Sunteți pe pagina 1din 87

PROIECT LA GEOGRAFIE

PLANETE DIN SISTEMUL SOLAR










Elev TACHE OCTAVIAN Profesor coordonator NEACSU
DANIELA

Sistemul Solar reprezint o oaz a universului , deoarece el ofer un loc propice dezvoltrii
vieii n mijlocul unui spaiu ostil .
Soarele i toate corpurile cereti apropiate alctuiesc un sistem , acesta include planetele
i sateliii lor , planetele mici , asteroizii i alte corpuri mai mici . Fora gravitaional a
Soarelui menine planetele pe orbite n jurul acestuia . Traiectoriile orbitelor lor se situeaz
mai mult sau mai puin n acelai plan .
Exceptnd astrul zilei , Soarele , cel mai mare obiect din Sistemul Solar cu un diametru de
109,2 ori mai mare dect cel al Pmntului , planetele sunt cele mai mari corpuri cereti . O
planet a fost definit nc din 1930 de ctre Pluton i are 3 criterii principale : se rotete n
jurul unei stele , ea nefiind o stea sau un satelit , are o form aproximativ sferic i trebuie s
ndeprteze din vecintatea orbitei sale orice alt material cosmic .
Planetele telurice sunt : Venus , Mercur , Pmnt i Marte ce pot fi distinse cu claritate
datorit dimensiuniilor i a distanei fa de Soare .
Cea mai apropiat planet de Soare este Mercur 46 mil. Kilometri de Soare - , necesi 88
de zile pmnteti pentru a face o rotaie complet . Cea mai cald zi din Sistemul Solar este
pe Mercur 464 grade C . Pmntul este la o distana de aproape 3 ori mai mare fa de
Soare . Mercur abia se distinge de Luna noastr , dei este puin mai mare dect aceasta .
Fora gravitaional a lui Mercur face imposibil existena unei atmosfere potrivite
dezvoltrii vieii . Atmosfera planetei este un nveli gazos , subire care const probabil n
particule expulzate de Soare i resturi dispersate din solul planetei . Temperatura la
suprafaa lui Mercur variaz de la 450 grade C ziua la 170 grade C noaptea
Venus este cea de a 2-a planet de la Soare i are aproximativ aceleai dimensiuni ca i
Pmntul , cele dou fiind considerate planete gemene . Este cea mai strlucitoare stea de
noapte . Uneori poate fi vzut i n timpul zilei datori nveluului de nori galbeni ce reflect
80% din radiaiile pe care le primete de la Soare . Pmntul reflect de dou ori mai puin .
Temperatura de la suprafaa lui Venus variaz n jurul valorii de 460 grade C . Aproximativ
70% din suprafaa planetei este ocupat de cmpii stncoase din care rsar regiuni
muntoase de mrimea unor continente . Suprafaa mai este caracterizat de vi , depresiuni,
cratere i vulcani . Cel mai lung canion de pe Venus este Baltis Vallis cu o lungime 6000
kilometrii .
Dintre planetele telurice doar pmntul ofer un mediu propice dezvoltrii vieii , cu aer
respirabil i ap permanent . Vrsta Pmntului este estimat la 4,55 miliarde de ani ns la
forma sa actuoal a ajuns de cca 50 milioane de ani . Satelitul Pmntului este Luna care a
rezultat din ciocnirea unui meteorit cu Pmntul acum aproximativ 4,53 miliarde de ani . Cel
mai mare crater de pa Lun se afl la polul sud al acesteia , n bazinul Aitken cu un diametru
de 2500 kilometrii .
Dei este de dou ori mai mic dect Pmntul suprafaa lui Marte este asemntoare .
Distana dintr Marte i Soare este de 1,5 ori mai mare dect cea dintre Pmnt i Soare , fiind
nevoie de 687 de zile pmmnteti pentru ca Marte s efectueze o roaie complet
atmosfera planetei Marte conine 95% CO2 , cantiti mici de azot i argon i urme de ap i
O2 . Atmosfera rarefiat nu asigur protecie mpotriva cldurii . Vara , temperatura poate
varia ntre 20 grade C ziua i -80 grade C noaptea . Cel mai nalt vulcan este Olympus Mons
cu o nlime de 21,9 kilometrii , iar cel mai adnc canion este Valles Marinelis cu o adncime
de 9980 metri .
Plnetele gazoase sunt corpur cereti uriae , formate din gaze care au mai muli satelii .
Jupiter este cea mai mare planet din Sisteul Solar , de 11 ori mai mare dect Pmntul n
diametru i cu o mas de 318 ori mai mare . Cea mai mare furtun de din Sistemul Solar este
Marea Pat Roie un aticiclon cu dametrul egal cu cel al Pmntului fiind activ de 400 de
ani .
Toate planetele gazoase sunt nconjurate de sisteme de inele , a lui Staurn fiind cel mai
mare i mai spectaculos . Numeroasele inele sunt alctuite din praf , cistale de ghea i
fragmente de ghea i roci . Probabil sunt rmiele unor comete asteroizi sau satelii .
Unele dintre ele au loat natere datorit forelor gravitaionele ale sateliilor lui Saturn .
Atmosfera planetelor gazoase const n mare parte din hidrogen i heliu , dar i din
cantiti mici de metan , amoniac , sulf , ap i alte substane . n adncul acestor planete
gazul este lichefiat din cauza presiunii enorme pe care o exercit straturile superioare . Sub
straturile lichide , Uranus i Neptun au o manta ca de ghea . n adncul planetelor Saturn i
Jupuiter , presiune este de un milion de ori mai mare dect cea de la sprafa . Se presupune
c toate planetele gazoase au un centru solid .
Neptun se rotete n jurul Soarelui n 163,7 ani teretri ( anul reprezint o rotaie complet a
planetei n jurul Soarelui ) . Aceast planet ajunce la 4,4445 miliarde de kilometrii de Soare.
Pe Neptun vntul bate cu viteza de 2100 km/h .

Boala psihica trebuie considerata ca interesand intreaga fiinta umana in complexitatea ei
biologica, psihologica, axiologica si sociala. Dupa Lazarescu M., boala psihica consta intr-o
denivelare (simplificare), dezorganizare (destructurare), dezechilibrare (dizarmonie) a vietii
psihice constiente a persoanei. Boala psihica este si va ramane o dimensiune (poate cea mai
tragica) a fiintei umane si prin aceasta ea va cuprinde intotdeauna tot ceea ce alcatuieste
umanul din noi. Dar ea va fi si absenta libertatii interioare a subiectului, incapacitatea de a se
adapta armonios in mijlocul colectivitatii si imposibilitatea de a crea pentru semeni, prin ei si
cu ei. In acest sens, boala va dezorganiza esenta umana in tot ce are ea definitoriu. Cateva
dintre cele mai simple emotii au nevoie de o mica descriere. Noi toti stim cum este sa te simti
furios sau trist. Cele mai multe sentimente sunt de moment precum groaza care ne prinde dupa
ce ne uitam la un film de groaza ori amuzamentul pe care-l simtim cand ascultam un
comediant. Altele pot fi relativ de lunga durata cum ar fi durerea pe care o suferim cand un
prieten apropiat dispare. Cele mai multe fluctuatii emotionale incluzand faptul ca Depresia
majora este cauza cea mai importanta a dizabilitatilor in toata lumea, fiind masurata pe ani de
viata traiti cu o afectiune severa. Magnitudinea acestei probleme este cu adevarat uluitoare. In
acord cu datele din Jurnalul global de studiu al bolii, depresia aconteaza mai mult de 10% din
toate dizabilitatile. Expertii prevad ca va deveni o problema si mai mare prin anii 2020 (Lopez
si Murray, 1998). Generatiile tinere experimenteaza rate mai inalte ale depresiei decat
predecesorii lor, iar cei care devin deprimati o fac la o varsta mai timpurie (Burke si Regier,
1996). Desi depresia este foarte comuna si raspunde bine la tratament, de multe ori trece
neobservata. Cei mai multi oameni deprimati nu primesc tratament adecvat. Starea depresiva
este in mod clar una dintre cele mai importante depasind chiar si problemele de sanatate cu
care se confrunta societatea. Psihopatologii folosesc mai multi termeni ca sa descrie
problemele care sunt asociate cu sistemele de raspuns emotional. Acest limbaj poate deveni
confuz deoarece majoritatea dintre noi deja folosim aceste cuvinte in vocabularul de zi cu zi.
De aceea trebuie sa definim acesti termeni asa cum sunt folositi in psihopatologie astfel totul
sa fie clar. Emotia se refera la o stare de excitatie care este definita de stari subiective, de
sentimente cum ar fi tristetea, furia sau dezgustul. Emotiile sunt adesea acompaniate de
schimbari fiziologice cum ar fi ritmul cardiac si cel al respiratiei. Afectul se refera la tipare
comportamentale observabile care sunt asociate cu aceste sentimente subiective. Oamenii
exprima afectul prin schimbari ale expresiei lor faciale, extreme ale vocii si miscari ale
mainilor si corpului. Dispozitia se refera la un raspuns emotional sustinut care in forma extrema
poate (...)


Un numar de oameni din ce in ce mai mare sufera de tulburari depresive. Costurile economice
pentru tratarea acestei tulburari sunt destul de ridicate, dar suferinta caracteristica depresiei
nu poate fi estimata. Simptomele depresive invalideaza functionarea normala a persoanei,
producand durere si suferinta nu numai celor care se confrunta cu aceasta tulburarea serioasa,
ci si celor din anturajul acestora. Depresiile majore deterioreaza atmosfera familiala si
activitatea profesionala Cei mai multi oameni depresivi nu cauta nici un fel de ajutor cu toate
ca majoritatea - chiar si cei a caror depresie este extrem de severa - poate fi ajutata.
Multumita anilor de cercetari, in prezent exista noi medicamente si terapii psihosociale
(terapia cognitiv-comportamentala, terapia interpersonala etc. ) care usureaza suferinta
provocata de depresie. Din pacate, multe persoane nu vor sa recunoasca faptul ca depresia
constituie o tulburarea tratabila. Daca esti de parere ca o persoana apropiata tie este un
depresiv nediagnosticat, informatiile de mai jos te vor ajuta sa urmezi pasii care-i pot salva
viata. Ce este tulburarea depresiva? Tulburarea depresiva este o boala care afecteaza corpul,
starea de spirit si gandurile. Ea influenteaza modul in care o persoana mananca, altereaza
somnul, modifica maniera de percepere a celor din jur si a persoanei in cauza. Mare atentie
pentru a nu confunda depresia cu o melancolie temporara. Persoanele care prezinta
simptomele caracteristice depresiei nu se pot vindeca imediat chiar daca isi doresc acest lucru.
Fara a urma un tratament specific formei depresive cu care se confrunta, oamenii isi
prelungesc durerea si suferinta cu saptamani, luni si chiar ani. Un tratament corespunzator
poate ajuta foarte multi oameni depresivi. A doua problema tratata in lucrarea de fata se
refera la stresul psihic. Desi este conditionat psihic stresul are severe repercursiuni asupra
fizicului. Pe cat posibil trebuie sa incercam sa il evitam, chiar daca pretul este de a ne
schimba, de a renunta la cele mai dragi vise pe care le avem. Reducerea stresului este dificila,
intrucat ea tine de inlaturarea situatiilor tensionate pe care le traim. Si asta este destul de
dificil cand avem atatea responsabilitati carora trebuie sa le facem fata. Din aceasta cauza
poate cea mai buna abordare nu este de a schimba mediul extern, ci de a ne insusi abilitatea
comportamentala de a reactiona pozitiv la ceea ce ni se intampla. Porneste de la identificarea
surselor de stres. Adesea este destul de dificil sa iti dai seama care sunt evenimentele care iti
provoaca anxietate, dar daca esti atent mai multe zile la rand vei putea sa le identifici. Apoi
vezi daca poti modifica acele circumstante sau daca poti sa le eviti. 1. Dimensiunile problemei
Depresia afecteaza mai mult de 17 millioane de oameni in SUA si este de multe ori denumita
gripa psihiatriei. De multe ori auzim persoane ce spun: Sunt deprimat, dar depresia manifesta
clinic difera de ceea ce numim o (...)


Tulburarile mentale ating fiecare particica din experienta umana. Ele pot influenta modul in
care oamenii gandesc, simt si functioneaza toate acestea avand repercursiuni in relatiile cu
semenii. Limita dintre normal si anormal poata sa apara ca fiind lata, dar destul de des ea este
foarte subtire. Trebuie inteles ca psihologia anormala se refera la oameni ca noi toti care se
lupta cu probleme fundamentale si profunde care implica emotii, relatii si identitate
personala. Dorim ca dumneavoastra sa va infruntati propriile dumneavoastra incercari
psihologice si acelea ale altor oameni cu nivele egale si ample de compasiune. Scopul principal
al acestei lucrari a fost foarte ambitios din start. Am vrut sa prindem si sa descriem granita
cunoasterii dintre normal si anormal cu privire la tulburarile mentale. Aceasta lucrare doreste
sa atinga unele probleme foarte cunoscute, pentru care s-au facut nenumarate cercetari si s-au
emis multe teorii depresia si anxietatea dar pentru care orice cercetare ulterioara, formulare
de ipoteze, experimente si noi teorii sunt foarte importante pentru intregirea tabloului de
simptome si ameliorarea acestora. Cateva din cele mai simple emotii nu cer prea multe
descrieri. Noi toti stim cum este sa fi furios sau trist. Multe dintre sentimentele noastre sunt de
moment ca teama care ne prinde cand ne uitam la un film de groaza sau amuzamentul care il
experimentam cand ascultam un comic. Altele pot sa fie relativ de mai lunga durata precum
durerea pe care o simtim cand un prieten apropiat se duce. Cele mai multe fluctuatii
emotionale, incluzand si cele neplacute, reprezinta o parte a experientei normale. Din
nefericire anumiti oameni experimenteaza fluctuatii extreme ale emotiilor care devin
persistente. In primul capitol vom discuta pe larg despre aceste tulburari depresive. Tulburarile
de anxietate pe care le vom discuta in capitolul doi, joaca un rol important in studiul
comportamentului anormal pentru mai multe motive. Probabil cel mai important motiv este
magnitudinea problemelor. Luate impreuna, aceste forme diferite de tulburari de anxietate
incluzand fobiile, obsesiile, compulsiile si ingrijorarea extrema, reprezinta cel mai comun tip
de comportament anormal. In anumite studii se arata ca 17% din adultii populatiei SUA au cel
putin un tip de tulburare de anxietate (Kessler, 1994). Tulburarile de anxietate au in comun
cateva similitudini cu schimbarile de dispozitie. Dintr-un punct de vedere descriptiv ambele
categorii sunt definite ca raspunsuri emotionale negative. Sentimente ca vina, ingrijorarea si
furia acompaniaza frecvent anxietatea si depresia. Multi pacienti care sunt depresivi sunt de
asemenea si anxiosi si similar multi pacienti anxiosi sunt de asemenea deprimati. Relatia
stransa intre simptomele anxietatii si cele ale depresiei sugereaza ca aceste tulburari pot avea
caracteristici etiologice comune. De fapt, clinicienii si cercetatorii s-au focalizat pe
consideratii similare cand au investigat aceste (...)


