Influentele religiosului asupra nonreligiosului

Jean Baechler considera ca religia are influente reperabile

in toate tipurile de activitati umane: asupra alimentatiei,
organizarii spatiului, demografiei etc. Autorul, insa, se
opreste asupra politicului si economicului, ele reprezentand un
interes deosebit pentru sociologia istorica.

Religia si politica
Baechler sustinea ca raporturile religiosului cu politicul
pot fi studiate in regimurile hierocratice (forma de conducere a
societatii primitive si feudale in functie de obiectivele
spirituale ale unei confesiuni spirituale). Intr-un astfel de
regim, titularul puterii se prezinta ca vicar al unui principiu
transcendent, trimis pe pamant si insarcinat sa asigure ordinea
generala si sa garanteze poporului sau popoarelor sale
prosperitate si securitate. In acest caz, autorul sustine ca religia
joac un rol pasiv, cci politicul este cel care o solicita s i
ofere elemente indispensabile definirii sale, insa politicul
paraziteaza intr-un sens ideologic elementele.
In islam, unde politicul i religiosul par a se topi n
proslvirea califatului, regim perfect hierocratic, pot fi aprate,
ca ortodoxe, unele dezvoltri democratice pe baza noiunii att
de fundamentale de comunitate- ummah. Partizanii acestei
poziii pot susine c regimurile hierocratice introduse n
rile musulmane din motive independente de Islam, dar
legate, de pilda, de motenirile Imperiilor romane, bizantin,
mesopotamian, iranian... au deturnat ideologic, n avantajul
lor, un mesaj religios a carui transcriere politica ar fi trebuit s
fie mai curnd de inspiraie democratic.
Oprindu-se mai mult asupra unei probleme mai dificile, i
anume contribuiile posibile ale cretinismului la
democratizarea din urm a regimurilor politice europene,
autorul sustine ca mesajul crestin este mesajul cel mai exclusiv
religios cu putinta, caci in Evanchelii nu se gaseste nimic care
sa aiba legatura cu cosmologia, moravurile, dreptul, politicul,
iar totul este concentrat asupra dragostei dintre Creator si
creatiile sale si a dragostei dintre creatii. Astfel se pot repera
doua consecine politice. In prima, autorul sustinea ca intr-o
politie cretin cu regim monarhic, suveranul nu poate scpa
de condiia uman, cretinii nu se simt legai de nici o dinastie,
i cu att mai puin de un monarh anume, supunerea cretinului
n faa unui guvernant nu poate fi absolut, regele i mpratul
snt delegai ai poporului cretin de care snt legai printr-un
contract, contractul poate fi rupt unilateral, de una din cele
doua pri, poporul poate s nu se supun, dar regele poate sa
trieze i s treac la tiranie. A doua consecin este i mai
important. Deoarece cretinismul nu ncheie nici o aliana
natural cu vreun regim politic i se concentreaz exclusiv
asupra religiosului pur, el nu opune nici un obstacol de
principiu democratizrii.
De asemenea se stie faptul ca Biserica a avut i are
ntotdeauna probleme de adaptare la modernitatea
democratic, iar conflictele dintre Biseric i democraii n
secolul al XlX-lea i chiar al XX-lea nu snt nvluite n
mister: prima repugna celor din urm, i viceversa. Baechel
considera ca prima se rzbuna acceptnd cu entuziasm orice
regim autoritar care este, pare, se proclam sau ar putea fi
cretin, iar cele din urma rspund prin anticlericalism i uneori
prin antireligie.
n cadrul politiilor medievale i modeme, sustinea autorul,
ierarhia ecleziastica i-a jucat rolul de contraputere. Dintr-un
punct de vedere strict profan, ea reprezint o ierarhie tehnic
printre multe altele, cu care alctuiete o ierarhie social.
Ierarhia ecleziastic este n ntregime de partea elitelor de
origine seniorial, feudal si burghez, care snt la rndul lor
autonome fa de stat.
O alt instituie cretina a contribuit la policentrismul ce
marcheaz Europa: parohia. Ea este unul din cele trei cercuri
ce definesc satul european, mpreun cu senioria i comuna
unitatea administrativ. Preotul este un personaj esenial, el
este mai important dect seniorul, pentru ca el este de partea
enoriailor i mpotri-va seniorului, preotul contribuie la
autonomia satului, ferindu-1 sa se risipeasc ntr-un ansamblu
exterior i mpiedicn-du-1 s devin independent.
De asemenea parohia ofer i prilejul soluionrii unor
probleme profane caci construcia i ntreinerea bisericii,
dijma, casa parohial, donaiile i legaturile trebuie sa fie
reglementate de parohia reunit ntr-o adunare, unde se
regsesc aproape aceleai persoane ca i n adunarea
comunala. Aceste adunri snt mai ales centre autonome de
decizie, pentru c nii ranii preiau problemele materiale
aprute n practicile lor religioase. In concluzie, prin instituia
parohiei, Biserica a dat ranilor ocazia s resimt i s i
exprime suveranitatea i libertatea ntr-un plan apreciat ca
esenial de contiinele vremii, planul religios.

