Corporatiile Multinationale

Mecanismele Globalizarii
Este usor de inteles de ce corporatiile multinationale joaca un rol atat de important in
globalizare: acoperirea intregului glob, aducerea la acelasi nivel a pietelor, a tehnologiei si a
capitalului tarilor dezvoltate cu capacitatile de productie ale tarilor in curs de dezvoltare
necesita existenta unor organizatii de talie foarte mare. Intrebarea este cum se poate garanta
obtinerea mai multor avantaje si suportarea mai putinor cheltuieli de catre tarile in curs de
dezvoltare.
Desi nu elimina toate tipurile de abuzuri corporatiste - urmatoarele puncte de lucru, pot
contribui la diminuarea lor. La baza acestor reforme se afla un obiectiv simplu: alinierea
motivatiilor private cu costurile si avantajele de ordin social.
RESPONSABI LI TATEA SOCI ALA CORPORATI STA
Desi multe corporatii, in special cele din Statele Unite, continua sa sustina faptul ca singura
lor responsabilitate este cea fata de actionari, unele dintre ele admit ca responsabilitatea lor se
extinde mai mult. Exista aici o anumita doza de interes propriu: actiunile pozitive se pot
dovedi benefice pentru afaceri, iar cele negative pot angaja compania in procese costisitoare.
Totodata, actiunile negative pot dauna imaginii companiei: publicitatea negativa creata in
jurul companiei de incaltaminte Nike dupa ce furnizorii sai din Vietnam au avut o conduita
reprobabila fata de muncitorii locali si protestele care au izbucnit dupa ce Ken Saro-Wiwa a
fost ucis in Nigeria, in contextul acuzatiilor conform carora compania petroliera anglo-
germana Shell sprijinea junta militara care l-a omorat, au constituit astfel de semnale de
alarma. Directorii executivi si-au dat seama ca pot fi invinovatiti pentru problemele care
survin la mii de kilometri departare de birourile lor. Astfel de evenimente au determinat o
serie de initiative voluntare din partea companiilor, in sensul imbunatatirii conditiilor de viata
ale angajatilor lor si al sprijinirii comunitatilor in care isi desfasoara activitatea.
Miscarea pentru promovarea responsabilitatii sociale corporatiste a contribuit la modificarea
atitudinii multor corporatii si a persoanelor care lucreaza pentru acestea. Totodata, a depus
mari eforturi in vederea elaborarii unor instrumente care sa faciliteze atingerea idealurilor
sustinute de companii: se lucreaza la alcatuirea unor cadre contabile care sa evidentieze
contributiile la dezvoltarea comunitatii si impactul asupra mediului, iar prin acestea determina
firmele sa acorde mai multa atentie tuturor consecintelor actiunilor lor.
Din pacate, intr-o lume a competitiei nemiloase, motivatiile actioneaza adesea chiar si in
detrimentul celor care au cele mai bune intentii. O companie miniera care nu se preocupa prea
mult de siguranta mediului si de masurile de protectie ecologica va fi capabila sa overe
servicii mai ieftine decat o companie la fel de eficienta care aplica insa strategii ecologice
clare. O banca dispusa sa-si ajute clientii sa evite sau sa scape de impozite poate avea profituri
mai mari decat una care descurajeaza aceste practici.
Desi este importanta, miscarea pentru responsabilitatea sociala corporatista trebuie sa fie
insotita de reglementari mai ferme. Cei care vor cu adevarat sa impuna standarde mai inalte ar
trebui sa aiba o atitudine pozitiva fata de reglementarile care sprijina codurile
comportamentale pe care le sustin fatis, deoarece astfel de reglementari i-ar proteja de
competitia lipsita de fairplay din partea celor care nu respecta aceste standarde.
Reglemantarile ar contribui la prevenirea unei curse inversunate pentru monopolizarea pietei.