NGRIJIREA BOLNAVULUI
CU NEVROZA ASTENIC
COORDONATOR:
-2008-
CUPRINSUL LUCRRII DE DIPLOM
CAPITOLUL I.
PREZENTAREA TEORETIC A BOLII............ 4
1.1. Notiuni de anatomie si fiziologie a aparatului afectat................4
1.2. Definitie......................................................................................5
1.3. Simptomatologie.................... 6
1.4. Etiologie........................ 7
1.5. Patologie ...................... 8
1.6. Clasificarea si forme clinice.............. 8
1.7. Tratamentul medicamentos............... 9
CAPITOLUL II.
SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL
INTRRII PN LA EXTERNARE sI EFECTUAREA TEHNICILOR
IMPUSE DE AFECIUNE..................... 11
2.1. Internarea pacientului n spital............ 11
2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare.......... 12
2.3. Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati.... 13
2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative...... 14
2.5. Alimentatia bolnavului............... 15
2.6. Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului .. 16
2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice...... 17
2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse
de afectiune.................... 19
2.9. Educatia pentru sanatate.............. 20
2.10. Externarea bolnavului................ 21
CAPITOLUL III.
PREZENTAREA CAZURILOR DE BOAL ............ 22
- Cazul nr. 1 - plan de ngrijire ............... 23
- Cazul nr. 2 - plan de ngrijire................24
- Cazul nr. 3 - plan de ngrijire .............. 25
CAPITOLUL IV.
ANALIZA CAZURILOR DE BOALA PREZENTATE sI CONCLUZII
GENERALE ASUPRA LUCRRII................ 34
BIBLIOGRAFIE.....................36
CAPITOLUL I.
PREZENTAREA TEORETIC A BOLII
1.1. ANATOMIA sI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS
CENTRAL
Sistemul nervos receptioneaza, transmite si integreaza informatiile din
mediul extern si intern, pe baza carora elaboreaza raspunsuri adecvate, motorii si
secretorii. Prin functia reflexa care sta la baza activit& 121f520b #259;tii sale,
sistemul nervos contribuie la realizarea unitatii functionale a organismului si a
echilibrului dinamic dintre organism si mediul nconjurator.
Siatemul nervos, unitar ca structura si functie, este mpartit n:
-sistemul nervos al vietii de relatie (somatic)- care asigura echilibrul
organismului cu conditiile variabile ale mediului;
-sistemul nervos al vietii vegetative, care regleaza permanent activitatea
organelor interne.
Segmentele sistemului nervos central sunt: maduva spinarii, trunchiul
cerebral, cerebelul, diencefalul si emisferele cerebrale. Organele nervoase care
formeaza nevraxul sunt nvelite de sistemul meningeal, format din trei membrane:
piamater, arahnoida si dura mater. ntre arahnoida si piamater exista un spatiu mai
larg n care se gasesc lichidul cefalorahidian, cu rol de protectie mecanica si
trofica.
Maduva spinarii, adapostita n canalul vertebral, se ntinde de la gura
occipitala CI-pna la nivelul vertebrei lombare L2, de unde se continua cu o
formatiune subtire- filum terminale- pna la vertebra a doua coccigiana. Nervii
lombari si sacrali, n traiectul lor spre gaurile intervertebrale, mpreuna cu filum
terminale, constituie coada de cal. n sectiune transversala maduva apare
constituita, n interior, din substanta cenusie- formata din corpii neuronali si
strabatuta de canalul ependimar, iar la exterior substanta alba, constituita din fibre
nervoase mielinice si celule gliale.
Trunchiul cerebral, continua maduva spinarii si este format din bulb, punte si
mezencefal. Structural, trunchiul cerebral este constituit din formatiuni cenusii si
albe, omologe celor medulare. Substanta cenusie este situata n interior si
fragmentata n numerosi nuclei, separati prin substanta alba care apare si la
periferie.
Cerebelul este situat n etajul inferior al cutiei craniene, napoia trunchiului
cerebral, fiind alcatuit din doua parti laterale- emisferele cerebrale, conectate
printr-o portiune mediana denumita vermis. Legaturile cerebelului cu trunchiul
cerebral se fac prin cele trei perechi de pedunculi cerebelosi care l leaga de bulb,
punte si mizencefal.
Diencefalul situat n prelungirea trunchiului cerebral si sub emisferele
cerebrale, este alcatuit din mai multe mase de substanta nervoasa: thalamus,
metatalamus, epitalamus si hipotalamus.
Emisferele cerebrale reprezinta partea cea mai voluminoasa a sistemului
nervos central. Sunt separate prin fisura interemisferica si legate n partea bazala
prin formatiuni de substanta alba: corpul calos, trigonul cerebral, comisurile albe.
Structural, emisferele cerebrale sunt alcatuite din substanta cenusie dispusa la
suprafata, formnd scoarta cerebrala si substanta alba la interior, alcatuita din fibre
de asociatie, comisurale si de proiectie.
Viata psihica umana este considerata a fi rezultatul a trei compartimente
strns legate ntre ele: compartimentul de cunoastere (gndirea, atentia, orientarea,
nvatarea, mempria etc.) cu ajutorul careia omul cunoaste realitatea si patrunde n
descifrarea legilor ei, comportamentul afectiv, constituit din trairile, emotiile,
sentimentele si pasiunile pe care omul le ncearca n viata si comportamentul
volitional, constnd n totalitatea hotarrilor, deciziilor si an preseverenta mplinirii
lor. Aceste aspecte deosebite de importante ale activitatii superioare asigura
corelatii optime ale organismului cu mediul fizico-biologic si social, fiind din ce n
ce mai mult studiat de catre fiziologi.
1.2. Definitie
Nevroza este o tulburare psihica manifestata printr-un comportament
anormal, cu diverse forme, de care bolnavul este constient, dar nu l poate stapani..
Nevroza perturba afectivitatea si emotivitatea, dar nu afecteaza facultatile
intelectuale.
Neurastenia este una din cele trei forme de nevroza ntalnita la om si
caracterizeaza n special printr-un simptom capital: astenia ( oboseala nervoasa )
persistenta.
- este o stare de mare oboseala. Favorizata de surmenaj si nsotita de
tulburari psihice (tristese, insomnie, nehotarare) de tulburari functionale
(cardiovasculare, digestive, sexuale) si de dureri cu diferite lacalizari;
- este o tulburare speciala, persistenta a sistemului nervos
central, fara leziuni organice, determinata n special de conflicte sufletesti, boala de
care omul este constient si de care se ancearca sa se vindece, nevroya astenica fiind
trecatoare si vindecabila.
1.3. Simptomatologie
Debutul neurasteniei este de cele mai multe ori lent.
Oboseala sau astenia este simpomul principal.
- poate fi fizica sau intelectuala (mai predominanta)
- are un caracter particular, special, neplacut si apasator, o senzatie de
enervare, de gol si nu cedeaza la mijloacele de repaus sau distractie;
- astenia fizica este aproape permanenta si apare dimineata, la trezirea
din somn. Bolnavul se simte incapabil sa coboare din pat.
Chiar daca n timpul zileise poate observa o usoara ameliorae a
oboselii, totusi dupa cateva ore de munca ea reapare.
- astenia intelectuala se traduce printr-o senzatie penibila de neputinta
de a mai face fata muncilor intelectuale. Toate zgomotele cat de mici, fiecare
nchidere de usa, exaspereaza bolnavul. Aceasta astenie se poate diminua catre
seara.
Cefaleea este al doilea simptomca frecventa si aproape ntotdeauna prezent.
- n cea mai mare parte a cazurilor durerea de cap este intermitenta.
Apare brusc sau se accentueaza progresiv.
- este variabila ca intensitate si aproape totdeauna legata de
oboseala;
- ca localizare apare n regiunea cefei cu o senzasie de apasare, de
strangere acre iradiaza catre frunte, tampla sau coboara de-a lungul coloanei
verterbrale;
- este de obicei diurna si foarte rar nocturna.
Insomnia sau tulburarea somnului sunt foarte frecvente fara a fi nsa
constante sau durabile. n general este vorba de un somn foarte superficial si mai
rar de insomnie pura si poate fi nsotita de somnolenta n timpul zilei.
- din punct de vedere al orarului ea se manifesta la nceputul noptii
(insomnie de adormire);
- n timpul somnului pot apare foarte des cosmaruri (senzatie de
ratacire, pierdere etc.) care pot sa-l trezeasca brusc din son, fiind cuprins de o
senzatie de teama.
Tulburari secundare:
- tulburari psihice : fenomenul cel mai important este oboseala
intelectuala.
Bolnavul constata treptat o greutate n gandire, atentia mult scazuta
(hipoprosexie), uitarea obiectelor, a numerlor proprii (hipomnezie);
- tulburarea vointei: nu-si mai duc la ndeplinire selurile propuse
(disbulie) ;
- tulburari senzitivo-senzoriale: bolnavul are adeseori ameteli,
senzati de leganare. Pot aparea si tulburari de vedere: vederea
dificila, ncetosata;
- tulburarile glandelor endocrine: la multi bolnavi se poate observa
o aparenta hipertiroidie sau hipotiroidie;
- hiperfoliculismul, de obicei constitusional, e adesea nsosit de
spasmofilie;
- secresia foliculinica normala sau chiar spre exces se traduce printr-
o mentruatie uneori excesiva care tine 5-6 zile si are un ritm
regulat.

1.4. Etiologie
Se cunosc trei factori mai importanti raspunzatori de aparitia nevrozei
astenice:
- factorul psihogen adica tulburarile sufletesti:
- factorul somatogen adica tulburarile organice corporale care pot
favoriza sau dezlantui o nevroza;
- factorul predispozant care tine de ereditate si constitutie.
Factorul psihogen este factorul eential care provoaca o nevroza astenica. La
baza oricarei nevroze astenice sta unul sau mai multe conflicte sufletesti care n
general pot mbraca aspectele cele mai variate. Necazurile, grijile, deceptiile,
emotiile neplacute si prelungite si general traumele psihice sunt acelea care mai
curand sau mai taryiu sunt fundamental vinovate de aparitia bolii. O importanta
deosebita o reprezinta factorii emosionali, afectivi n special frustrarile afective,
rsceala sufleteasca, despartirea de cei dragi, dramele familiare.
Unul din factorii declansatori cei ma importanti al neurasteniilor este
surmenajul psihic. Munca neplanificata, munca n asalt, munca neritmica, toate pot
conduce catre o nevroza.
Factorul somatogen foarte multe tilburari organice, foarte multe bolii, fara a
provoca n mod direct o nevroza, o pot declansa. Mai mult, unele boli cronice, daca
nu sunt ndepartate, contribuie ,, din umbra ,, la ntretinerea nevrozei. Printre
cauzele organice care sunt raspunzatoare de aparitia neurasteniei se afla si
perioadele de schimbari fiziologice importante, de ordine endocrin, cum unt
sarcina, alaptarea, menopauza.
De asemenea, un factor somatogen important l constituie si bolile
infectioase si surmenajul.
Factorul predispozant unul dintre cei mai importanti factori predispozanti l
constittuie tipul de sistem nervos. Dintre cele patru tipuri, tipul ,, slab,, si tipul ,,
puternic neechilibrat ,, sunt cei mai predispusi. Exista si anumite tipuri
constitutionale, dintre cei grasi si cei slabi, cei slabi fac mai utor nevroza, dintre
expansivi si introvertiti, ultimi o fac mai repede.
1.5. Patogenie
Nevroza astenica este destul de raspandita.
Evidenta clinica a aratat ca varsta la care apare nevroza astenica cel mai
frecvent este ntre 25-45 ani.
n ce priveste sexul, ea este mai raspandita la barbati. De asemenea ea apare
la persoanele cu un grad mai ridicat de cultura.
Patologia neurastenica este de fapt numai solicitare cu o scadere de energie
si de aici apar toate semnele clinice.
1.6. Clasificare si forme clinice:
n functie de simptomele care domina tabloul clinic au fost izolate
mai multe forme de neurastenie:
- nevroza astenica pura;
- nevroza astenica cu elemente anxioase;
- nevroza astenica cu elemente depresive;
- nevroza astenica cu elemente obsesivo-fobice;
- nevroza astenica cu elemente (isterice).
Din punct de vedere a cazurilor psihice declansatoare exista:
- nevroza de esec- apare la cei care si propun teluri care i
depasesc;
- nevroza de neadaptare care rezulta din ambianta noua n care o
persoana este silita sa traiasca fara a se putea adapta;
- nevroza de frustrare o resimt cei care au impresia sau
certitudinea ca nu mai sunt suficient de iubisi;
- nevroza de asteptare care apare la indivizi care asteapta vreme
ndelungata un eveniment important, sau o hotarare capitala pentru viata sa.