Relgia si economia
O lucrare de mare importanta pe aceasta tema este cea a
lui Max Weber: Etica protestanta si spiritul capitalismului.
Acesta a definit modernitatea ca pe un proces uria de
raionalizare", aceasta ar putea fi definita ca apariie
progresiva a legalitii proprii" a fiecreia din sferele
activitilor umane economie, politica, estetica, religie,
etic... , adic conformitatea sa crescnd cu raionalitatea
implicit n esena sa. Raionalizarea cea mai masiv a afectat
economia sub forma capitalismului.
Beachler considera c ntreaga activitate a lui Max Weber
a constat n explorarea sistematic a unui factor, religiosul,
astfel acesta se intreba pe ce alte ci indirecte au putut religiile
universale s afecteze economia? Astfel, pentru apariia
spiritului" capitalismului, ce reprezinta o combinaie de
caliti intelectuale i morale, indispensabile raionalizrii
economicului, era necesar ca mai nti s fie dezvoltate
aceleai caliti ntr-o fraciune strategic a populaiei, nu n
scopuri economice, punctul de plecare fiind o necesitate
psihica inscrisa in natura umana, aceea a tuturor oamenilor
fericiti (din punct de vedere al puterii, bogatiei, sanatatii).
Afirmatia religia este mai intai de toate o teodicee a
fericirii (Doctrin filozofic-religioas care ncearc s
demonstreze c existena rului, a nedreptii n lume nu
infirm buntatea divin.) a fost analizata, ajungandu-se la trei
mari solutii logice:
Dualismul binele si raul
Predestinarea
Teoria indiana a karmei
Aceste solutii sunt idei. Acestea sunt transcrise in imagini
ale lumii si ofera actorilor sociali interese materiale sau ideale
de urmat sau de evitat pentru dobandirea mantuirii.
Autorul sustinea ca exist dou forme de conceptii asupra
divinului, prima a unui Dumnezeu personal, transcendent,
creator, punitiv, iubitor, milostiv, cea de a doua un divin
impersonal, imanent, obiect de contemplaie. Cel din urm a
dominat religiozitatea indian i chinez, n timp ce prima
caracterizeaz Orientul Apropiat si, prin derivare, Occidentul.
Aceast lung evoluie a condus la apariia ascetismului
intramundan, n cadrul cruia activitatea profesional devine
totodat o profesiune i o vocaie si n care a te purta si a
munci ct mai bine cu putina este n acelai timp un semn de
mntuire i o garanie a succesului.
Beachler considera ca in msura n care exista o corelaie
de fapte ntre puritanism i intensitatea angajamentului n
activitile neagricole, au aparut dou explicaii. Prima, la care
a recurs i Weber, se bazeaz pe ideea banal c rspndirea
Reformei nu a avut loc n indiferent ce mediu, ci, printre
altele, n funcie de activitile i poziiile sociale, cci harta
precis a protestantismului i a catolicismului din secolul al
XVI-Iea nu poate fi explicat att de simplu. A doua
explicaie, mult mai decisiv, insista asupra statutului
minoritar al puritanilor si calvinistilor, n general: ca toate
minoritile oprimate, dispreuite sau marginalizate din
societile agrare care le interziceau accesul la carierele
politice i administrative regale, ei s-au specializat n
activitile de schimburi puin apreciate de restul populaiei.



Bibliografie
Boudon, Raymond (coordonator), Tratat de sociologie,
Humanitas, Bucuresti, 1997, pp. 498-507.