LI MI TAREA PUTERI I CORPORATI I LOR
Corporatiile lupta pentru a obtine profit, iar una dintre metodele cele mai sigure de a acumula
profituri pe durate indelungate este limitarea competitiei achizitionarea firmelor rivale,
infrangerea rivalilor prin scoaterea lor de pe piata sau complotarea cu acestia in vederea
cresterii preturilor. Problema comportamentului anticoncurential a devenit evidenta de la
inceputurile teoriei economice. Atunci cand competitia lipseste, creste foarte mult potentialul
abuzurilor din partea companiilor multinationale.
De mai mult de un secol, tarile industrializate avansate au recunoscut pericolele
monopolurilor si ale comportamentului anticoncurential si au adoptat legi care sa
preintampine prima situatie si sa o interzica pe cea de-a doua. Colaborarea cu presupusii
competitori cu scopul de a stabili preturile este considerata un delict in majoritatea tarilor
industrializate avansate, care se pedepseste aspru atat in dreptul penal, cat si in dreptul civil:
in Statele Unite, cei condamnati in urma unei actiuni penale pot primi pedeapsa cu
inchisoarea, iar cei care pot demonstra ca au platit preturi mari ca urmare a monopolizarii
primesc despagubiri triple (de 3 ori suma suplimentara perceputa de detinatorii monopolului).
Odata cu aparitia globalizarii si a produselor comercializate in intreaga lume, monopolurile si
cartelurile odata cu problemele create de acestea au dobandit deseori o amploare globala.
Globalizarea a facilitat un nou potential pentru comportamentul anticoncurential, care poate fi
mai greu detectat si combatut.
O problema generala ar fi ca, desi detinatorii de monopoluri au avantaje globale, legile sunt
aplicate doar in anumite tari, fiecare jurisdictie are grija doar de proprii cetateni ceea ce
inseamna practic ca nimeni nu apara drepturile consumatorilor din tarile mici si din cele in
curs de dezvoltare. Ba mai rau, deseori natiunile isi apara monopolurile globale proprii. Este
firesc, nu le preocupa daunele provocate consumatorilor si firmelor din alte tari.
(In iulie 2001, cand UE a aflat ca propunerea de fuzionare a gigantilor americani General
Electric si Honeywell ar contribui in mod semnificativ la reducerea competitiei, guverul SUA
a protestat vehement, insa UE a avut dreptate, iar Mario Monti, comisarul UE pe probleme de
concurenta, a dat dovada de curaj impotrivindu-se Statelor Unite, indeplinindu-si obligatia de
a impune aplicarea legilor UE referitoare la concurenta. Decizia sa a blocat efectiv fuziunea.)
Monopolul global cu cel mai mare succes este detinut probabil de Microsoft, care a reusit sa
domine piata globala nu numai in privinta sistemelor de operare PC, ci si in privinta
aplicatiilor importante cum ar fi browserele. O firma detine monopolul pe piata daca acopera
cea mai mare cota a pietei; in august 2005, sistemele de operare Microsoft acopereau 87% din
totalul pietei de calculatoare. Calculatoarele, internetul si tehnoredactarea au devenit
definitorii pentru economia moderna iar o singura companie a reusit sa domine aceste
domenii principale.
Puterea de monopol a Microsoft nu determina numai o crestere a preturilor, ci si un nivel mai
scazut al inovatiilor.
Globalizarea monopolurilor necesita o legislatie privitoare la competitia globala si o autoritate
in domeniul competitiei globale care sa supravegheze aplicarea acesteia, facand posibile atat
punerea sub urmarire penala, cat si constituirea partilor civile in orice situatie in care
comportamentul anticoncurential afecteaza mai mult de o singura jurisdictie. Riscurile si
costurile asociate cu aparitia monopolurilor sunt destul de ample, iar pericolul ca firmele mari
sa apeleze la influenta politica ori de cate ori au posibilitatea, pentru a evita punerea sub
urmarire penala, este suficient de mare pentru a justifica necesitatea unei monitorizari din mai
multe perspective.