1.7. Tratamentul medicamentos
Tratamentul nevrozei astenice presupune:
- tratament igieno-dietetic;
- tratament medicamentos;
- tratament balneofizioterapic;
- psihoterapie.
Tratamentul igeno-dietetic presupune:
a) regim de munca rational si adaptarea unui ritm succesiv repaus munca;
b) tratament dietetic care trebuie sa aiba n vedere hranirea substantiala a
bolnavului cu att mai mult cu ct aceasta sufera de foarte multe ori de o lipsa a
poftei de mncare. Se vor ntrebuinta si vitamine, n special vitamina A, B1, B6, C.
Tratamentul medicamentos este n general foarte variat. n general el se
ndreapta spre trei principale: sa calmeze, sa stimuleze organismul si sa refaca
somnul.
Pentru primul se folosesc calmante usoare, asa numitele tranchilizante minore
ca : Ciclobarbitalul, Bromovalul, Luminalul etc. (n doze mici).
n ceea ce priveste corectarea somnului si ndepartarea insomniei se folosesc n
special barbiturice ca : Ciclobarbital, Dormicum, etc.
Efectul cel mai bun se obtine nsa prin asocierea barbituricelor cu tranchilizante
majore : Clordelazin, Romergan, etc.
La bolnavii cu deficit ponderal si cu lipsa poftei de mncare sa aplicat cu succes
o cura de hidrazida. Pe aceeasi linie se foloseste si insulina an doze mici, 5 unitati.
Somnoterapia are indicatii mai restrnse. Ea se aplica de obicei an nevroza
astenica datorata unui surmenaj fizic sau intelectual. Se face o cura de somn
prelungit (18-24).
Tratamentul balnezofizioterapic:
Una din metodele cele mai importante este cura frecventa de repaus, de odihna.
Beneficiul este maxim daca bolnavul locuieste ntr-o localitate situata la o
altitudine medie si nconjurata de paduri. S-a folosit cu succes hidroterapia (bai
caldute la 35 C timp de 30 min.), bai aromate cu esente de brad, bai de acid
carbonic.
Psihoterapia : este o actiune multilaterala care se adreseaza att intelectului, ct
si sferei emotionale a individului. Ea cuprinde att o latura analitica ct si una
sintetica de recladire a personalitatii pe baze mai sanatoase.
Psihoterapia n grup da rezultate foarte bune.
Foarte importanta este educatia vointei.
Adesea este foarte util sa se asocieze psihoterapiei, ergoterapia (terapia prin
munca). Adesea o munca fizica: taiatul lemnelor, gradinaritul sunt mijloc salutar de
a-si ntari sistemul nervos.
Dar adevarata terapie a neurasteniei nu se poate realiza fara autoeducare. Cta
vreme conflictele proprii sufletesti nu sunt rezolvate nevroza n general persista si
multa vreme si este o lupta fara nvingator.
Tratamentul medicamentos este n general foarte variat. Pentru calmarea
bolnavului se folosesc calante usoare si anumite tranchilizante minore ca:
- Ciclobarbitalul sedativ hipnotic cu actiune rapida si de scurta durata.
Contraindicatii: - depresie de cauza cerebrala;
- alergie la barbiturice;
- insuficienta hepatica, respiratorie, renala alcoolism
Reactii abverse: - oboseala, ameseli;
- de toleranta si dependenta;
- supradozare acuta de coma.
Diazepam - pentru efectul lui tranchilizant
Contraindicatii: - coma colaps;
- alergie la substanta;
Reactii adverse: - ameteli;
- tulburari de vedere;
- astenie fizica si psihica;
- hipotensiunea arteriala.
n ceea ce priveste corectarea somnului si nlturarea insomniei se folosesc n
special barbiturice ca: Ciclobarbitalul, Dormicum, etc.
Dormicum - inductor al somnului, caracterizat printr-un debut rapid al actiuni
sale.
Contraindicatii: -intoleranta la substanta;
- psihoze, depresii psihice, miastenie;
- prudenta la vrstnici, insuficienta respinratorie;
Reactii adverse se datoreaza efectului sedativi sunt dependente de doza
administrata;
- injectabil poate apare somnolenta
CAPITOLUL 2
SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL
INTRRII PN LA EXTERNARE sI EFECTUAREA
TEHNICILOR IMPUSE DE AFECIUNE
2.1. Internarea pacientului n spital
Internarea bolnavului cu nevroza astenica se face n clinica de psihiatrie
cndacesta ia primul contact cu spitalul. Acest prim contact constituie un
eveniment important n viata bolnavului, deoarece el se desparte de mediul sau
obisnuit si este nevoit sa decurga la ajuttorul oamenilor straini.
Internarea n spital a bolnavului se face pe baza buletinului de identitate, a
biletului de trimitere eliberat de: cabinet medical individual care recomanda
internarea sau de la medicul din ambulatoriul sau pe baza biletului de ransfer
eliberat de alt spita. La internarea unor persoane gasite pe strada identificarii lor,
asistenta de serviciu va anunta imediat organele de politie.
Cazurile grave vor fi primite fara bilet de transfer sau trimitere, bolnavii
internati fiind nscrisi n registrul de urgenta. Acolo se completeaza foaia de
observatie cu datele de identitate ale bolnavului si datele anamnestice culese de la
bolnav sau nsotitori.
n vederea examinarii bolnavului de catre medic, asistenta va ajuta bolnavul
sa se dezbrace si va asigura conditii necesare unei bune derulari a examinarii.
Examinarea clinica poate fi completata de prelevari de produse biologice si
patologice si de un examen psihologic.
Dupa stabilirea diagnosticului nainte de a ajunge n sectia cu paturi, bolnavul
trece prin serviciul de internare unde:
- va fi mbaiat si - daca e cazul - deparazitat;
- hainele si obiectele persoanle vor fi nregistrate n vederea
nmagazinarii pe perioada internarii.
- dupa terminarea baii bolnavul va fi mbracat cu pijama sau camasa
de noapte, ciorapi si papuci.
Bolnavul astfel pregatit va fi dirijat pe sectia une se prezinta la asistanta sefa
sau registratorul medical n vederea internarii.
O primire adecvata n sectie diminueaza stresul suferit de bolnav la internare
si usureaza adaptarea lui la mediul spitalicesc. Asistenta de salon introduce
bolnavul n salonul indicat, i face cunostinta cu ceilaltti bolnavi, l ajuta sa-si
aranjeze obiectele n noptiera, l conduce pentru a cunoaste sectia, prezentndu-i
cabinetul asistentelor, sala de mese, grupul sanitar, l aduce la cunstinta
regulamentul de ordine intreioara.
2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare
n spitale de psihiatrie, asigurarea conditiilor de specialitate a bolnavilor are
un rol foarte important.
Bolnavii internati aici sa se simta ct mai confortabil, de aceea se vor asigura
saloane de zi ct si saloane de noapte. Saloanele trebuie sa fie de dimensiuni mici
(2-3), sa fie bine aerisite, linistite. Se va avea nsa grija ca prizele sa fie bine
izolate. De asemenea, ferestrele prevazute cu gratii, iar rezervele rezervate
bolnavilor agitati sunt capitonate cu cauciuc moale si sunt prevazute cu vizoare. De
asemenea, sectia de psihiatrie trebuie sa asigure bolnavilor si ateliere pentru
ergoterapie.
Pentru ca bolnavii stau majoritatea timpului spitalizarii n pat acesta trebuie
sa aiba anumite calitati: sa fie comod, sa prezinte dimensiuni potrivite care sa
satisfaca att cerintele de confort ale bolnavului ct si ale personalului de ngrijire,
sa-i permita bolnavului sa se poata misca n voie, sa nu limiteze miscarile. De
asemenea, se va asigura schimbarea lenjeriei de pat de cte ori este nevoie.
n sala de mese trebuie sa se asigure conditii igienice de mediu, se aeriseste ,
se vor aranja estetic mesele, toate pentru a-l creste apetitul.
2.3. Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati
Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientului
Asigurarea igienei generale si corporale este importanta n evolutia unei boli,
de aceea asistenta medicala trebuie sa fie foarte atenta cu respectarea regulilor de
igiena.
n cazul neurastenicului, asigurarea igienei generale si corporale este n
majoritatea cazurilor precara pentru ca pacientul prezinta dezinteres pentru propria-
i persoana si pentru cei din jur.
De aceea, asistenta medicala are misiunea delicata de a controla n mod
discret, de a ndruma si la nevoie, de a efectua, atunci cnd este cazul toaleta de
dimineata si seara. Astfel ea va ndemna bolnavul sa-si spele fata, gtul, membrele
superioare, regiunea axilara. De asemenea sa efectueze toaleta cavitatii bucale si
sa-si ngrijeasca parul. Daca este cazul va atrage atentia si asupra lenjeriei de corp
sa fie tot timpul curata si ngrijita.
Observarea pozitiei pacientului n pat
Asistenta medicala trebuie sa urmareasca, sa supravegheze pozitia
bolnavului n pat pentru ca n foarte multe boli bolnavii, pentru a-si proteja partea
bolnava, adopta pozitii care sa le diminueze durerea. n cazul neurasteniei, care
este o ,,boala a creierului,, bolnavii nu au o anume pozitie n pat sau n timpul
somnului care sa atraga atentia, dar foarte frecvent lenevesc n pat si este necesara
supravegherea pozitiei pentru a preveni escarele. Totusi se poate urmarii pozitia
bolnavului pentru a sesiza eventualele modificari survenite n timpul tratamentului.
De asemenea este foarte importanta de urmarit si faciesul bolnavului. De
cele mai multe ori, la un neurastenic se poate observa foarte usor un facies care
tradeaza, oboseala, astenia de care el se plnge. Este un facies putin mobil, cu
trasaturile trase.
Pregatirea patului si accesoriile lui
Patul este mobilierul cel mai important din salon, aici petrecndu-si bolnavul
majoritatea timpului de boala si convalescenta. Patul trebuie sa fie comod, de
dimensiuni potrivite, usor de manipulat si usor de curatat, pentru ca ngrijirile,
investigatiile si tratamentele aplicate bolnavului sa fie usor de efectuat.
Accesoriile patului sunt: salteaua, perna, patura, lenjeria, cearsaful, cearsaful
plic, fata de perna.
Schimbarea lenjeriei de pat
Este o problema n asigurarea conditiilor de confort pentru odihna si
ngrijirea bolnavilor.
La intrarea n salon bolnavul gaseste patul pregatit cu lenjerie curata, salonul
bine aerisit. Schimbarea lenjeriei se face de cte ori este nevoie si pe parcursul
internarii.
2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative.
Urmarirea functiilor vitale este o sarcina foarte importanta pentru asistenta
medicala, att pentru a urmari evolutia boli, ct si pentru a urmari evolutia
tratamentului deoarece unele medicamente pot influenta aceste functii. Ele vor fi
masurate de doua ori pe zi (dimineata si seara) si vor fi notate n foaia de
observatie.
Respiratia - nevoia omului de a capata oxigenul din mediu si a elimina
dioxid de carbon, poate prezenta unele modificari n neurastenie.
Bolnavii nevrotici se plng adesea de o senzatie subiectiva d sufocare, de
lipsa de aer (dispnee) ceea ce i face sa inspire din cnd n cnd profund uneori sa
ofteze.
Ritmul respiratiei ( n mod normal este de 16-18 pe minut) este ceva mai
des, iar uneori poate exista o adevarata aritmie.
Temperatura corpului (valori normale 36-37 C) nu prezinta modificari
importante n cazul unui bolnav neurastenic.
Pulsul este expansiunea ritmica a arterelor, cu valori normale cuprinse ntre
60-80 batai/minut la un adult sanatos.
n cazul neurastenicului bate uneori mai des, prezentnd o usoara tahicardie
sau din potriva mai rar (bradicardie). Se constata deci o labilitate, o nestatornicie a
pulsului, care bate cnd mai ncet, cnd mai tare.
Tensiunea arteriala presiunea exercitata de sngele circulant asupra peretilor
arteriale, prezinta si ea unele modificari. Valorile normale la un adult sanatos sunt
cuprinse ntre 115-140/70-90 mmHg.
n cazul neurastenicilor ea este scazuta (hipotensiune arteriala)
n cea ce priveste functiile vegetative, aici se constata cteva modificari:
- diureza neurastenicului nu prezinta modificari;
- scaunul n cazul nevrozei astenice cu predominanta tulburarilor
digestive poate prezenta unele modificari, bolnavii pot avea fie
constipatie, fie diaree;
- varsaturile n cazul nevrozei astenice cu predominanta tulburarilor
digestive, pot fi prezente, dar au caracter trecator, fara sa
influenteze evolutia bolii;
- transpiratia multi bolnavi pot prezenta o usoara diaforeza, care nsa
creeaza doar un usor disconfort;
- nevroza poate tulbura si buna functionare a glandelor
endocrine, ele apar nsa mult mai trziu.
Unii bolnavi pot prezenta si o aparenta hipotiroidie (care, daca exista nainte,
poate declansa sau mari intensitatea neurasteniei). De asemenea hiperfoliculism, de
obicei constitutional, adesea nsotit de spasmofilie, mai ales la femeile tinere.
Secretia foliculara normala sau chiar spre exces se traduce printr-o
menstruatie abundenta (hipermenoree), 5-6 zile si care are un ritm regulat. Sa
constatat de asemenea ca apar fenomene trecatoare de pseudo - frigiditate,
respectiv pseudo - impotenta.
2.5. Alimentatia bolnavului
Alimentatia bolnavului neurastenici este o alimentatie activa. Ea trebuie sa
aiba n vedere hranirea substantiala a bolnavului cu att mai mult ct acestia sufera
de foarte multe ori de o lipsa a poftei de mncare.
Bolnavii neurastenici au un regim alimentar normal. Se vor suprima, nsa,
pentru un timp alcoolul, condimentele si excesul de carne sau de conserve.
Bolnavul va avea mai multe mese pe zi, usoare si dese, mai ales n starile
dispeptice. Alimentatia ca fi bogata n legume si fructe, care sa-i asigure un aport
marit de vitamine, n special vitamina A, B1, B6, C.
2.6. Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului
1. n spital medicamentele sunt prescrise de medicul curant fiind consemnate
n rubrica ,,tratament,, din foaia de observatie, cu data calendaristica, forma de
prezentare (fiola, tablete) doza pe 24h, calea de administrare, doza unica si orarul.
Medicamentele sunt substanta de origine minerala, animala, vegetala
sau chimica de sinteza, transformate prin operatii farmaceutice ntr-o forma de
administrare ( comprimat, fiola ) folosita pentru prevenirea, ameliorarea sau
vindecarea bolilor.
La indicatia medicului asistenta medicala administreaza
medicamentele, prescrise, tinnd cont de regulile de administrare a
medicamentelor.
2. n cazul bolnavului cu nevroza astenica se administreaza
urmatoarele medicamente:
Glucoza 5% - 250 ml x 2/zi;
- se administreaza parenteral prin punctie
venoasa;
Insulina - 15 UI/ zi;
- se administreaza subcutanat;
Piracetam - 2 x 1 tableta / zi;
- se administreaza per oral;
Peritol - 3 x 1 comprimat / zi;
- se administreaza per oral;
Electrovit - 1x 3 drajeuri / zi;
- se administreaza oral;
Vitamina B1 lf - o fiola / zi;
B6 lf - se administreaza subcutanat sau intramuscular;
Vitamina C - o fiola / zi(500 mg);
- se administreaza intavenos;
Dormicum - 1 tableta seara;
- se administreaza oral.
2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice
Regulile de baza n aplicarea precautilor universale:
o considerarea toti pacientii potentiali infectati;
o considerarea ca sngele, alte fluide biologice si tesuturile
sunt contaminate cu HIV si HBV;
o considera ca acele si alte obiecte folosite n practica
medicala sunt contaminate dupa utilizare.
Unul din rolurile cele mai importante pe care asistenta medicala le are n
ngrijirea bolnavilor l reprezinta si efectuarea recoltarilor de produse biologice si
patologice.
Examenele de laborator efectuate produselor biologice si patologice
completeaza simptomatologia boli cu elemente obiective exprimata modificarile
aparute. Ele confirma sau infirma diagnosticul clinic.
n nevroza astenica recoltarea produselor biologice se face pentru a exclude o
tuberculoza, anemii, boli cronice, infectii de focar.
V.S.H. - viteza de sedimentare a hematiilor este rapiditatea cu care se
produce asezarea hematiilor.
Asistenta medicala se spala pe mini, mbraca manusile de cauciuc sterile,
aspira n seringa 0,4 ml citrat de sodiu, sol. 3,8 %. Se punctioneaza vena si se
aspira 1,6 ml snge. Se scurge seringa n eprubeta si se agita. Se eticheteaza si se
trimite la laborator.
V.n. eritrocitele: 4,5-5,5 mil/mm la barbati;
4,2 -4,8 mil/mm la femei;
hemoglobina: 15+/-2g la 100 ml la barbati;
13+/-2g la 100 ml la femei;
leucocite: 4200-8000/mm;
trombocite : 20-4+% 150- 400.000/mm.
Recoltarea sngelui pentru examene serologice - cerceteaza prezenta sau
absenta anticorpilor n serul bolnavului. Sngele se recolteaza prin punctie venoasa
direct n eprubeta ntr-o cantitate de 5-10 ml.
Dupa coagulare se desprinde cheagul de snge de pe peretele eprubetei si dupa
30 de minute se decanteaza serul ntr-o eprubeta sterila. Din el se fac mai multe
reactii, n functie de boala suspicionata (tifos, sifilis, scarlatina, viroze).
Examen de urina
Dupa toaleta organelor genitale externe se recolteaza 150 ml de urina.
Examenul de laborator furnizeaza:
- date macroscopice (culoare, luciu, miros, densitate).
- date microscopice (sediment n care se gasesc elemente figurate,
cilindri, celule epiteliale).
- date fizico-chimice (pH, ionograma, proteinurie,
creatinina);
Toate rezultatele examenelor de laborator trebuie sa fie n limitele
valorilor normale n cazul neurasteniei.
2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse
de afectiune
Electrocardiograma (EKG) nregistrarea grafica a rezultantei
fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.
Pregatirea pacientului pentru EKG:
- se pregateste bolnavul din punct de vedere psihic pentru a nlatura
factorii emotionali;
- se transporta bolnavul n sala de nregistrare, de preferinta cu
caruciorul cu 10-15 min. nainte de nregistrare;
- aclimatizarea bolnavului cu sala de aclimatizare;
- bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultatie si va fi rugat sa-si
relaxeze musculatura.
Montarea electrozilor:
- Montarea electrozilor pe membre
rosu - mna dreapta;
galben - mna stnga;
verde - picior stng;
negru - picior drept.
- Montarea electrozilor precordiali
V1- spatiul VI intercostal, pe marginea dreapta a sternului;
V2- spatiul VI intercostal, pe marginea stnga a sternului;
V3- ntre V2 si V3;
V4- spatiul V intercostal, stng pe linia medioclaviculara;
V5- la intersectia de la orizontala dusa din V4 si linia
axilara anterioara stnga;
V6 - la intersectia dintre orizontala dusa din V4 si linia axilara
mijlocie stnga.
ngrijirea pacientului dupa EKG: - ajuta bolnavul sa se mbrace;
- este ajutat sa se ntoarca n salon.
2.9. Educatie pentru sanatate
Boala este o reactie a organismului fata de factori nocivi de materii.
Restabilirea completa a bolnavului nu poate fi conceputa, dect prin ndepartarea
cauzelor, care au determinat-o, adica acelor cauze, care se datoreaza mediului
nconjurator.
Asistenta trebuie sa-si desfasoare n asa fel activitatea educational sanitara,
nct aceasta sa constituie un factor de influenta pozitiva asupra psihicului
bolnavului, sa constituie la crearea unor emotii pozitive, care urmaresc otimismul
si ncrederea bolnavului n medic si asistenta medicala si n eficacitatea masurilor
terapeutice. Trebuie sa dezvoltam ncrederea bolnavului n vindecarea sau
ameliorarea starii lui, daca va respecta constiincios si riguros presciptiile si
recomandarile medicale.
Cuvntul medicului si al asistentei, joaca un rol important n ntarirea
neuropsihica a bolnavului. Un cuvnt cald de lamuriri si mbarbatarea totodata da
forte noi organismului n lupta sa cu boala, dupa cum un cuvnt nechibzuit, care ar
ngrijora pacientul sau i-ar distruge speranta n vindecare, poate scade puterea
organismului si nrautatii cursul bolii.
Masurile de educatie sanitara se ncadreaza tendintelor mereu actuale ale
asistentei psihiatrice de tip comunitar. n acest scop toti membrii unei echipe
terapeutice trebuie sa sensibilizeze anturajul familial si profesional n legatura cu
modalitatile de debut, evolutie si cu particularitatile etapei terapeutice reabilitative.
Readaptarea bolnavului la noul stil de viata, depinde n mare parte si de
familia, care l ngrijeste.
Profilaxia bolii ,, dusmanul cunoscut este pe jumatate nvins". Acelasi
lucru si pentru nevroza astenica. Pentru a o depista din vreme, pentru a o preveni
este bine ca fiecare sa-i cunoasca bine manifestarile pentru a lua din vreme
masurile energice care se impun. Elementul principal cade pe trei elemente
principale asupra carora trebuie sa luam aminte: ntarirea sanatatii,
psihoprofilaxia si organizarea activitatii att n ce priveste regimul de munca ct si
regimul de odihna.
2.10. Externarea bolnavului
Momentul plecarii bolnavului din spital este stabilit de medicul curant
si sef de sectie. Asistenta ca aduce toate documentele referitoare la bolnav pe care
le va pune la dispozitia medicului de salon.
Asistenta va fixa cu bolnavul ora plecarii, pentru a-i putea asigura
alimentatia pna n ultimul moment. Asistenta cu 2-3 zile naintea iesirii din spital,
va anunta familia bolnavului si va da explicatiile primite de la medic, cuprinse n
biletul de iesire. Va lamurii n special prescriptiile referitoare la tratamentul
medicamentos, daca bolnavul si-a nsusit n mod corespunzator tehnicile necesare
pentru tratamentul la domiciliu si va insista ca la data indicata sa se prezinte la
control.
Asistenta va nsoti bolnavul pna la magazia cu efecte, unde l va ajuta sa
primeasca hainele si va lua de la bolnav efectele spitalului. nainte de externare
asistenta medicala va verifica, daca bolnavul are biletul de iesire si retetele pentru
tratamentul prescris.
Capitolul 3
PREZENTAREA CAZURILOR DE BOAL
Cazul numarul 1
Date fixe Numele si prenumele: D.M.
Vrsta: 48 ani
Sexul : F
Ocupatia: asociata la o societate comerciala
Domiciliul : Reghin
Data internarii: 06.04.2008
Data externarii: 22.04.2008
Manifestari de dependenta: - tristete
- irascibilitate
- inapetenta
- neliniste
- astenie(slabiciunea starii generale)
- fatigabilitate
- plns
Istoricul bolii: pacienta relateaza ca boala actuala a debutat n urma cu
cteva luni datorita programului foarte ncarcat de la locul de munca si a
problemelor care au aparut. Acuza insomnii, neliniste, tristete, plns, inapetenta.
Simptomele s-au exacerbat n urma cu doua saptamni, motiv pentru care se
interneaza.
Diagnosticul medical: nevroza astenica cu elemente depresive.
Problemele pacientei: - stare generala alterata
- alterarea somnului
- alterarea nutritiei
- diminuarea interesului pentru efectuarea activitatilor
cotidiene

Diagnostic de
ngrijire
Obiective Interventii Evaluare
1. Diminuarea
interesului pentru
efectuarea
activitatilor
cotidiene
manifestate prin
tristete, plns.
Pacienta sa si recapete
interesul pentru
activitati cotidiene, sa
nu mai plnga.
-se discuta cu bolnava de cte ori
aceasta simte nevoia sa o faca.
- este lasata sa-si exprime
sentimentele, temerile,de asemenea
mesajul transmis bolnavei va fi unul
clar.
n decurs de cteva zile, n urma
interventiilor, pacienta si
redobndeste interesul pentru
majoritatea activitatilor pe care
trebuie sa le faca.
2. Alterarea starii
generale
manifestata prin
fatigabilitate,
astenie.
- pacienta sa-si
recapete linistea de
care are nevoie.
- reluarea relatiilor
interpersonale.
- se asigura bolnavei o camera
linistita, cu temperatura optima, care
sa ofere siguranta.
- stimularea bolnavei n efectuarea
unor activitati si la sfrsitul lor va fi
recompesata cu laude.
n urma plimbarilor scurte si dese
pe care bolnava le face prin parc,
starea ei psihica revine la normal,
ncepe sa zmbeasca.
3. Alterarea
somnului datorita
insomniei
manifestata prin
neliniste,
irascibiliatea.
Asigurarea unui somn
corespunzator din
punct de vedere
calitativ si cantitativ.
- pacienta nu va fi lasata n timpul
zilei prea mult sa se odihneasca, iar
seara se asigura o camera linistita
lipsita de factori nocivi.
- ca interventie delegata se
administreaza un somn usor.
Dupa doua, trei saptamni pacienta
va fi mai linistita, doarme bine si
somnul va fi corespunzator din
punct de vedere calitativ si
cantitativ.
4. Alterarea nutritiei
datorita aportului
insuficient
manifestat prin
inapetenta.
Bolnava sa se
alimenteze normal, sa
fie echilibrata
hidroelectrolitic.
Se asigura alimentatia n functie de
preferintele bolnavei si de necesitati,
toate pentru a-i stimula apetitul. Daca
refuza alimentele se utilizeaza
alimentarea parenterala.
Apetitul pacientei revine la normal,
se alimenteaza si hidrateaza
corespunzator.
Cazul numarul 2
Date fixe Numele si prenumele: D.T
Vrsta: 40 ani
Sexul : F
Ocupatia: vnzatoare
Domiciliul : Tg. Mures
Data internarii: 22.05.2008
Data externarii: 10.06.2008
Manifestari de dependenta: - tristete
- cefalee
- inapetenta
- neliniste
- astenie(slabiciunea starii generale)
- fatigabilitate
Istoricul bolii: pacienta relateaza ca boala actuala a debutat n urma cu
aproximativ un an de cnd i pleaca fratele n strainatate (singurul frate). De cteva
luni acuza insomnii, neliniste, tristete, fatigabilitate, inapetenta, astenie, motiv pentru
care se interneaza.
Diagnosticul medical: nevroza astenica.
Diagnostic de ngrijire Obiective Interventii Evaluare
1. Alterarea starii generale
datorita nelinistii, irascibilitate manifestata prin
cefalee anxietate.
Pacienta sa fie mai
linistita, mai relaxata.
-bolnava este incurajata sa discute cu familia despre problemele
ei si n aceeasi timp va fi ascultat atent ;
-vor fi nlaturati factorii iritanti;
n timp pacienta va fi mai linistita mai relaxata.
2. Alterarea nutritiei manifestata prin inapetenta
datorita aportului insuficient.
Asigurarea unui aport alimentar n functie
de necesitatile pacientei.
Se va stimula apetitul bolnavei asigurarea alimentatiei n
functie de preferintele ei.
Pacienta va avea un aport alimentar suficient si va
fi reechilibrata hidroelectrolitic.
3.Alterarea somnului datorita insomniei de
adormire manifestata prin astenie, neliniste.
Pacienta sa aiba un somn odihnitor, linittit
corespunzator calitativ si cantitativ.
Se asigura camera linistita, lipsita de excitanti cu temperatura
optima aerisita.Bolnavul nu va fi lasata n timpul zilei sa
doarma si va fi ndemnata sa faca plimbari lungi.
Pacienta va reusi sa doarma si sa fie odihnita, sa
dispara nelinistea.
4.Deficit de auto ngrijire datorata problemelor cu
care se confrunta manifestat printr-un aspect
exterior nengrijit.
Pacienta sa se preocupe, sa se ngrijeasca si
de aspectul ei exterior.
-se va stimula sa se spele, sa se mbrace, sa-si aranjeze parul;
-se va schimba lenjeria de corp si de pat de cte ori este nevoie;
Dupa cteva zile bolnava ncepe sa se ngrijeasca
din nou de aspectul ei si odata cu aceasta se obtine si
o ameliorare a starii generale.
5. Stabilirea fizica adinamie manifestata prin
fatigabilitate.
Bolnava sa-si redobndeasca interesul
pentru desfasurarea unor activitati sa-si
redobndeasca ncrederea n fortei proprii.
-stimularea bolnavei n efectuarea unor activitati se va stabili un
program de activitati agreate de bolnava pentru a preveni
plictiseala;
-se previne izolarea prin stimularea relatiilor intrepersonale.
n urma tratamentului aprox. 2 saptamni starea
pacientei se mbunatateste foarte mult si are din nou
pofta de viata.
Problemele pacientei: - stare generala alterata
- alterarea somnului
- alterarea nutritiei
- deficit de autongrijire
- slabire fizica
Data Functii vitale Recoltarea de probe biologice
si patalogice
Explor.
Paracl.
Tratament medicamentos Regim
alimentar
Temp Puls T.A Resp
22.05.
2008
23.05.
2008
24.05.
2008
25.05.
2008
26.05.
2008
37
37,1
36,8
37
36,9
83
82
82
82
83
120/
70
125/
70
125/
75
115/
65
120/
70
19
20
19
18
19
Erintrocite
Vn 4,2-4,8mil/mm
Vo 4420.000/
mm
Leucocite
Vn 4200-
8000/mm
Vo 4800/mm
Trombocite
Vn 150-4000000/
Mm
Vo 350.000/
m
Limfocite
Vn 20-40%
Vo 31%
Hemoglobina
Vn 13+2g%
Vo 14g%
VSH
EKG:
nregistrarea grafica a
rezultatei fenomenelor
bioelectrice din cursul
unui ciclu cardiac.
- nu reprezinta
modificari
Electrovit: 1/3 dr/zi
Drajeuri contin vit. B1,B2,B6, B12,PP
- indic.: n tratamentul deficientelor polivitaminice tip B.
Insulina :
-flacon de 10 ml sol. Neutra
Mod de administrare: -15 UI/zi SC
Dormicum : 1tb seara;
Indic.: inductor al somnului;
- Ci: intoleranta la substanta, miastenie;
Peritol : 3/1 comp. /zi
-indic.: migrena, stimularea apetitului, boala serului.
CI: glaucom
-R. Adv.: somnolenta, greturi.
Vit. C: 1 f/zi(500mg);
- indic.: trat. scorbutului, asteniilor profilaxia, a vitaminozei
sau hipovitaminozei C;
Glucoza : 5% 250 ml x2
Regimul alimentar este unul
normal, dar mai bogat n
legume si fructe. Bolnava va
avea mai multe mese pe zi,
usoare si dese, fara
condimente si alcool si se va
evita excesul de carne si
conserve.
Vn 2-12 m/g
Vo 8mm/h
Ex ser. Neg
Sumar de urina:
- culoarea galben deschis
- dens. V. N.
1015-1025
Vo 1017
- ph Vn 5,6-6,4
Vo 6


