare riguroasa a cheltuielilor, deoarece astfel bancile ii pot create profiturile i deci
dividendele acordate actionarilor.
UA - reflecta capacitatea managementului de a investi in active care aduc catig. Utilizarea activului (UA)
prin plasamente in active care aduc catiguri mari i sigure bancii, asigura in mod direct creterea
profitului pe active obtinut de banca i deci creterea ROE.
GI - reflecta capacitatea managementului de a concura cu celelalte banci privind atragerea sumelor
disponibile din economie. Din cei trei indicatori gradul de indatorare (GI ) inregistreaza valorile cele
mai mari ca urmare a faptului ca bancile opereaza in principal pe seama resurselor atrase. Cu cat
gradul de indatorare a bancii este mai amre, cu atat rentabilitatea capitalului propriu este mai mare.
Daca aceti indicatori scad, managementul bancii trebuie sa analizeze motivele care stau la baza
acestor diminuari.
Descompunerea lui ROE ajuta administratorii bancii sa determine elementele care participa la
obtinerea indicatorului ROE, precum i luarea unor decizii care sa stopeze sau sa amplifice valorile fiecarui
indicator.
Profit net
ROE =---------------------
Capital propriu
>f
Figura 2. Elementele care participa la obtinerea indicatorului ROE
In mod clar, descompunerea indicatorului ROE in permite analiza temeinica a cauzelor care
determine diminuarea profiturilor bancii, sugerand totodata i locul unde managementul trebuie sa caute
solutii i sa ia decizii in vederea remedierii profitului bancii.
Din analiza celor trei indicatori se poate concluziona ca realizarea unor profituri mari depinde de
serie de factori, cum ar fi:
controlul sistematic asupra cheituielilor de exploatare, astfel incat venitul din exploatare sa se
diminueze cat mai putin;
controlul atent al expunerii bancilor la rise, astfel incat gestiunea acestora sa nu coste mult banca;
ridicarea calitatii portofoliului de credite, astfel meat pierderile sa afeeteze cat mai putin venitul din
exploatare al bancii.
Rentabilitatea activelor ROA (return of assets) este indiccatorul care reflecta capacitatea
managementului bancii de a folosi eficient resursele de care dispune banca in scopul maximizarii profitului.
Profit net
(Formula nr. 7) ROA =------------- 100
Active
Intre ROA i ROE exista urmatoarea relatie:
Active
(Formula nr.8) ROE = ROA --------------------- 100 = ROA G1 100
Capital propriu
Din aceasta relatie se poate concluziona ca banca chiar daca are un ROA scazut ea poate obtine un
ROE mare prin folosirea maxima a resurselor atrase i minima a capitalului propriu, cu alte cuvinte cu cat
gradul de indatorare este mai mare, cu atat ROE este mai mare.
Deci, in timp ce eficienta reprezentata de ROA scade, banca trebuie sa-i asume riscul de indatorare
in aa fel incat sa satisfaca ateptarile actionarilor.
Marja dobanzii, indicator ce exprima eficienta utilizarii de catre managementul bancii a resurselor
imprumutate sau catigul obtinut de banca din investitiile facute pe seama resurselor atrase.
I ndicatorul se determina astfel:
, oi . , Dobanzi Dt Dobanzi Ct .
(Formula nr.9) Md =(------------=--------------------=-----) 100
Active_cu_ % Pasive_cu_ %
Valoarea indicatorului depinde de urmatorii factori:
calitatea investitiilor flcute de banca materializata in plasamente
timp) i profitabile;
capacitatea managementului de a atrage resurse ieftine;
utilizarea maxima a resurselor atrase in investitii care aduc profit.
Marja neta din dobanzi (rata veniturilor din dobanzi Rvd) exprima
dobanzi (diferenta dintre dobanzi incasate i dobanzi platite) pe de parte i
parte.