Cazul numarul 3
Date fixe Numele si prenumele: R.G
Vrsta: 38 ani
Sexul: F
Ocupatia: confectionera
Domiciliul: Tg. Mures
Data internarii: 18.04.2008
Data externarii: 06.05.2008
Manifestari de dependenta: - astenie
- fatigabilitatea (slabire fizica, adinamie, lipsa de
forta)
- inapetenta
- irascibilitate
- insomnie
- tristete
- neliniste
Istoricul bolii: Bolnava afirma ca boala actuala a debutat de aproximativ 4 ani
pe fondul confruntarilor cu sotul si a divortului. De aproximativ 4 luni acuza tristete,
plns, neliniste, inapetenta, cefalee n momentul cnd e agitata, usoara insomnie.
Diagnostic medical: Neurastenie
Problemele pacientei: - alterarea starii generale
- slabirea fizica, adinamie
- alterarea somnului
- alterarea alimentatiei
- deficit de ngrijire


Diagnostic de ngrijire Obiective Interventii Evaluare
1. Alterarea starii generale manifestata prin
astenie.
- bolnava sa-si redobndeasca interesul pentru
desfasurarea activitatilor.
- bolnava va fi ascultata atent, va fi ndemnata sa-si exprime
sentimentele, va fi ncurajata pentru comunicarea cu colegele
de salon si familia;
- stimularea pacientei n efectuarea unor activitati;
- pacienta va fi recompensata prin laude.
Dupa cteva zile, n urma plimbarilor, a exercitiilor
fizice pe care bolnava le face zilnic, starea ei psihica se
mbunatateste vizibil, starea generala este buna.
2. Slabirea fizica adinamie manifestate prin
fatigabilitate.
Bolnava sa-si redobndeasca interesul pentru
desfasurarea unor activitati, sa-si
redobndeasca ncrederea n fortele proprii.
- stimularea bolnavei n efectuarea unor activitati: se va
stabili un program de activitati agreat de bolnava pentru a
preveni plictiseala.
- se previne izolarea prin stimularea relatiilor interpersonale.
n urma tratamentului n aproximativ doua saptamni
starea pacientei se mbunatateste foarte mult si are din
nou ,,pofta de viata".
3. Alterarea nutritiei manifestata prin
inapetenta.
Asigurarea unui aport alimentar n functie de
necesitatile bolnavei.
Se va stimula apetitul bolnavei prin alimente oferite n
cantitati mici si la intervale scurte de timp.
n urma interventiilor apetitul bolnavei revine la
normal.
4. Deficit de autongrijire manifestat prin
aspectul exterior nengrijit.
Bolnava sa se ngrijeasca de aspectul ei
exterior.
Se va stimula bolnava sa-si faca toaleta, sa se spele, sa se
mbrace, sa-si aranjeze parul.
Dupa cteva zile pacienta ncepe sa se ngrijeasca din
nou de aspectul ei exterior si o data
cu acesta se obtine si o ameliorare a starii generale.

Diagnostic de ngrijire Obiective Interventii Evaluare
5. Alterarea somnului
datorita insomniei de
adormire manifestata
prin oboseala, agitatie.
Asigurarea unui
somn corespunzator
din punct de vedere
calitativ si cantitativ.
- asigurarea microclimatule corespunzator: camera
linistita, lipsita de excitati, temperatura optima;
- bolnava nu va fi lasata n timpul zilei sa se
odihneasca prea mult.
n decurs de cteva zile n urma
tratamentului somnul bolnavei
va fi corespunzator din punct de
vedere calitativ si cantitativ.
6. Alterarea starii
generale manifestata
prin irascibilitate,
neliniste, tristete.
Pacienta sa-si
recapete linistea
sufleteasca de care
are nevoie.
Asigurarea microclimatului corespunzator care sa
ofere siguranta: camera linistita, lipsita de excitati.
Dupa cteva zile recapata
linistea sufleteasca, ncepe sa
zmbeasca si starea sa generala
se mbunatateste foarte mult.
Data Functii vitale Recoltarea de prod biologice
si patologice
Explor.
Paracl.
Tratament medicamentos Regim alimentar
temp Puls TA Re
Sp
18.04.
2008
19.04.
2008
20.04.
2008
21.04.
2008
22.04.
2008
36,7
36,4
36,6
36,6
36,5
80
82
79
81
82
130/
80
125/
70
120/
70
125/
80
120/
75
18
19
20
19
19
Glicemie :
Vn 80-120mg%
Vo 95 mg%
Colesterol :
Vn 1,8-2,80g%
Vo 2,10 g%
Eritrocite :
Vn 4,2 mil/mm
Vo 4,3 mil/mm
Leucocite :
Vn 4200-8000/mm
Vo 5000/m
Trombocite :
Vn 150-400000/mm
Vo 250000/m
Limfocite :
Vn 20-40%
Vo 22%
Hemoglobina :
Vn 13+2g%
Vo 13g%
VSH :
Vn 2-12m/g
Vo 7mm/h
Examen serologice:
Negative
Sumar de urina:
EKG:
nregistrarea grafica a
rezultatei
fenomenelor
bioelectrice din
cursul unui ciclu
cardiac.
- nu prezinta
modificari.
Piracitam: 2/1 tb/zi;
Indic: involutie intelectuala(tulb. de atentie, memorie)
ntrziere psihica, tulb. de comportament
CI: insuficienta renala severa.
R. adev. : ocazional nervozitate, insomnie, greata, dearee.
Vitamina B1:
1/f/zi SC sau IM
-indic.: starii de hipovitaminoza, boli epuizante, nevrite,
hepatite
CI: alergie la vit. B1 r.adv.: foarte rar IV poate fi urmate
de reactii
grave(soc)
vit. C:
1/f/zi(500mg)
-indic.: tratamentul scorbutului, a asteniilor profilaxia
avitaminozei sau hipovitaminozei C
CI: litiaza renala
-r.adv. la doze crescute favorizeaza tulb. digestive sau
urinare.
Dormicum: 1tb. seara
- indic.: inductor al somnului, caracterizat printr-un debut
rapid al actiunii sale.
- CI : intoleranta la substanta, miastenie, psihoze.
Insulina:
Flacon de 10 ml sol. neutra
Mod de administrare 15 UI /zi SC
Frontim:
1comp. Seara
Se administreaza ca si sedativ
Glucoza:
5% 250mlx2
Regimul alimentar este unul normal, dar mai
bogat n legume si fructe.
Bolnava va avea mai multe mese pe zi, usoare
si dese.
Pentru un timp se vor suprima alcoolul,
condimentele si excesul de carne sau conserve.
Culoare galben deschis
Densitatea Vn 1015-1025
Vo 1017 pH
Vn 5,6-6,4
Vo 5,7
-proteinuria negativa

Capitolul IV
ANALIZA CAZURILOR DE BOAL PREZENTATE sI
CONCLUZII GENERALE ASUPRA LUCRRII
"Multe minunii sunt pe lume, dar nici una ca inima omului". si aici ataca
nevrozele si n special boala numita "nevroza astenica".
n aceasta lucrare am ncercat sa ating ct mai multe teme din aceasta boala, sa
le cunosc si sa ncerc sa ajut persoanele care au fost atinse de ea.
n primul capitol "prezentarea teoretica a bolii" am dat n primul rnd definitia
neurasteniei care pe scurt ar fi cam asa: "o stare de mare oboseala, fovorizata de
surmenaj si nsotita de tulburari psihice functionale si de dureri cu diferite
localizari".
M-am oprit apoi si am descris cele trei simptome principale ale bolii si anume
oboseala, cefaleea si insomnia.
Dar pe lnga acestea pot aparea si tulburari secundare: tulburari psihice,
tulburari senzitivo-senzoriale, tulburarea afectivitatii, tulburarea vointei, tulburari
endocrine.
n ceea ce priveste etiologia neurasteniei se cunosc doi factori mai importanti
raspunzatori pentru aparitia ei:
- factorul psihogen(tulburari sufletesti)
- factorul somatogen(tulburari organice corporale);
Factorul psihogen sau tulburarile sufletesti se refera la necazurile, grijile,
deceptiile, emotiile neplacute si prelungite dar si la frustrarile afective, raceala
sufleteasca, despartirea de cei dragi si nu n ultimul rnd surmenajul psihic.
Factorul somatogen se refera la foarte multe boli, care fara a provoca n mod
direct o nevroza o pot declansa.
n ceea ce priveste patogenia se pare ca nevroza astenica este mai raspndita la
barbati si apare la persoane cu un grad mai ridicat de cultura.
n functi de simptome neurastenia se clasifica astfel:
- nevroza astenica pura;
- nevroza astenica cu elemente anxioase;
- nevroza astenica cu elemente depresive;
- nevroza astenica cu elemente obsesivo-fobice;
- nevroza astenica cu elemente pitiatice,
sau :
- nevroza de esec;
- nevroza de neadaptare;
- nevroza de frustrare;
- nevroza de asteptae, din punct de vedere al
cauzelor declansatoare.
n ceea ce priveste tratamentul, el se desfasoara pe patru planuri:
- tratament igienico-dietetic;
- tratament medicamentos;
- tratament balneofizioterapic;
- tratament psihoterapeutic.
n capitolul doi "supravegherea bolnavului din momentul internarii si pna la
externare si efectuarea tehnicilor impuse de afectiune" am descris ndatoririle si
ngrijirile asistentei medicale din clinica de psihiatrie acordate unui bolnav cu
neurastenie. Am nceput cu internarea pacentului, asigurarea conditiilor de
spitalizare, asigurarea igienei generale si corporale, pozitia bolnavului n pat,
urmarirea faciesului, a functiilor vegetative, functiilor vitale.
n ceea ce priveste functiile vitale, acesti pacenti prezinta cteva modificari
legate de respiratie, uni putnd prezenta aritmie, pulsul de obicei instabil si tensiunea
arteriala este usor scazuta.
Alimentatia pacientilor este si ea importanta pentru ca de obicei ei prezinta
inapetenta. De aceea vor avea mai multe mese pe zi , usoare si dese cu alimente
bogate cu legume si fructe.
La pregatirea, asistarea si efectuarea recoltarilor de produse biologice si
patologice am descris tehnicile de recoltare specifice fiecarei analiza de laborator
care se cere: VSH, glicemie, hemoleucograma, examene serologice, sumar de urina.
Iar n final am amintit putin despre profilaxia bolii si externarea bolnavilor.
n capitolul trei am descris cele trei cazuri de boala pe care le-am urmarit n
clinica de psihiatrie.
Este vorba de trei paciente, relativ tinere, cu vrsta cuprinsa 30-48 de ani si
care erau internate n clinica cu diagnosticul Neurasteniei si respectiv Nevroza
astenica cu elemente depresive; Trei paciente care datorita unor probleme pe care le-
au avut, unor conflicte sufletesti care s-au declansat la un moment dat, au facut o
nevroza astenica dar care n urma internarii si a tratamentului urmat s-au externat
vindecate sau n stare ameliorata(cazul trei).
Ceea ce a condus la vindecarea pacientilor a fost n primul rnd psihoterapia,
discutiile cu pacientele, ntelegerea care le-a ajutat sa si depaseasca, sa si priveasca
prin alta prisma problemele cu care se confruntau, ceea ce nseamna un pas
important pentru vindecare, caci asa cum spunea si Marin Preda "suferinta e o criza
din care trebuie sa iesi ct mai rapid, adncimile ei ne racesc spiritul". si ele au
nteles acest lucru.
BIBLIOGRAFIE
1. Stanescu Sorin: "Nevroza astenica", Editura medicala
2. Ed. Pamfil si D. Ogodescu: "Nevrozele", Editura medicala
3. Tudor serbanescu: "Neurologie. Psihiatrie. Endocrinologie", Editura
medicala
4. Lucretia Tirtica: "Ghid de nursing" si "Breviar de explorari
functionale", Editura medicala
5. Carol Mozes: "Tehnica ngrijirii bolnavului"


NGRIJIREA BOLNAVULUI
CU NEVROZA ASTENIC
COORDONATOR:
-2008-
CUPRINSUL LUCRRII DE DIPLOM
CAPITOLUL I.
PREZENTAREA TEORETIC A BOLII............ 4
1.1. Notiuni de anatomie si fiziologie a aparatului afectat................4
1.2. Definitie......................................................................................5
1.3. Simptomatologie.................... 6
1.4. Etiologie........................ 7
1.5. Patologie ...................... 8
1.6. Clasificarea si forme clinice.............. 8
1.7. Tratamentul medicamentos............... 9
CAPITOLUL II.
SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL
INTRRII PN LA EXTERNARE sI EFECTUAREA TEHNICILOR
IMPUSE DE AFECIUNE..................... 11
2.1. Internarea pacientului n spital............ 11
2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare.......... 12
2.3. Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati.... 13
2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative...... 14
2.5. Alimentatia bolnavului............... 15
2.6. Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului .. 16
2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice...... 17
2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse
de afectiune.................... 19
2.9. Educatia pentru sanatate.............. 20
2.10. Externarea bolnavului................ 21
CAPITOLUL III.
PREZENTAREA CAZURILOR DE BOAL ............ 22
- Cazul nr. 1 - plan de ngrijire ............... 23
- Cazul nr. 2 - plan de ngrijire................24
- Cazul nr. 3 - plan de ngrijire .............. 25
CAPITOLUL IV.
ANALIZA CAZURILOR DE BOALA PREZENTATE sI CONCLUZII
GENERALE ASUPRA LUCRRII................ 34
BIBLIOGRAFIE.....................36
CAPITOLUL I.
PREZENTAREA TEORETIC A BOLII
1.1. ANATOMIA sI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS
CENTRAL
Sistemul nervos receptioneaza, transmite si integreaza informatiile din
mediul extern si intern, pe baza carora elaboreaza raspunsuri adecvate, motorii si
secretorii. Prin functia reflexa care sta la baza activit& 121f520b #259;tii sale,
sistemul nervos contribuie la realizarea unitatii functionale a organismului si a
echilibrului dinamic dintre organism si mediul nconjurator.
Siatemul nervos, unitar ca structura si functie, este mpartit n:
-sistemul nervos al vietii de relatie (somatic)- care asigura echilibrul
organismului cu conditiile variabile ale mediului;
-sistemul nervos al vietii vegetative, care regleaza permanent activitatea
organelor interne.
Segmentele sistemului nervos central sunt: maduva spinarii, trunchiul
cerebral, cerebelul, diencefalul si emisferele cerebrale. Organele nervoase care
formeaza nevraxul sunt nvelite de sistemul meningeal, format din trei membrane:
piamater, arahnoida si dura mater. ntre arahnoida si piamater exista un spatiu mai
larg n care se gasesc lichidul cefalorahidian, cu rol de protectie mecanica si
trofica.
Maduva spinarii, adapostita n canalul vertebral, se ntinde de la gura
occipitala CI-pna la nivelul vertebrei lombare L2, de unde se continua cu o
formatiune subtire- filum terminale- pna la vertebra a doua coccigiana. Nervii
lombari si sacrali, n traiectul lor spre gaurile intervertebrale, mpreuna cu filum
terminale, constituie coada de cal. n sectiune transversala maduva apare
constituita, n interior, din substanta cenusie- formata din corpii neuronali si
strabatuta de canalul ependimar, iar la exterior substanta alba, constituita din fibre
nervoase mielinice si celule gliale.
Trunchiul cerebral, continua maduva spinarii si este format din bulb, punte si
mezencefal. Structural, trunchiul cerebral este constituit din formatiuni cenusii si
albe, omologe celor medulare. Substanta cenusie este situata n interior si
fragmentata n numerosi nuclei, separati prin substanta alba care apare si la
periferie.
Cerebelul este situat n etajul inferior al cutiei craniene, napoia trunchiului
cerebral, fiind alcatuit din doua parti laterale- emisferele cerebrale, conectate
printr-o portiune mediana denumita vermis. Legaturile cerebelului cu trunchiul
cerebral se fac prin cele trei perechi de pedunculi cerebelosi care l leaga de bulb,
punte si mizencefal.
Diencefalul situat n prelungirea trunchiului cerebral si sub emisferele
cerebrale, este alcatuit din mai multe mase de substanta nervoasa: thalamus,
metatalamus, epitalamus si hipotalamus.
Emisferele cerebrale reprezinta partea cea mai voluminoasa a sistemului
nervos central. Sunt separate prin fisura interemisferica si legate n partea bazala
prin formatiuni de substanta alba: corpul calos, trigonul cerebral, comisurile albe.
Structural, emisferele cerebrale sunt alcatuite din substanta cenusie dispusa la
suprafata, formnd scoarta cerebrala si substanta alba la interior, alcatuita din fibre
de asociatie, comisurale si de proiectie.
Viata psihica umana este considerata a fi rezultatul a trei compartimente
strns legate ntre ele: compartimentul de cunoastere (gndirea, atentia, orientarea,
nvatarea, mempria etc.) cu ajutorul careia omul cunoaste realitatea si patrunde n
descifrarea legilor ei, comportamentul afectiv, constituit din trairile, emotiile,
sentimentele si pasiunile pe care omul le ncearca n viata si comportamentul
volitional, constnd n totalitatea hotarrilor, deciziilor si an preseverenta mplinirii
lor. Aceste aspecte deosebite de importante ale activitatii superioare asigura
corelatii optime ale organismului cu mediul fizico-biologic si social, fiind din ce n
ce mai mult studiat de catre fiziologi.
1.2. Definitie
Nevroza este o tulburare psihica manifestata printr-un comportament
anormal, cu diverse forme, de care bolnavul este constient, dar nu l poate stapani..
Nevroza perturba afectivitatea si emotivitatea, dar nu afecteaza facultatile
intelectuale.
Neurastenia este una din cele trei forme de nevroza ntalnita la om si
caracterizeaza n special printr-un simptom capital: astenia ( oboseala nervoasa )
persistenta.
- este o stare de mare oboseala. Favorizata de surmenaj si nsotita de
tulburari psihice (tristese, insomnie, nehotarare) de tulburari functionale
(cardiovasculare, digestive, sexuale) si de dureri cu diferite lacalizari;
- este o tulburare speciala, persistenta a sistemului nervos
central, fara leziuni organice, determinata n special de conflicte sufletesti, boala de
care omul este constient si de care se ancearca sa se vindece, nevroya astenica fiind
trecatoare si vindecabila.
1.3. Simptomatologie
Debutul neurasteniei este de cele mai multe ori lent.
Oboseala sau astenia este simpomul principal.
- poate fi fizica sau intelectuala (mai predominanta)
- are un caracter particular, special, neplacut si apasator, o senzatie de
enervare, de gol si nu cedeaza la mijloacele de repaus sau distractie;
- astenia fizica este aproape permanenta si apare dimineata, la trezirea
din somn. Bolnavul se simte incapabil sa coboare din pat.
Chiar daca n timpul zileise poate observa o usoara ameliorae a
oboselii, totusi dupa cateva ore de munca ea reapare.
- astenia intelectuala se traduce printr-o senzatie penibila de neputinta
de a mai face fata muncilor intelectuale. Toate zgomotele cat de mici, fiecare
nchidere de usa, exaspereaza bolnavul. Aceasta astenie se poate diminua catre
seara.
Cefaleea este al doilea simptomca frecventa si aproape ntotdeauna prezent.
- n cea mai mare parte a cazurilor durerea de cap este intermitenta.
Apare brusc sau se accentueaza progresiv.
- este variabila ca intensitate si aproape totdeauna legata de
oboseala;
- ca localizare apare n regiunea cefei cu o senzasie de apasare, de
strangere acre iradiaza catre frunte, tampla sau coboara de-a lungul coloanei
verterbrale;
- este de obicei diurna si foarte rar nocturna.
Insomnia sau tulburarea somnului sunt foarte frecvente fara a fi nsa
constante sau durabile. n general este vorba de un somn foarte superficial si mai
rar de insomnie pura si poate fi nsotita de somnolenta n timpul zilei.
- din punct de vedere al orarului ea se manifesta la nceputul noptii
(insomnie de adormire);
- n timpul somnului pot apare foarte des cosmaruri (senzatie de
ratacire, pierdere etc.) care pot sa-l trezeasca brusc din son, fiind cuprins de o
senzatie de teama.
Tulburari secundare:
- tulburari psihice : fenomenul cel mai important este oboseala
intelectuala.
Bolnavul constata treptat o greutate n gandire, atentia mult scazuta
(hipoprosexie), uitarea obiectelor, a numerlor proprii (hipomnezie);
- tulburarea vointei: nu-si mai duc la ndeplinire selurile propuse
(disbulie) ;
- tulburari senzitivo-senzoriale: bolnavul are adeseori ameteli,
senzati de leganare. Pot aparea si tulburari de vedere: vederea
dificila, ncetosata;
- tulburarile glandelor endocrine: la multi bolnavi se poate observa
o aparenta hipertiroidie sau hipotiroidie;
- hiperfoliculismul, de obicei constitusional, e adesea nsosit de
spasmofilie;
- secresia foliculinica normala sau chiar spre exces se traduce printr-
o mentruatie uneori excesiva care tine 5-6 zile si are un ritm
regulat.