(Formula nr. 10) Rvd = Dl ' P P . l oo
Av (cu %)
in care:
Rvd - rata veniturilor din dobanzi;
Dl - dobanzi incasate;
Dp - dobanzi platite;
Av - active valorificate
Av = - A N ; in care:
= total active;
AN = active nevalorificate (in activitatea de acordare a creditelor).
Activele valorificate, ca notiune, reprezinta diferenta dintre totalul activului bilantier i suma
urmatoarelor elemente de activ: casa, mijloace fixe, obiecte de inventar, decontari i debitori, alte active,
care insumate formeaza activele nevalorificate. Conceptele active valorificate i active nevalorificate se
refera la implicarea activului bancii in activitatea de acordare a creditelor.
sigure (incasarea dobanzilor la
raportul dintre venitul net din
activele valorificate, pe de alta
valoare mare a acestui indicator, deci un venit net din dobanzi cat mai mare la acelai nivel al
activelor exprima activitate profitabila (colectare i redistribuire de capital), deci un bun management al
activelor i pasivelor. De asemenea, marja neta din dobanzi ridicata poate fi obtinuta pe seama angajarii in
activitati riscante.
Un nivel redus al marjei poate reflecta cheltuieli mari cu dobanzile (dependents de pasive volatile,
pe termen scurt), dar i atitudine mai prudenta a bancii, care conduce la venituri din dobanzi mai mici.
Marja din dobanzi ridicata este caracteristica bancilor de detaliu (retail), care au larga retea de
sucursale, filiale, agentii in teritoriu, ce ii procura resursele la un pret scazut, in timp ce bancile cu ridicata
(banca centrala) au marja mai scazuta datorita unui cost al procurarii fondurilor mai ridicate.
Ponderea pierderilor din credite in total credite (Ppc) - indicator care exprima eficienta activitatii
de creditare a bancii i se determ ina astfel:
Pierderi din credite
(Formula nr. 11) Ppc = -------------------------- 100
Total credite
Din punct de vedere al eficientei acest indicator trebuie sa fie cat mai mic, deoarece pierderile sunt g b
suportate in mod direct de catre actionari. Deci, valoarea lui ROE este afectata direct de calitatea creditelor
acordate de banca.
Rata solvabilitatii patrimoniale(Rsp) - indicatoml este opus gradului de indatorare al bancii.
Bancile care opteaza pentru un rise al capitalului mic i efectul de levier al indatorarii va fi mai mic i
profitul obtinut va fi mic, deci cu cat valoarea indicatorului Rsp este mai mica cu atat valoarea lui ROE va
fi mai mare.
I ndicatorul se determina astfel:
Capital propriu
(Formula nr. 12) Rsp =--------------------- 100
Active
Efectu! de parghie (multiplicatorul de fonduri proprii) sau srudul de indatorare (Gi) exprima
raportul intre activele totale (capitalul imprumutat) i capital propriu. Este un indicator de structura i are in
general valori mai mari de 10. Reflecta gradul in care utilizarea unor resurse suplimentare servete creterii
rentabilitatii capitalului propriu (a rentabilitatii financiare). Acest indicator variaza invers proportional cu
ponderea capitalului in totalul pasivelor bancare. Cu cat ponderea capitalului propriu este mai mare, cu atat
riscul bancar este mai mic i efectul de parghie de asemenea. pondere mai mica a capitalului propriu
semnifica un rise bancar $i un efect de parghie mai mare. Cu alte cuvinte efectul de parghie compara
activele cu fondurile proprii astfel ca valoare mare a acestui indicator arata un grad mare de indatorare. El
sugereaza ca un randament mai mare al fondurilor proprii poate fi obtinut fie prin majorarea actiunilor, fie
prin cre$terea gradului de indatorare. Relatia de calcul este:
(Formula nr. 13) G i - ------^CtlVe------ 100
Capital propriu
In acelai timp administratorii bancii trebuie sa efectueze un control riguros asupra riscurilor
bancare, care sunt factori importanti de care depinde profitabilitatea bancii. Managemnetul riscurilor
presupune prevenirea, masurarea i gestionarea riscurilor.