1.4. Etiologie
Se cunosc trei factori mai importanti raspunzatori de aparitia nevrozei
astenice:
- factorul psihogen adica tulburarile sufletesti:
- factorul somatogen adica tulburarile organice corporale care pot
favoriza sau dezlantui o nevroza;
- factorul predispozant care tine de ereditate si constitutie.
Factorul psihogen este factorul eential care provoaca o nevroza astenica. La
baza oricarei nevroze astenice sta unul sau mai multe conflicte sufletesti care n
general pot mbraca aspectele cele mai variate. Necazurile, grijile, deceptiile,
emotiile neplacute si prelungite si general traumele psihice sunt acelea care mai
curand sau mai taryiu sunt fundamental vinovate de aparitia bolii. O importanta
deosebita o reprezinta factorii emosionali, afectivi n special frustrarile afective,
rsceala sufleteasca, despartirea de cei dragi, dramele familiare.
Unul din factorii declansatori cei ma importanti al neurasteniilor este
surmenajul psihic. Munca neplanificata, munca n asalt, munca neritmica, toate pot
conduce catre o nevroza.
Factorul somatogen foarte multe tilburari organice, foarte multe bolii, fara a
provoca n mod direct o nevroza, o pot declansa. Mai mult, unele boli cronice, daca
nu sunt ndepartate, contribuie ,, din umbra ,, la ntretinerea nevrozei. Printre
cauzele organice care sunt raspunzatoare de aparitia neurasteniei se afla si
perioadele de schimbari fiziologice importante, de ordine endocrin, cum unt
sarcina, alaptarea, menopauza.
De asemenea, un factor somatogen important l constituie si bolile
infectioase si surmenajul.
Factorul predispozant unul dintre cei mai importanti factori predispozanti l
constittuie tipul de sistem nervos. Dintre cele patru tipuri, tipul ,, slab,, si tipul ,,
puternic neechilibrat ,, sunt cei mai predispusi. Exista si anumite tipuri
constitutionale, dintre cei grasi si cei slabi, cei slabi fac mai utor nevroza, dintre
expansivi si introvertiti, ultimi o fac mai repede.
1.5. Patogenie
Nevroza astenica este destul de raspandita.
Evidenta clinica a aratat ca varsta la care apare nevroza astenica cel mai
frecvent este ntre 25-45 ani.
n ce priveste sexul, ea este mai raspandita la barbati. De asemenea ea apare
la persoanele cu un grad mai ridicat de cultura.
Patologia neurastenica este de fapt numai solicitare cu o scadere de energie
si de aici apar toate semnele clinice.
1.6. Clasificare si forme clinice:
n functie de simptomele care domina tabloul clinic au fost izolate
mai multe forme de neurastenie:
- nevroza astenica pura;
- nevroza astenica cu elemente anxioase;
- nevroza astenica cu elemente depresive;
- nevroza astenica cu elemente obsesivo-fobice;
- nevroza astenica cu elemente (isterice).
Din punct de vedere a cazurilor psihice declansatoare exista:
- nevroza de esec- apare la cei care si propun teluri care i
depasesc;
- nevroza de neadaptare care rezulta din ambianta noua n care o
persoana este silita sa traiasca fara a se putea adapta;
- nevroza de frustrare o resimt cei care au impresia sau
certitudinea ca nu mai sunt suficient de iubisi;
- nevroza de asteptare care apare la indivizi care asteapta vreme
ndelungata un eveniment important, sau o hotarare capitala pentru viata sa.

1.7. Tratamentul medicamentos
Tratamentul nevrozei astenice presupune:
- tratament igieno-dietetic;
- tratament medicamentos;
- tratament balneofizioterapic;
- psihoterapie.
Tratamentul igeno-dietetic presupune:
a) regim de munca rational si adaptarea unui ritm succesiv repaus munca;
b) tratament dietetic care trebuie sa aiba n vedere hranirea substantiala a
bolnavului cu att mai mult cu ct aceasta sufera de foarte multe ori de o lipsa a
poftei de mncare. Se vor ntrebuinta si vitamine, n special vitamina A, B1, B6, C.
Tratamentul medicamentos este n general foarte variat. n general el se
ndreapta spre trei principale: sa calmeze, sa stimuleze organismul si sa refaca
somnul.
Pentru primul se folosesc calmante usoare, asa numitele tranchilizante minore
ca : Ciclobarbitalul, Bromovalul, Luminalul etc. (n doze mici).
n ceea ce priveste corectarea somnului si ndepartarea insomniei se folosesc n
special barbiturice ca : Ciclobarbital, Dormicum, etc.
Efectul cel mai bun se obtine nsa prin asocierea barbituricelor cu tranchilizante
majore : Clordelazin, Romergan, etc.
La bolnavii cu deficit ponderal si cu lipsa poftei de mncare sa aplicat cu succes
o cura de hidrazida. Pe aceeasi linie se foloseste si insulina an doze mici, 5 unitati.
Somnoterapia are indicatii mai restrnse. Ea se aplica de obicei an nevroza
astenica datorata unui surmenaj fizic sau intelectual. Se face o cura de somn
prelungit (18-24).
Tratamentul balnezofizioterapic:
Una din metodele cele mai importante este cura frecventa de repaus, de odihna.
Beneficiul este maxim daca bolnavul locuieste ntr-o localitate situata la o
altitudine medie si nconjurata de paduri. S-a folosit cu succes hidroterapia (bai
caldute la 35 C timp de 30 min.), bai aromate cu esente de brad, bai de acid
carbonic.
Psihoterapia : este o actiune multilaterala care se adreseaza att intelectului, ct
si sferei emotionale a individului. Ea cuprinde att o latura analitica ct si una
sintetica de recladire a personalitatii pe baze mai sanatoase.
Psihoterapia n grup da rezultate foarte bune.
Foarte importanta este educatia vointei.
Adesea este foarte util sa se asocieze psihoterapiei, ergoterapia (terapia prin
munca). Adesea o munca fizica: taiatul lemnelor, gradinaritul sunt mijloc salutar de
a-si ntari sistemul nervos.
Dar adevarata terapie a neurasteniei nu se poate realiza fara autoeducare. Cta
vreme conflictele proprii sufletesti nu sunt rezolvate nevroza n general persista si
multa vreme si este o lupta fara nvingator.
Tratamentul medicamentos este n general foarte variat. Pentru calmarea
bolnavului se folosesc calante usoare si anumite tranchilizante minore ca:
- Ciclobarbitalul sedativ hipnotic cu actiune rapida si de scurta durata.
Contraindicatii: - depresie de cauza cerebrala;
- alergie la barbiturice;
- insuficienta hepatica, respiratorie, renala alcoolism
Reactii abverse: - oboseala, ameseli;
- de toleranta si dependenta;
- supradozare acuta de coma.
Diazepam - pentru efectul lui tranchilizant
Contraindicatii: - coma colaps;
- alergie la substanta;
Reactii adverse: - ameteli;
- tulburari de vedere;
- astenie fizica si psihica;
- hipotensiunea arteriala.
n ceea ce priveste corectarea somnului si nlturarea insomniei se folosesc n
special barbiturice ca: Ciclobarbitalul, Dormicum, etc.
Dormicum - inductor al somnului, caracterizat printr-un debut rapid al actiuni
sale.
Contraindicatii: -intoleranta la substanta;
- psihoze, depresii psihice, miastenie;
- prudenta la vrstnici, insuficienta respinratorie;
Reactii adverse se datoreaza efectului sedativi sunt dependente de doza
administrata;
- injectabil poate apare somnolenta
CAPITOLUL 2
SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL
INTRRII PN LA EXTERNARE sI EFECTUAREA
TEHNICILOR IMPUSE DE AFECIUNE
2.1. Internarea pacientului n spital
Internarea bolnavului cu nevroza astenica se face n clinica de psihiatrie
cndacesta ia primul contact cu spitalul. Acest prim contact constituie un
eveniment important n viata bolnavului, deoarece el se desparte de mediul sau
obisnuit si este nevoit sa decurga la ajuttorul oamenilor straini.
Internarea n spital a bolnavului se face pe baza buletinului de identitate, a
biletului de trimitere eliberat de: cabinet medical individual care recomanda
internarea sau de la medicul din ambulatoriul sau pe baza biletului de ransfer
eliberat de alt spita. La internarea unor persoane gasite pe strada identificarii lor,
asistenta de serviciu va anunta imediat organele de politie.
Cazurile grave vor fi primite fara bilet de transfer sau trimitere, bolnavii
internati fiind nscrisi n registrul de urgenta. Acolo se completeaza foaia de
observatie cu datele de identitate ale bolnavului si datele anamnestice culese de la
bolnav sau nsotitori.
n vederea examinarii bolnavului de catre medic, asistenta va ajuta bolnavul
sa se dezbrace si va asigura conditii necesare unei bune derulari a examinarii.
Examinarea clinica poate fi completata de prelevari de produse biologice si
patologice si de un examen psihologic.
Dupa stabilirea diagnosticului nainte de a ajunge n sectia cu paturi, bolnavul
trece prin serviciul de internare unde:
- va fi mbaiat si - daca e cazul - deparazitat;
- hainele si obiectele persoanle vor fi nregistrate n vederea
nmagazinarii pe perioada internarii.
- dupa terminarea baii bolnavul va fi mbracat cu pijama sau camasa
de noapte, ciorapi si papuci.
Bolnavul astfel pregatit va fi dirijat pe sectia une se prezinta la asistanta sefa
sau registratorul medical n vederea internarii.
O primire adecvata n sectie diminueaza stresul suferit de bolnav la internare
si usureaza adaptarea lui la mediul spitalicesc. Asistenta de salon introduce
bolnavul n salonul indicat, i face cunostinta cu ceilaltti bolnavi, l ajuta sa-si
aranjeze obiectele n noptiera, l conduce pentru a cunoaste sectia, prezentndu-i
cabinetul asistentelor, sala de mese, grupul sanitar, l aduce la cunstinta
regulamentul de ordine intreioara.
2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare
n spitale de psihiatrie, asigurarea conditiilor de specialitate a bolnavilor are
un rol foarte important.
Bolnavii internati aici sa se simta ct mai confortabil, de aceea se vor asigura
saloane de zi ct si saloane de noapte. Saloanele trebuie sa fie de dimensiuni mici
(2-3), sa fie bine aerisite, linistite. Se va avea nsa grija ca prizele sa fie bine
izolate. De asemenea, ferestrele prevazute cu gratii, iar rezervele rezervate
bolnavilor agitati sunt capitonate cu cauciuc moale si sunt prevazute cu vizoare. De
asemenea, sectia de psihiatrie trebuie sa asigure bolnavilor si ateliere pentru
ergoterapie.
Pentru ca bolnavii stau majoritatea timpului spitalizarii n pat acesta trebuie
sa aiba anumite calitati: sa fie comod, sa prezinte dimensiuni potrivite care sa
satisfaca att cerintele de confort ale bolnavului ct si ale personalului de ngrijire,
sa-i permita bolnavului sa se poata misca n voie, sa nu limiteze miscarile. De
asemenea, se va asigura schimbarea lenjeriei de pat de cte ori este nevoie.
n sala de mese trebuie sa se asigure conditii igienice de mediu, se aeriseste ,
se vor aranja estetic mesele, toate pentru a-l creste apetitul.
2.3. Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati
Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientului
Asigurarea igienei generale si corporale este importanta n evolutia unei boli,
de aceea asistenta medicala trebuie sa fie foarte atenta cu respectarea regulilor de
igiena.
n cazul neurastenicului, asigurarea igienei generale si corporale este n
majoritatea cazurilor precara pentru ca pacientul prezinta dezinteres pentru propria-
i persoana si pentru cei din jur.
De aceea, asistenta medicala are misiunea delicata de a controla n mod
discret, de a ndruma si la nevoie, de a efectua, atunci cnd este cazul toaleta de
dimineata si seara. Astfel ea va ndemna bolnavul sa-si spele fata, gtul, membrele
superioare, regiunea axilara. De asemenea sa efectueze toaleta cavitatii bucale si
sa-si ngrijeasca parul. Daca este cazul va atrage atentia si asupra lenjeriei de corp
sa fie tot timpul curata si ngrijita.
Observarea pozitiei pacientului n pat
Asistenta medicala trebuie sa urmareasca, sa supravegheze pozitia
bolnavului n pat pentru ca n foarte multe boli bolnavii, pentru a-si proteja partea
bolnava, adopta pozitii care sa le diminueze durerea. n cazul neurasteniei, care
este o ,,boala a creierului,, bolnavii nu au o anume pozitie n pat sau n timpul
somnului care sa atraga atentia, dar foarte frecvent lenevesc n pat si este necesara
supravegherea pozitiei pentru a preveni escarele. Totusi se poate urmarii pozitia
bolnavului pentru a sesiza eventualele modificari survenite n timpul tratamentului.
De asemenea este foarte importanta de urmarit si faciesul bolnavului. De
cele mai multe ori, la un neurastenic se poate observa foarte usor un facies care
tradeaza, oboseala, astenia de care el se plnge. Este un facies putin mobil, cu
trasaturile trase.
Pregatirea patului si accesoriile lui
Patul este mobilierul cel mai important din salon, aici petrecndu-si bolnavul
majoritatea timpului de boala si convalescenta. Patul trebuie sa fie comod, de
dimensiuni potrivite, usor de manipulat si usor de curatat, pentru ca ngrijirile,
investigatiile si tratamentele aplicate bolnavului sa fie usor de efectuat.
Accesoriile patului sunt: salteaua, perna, patura, lenjeria, cearsaful, cearsaful
plic, fata de perna.
Schimbarea lenjeriei de pat
Este o problema n asigurarea conditiilor de confort pentru odihna si
ngrijirea bolnavilor.
La intrarea n salon bolnavul gaseste patul pregatit cu lenjerie curata, salonul
bine aerisit. Schimbarea lenjeriei se face de cte ori este nevoie si pe parcursul
internarii.
2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative.
Urmarirea functiilor vitale este o sarcina foarte importanta pentru asistenta
medicala, att pentru a urmari evolutia boli, ct si pentru a urmari evolutia
tratamentului deoarece unele medicamente pot influenta aceste functii. Ele vor fi
masurate de doua ori pe zi (dimineata si seara) si vor fi notate n foaia de
observatie.
Respiratia - nevoia omului de a capata oxigenul din mediu si a elimina
dioxid de carbon, poate prezenta unele modificari n neurastenie.
Bolnavii nevrotici se plng adesea de o senzatie subiectiva d sufocare, de
lipsa de aer (dispnee) ceea ce i face sa inspire din cnd n cnd profund uneori sa
ofteze.
Ritmul respiratiei ( n mod normal este de 16-18 pe minut) este ceva mai
des, iar uneori poate exista o adevarata aritmie.
Temperatura corpului (valori normale 36-37 C) nu prezinta modificari
importante n cazul unui bolnav neurastenic.
Pulsul este expansiunea ritmica a arterelor, cu valori normale cuprinse ntre
60-80 batai/minut la un adult sanatos.
n cazul neurastenicului bate uneori mai des, prezentnd o usoara tahicardie
sau din potriva mai rar (bradicardie). Se constata deci o labilitate, o nestatornicie a
pulsului, care bate cnd mai ncet, cnd mai tare.
Tensiunea arteriala presiunea exercitata de sngele circulant asupra peretilor
arteriale, prezinta si ea unele modificari. Valorile normale la un adult sanatos sunt
cuprinse ntre 115-140/70-90 mmHg.
n cazul neurastenicilor ea este scazuta (hipotensiune arteriala)
n cea ce priveste functiile vegetative, aici se constata cteva modificari:
- diureza neurastenicului nu prezinta modificari;
- scaunul n cazul nevrozei astenice cu predominanta tulburarilor
digestive poate prezenta unele modificari, bolnavii pot avea fie
constipatie, fie diaree;
- varsaturile n cazul nevrozei astenice cu predominanta tulburarilor
digestive, pot fi prezente, dar au caracter trecator, fara sa
influenteze evolutia bolii;
- transpiratia multi bolnavi pot prezenta o usoara diaforeza, care nsa
creeaza doar un usor disconfort;
- nevroza poate tulbura si buna functionare a glandelor
endocrine, ele apar nsa mult mai trziu.
Unii bolnavi pot prezenta si o aparenta hipotiroidie (care, daca exista nainte,
poate declansa sau mari intensitatea neurasteniei). De asemenea hiperfoliculism, de
obicei constitutional, adesea nsotit de spasmofilie, mai ales la femeile tinere.
Secretia foliculara normala sau chiar spre exces se traduce printr-o
menstruatie abundenta (hipermenoree), 5-6 zile si care are un ritm regulat. Sa
constatat de asemenea ca apar fenomene trecatoare de pseudo - frigiditate,
respectiv pseudo - impotenta.
2.5. Alimentatia bolnavului
Alimentatia bolnavului neurastenici este o alimentatie activa. Ea trebuie sa
aiba n vedere hranirea substantiala a bolnavului cu att mai mult ct acestia sufera
de foarte multe ori de o lipsa a poftei de mncare.
Bolnavii neurastenici au un regim alimentar normal. Se vor suprima, nsa,
pentru un timp alcoolul, condimentele si excesul de carne sau de conserve.
Bolnavul va avea mai multe mese pe zi, usoare si dese, mai ales n starile
dispeptice. Alimentatia ca fi bogata n legume si fructe, care sa-i asigure un aport
marit de vitamine, n special vitamina A, B1, B6, C.
2.6. Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului
1. n spital medicamentele sunt prescrise de medicul curant fiind consemnate
n rubrica ,,tratament,, din foaia de observatie, cu data calendaristica, forma de
prezentare (fiola, tablete) doza pe 24h, calea de administrare, doza unica si orarul.
Medicamentele sunt substanta de origine minerala, animala, vegetala
sau chimica de sinteza, transformate prin operatii farmaceutice ntr-o forma de
administrare ( comprimat, fiola ) folosita pentru prevenirea, ameliorarea sau
vindecarea bolilor.
La indicatia medicului asistenta medicala administreaza
medicamentele, prescrise, tinnd cont de regulile de administrare a
medicamentelor.
2. n cazul bolnavului cu nevroza astenica se administreaza
urmatoarele medicamente:
Glucoza 5% - 250 ml x 2/zi;
- se administreaza parenteral prin punctie
venoasa;
Insulina - 15 UI/ zi;
- se administreaza subcutanat;
Piracetam - 2 x 1 tableta / zi;
- se administreaza per oral;
Peritol - 3 x 1 comprimat / zi;
- se administreaza per oral;
Electrovit - 1x 3 drajeuri / zi;
- se administreaza oral;
Vitamina B1 lf - o fiola / zi;
B6 lf - se administreaza subcutanat sau intramuscular;
Vitamina C - o fiola / zi(500 mg);
- se administreaza intavenos;
Dormicum - 1 tableta seara;
- se administreaza oral.
2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice
Regulile de baza n aplicarea precautilor universale:
o considerarea toti pacientii potentiali infectati;
o considerarea ca sngele, alte fluide biologice si tesuturile
sunt contaminate cu HIV si HBV;
o considera ca acele si alte obiecte folosite n practica
medicala sunt contaminate dupa utilizare.
Unul din rolurile cele mai importante pe care asistenta medicala le are n
ngrijirea bolnavilor l reprezinta si efectuarea recoltarilor de produse biologice si
patologice.
Examenele de laborator efectuate produselor biologice si patologice
completeaza simptomatologia boli cu elemente obiective exprimata modificarile
aparute. Ele confirma sau infirma diagnosticul clinic.
n nevroza astenica recoltarea produselor biologice se face pentru a exclude o
tuberculoza, anemii, boli cronice, infectii de focar.
V.S.H. - viteza de sedimentare a hematiilor este rapiditatea cu care se
produce asezarea hematiilor.
Asistenta medicala se spala pe mini, mbraca manusile de cauciuc sterile,
aspira n seringa 0,4 ml citrat de sodiu, sol. 3,8 %. Se punctioneaza vena si se
aspira 1,6 ml snge. Se scurge seringa n eprubeta si se agita. Se eticheteaza si se
trimite la laborator.
V.n. eritrocitele: 4,5-5,5 mil/mm la barbati;
4,2 -4,8 mil/mm la femei;
hemoglobina: 15+/-2g la 100 ml la barbati;
13+/-2g la 100 ml la femei;
leucocite: 4200-8000/mm;
trombocite : 20-4+% 150- 400.000/mm.
Recoltarea sngelui pentru examene serologice - cerceteaza prezenta sau
absenta anticorpilor n serul bolnavului. Sngele se recolteaza prin punctie venoasa
direct n eprubeta ntr-o cantitate de 5-10 ml.
Dupa coagulare se desprinde cheagul de snge de pe peretele eprubetei si dupa
30 de minute se decanteaza serul ntr-o eprubeta sterila. Din el se fac mai multe
reactii, n functie de boala suspicionata (tifos, sifilis, scarlatina, viroze).
Examen de urina
Dupa toaleta organelor genitale externe se recolteaza 150 ml de urina.
Examenul de laborator furnizeaza:
- date macroscopice (culoare, luciu, miros, densitate).
- date microscopice (sediment n care se gasesc elemente figurate,
cilindri, celule epiteliale).
- date fizico-chimice (pH, ionograma, proteinurie,
creatinina);
Toate rezultatele examenelor de laborator trebuie sa fie n limitele
valorilor normale n cazul neurasteniei.
2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse
de afectiune
Electrocardiograma (EKG) nregistrarea grafica a rezultantei
fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.
Pregatirea pacientului pentru EKG:
- se pregateste bolnavul din punct de vedere psihic pentru a nlatura
factorii emotionali;
- se transporta bolnavul n sala de nregistrare, de preferinta cu
caruciorul cu 10-15 min. nainte de nregistrare;
- aclimatizarea bolnavului cu sala de aclimatizare;
- bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultatie si va fi rugat sa-si
relaxeze musculatura.
Montarea electrozilor:
- Montarea electrozilor pe membre
rosu - mna dreapta;
galben - mna stnga;
verde - picior stng;
negru - picior drept.
- Montarea electrozilor precordiali
V1- spatiul VI intercostal, pe marginea dreapta a sternului;
V2- spatiul VI intercostal, pe marginea stnga a sternului;
V3- ntre V2 si V3;
V4- spatiul V intercostal, stng pe linia medioclaviculara;
V5- la intersectia de la orizontala dusa din V4 si linia
axilara anterioara stnga;
V6 - la intersectia dintre orizontala dusa din V4 si linia axilara
mijlocie stnga.
ngrijirea pacientului dupa EKG: - ajuta bolnavul sa se mbrace;
- este ajutat sa se ntoarca n salon.
2.9. Educatie pentru sanatate
Boala este o reactie a organismului fata de factori nocivi de materii.
Restabilirea completa a bolnavului nu poate fi conceputa, dect prin ndepartarea
cauzelor, care au determinat-o, adica acelor cauze, care se datoreaza mediului
nconjurator.
Asistenta trebuie sa-si desfasoare n asa fel activitatea educational sanitara,
nct aceasta sa constituie un factor de influenta pozitiva asupra psihicului
bolnavului, sa constituie la crearea unor emotii pozitive, care urmaresc otimismul
si ncrederea bolnavului n medic si asistenta medicala si n eficacitatea masurilor
terapeutice. Trebuie sa dezvoltam ncrederea bolnavului n vindecarea sau
ameliorarea starii lui, daca va respecta constiincios si riguros presciptiile si
recomandarile medicale.
Cuvntul medicului si al asistentei, joaca un rol important n ntarirea
neuropsihica a bolnavului. Un cuvnt cald de lamuriri si mbarbatarea totodata da
forte noi organismului n lupta sa cu boala, dupa cum un cuvnt nechibzuit, care ar
ngrijora pacientul sau i-ar distruge speranta n vindecare, poate scade puterea
organismului si nrautatii cursul bolii.
Masurile de educatie sanitara se ncadreaza tendintelor mereu actuale ale
asistentei psihiatrice de tip comunitar. n acest scop toti membrii unei echipe
terapeutice trebuie sa sensibilizeze anturajul familial si profesional n legatura cu
modalitatile de debut, evolutie si cu particularitatile etapei terapeutice reabilitative.
Readaptarea bolnavului la noul stil de viata, depinde n mare parte si de
familia, care l ngrijeste.
Profilaxia bolii ,, dusmanul cunoscut este pe jumatate nvins". Acelasi
lucru si pentru nevroza astenica. Pentru a o depista din vreme, pentru a o preveni
este bine ca fiecare sa-i cunoasca bine manifestarile pentru a lua din vreme
masurile energice care se impun. Elementul principal cade pe trei elemente
principale asupra carora trebuie sa luam aminte: ntarirea sanatatii,
psihoprofilaxia si organizarea activitatii att n ce priveste regimul de munca ct si
regimul de odihna.
2.10. Externarea bolnavului
Momentul plecarii bolnavului din spital este stabilit de medicul curant
si sef de sectie. Asistenta ca aduce toate documentele referitoare la bolnav pe care
le va pune la dispozitia medicului de salon.
Asistenta va fixa cu bolnavul ora plecarii, pentru a-i putea asigura
alimentatia pna n ultimul moment. Asistenta cu 2-3 zile naintea iesirii din spital,
va anunta familia bolnavului si va da explicatiile primite de la medic, cuprinse n
biletul de iesire. Va lamurii n special prescriptiile referitoare la tratamentul
medicamentos, daca bolnavul si-a nsusit n mod corespunzator tehnicile necesare
pentru tratamentul la domiciliu si va insista ca la data indicata sa se prezinte la
control.
Asistenta va nsoti bolnavul pna la magazia cu efecte, unde l va ajuta sa
primeasca hainele si va lua de la bolnav efectele spitalului. nainte de externare
asistenta medicala va verifica, daca bolnavul are biletul de iesire si retetele pentru
tratamentul prescris.
Capitolul 3
PREZENTAREA CAZURILOR DE BOAL
Cazul numarul 1
Date fixe Numele si prenumele: D.M.
Vrsta: 48 ani
Sexul : F
Ocupatia: asociata la o societate comerciala
Domiciliul : Reghin
Data internarii: 06.04.2008
Data externarii: 22.04.2008
Manifestari de dependenta: - tristete
- irascibilitate
- inapetenta
- neliniste
- astenie(slabiciunea starii generale)
- fatigabilitate
- plns
Istoricul bolii: pacienta relateaza ca boala actuala a debutat n urma cu
cteva luni datorita programului foarte ncarcat de la locul de munca si a
problemelor care au aparut. Acuza insomnii, neliniste, tristete, plns, inapetenta.
Simptomele s-au exacerbat n urma cu doua saptamni, motiv pentru care se
interneaza.
Diagnosticul medical: nevroza astenica cu elemente depresive.
Problemele pacientei: - stare generala alterata
- alterarea somnului
- alterarea nutritiei
- diminuarea interesului pentru efectuarea activitatilor
cotidiene

Diagnostic de
ngrijire
Obiective Interventii Evaluare
1. Diminuarea
interesului pentru
efectuarea
activitatilor
cotidiene
manifestate prin
tristete, plns.
Pacienta sa si recapete
interesul pentru
activitati cotidiene, sa
nu mai plnga.
-se discuta cu bolnava de cte ori
aceasta simte nevoia sa o faca.
- este lasata sa-si exprime
sentimentele, temerile,de asemenea
mesajul transmis bolnavei va fi unul
clar.
n decurs de cteva zile, n urma
interventiilor, pacienta si
redobndeste interesul pentru
majoritatea activitatilor pe care
trebuie sa le faca.
2. Alterarea starii
generale
manifestata prin
fatigabilitate,
astenie.
- pacienta sa-si
recapete linistea de
care are nevoie.
- reluarea relatiilor
interpersonale.
- se asigura bolnavei o camera
linistita, cu temperatura optima, care
sa ofere siguranta.
- stimularea bolnavei n efectuarea
unor activitati si la sfrsitul lor va fi
recompesata cu laude.
n urma plimbarilor scurte si dese
pe care bolnava le face prin parc,
starea ei psihica revine la normal,
ncepe sa zmbeasca.
3. Alterarea
somnului datorita
insomniei
manifestata prin
neliniste,
irascibiliatea.
Asigurarea unui somn
corespunzator din
punct de vedere
calitativ si cantitativ.
- pacienta nu va fi lasata n timpul
zilei prea mult sa se odihneasca, iar
seara se asigura o camera linistita
lipsita de factori nocivi.
- ca interventie delegata se
administreaza un somn usor.
Dupa doua, trei saptamni pacienta
va fi mai linistita, doarme bine si
somnul va fi corespunzator din
punct de vedere calitativ si
cantitativ.
4. Alterarea nutritiei
datorita aportului
insuficient
manifestat prin
inapetenta.
Bolnava sa se
alimenteze normal, sa
fie echilibrata
hidroelectrolitic.
Se asigura alimentatia n functie de
preferintele bolnavei si de necesitati,
toate pentru a-i stimula apetitul. Daca
refuza alimentele se utilizeaza
alimentarea parenterala.
Apetitul pacientei revine la normal,
se alimenteaza si hidrateaza
corespunzator.
Cazul numarul 2
Date fixe Numele si prenumele: D.T
Vrsta: 40 ani
Sexul : F
Ocupatia: vnzatoare
Domiciliul : Tg. Mures
Data internarii: 22.05.2008
Data externarii: 10.06.2008
Manifestari de dependenta: - tristete
- cefalee
- inapetenta
- neliniste
- astenie(slabiciunea starii generale)
- fatigabilitate
Istoricul bolii: pacienta relateaza ca boala actuala a debutat n urma cu
aproximativ un an de cnd i pleaca fratele n strainatate (singurul frate). De cteva
luni acuza insomnii, neliniste, tristete, fatigabilitate, inapetenta, astenie, motiv pentru
care se interneaza.
Diagnosticul medical: nevroza astenica.
Problemele pacientei: - stare generala alterata
- alterarea somnului
- alterarea nutritiei
- deficit de autongrijire
- slabire fizica
Diagnostic de ngrijire Obiective Interventii Evaluare
Data Functii vitale Recoltarea de
probe biologice si
patalogice
Explor.
Paracl.
Tratament medicamentos Regim
alimentar
Temp Puls T.A Resp

22.05.
2008
23.05.
2008
24.05.
2008
37
37,1
36,8
37
36,9
83
82
82
82
83
120/
70
125/
70
125/
75
19
20
19
18
19
Erintrocite
Vn 4,2-4,8mil/mm
Vo 4420.000/
mm
Leucocite
Vn 4200-
EKG:
nregistrarea
grafica a
rezultatei
fenomenelor
bioelectrice
din cursul
unui ciclu
cardiac.
- nu
Electrovit: 1/3 dr/zi
Drajeuri contin vit. B1,B2,B6,
B12,PP
- indic.: n tratamentul
deficientelor polivitaminice tip B.
Insulina :
-flacon de 10 ml sol. Neutra
Regimul
alimentar este
unul normal, dar
mai bogat n
legume si fructe.
Bolnava va avea
mai multe mese
pe zi, usoare si
dese, fara
condimente si
alcool si se va
1. Alterarea starii generale
datorita nelinistii,
irascibilitate manifestata
prin cefalee anxietate.
Pacienta sa fie mai
linistita, mai relaxata.
-bolnava este incurajata sa discute
cu familia despre problemele ei si n
aceeasi timp va fi ascultat atent ;
-vor fi nlaturati factorii iritanti;
n timp pacienta va fi mai
linistita mai relaxata.
2. Alterarea nutritiei
manifestata prin inapetenta
datorita aportului
insuficient.
Asigurarea unui aport
alimentar n functie de
necesitatile pacientei.
Se va stimula apetitul bolnavei
asigurarea alimentatiei n functie de
preferintele ei.
Pacienta va avea un aport
alimentar suficient si va
fi reechilibrata
hidroelectrolitic.
3.Alterarea somnului
datorita insomniei de
adormire manifestata prin
astenie, neliniste.
Pacienta sa aiba un somn
odihnitor, linittit
corespunzator calitativ si
cantitativ.
Se asigura camera linistita, lipsita
de excitanti cu temperatura optima
aerisita.Bolnavul nu va fi lasata n
timpul zilei sa doarma si va fi
ndemnata sa faca plimbari lungi.
Pacienta va reusi sa doarma si
sa fie odihnita, sa dispara
nelinistea.
4.Deficit de auto ngrijire
datorata problemelor cu
care se confrunta manifestat
printr-un aspect exterior
nengrijit.
Pacienta sa se preocupe,
sa se ngrijeasca si de
aspectul ei exterior.
-se va stimula sa se spele, sa se
mbrace, sa-si aranjeze parul;
-se va schimba lenjeria de corp si de
pat de cte ori este nevoie;
Dupa cteva zile bolnava
ncepe sa se ngrijeasca din
nou de aspectul ei si odata cu
aceasta se obtine si o
ameliorare a starii generale.
5. Stabilirea fizica adinamie
manifestata prin
fatigabilitate.
Bolnava sa-si
redobndeasca interesul
pentru desfasurarea unor
activitati sa-si
redobndeasca
ncrederea n fortei
proprii.
-stimularea bolnavei n efectuarea
unor activitati se va stabili un
program de activitati agreate de
bolnava pentru a preveni plictiseala;
-se previne izolarea prin stimularea
relatiilor intrepersonale.
n urma tratamentului aprox.
2 saptamni starea pacientei
se mbunatateste foarte mult
si are din nou pofta de viata.
25.05.
2008
26.05.
2008
115/
65
120/
70
8000/mm
Vo 4800/mm
Trombocite
Vn 150-4000000/
Mm
Vo 350.000/
m
Limfocite
Vn 20-40%
Vo 31%
Hemoglobina
Vn 13+2g%
Vo 14g%
VSH
Vn 2-12 m/g
Vo 8mm/h
Ex ser. Neg
Sumar de urina:
- culoarea galben
deschis
- dens. V. N.
1015-1025
Vo 1017
reprezinta
modificari
Mod de administrare: -15 UI/zi
SC
Dormicum : 1tb seara;
Indic.: inductor al somnului;
- Ci: intoleranta la substanta,
miastenie;
Peritol : 3/1 comp. /zi
-indic.: migrena, stimularea
apetitului, boala serului.
CI: glaucom
-R. Adv.: somnolenta, greturi.
Vit. C: 1 f/zi(500mg);
- indic.: trat. scorbutului,
asteniilor profilaxia, a vitaminozei
sau hipovitaminozei C;
Glucoza : 5% 250 ml x2
evita excesul de
carne si
conserve.
- ph Vn 5,6-6,4
Vo 6


Cazul numarul 3
Date fixe Numele si prenumele: R.G
Vrsta: 38 ani
Sexul: F
Ocupatia: confectionera
Domiciliul: Tg. Mures
Data internarii: 18.04.2008
Data externarii: 06.05.2008
Manifestari de dependenta: - astenie
- fatigabilitatea (slabire fizica, adinamie, lipsa de
forta)
- inapetenta
- irascibilitate
- insomnie
- tristete
- neliniste
Istoricul bolii: Bolnava afirma ca boala actuala a debutat de aproximativ 4 ani
pe fondul confruntarilor cu sotul si a divortului. De aproximativ 4 luni acuza tristete,
plns, neliniste, inapetenta, cefalee n momentul cnd e agitata, usoara insomnie.
Diagnostic medical: Neurastenie
Problemele pacientei: - alterarea starii generale
- slabirea fizica, adinamie
- alterarea somnului
- alterarea alimentatiei
- deficit de ngrijire


Diagnostic de ngrijire Obiective Interventii Evaluare
1. Alterarea starii
generale manifestata prin
astenie.
- bolnava sa-si
redobndeasca interesul
pentru desfasurarea
activitatilor.
- bolnava va fi ascultata atent, va
fi ndemnata sa-si exprime
sentimentele, va fi ncurajata
pentru comunicarea cu colegele de
salon si familia;
- stimularea pacientei n efectuarea
unor activitati;
- pacienta va fi recompensata prin
laude.
Dupa cteva zile, n urma
plimbarilor, a exercitiilor fizice
pe care bolnava le face zilnic,
starea ei psihica se
mbunatateste vizibil, starea
generala este buna.
2. Slabirea fizica
adinamie manifestate prin
fatigabilitate.
Bolnava sa-si
redobndeasca interesul
pentru desfasurarea unor
activitati, sa-si
redobndeasca ncrederea
n fortele proprii.
- stimularea bolnavei n efectuarea
unor activitati: se va stabili un
program de activitati agreat de
bolnava pentru a preveni
plictiseala.
- se previne izolarea prin
stimularea relatiilor
interpersonale.
n urma tratamentului n
aproximativ doua saptamni
starea pacientei se
mbunatateste foarte mult si are
din nou ,,pofta de viata".
3. Alterarea nutritiei
manifestata prin
inapetenta.
Asigurarea unui aport
alimentar n functie de
necesitatile bolnavei.
Se va stimula apetitul bolnavei
prin alimente oferite n cantitati
mici si la intervale scurte de timp.
n urma interventiilor apetitul
bolnavei revine la normal.
4. Deficit de autongrijire
manifestat prin aspectul
exterior nengrijit.
Bolnava sa se ngrijeasca
de aspectul ei exterior.
Se va stimula bolnava sa-si faca
toaleta, sa se spele, sa se mbrace,
sa-si aranjeze parul.
Dupa cteva zile pacienta
ncepe sa se ngrijeasca din nou
de aspectul ei exterior si o data
cu acesta se obtine si o
ameliorare a starii generale.