Calculul indicatorilor de rise permite interpretare a lor prin prisma cauzelor, consecintelor i
efectelor in timp asupra proitabilitaii bancii. Studierea atenta a structurii in dinamica a activelor i
pasivelor bancii conduce la obtinerea unor informatii suplimentare referitoare la profitul bancii i expunerea
la rise.
11111[111111111111111111[111111111111)11111111111111
8
Gestionarea eficienta a riscurilor impune naliza cost/profit, pentru ca deciziile aplicate sa fie
ieftine, in aa fel incat profitabilitatea scontata prin asumarea riscurilor sa nu fie afectata.
Riscurile financiare sunt singurele riscuri care pot si cuantificate prin intermediul unui sistem de
indicatori. Riscurile financiare sunt consecinta dezechilibrelor permanente care apar intre activele i
pasivele bancii.
Riscul de credit consta in probabilitatea ca dobanda i (sau) imprumutul sa nu fie rambursate de
imprumut conform contractului. Evalurea riscului de credit se determina prin intermediul indicatorului:
Credite restante
(Formula nr. 14) Rata creditelor restante =-------- -------- 100
Total credite
Rata creditelor restante evidentiaza calitatea portofoliului de credite a bancii, cu cat indicatorul
inregistreaza valori mai mari, cu atat banca este expusa mai mult riscului de credit. Limita maxima admisa
(conform standardelor internationale) a acestui indicator este de 6%.
Riscul de lichiditate este consecinta nerambursarii creditelor i dobanzilor la termen, precum i a
necorelarii pe scadente de catre managementul bancii, sau a unor retrageri masive i neateptate a
depozitelor de catre clienti. Riscul de lichiditate se determina astfel:
Active lichide
(Formula nr. 15) Re =------------------- 100
Pasive lichide
Se tie ca imprumuturile pe termen lung sustinute din resurse pe termen scurt sunt cele mai
profitabile pentru banca. Acest lucru presupune arbitrare permanenta a legaturilor dintre scadentele
activelor i pasivelor bancii.
Valoarea indicatorului trebuie sa fie cat mai aproape de 100% pentru ca banca sa faca fata
evenimentelor pe care le-am expus. Un indice mare de lichiditate indica insa banca mai putin riscanta, dar
mai putin profitabila.
Riscul ratei dobanzii (Rd) este consecinta fluctuatiei ratei dobanzii i se determina astfel:
, ... _ , Active sensibile la fluct. ratei dobanzii
(Formula nr. 16) Rd =-----------------------------------------------------
Pasive sensibile la fluct. ratei dobanzii
Mentinerea raportului in jurul valorii 1 diminueaza riscul, dar poate sa diminueze i profitul
bancii. Asupra ratei dobanzii managerii ii concentreaza atentia in mod deosebit, deoarece fluctuatiile ratei
dobanzii pun in pericol atat catigurile, cat i intreg portofoliul bancii.
Variatiile mari ale dobanzii din cauza inflatiei i conjunctura economica pot influenta in mod drastic
costurile, rambursarile i valoarea activelor bancii. Bancile care dau imprumuturi cu rata dobanzii fixa pe
seama unor depozite pe termen scurt cu rata dobanzii fluctuante se condamna la faliment.
Fluctuatiile ratei dobanzii influenteaza puternic venitul net din dobanda, in mod explicit impactul
fluctuatiei ratei dobanzii asupra venitului net din dobanda este redat in tabelul ce urmeaza:
Structure activului i pasivului Evolutia ratei dobanzii Venitul net din dobanda
Rd< 1
Active sensibile < pasive sensibile
create scade
scade create
Rd>l
Active sensibile > pasive sensibile
create create
scade scade
Riscul insolvcibilitatii este consecinta calitatii proaste a portofoliului de investitii al bancii.
Daca banca se incarca cu un volum excesiv de credite proaste sau daca parte din investitiile
financiare scad generand pierderi, resursele proprii care sunt proiectate sa absoarba pierderile ar putea fi
insuficiente.