Diagnostic de
ngrijire
Obiective Interventii Evaluare
5. Alterarea
somnului
datorita
insomniei de
adormire
manifestata
prin oboseala,
agitatie.
Asigurarea
unui somn
corespunzator
din punct de
vedere
calitativ si
cantitativ.
- asigurarea
microclimatule
corespunzator: camera
linistita, lipsita de
excitati, temperatura
optima;
- bolnava nu va fi lasata
n timpul zilei sa se
odihneasca prea mult.
n decurs de
cteva zile n
urma
tratamentului
somnul bolnavei
va fi
corespunzator din
punct de vedere
calitativ si
cantitativ.
6. Alterarea
starii generale
manifestata
prin
irascibilitate,
neliniste,
tristete.
Pacienta sa-si
recapete
linistea
sufleteasca de
care are
nevoie.
Asigurarea
microclimatului
corespunzator care sa
ofere siguranta: camera
linistita, lipsita de
excitati.
Dupa cteva zile
recapata linistea
sufleteasca, ncepe
sa zmbeasca si
starea sa generala
se mbunatateste
foarte mult.
Data Functii vitale Recoltarea de prod
biologice
si patologice
Explor.
Paracl.
Tratament medicamentos Regim alimentar
temp Puls TA Re
Sp
18.04.
2008
19.04.
2008
20.04.
2008
21.04.
2008
22.04.
2008
36,7
36,4
36,6
36,6
36,5
80
82
79
81
82
130/
80
125/
70
120/
70
125/
80
120/
75
18
19
20
19
19
Glicemie :
Vn 80-120mg%
Vo 95 mg%
Colesterol :
Vn 1,8-2,80g%
Vo 2,10 g%
Eritrocite :
Vn 4,2 mil/mm
Vo 4,3 mil/mm
Leucocite :
Vn 4200-8000/mm
Vo 5000/m
Trombocite :
Vn 150-400000/mm
Vo 250000/m
Limfocite :
Vn 20-40%
Vo 22%
Hemoglobina :
Vn 13+2g%
EKG:
nregistrarea
grafica a
rezultatei
fenomenelor
bioelectrice
din cursul
unui ciclu
cardiac.
- nu prezinta
modificari.
Piracitam: 2/1 tb/zi;
Indic: involutie intelectuala(tulb.
de atentie, memorie) ntrziere
psihica, tulb. de comportament
CI: insuficienta renala severa.
R. adev. : ocazional nervozitate,
insomnie, greata, dearee.
Vitamina B1:
1/f/zi SC sau IM
-indic.: starii de hipovitaminoza,
boli epuizante, nevrite, hepatite
CI: alergie la vit. B1 r.adv.:
foarte rar IV poate fi urmate de
reactii
grave(soc)
vit. C:
1/f/zi(500mg)
-indic.: tratamentul scorbutului,
a asteniilor profilaxia
avitaminozei sau
hipovitaminozei C
CI: litiaza renala
-r.adv. la doze crescute
favorizeaza tulb. digestive sau
urinare.
Regimul alimentar este
unul normal, dar mai bogat
n legume si fructe.
Bolnava va avea mai multe
mese pe zi, usoare si dese.
Pentru un timp se vor
suprima alcoolul,
condimentele si excesul de
carne sau conserve.
Vo 13g%
VSH :
Vn 2-12m/g
Vo 7mm/h
Examen serologice:
Negative
Sumar de urina:
Culoare galben
deschis
Densitatea Vn 1015-
1025
Vo 1017 pH
Vn 5,6-6,4
Vo 5,7
-proteinuria negativa
Dormicum: 1tb. seara
- indic.: inductor al somnului,
caracterizat printr-un debut rapid
al actiunii sale.
- CI : intoleranta la substanta,
miastenie, psihoze.
Insulina:
Flacon de 10 ml sol. neutra
Mod de administrare 15 UI /zi
SC
Frontim:
1comp. Seara
Se administreaza ca si sedativ
Glucoza:
5% 250mlx2

Capitolul IV
ANALIZA CAZURILOR DE BOAL PREZENTATE sI
CONCLUZII GENERALE ASUPRA LUCRRII
"Multe minunii sunt pe lume, dar nici una ca inima omului". si aici ataca
nevrozele si n special boala numita "nevroza astenica".
n aceasta lucrare am ncercat sa ating ct mai multe teme din aceasta boala, sa
le cunosc si sa ncerc sa ajut persoanele care au fost atinse de ea.
n primul capitol "prezentarea teoretica a bolii" am dat n primul rnd definitia
neurasteniei care pe scurt ar fi cam asa: "o stare de mare oboseala, fovorizata de
surmenaj si nsotita de tulburari psihice functionale si de dureri cu diferite
localizari".
M-am oprit apoi si am descris cele trei simptome principale ale bolii si anume
oboseala, cefaleea si insomnia.
Dar pe lnga acestea pot aparea si tulburari secundare: tulburari psihice,
tulburari senzitivo-senzoriale, tulburarea afectivitatii, tulburarea vointei, tulburari
endocrine.
n ceea ce priveste etiologia neurasteniei se cunosc doi factori mai importanti
raspunzatori pentru aparitia ei:
- factorul psihogen(tulburari sufletesti)
- factorul somatogen(tulburari organice corporale);
Factorul psihogen sau tulburarile sufletesti se refera la necazurile, grijile,
deceptiile, emotiile neplacute si prelungite dar si la frustrarile afective, raceala
sufleteasca, despartirea de cei dragi si nu n ultimul rnd surmenajul psihic.
Factorul somatogen se refera la foarte multe boli, care fara a provoca n mod
direct o nevroza o pot declansa.
n ceea ce priveste patogenia se pare ca nevroza astenica este mai raspndita la
barbati si apare la persoane cu un grad mai ridicat de cultura.
n functi de simptome neurastenia se clasifica astfel:
- nevroza astenica pura;
- nevroza astenica cu elemente anxioase;
- nevroza astenica cu elemente depresive;
- nevroza astenica cu elemente obsesivo-fobice;
- nevroza astenica cu elemente pitiatice,
sau :
- nevroza de esec;
- nevroza de neadaptare;
- nevroza de frustrare;
- nevroza de asteptae, din punct de vedere al
cauzelor declansatoare.
n ceea ce priveste tratamentul, el se desfasoara pe patru planuri:
- tratament igienico-dietetic;
- tratament medicamentos;
- tratament balneofizioterapic;
- tratament psihoterapeutic.
n capitolul doi "supravegherea bolnavului din momentul internarii si pna la
externare si efectuarea tehnicilor impuse de afectiune" am descris ndatoririle si
ngrijirile asistentei medicale din clinica de psihiatrie acordate unui bolnav cu
neurastenie. Am nceput cu internarea pacentului, asigurarea conditiilor de
spitalizare, asigurarea igienei generale si corporale, pozitia bolnavului n pat,
urmarirea faciesului, a functiilor vegetative, functiilor vitale.
n ceea ce priveste functiile vitale, acesti pacenti prezinta cteva modificari
legate de respiratie, uni putnd prezenta aritmie, pulsul de obicei instabil si tensiunea
arteriala este usor scazuta.
Alimentatia pacientilor este si ea importanta pentru ca de obicei ei prezinta
inapetenta. De aceea vor avea mai multe mese pe zi , usoare si dese cu alimente
bogate cu legume si fructe.
La pregatirea, asistarea si efectuarea recoltarilor de produse biologice si
patologice am descris tehnicile de recoltare specifice fiecarei analiza de laborator
care se cere: VSH, glicemie, hemoleucograma, examene serologice, sumar de urina.
Iar n final am amintit putin despre profilaxia bolii si externarea bolnavilor.
n capitolul trei am descris cele trei cazuri de boala pe care le-am urmarit n
clinica de psihiatrie.
Este vorba de trei paciente, relativ tinere, cu vrsta cuprinsa 30-48 de ani si
care erau internate n clinica cu diagnosticul Neurasteniei si respectiv Nevroza
astenica cu elemente depresive; Trei paciente care datorita unor probleme pe care le-
au avut, unor conflicte sufletesti care s-au declansat la un moment dat, au facut o
nevroza astenica dar care n urma internarii si a tratamentului urmat s-au externat
vindecate sau n stare ameliorata(cazul trei).
Ceea ce a condus la vindecarea pacientilor a fost n primul rnd psihoterapia,
discutiile cu pacientele, ntelegerea care le-a ajutat sa si depaseasca, sa si priveasca
prin alta prisma problemele cu care se confruntau, ceea ce nseamna un pas
important pentru vindecare, caci asa cum spunea si Marin Preda "suferinta e o criza
din care trebuie sa iesi ct mai rapid, adncimile ei ne racesc spiritul". si ele au
nteles acest lucru.
BIBLIOGRAFIE
1. Stanescu Sorin: "Nevroza astenica", Editura medicala
2. Ed. Pamfil si D. Ogodescu: "Nevrozele", Editura medicala
3. Tudor serbanescu: "Neurologie. Psihiatrie. Endocrinologie", Editura
medicala
4. Lucretia Tirtica: "Ghid de nursing" si "Breviar de explorari
functionale", Editura medicala
5. Carol Mozes: "Tehnica ngrijirii bolnavului"

Depresia reprezinta una dintre ele mai frecvente tulburari psihoemotionale ale lumii
moderne. Aceasta se caracterizeaza prin tonus psihic foarte diminuat, acompaniat de
scaderea stimei de sine si lipsa oricarui tip de placere sau interes pentru lucurile din
jur.


De asemenea, 60% din totalitatea sinuciderilor apar pe un fond de depresie
majora sau alta tulburarea psihica din aceasta categorie.Depresia interfera cu
modul de gandire si cu actiunile pe termen lung si scurt ale pacientului, iar in cazurile
severe afecteaza foarte mult calitatea vietii acestuia, interferand cu activitatile
cotidiene, cu munca sau cu relatiile cu cei dragi.

Specialistii considera depresia o afectiune cronica ce necesita tratament pe termen
lung, ca in cazul altor boli cronice ce au o componenta organica (diabet
zaharat, hipertensiune arteriala). In ciuda faptului ca majoritatea persoanelor se
confrunta la un moment dat in viata cu un episod de depresie, exista si numeroase
cazuri recurente sau persistente care constituie adevarate provocari terapeutice
pentru medici.

Prin instituirea unui tratament eficient simptomele se pot ameliora iar viata pacientului
poate reintra in normal, chiar si la cateva saptamani dupa debutul terapiei.

In prezent exista mai multe optiuni terapeutice pentru tratarea depresiei, precum si a
tulburarilor cu componenta depresiva, cum ar fi tulburarea bipolara. Medicamentele
administrate pacientilor intra in clasa antidepresivelor si includ: inhibitori de
monoaminoxidaza, antidepresive triciclice, tetraciclice, inhibitori ai recaptari
serotoninei.

Antidepresivele tipice sunt medicamente ce au nevoie de o perioada variabila
de timp pentru instalarea efectelor, in general de 2 - 6 saptamani. Desi numele
lor este generic si sugestiv pentru acest tip de tulburari, antidepresivele sunt utilizate
cu succes si in tratamentul altor afectiuni, cum ar fi:tulburari anxioase, obsesiv
compulsive, bulimii, dureri cronice sau chiar ADHD (attention deficit hyperactivity
disorder), in combinatie cu anticonvulsivante.

Mecanismul de actiune al antidepresivelor are la baza interferarea cu anumiti
neurotransmitatori, cu crestrea disponibilitatii lor.

Acesti neurotransmitatori, la randul lor, au capacitatea de a ameliora functiile psihice
si tonusul emotional. Mecanismul depinde insa de fiecare grupa in parte. Inhibitorii
selectivi ai recaptarii serotoninei reprezinta tratamentul de prima intentie al acestei
tulburari, considerand-se ca una din cauzele depresiei este reprezentata de un nivel
inadecvat al serotoninei (substanta chimica responsabila de transmiterea semnalelor
nervoase interneuronale).

Inhibitorii selectivi ai serotoninei sunt capabili sa interfere cu recaptarea serotoninei in
neuroni, mentinand astfel un nivel ridicat la acesteia in sinapse. Se considera ca, prin
prisma efectelor adeverse mai reduse, ei sunt mai indicati pacientilor, comparativ cu
inhibitoarele de monoaminoxidaza. In continuare va prezentam cele mai indicate
substante pentru combaterea depresiei. Ele sunt medicamente eliberate exclusiv pe
baza de prescriptie medicala, in urma unui control psihiatric adecvat si doar daca
medicul curant va considera utila administrarea lor.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Medicamente cu indicatii antidepresive
3. Alte medicamente indicate
4. De retinut!
Medicamente cu indicatii antidepresive
Sus
Foarte multe medicamente antidepresive sunt considerate ca fiind eficiente, insa exista o
ordine a indicatiilor acestora.

Astfel, exista:

1. Medicamente de prima linie: sunt reprezentate de inhibitorii selectivi ai recaptarii
serotoninei. Acestia au efecte secundare mai bine tolerate de pacient si au si o eficienta foarte
buna;

2. Medicamente de linia a doua: sunt reprezentate de antidepresivele triciclice. Ele sunt
disponibile de mai mult timp comparativ cu inhibitorii recaptarii serotoninei, au mai multe
reactii adverse si sunt prescrise in general dupa ce tratamentul cu agenti de prima intentie nu a
dat rezultatele asteptate;

3. Medicamente de linia a treia: sunt reprezentate de inhibitorii monoaminoxidazei (IMAO).
Desi eficienta lor nu este contestata, aceste substante se administreaza doar daca alte metode
de combatere a depresiei nu au reusit. Aceasta atitudine este datorata faptului ca efectele
secundare sunt mult mai intese comparativ cu restul claselor de terapeutice.

Antidepresivele tricilice

Antidepresivele triciclice sunt de fapt, prima clasa de agenti farmacologici descoperiti ca fiind
eficienti in tratarea depresiei. Ei actioneaza prin blocarea recaptari unor neurotransmitatori de
tipul noradrenalinei si serotoninei. Desi astfel de substante au o eficienta clinica dovedita,
efectele adverse numeroase restrictioneaza utilizarea lor si nu reprezinta tratamentul de prima
intentie in depresie.

Cele mai frecvente efecte adeverse sunt reprezentate de: xerostomie, tulburarea acuitatii
vizuale, astenie fizica si psihica, somnolenta, crestere in greutate, tremor, constipatie, retentie
urinara, ameteli, tahicardii, aritmii, hipotensiune arteriala, disfunctii de natura sexuala.
Cele mai utilizate sunt: doxepina, amitriptilina, imipramina, clomipramina. Substantele
pot atinge un nivel toxic, daca nu sunt respectate indicatiile de administrare. Dozele toxice
sunt considerate a fi cele de 10 ori mai mari decat cele terapeutice.

Inhibitorii de monoaminoxidaza (IMAO)

Antidepresivele IMAO sunt o alta clasa de antidepresive prezente de mult timp pe piata
farmaceutica si utilizate in clinica. Ele sunt indicate mai ales in cazul pacientilor a caror
depresie este refractara la alte tratamente sau daca pacientul are si alte tulburari psihice
coexistente. IMAO sunt prescrise din ce in ce mai rar, insa, deoarece pot sa interactioneze,
uneori letal, cu diverse substante (in special tiramina) ce se gasesc in alimente (mai ales
branzeturi fermentate), vin rosu, bere, sau cu alte medicamente.

Ele actioneaza prin blocarea unei enzime, monoaminoxidaza, responsabila de degradarea
neurotransmitatorilor de tipul dopaminei, serotoninei si noradrenalinei. Efectul antidepresiv
necesita o perioada de latenta de 3 saptamani (ca si in cazul antidepresivelor triciclice), iar
eficienta lor este asemanatoare cu alte clase de antidepresive.

Datorita faptului ca aceste medicamente sunt capabile sa blocheze monoaminoxidaza pe cale
generala, nu doar pe cea neuronala, efectele secundare pot fi destul de importante, in special
cele de natura hepatica. Prin cresterea noradrenalinei, dopaminei in organism se poate ajunge
lahipotensiune arteriala, sau din contra, la crize hipertensive, dureri restrosternale, aritmii,
greata, varsaturi, agitatie, hipereflexie, delir, convulsii, cresteri importante in greutate.

Antidepresivele inhibitoare specifice ale recaptarii serotoninei

Aceasta clasa include compusi recent descoperiti, ce inhiba recaptarea serotoninei, fara sa
aiba efect si pe noradrenalina. Fiind specifici, efectele secundare generale sunt mai reduse.
Ele sunt indicate in special pacientilor cu depresie endogena, precum si celor cu fobii
asociate. Chiar daca reactiile adverse sunt mai putine, nici acesti compusi nu sunt lipsiti de
alte efecte neplacute.