In acest caz, managementul va trebui sa atraga resurse suplimentare pentru a contracara
nerambursarile din credite i sa tina banca deschisa bonificand dobanzi mai mari pentru a atrage resurse care
sa salveze banca - simptom specific bancilor care promoveaza ineficienta in gestionarea resurselor i
plasamentelor.
I ndicatorul se determina astfel:
^ , ,-v r, Fonduri proprii
(Formula nr. 17) Ri =-----------------------------------------; 100
Active ponderate in func.de rise
Diversificarea portofoliului de active reprezinta metoda cea mai eficienta de protejare a bancii
impotriva riscurilor. Este evident ca profiturile bancii cresc prin asumarea unor riscuri mai mari. Cu
siguranta ca atat managementul, cat i actionarii prefera profituri ridicate la un nivel acceptabil al riscurilor.
Desigur, rentabilitatea crete prin asumarea unui rise mai mare dintre cele patru categorii de rise
financiar (credit, dobanda, lichiditate, capital). De exemplu, banca poate sa atraga resurse pe termen scurt,
pe care sa le plaseze pe termen lung la rata a dobanzii mai mare, dar ii asuma in schimb riscul de
lichiditate i de dobanda.
De asemenea, pentru a-?i create rentabilitatea banca poate sa-i asume i un rise de credit mai mare,
acordand credite riscante mai scumpe sau poate sa-i asume i riscul de capital printr-o indatorare mai mare.
Prognoza profituri l or si ri scuril or viitoare in vederea evaluarii relatiei dintre profit si rise impune
parcurgerea urmatoarelor etape:
1. Masurarea ratelor de rentabilitate pentru fiecare din cele patru categorii de rise.
In aceasta etapa se impun niasuratori corecte asupra modului cum creterea sau reducerea riscurilor
afecteaza rentabilitatea bancii.
Dei estimare a intensitatii cu care actioneaza aceste categorii de rise este dificila, este clar ca
asumandu-i riscuri mai mari, in cazul in care celelalte variabile ale mediului raman constante, banca
va obtine rentabilitate mai mare.
Exceptie ar fi situatia cand banca ii asuma mai multe riscuri a caror gestionare poate sa conduca la
costuri mari i deci sa-i micoreze rentabilitatea.
2. A doua etapa este evaluarea corectitudinii managementului bancii, determ inarea punetelor forte
i slabe ale pietei. Seopul acestei etape este acela de a determina riscurile pe care banca i le poate
asuma in vederea atingerii rentabilitatii propuse, in functie de calitatea managementului i evolutia
pietei.
3. A treia etapa consta in determinarea eterogenitatii obiectivelor de rise in conditiile prognoza in viitor,
avand in vedere faptul ca riscul combinat trebuie sa conduca la obtinerea unei rentabiI itati pe care
banca i-a propus sa atinga. De exemplu, riscul de credit in viitor va fi determinat de riscul curent al
bancii, de evolutia economiei i de calitatea evolutiei bazei de credit a solicitantilor. Riscul de lichiditate in
viitor depinde de pozitia curenta a bancii, de capacitatea bancii de a contracta lichiditati i de nevoile
de lichiditati viitoare ale bancii. Riscul ratei dobanzii este mai greu de controlat datorita evolutiilor
neateptate ale variabilelor economice in special inflatia. Daca evolutia viitoare a ratei dobanzii difera
semnificativ de ceva ce banca a prognozat, atunci va trebui sa-i mentina pozitia actuala de rise i in
viitor folosind serie de tehnici specifice gestionarii acestui rise.
4. A patra etapa consta in evaluarea calitafii managementului riscului. Cu un management bun al
riscului, banca poate sa atinga nivelul prognozat de rentabilitate i rise.
Odata stabilita pozitia rentabilitate-risc se pot simula diverse situatii de rentabilitate-risc, oferind
astfel solutii pentm viitor in vederea gestionarii eficiente a resurselor i plasamentelor bancii.
10