Cele mai frecvent raportate sunt: cefalee, ameteli, greata imediat post administrare, insomnia,
interferarea cu activitatea sexuala (scaderea libidoului). Reactiile adverse sunt frecvente, insa
ele inceteaza la oprirea tratamentului (sunt reversibile). Trebuie precizat insa ca eficienta
acestor medicamente este totusi similara cu cea a antidepresivelor triciclice fata de care sunt
mai scumpe.
Alte medicamente indicate
Sus
Unii pacienti raspund mai bine la o combinatie de antidepresive, altii resimt o imbunatatire a
starii psihice daca primesc alte tipuri de medicamente.

Cele mai frecvent indicate pot fi:

1. Tranchilizante si sedative: sunt recomandate in mod particular benzodiazepinele. Ele
relaxeaza pacientul si au un efect anxiolitic intens, ajutandu-l sa se si odihneasca mai bine.
Riscul de aparitie a dependentei le face sa fie indicate doar in cure scurte;

2. Antipsihotice: sunt recomandate pacientilor cu anxietate si tulburari variate de
dispozitie. Ele sunt folosite in combinatie cu antidepresivele clasice deoarece imbunatatesc
efectul acestora. Sunt folosite in cazuri atent selectionate deoarece au efecte adverse de tipul
agitatiei psihomotorii, tulburarii acuitatii vizuale, spasme muscular, diskinezie tardiva;

3. Psihostimulantele au indicatie ca substante adjuvante in tratamentul pacientilor
depresivi, in special daca acestia au ahedonie, hipersomnii, tulburari alimentare. Acestea
simptome caracterizeaza depresia atipica;

4. Antidepresive atipice - sunt mai multe tipuri, printre care:
Bupropion, o substanta care mai nou se foloseste foarte mult ca adjuvant in tratamentul
pacientilor care se lasa de fumat. Are actiune de inhibare a recaptarii noradrenalinei,
dopaminei si nicotinei. Desi poate fi folosit si singur, este mult mai eficient in combinatii
terapeutice, in special alaturi de inhibitorii specifici ai recaptarii serotoninei. Spre deosebire
de alte substante antidepresive, bupropion nu determina crestere ponderala si nici nu afecteaza
activitatea sexuala.
Trazodona, un compus psihoactiv cu proprietati antidepresive, sedative si anxiolitice.
Producatorii sustin faptul ca eficienta se instaleaza chiar din prima saptamana de tratament,
insa studiile clinice nu au confirmat inca acest fapt. Compusul este indicat in special in
depresia cronica cu sau fara anxietate, in insomnii sau ca inductor al somnului, in cazul
pacientilor cu insomnii.
Efectele secundare, desi exista, sunt mai reduse comparativ cu cele ale antidepresivelor
triciclice.
Sunt reprezentate in special de: xerostomie, greata si varsaturi, astenie, tremor si somnolenta.
De retinut!
Sus
Pacientii aflati in tratament cu antidepresive sunt sfatuiti sa respecte intocmai recomandarile
medicului curant. Orice depasire a dozei terapeutice poate fi periculoasa. In cazul in care
tratamentul include antidepresive IMAO, regimul alimentar trebuie modificat astfel incat sa se
evite interactiunile dintre substanta medicamentoasa si anumite componente din branzeturi,
banane, iaurt, soia, alimente la cutie, in special carne si legume, sau vin si bere. Pe toata
durata tratamentului, aceste alimente trebuie evitate.

In cursul tratamentului antidepresiv pacientii nu trebuie sa consume bauturi alcoolice
deoarece alcoolul interfera cu efectele tratamentului si favorizeaza aparitia dependentei
de substante.


Depresia este o tulburare a starii afective, care duce la aparitia unei trairi de tristete
sau de pierdere a sperantei pentru o perioada indelungata de timp. Fiind mai
serioasa decat un simplu episod de tristete, de suparare sau decat o traire temporara
de scadere a energiei, depresia poate avea un impact semnificativ asupra bucuriei
de a-ti trai viata, asupra capacitatii de munca, asupra starii generale de sanatate si
asupra persoanelor apropiate.

Depresia se manifesta diferit de la o persoana la alta. Unii se simt "daramati" pentru
o perioada lunga de timp, in timp ce la alte persoane trairile de depresie vin si pleaca.
In cazul in care o persoana are episoade scurte de depresie usoara, aceasta poate fi
capabila sa isi continue viata profesionala si sa faca fata activitatilor cotidiene. Totusi,
daca persoana in cauza nu urmeaza o forma sau alta de tratament pentru depresie,
este supusa riscului de a deveni din ce in ce mai depresiva sau de a se imbolnavi
fizic. In cazurile severe de depresie, persoana respectiva poate ajunge la
incapacitatea de a comunica, la incapacitatea de a efectua activitatile de rutina si
chiar la suicid. In aceste cazuri, consultul unui specialist si urmarea unui tratament
sunt esentiale.

Persoanele cu depresie pot fi refractare la ideea de a cauta ajutor deoarece
considera ca acest lucru este o dovada de slabiciune personala sau un defect de
caracter sau cred ca trebuie sa fie capabili sa iasa singuri din aceasta stare.
Astazi se stie ca depresia, ca si orice alta afectiune medicala, are o baza biologica si
chimica. Tratamentul depresiei este sigur si de regula eficace chiar si in cazul
persoanelor cu depresie severa.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Factori de risc
4. Simptome
5. Mecanism fiziopatologic
6. Consult de specialitate
7. Expectativa vigilenta
8. Medici specialisti recomandati
9. Investigatii
10. Tratament
11. Profilaxie
Cauze
Sus
Ce anume cauzeaza depresia este un subiect intens studiat in prezent.
Expertii considera ca predispozitia genetica, impreuna cu evenimentele de viata stresante,
afectiuni medicale, administrarea de medicamente sau alti factori, pot determina un
dezechilibru al anumitor substante chimice din creier, denumite neurotransmitatori, ducand la
aparitia depresiei.

Situatiile care pot declansa un episod de depresie sunt:
- unele medicamente, cum ar fi narcoticele folosite pentru indepartarea durerii sau steroizii; de
obicei simptomele depresive dispar odata ce medicamentul este oprit
- tulburari ale secretiei hormonale, cum ar fi un dezechilibru al glandei tiroide sau
suprarenale
- dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului sau nivelurile
scazute ale fierului (anemia)
- afectiunile indelungate (cronice), precum artrita, bolile cardiace sau cancerul
- infectiile, cum ar fi infectiile virale sau infectiile ficatului sau ale creierului
- factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi
- factorii de stres cronici, precum saracia, dificultatile familiale, probleme medicale grave
proprii sau ale unei persoane apropiate.
- varstnicii care trec de la o viata independenta la o viata in care depind de ceilalti au adeseori
depresie
- presiuni asupra copiilor si adolescentilor, din partea societatii sau a celor de aceeasi varsta
- consumul de alcool, de substante ilegale sau probleme in legatura cu abuzul de o substanta
- sindromul premenstrual cronic
- menopauza
- durerea cronica
- stresul
- oboseala
- nasterea recenta.
Factori de risc
Sus
Anumiti factori cresc riscul de depresie. Daca o persoana are o ruda de gradul intai, cum ar fi
tatal sau mama, cu depresie, riscul de aparitie a depresiei la persoana respectiva este de pana
la trei ori mai mare decat in populatia generala.
Daca a existat in trecut un episod de depresie, probabilitatea de a face din nou depresie este
mult mai mare.

Alti factori de risc pentru depresie sunt:
- afectiuni cardiace in trecut, precum boala arterelor coronare
- o afectiune severa, continua (cronica), cum ar fi diabetul zaharat, cancerul si durerea
cronica
- probleme maritale
- consumul de alcool sau de droguri
- administrarea unor medicamente ce pot provoca simptome depresive, cum ar fi narcoticele
pentru indepartarea durerii sau steroizii
- un eveniment de viata stresant, ca de exemplu pierderea unei persoane dragi sau intrarea in
somaj (acest lucru este valabil mai ales la varstnici, care pot avea multi factori stresanti
sociali, cum ar fi faptul ca devin dependenti de altii pentru a fi ingrijiti)
- anumite conditii medicale generale, precum anemia sau afectiunile tiroidiene
- o afectiune severa descoperita recent
- o interventie chirurgicala recenta
- un istoric de abuz sexual sau fizic in copilarie
- o ingrijorare excesiva, constanta sau o anxietate excesiva
- o tulburare de alimentatie
- o tulburare anxioasa.

Factori de risc suplimentari pentru depresie la femei sunt:
- nasterea recenta
- folosirea de anticonceptionale orale (la unele femei, contraceptivele pot imbunatati
dispozitia)
- un istoric de tulburare disforica premenstruala (sindrom premenstrual sever).
Simptome
Sus
Persoana care are depresie se poate simti lipsita de speranta, trista sau nu mai poate simti
placere in aproape nimic din ceea ce face. Se poate simti "daramanta" sau descurajata, plange
usor. De asemenea poate fi irascibila sau anxioasa sau poate avea un nivel scazut de energie.
Adeseori simptomele depresiei pot fi subtile la inceput. Poate fi dificil de recunoscut ca
simptomele pot avea legatura intre ele si ca persoana respectiva ar putea avea depresie.

Cele mai semnificative doua simptome ale depresiei sunt:
- tristetea sau lipsa de speranta
- pierderea interesului sau a placerii in efectuarea majoritatii activitatilor din viata de zi cu zi.

Alte simptome pot fi:
- pierderea sau luarea in greutate din cauza modificarilor in apetitul alimentar
- creterea sau diminuarea nevoii de somn
- sentiment de neliniste si incapacitatea de a putea sta linistit sau din contra, sentimentul ca
orice miscare necesita un mare efort
- senzatie de oboseala permanenta
- sentimente de vinovatie sau de devalorizare fara un motiv aparent
- ganduri recurente de moarte sau de suicid.

In cazul in care o persoana prezinta cel putin cinci din aceste simptome, pentru o perioada mai
lunga de 2 saptamani si daca unul din aceste simptome este fie tristetea, fie pierderea
interesului, persoana respectiva este diagnosticata cu depresie majora. Totusi, chiar daca sunt
prezente mai putin de cinci simptome, poate fi vorba de o depresie si este nevoie de
administrarea unui tratament.

In cazul in care sunt prezente 2 pana la 4 simptome pe o perioada de cel putin 2 ani (la copii -
1 an), poate fi vorba de o forma de depresie pe termen indelungat, numita tulburarea distimica
(distimia). Numeroase femei pot avea modificari ale dispozitiei inainte de menstruatie.
Simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera cu relatiile interpersonale sau cu
responsabilitatile cotidiene sunt cunoscute sub denumirea de sindrom premenstrual (SPM).
Totusi, femeile care prezinta simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera serios
cu viata cotidiana pot avea o forma de depresie, denumita tulburare premenstruala disforica.
Multi medici, de obicei generalisti, consulta persoane care prezinta simptome generale care
pot fi dificil de atribuit unei depresii. Aceste simptome, care apar in mod frecvent in depresie,
pot fi:
- dureri de cap si alte dureri cu diferite localizari
- probleme digestive, inclusiv constipatie si diaree
- pierderea interesului in activitatea sexuala sau incapacitatea de a mai avea o viata sexuala
activa
- sentimente de anxietate sau de ingrijorare fara un motiv evident
- autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie
- lipsa miscarii sau a vorbirii timp de ore intregi.

Alte simptome de depresie pot fi:
- mancatul excesiv si castigul in greutate, care apar mai frecvent decat pierderea poftei de
mancare
- cresterea duratei de somn, mai frecventa decat insomnia
- plans facil, manie, stare generala proasta, impreuna cu anxietate si stare de tensiune
interioara
- uneori, o senzatie de ingreunare a bratelor sau a picioarelor
- sensibilitate excesiva la rejectie (respingere).

Depresia este o afectiune serioasa la persoanele de orice varsta, dar persoanele invarsta care
prezinta simptome de depresie trebuie sa inceapa un tratament cat mai curand posibil.
Depresia la varstnici poate duce la aparitia unei stari de confuzie sau a uitarii (Atentie! Unele
medicamente pot provoca de asemenea aparitia acestor simptome).

De asemenea, depresia a fost identificata ca fiind un factor de risc semnificativ de deces la
persoanele varstnice care au afectiuni cardiace. Este deosebit de importanta recunoasterea din
timp a semnelor de avertizare ale depresiei, pentru ca persoana respectiva sa poata primi un
tratament corespunzator cat mai devreme posibil.
Simptomele depresiei sunt adesea subtile la inceput. Poate fi greu de recunoscut ca aceste
simptome pot avea legatura intre ele si ca ele pot fi datorate unei depresii.
La copii si la adolescenti simptomele depresiei sunt uneori diferite fata de cele aparute la
adulti, ceea ca face ca diagnosticarea si inceperea unui tratament sa fie mai dificila.
Depresia poate duce la suicid. Semnele prevestitoare ale unei tentative de suicid se modifica
cu varsta:
- semnele prevestitoare ale suicidului la copii si adolescenti pot fi: preocuparea in legatura cu
moartea sau suicidul sau ruperea recenta a unei relatii
- semnele prevestitoare ale suicidului la adulti pot include: abuzul de alcool sau de alta
substanta, pierderea recenta a slujbei sau divortul
- semnele prevestitoare ale suicidului la varstnici pot cuprinde: moartea recenta a partenerului
de viata sau diagnosticarea de curand cu o boala severa, care ii poate scurta durata de viata.
Mecanism fiziopatologic
Sus
Depresia poate debuta cu simptome de anxietate (cum ar fi o ingrijorare excesiva) sau cu
simptome precum tristetea sau lipsa de energie, care dureaza de mai multe zile sau luni,
inainte de instalarea completa a depresiei.

Pot aparea tulburari in capacitatea de concentrare sau de memorare, sentimentul de pierdere a
placerii in activitatile care altadata erau placute, sentimentul de pierdere a sperantei, scaderea
energiei, modificari ale somnului si ale poftei de mancare. Persoana cu depresie se poate izola
social de ceilalti si isi poate pierde interesul pentru activitatea sexuala.

Evolutia depresiei variaza de la o persoana la alta. Pot fi prezente simptome usoare sau severe
de depresie, pentru o perioada indelungata de timp sau pentru o perioada scurta. Un procent
mic de persoane se simt depresive in marea majoritate a vietii lor; acestea necesita un
tratament de intretinere.
Majoritatea pesoanelor cu depresie pot fi tratate cu succes cu medicamente, consiliere
profesionala sau o combinatie a celor doua.

Tulburarile depresive sunt clasificate in functie de severitatea si de durata lor. Depresia poate
fi usoara, moderata sau severa.
Ea poate debuta brusc (depresie acuta) sau poate dura o perioada indelungata (depresie
cronica). De exemplu, tulburarea distimica, este o depresie cronica usoara. Unii oameni pot
avea un episod de depresie majora care se poate suprapune peste o tulburare distimica
(depresie dubla). I

n cazul unei depresii severe, poate fi necesara o internare intr-un spital pentru o perioada
scurta de timp, in special daca sunt prezente ganduri de sinucidere. Deoarece depresia creste
riscul de tentativa de suicid, persoana respectiva trebuie sa urmeze imediat un tratament daca
sunt prezente idei de autodistrugere.

Tulburarea recurenta

Adeseori depresia reapare. Daca o persoana are un episod de depresie, probabilitatea ca
depresia sa revina la un anumit moment al vietii acelei persoane, este mai mare decat la restul
oamenilor care nu au avut niciodata depresie.
Riscul de aparitie a unui nou episod de depresie creste cu fiecare episod.
Boli asociate
Depresia poate contribui la dezvoltarea anumitor afectiuni, cum ar fi boala arterelor coronare.
Persoanele depresive care au o afectiune cronica cum ar fi diabetul zaharat sau boala arterelor
coronare, sufera mai mult din cauza simptomelor acestor afectiuni, au o capacitate mai
scazuta de functionare, prezinta o scadere a calitatii vietii si suporta costuri medicale mai
mari. Persoanele cu depresie au o probabilitate mai mica de a se autoingriji si acest lucru
poate duce la inrautatirea starii lor de sanatate. Uneori episoadele de depresie pot fi precedate
sau urmate de perioade de cretere a energiei (manie). Daca exista un ciclu de episoade
depresive si respectiv maniacale, este vorba de o afectiune care poarta numele de tulburare
bipolara. In cazul in care simptomele depresive apar numai in anumite anotimpuri din an, cum
ar fi in lunile de toamna si de iarna, este o depresie sezoniera.
Consult de specialitate
Sus
Este indicat sa se cheme imediat o ambulanta (961) sau un serviciu de interventie rapida in
cazul in care o persoana:
- nu se poate abtine de la a se vatama pe sine sau pe altcineva
- aude voci
- a avut sau are o tentativa de suicid sau prezinta semne prevestitoare de suicid, cum ar fi
faptul ca vorbeste despre suicid sau despre vatamarea unei alte persoane
- prezinta semne de detasare de realitate (psihoza)
- consuma alcool in cantitate exagerata sau droguri.
Expectativa vigilenta
Sus
Expectativa vigilenta este o perioada de timp in care persoana respectiva si medicul curant
observa simptomele fara sa se administreze un tratament medicamentos.
Expectativa vigilenta poate fi adecvata in cazul in care sunt prezente trairi de tristete, suparare
sau melancolie. Totusi, daca simptomele nu se amelioreaza dupa 2 saptamani, se recomanda
discutarea cu medicul.
Medici specialisti recomandati
Sus
Tratamentul depresiei cuprinde de obicei administrarea de medicamente, unele forme de
consiliere profesionala (psihoterapie) sau o combinare a acestora. Este deosebit de importanta
stabilirea unei relatii terapeutice confortabile si de durata cu medicul curant pentru a se putea
trata depresia.
Medicul specialist care poate diagnostica si poate trata depresia este medicul psihiatru.
Diagnosticul de depresie mai poate fi pus si de:
- medicul internist
- medicul de familie.
Investigatii
Sus
Medicul curant va face o anamneza (adica va pune intrebari in legatura cu starea generala de
sanatate) si va efectua o examinare fizica completa. De asemenea, poate recomanda si
efectuarea unor teste precum:
- examene de laborator, pentru a se vedea daca simptomele nu sunt cauzate de anumite
afectiuni, precum o activitate scazuta a glandei tiroide (hipotiroidism) sau o anemie
- evaluarea starii de sanatate mentale, care implica un interviu cu un profesionist de sanatate
mentala (psihiatru)
- teste verbale sau scrise care pot detecta depresia.

Medicul psihiatru poate pune intrebari, pentru a determina cat de mult este afectata persoana
respectiva de starea depresiva pe care o are, inclusiv daca au fost sau sunt prezente idei de
sinucidere. Daca a existat vreodata o perioada de veselie anormala (excesiva, inadecvata),
iritabilitate sau o senzatie de energie intensa care a durat 4 zile sau mai mult, medicul trebuie
informat asupra acestui lucru. Episoadele maniacale, sau episoadele mai usoare
hipomaniacale, fac parte din tulburarea bipolara.

Unele tipuri de medicamente antidepresive pot agrava simptomele tulburarii bipolare, de
aceea este foarte important ca simptomele sa fie diagnosticate cu precizie. Atunci cand este
consultat medicul curant, este important sa se discute cu acesta despre orice simptom care s-ar
putea datora depresiei. Aproximativ jumatate din totalitatea cazurilor de depresie sunt
subdiagnosticate si subtratate. De aceea trebuie ca medicii generalisti si medicii de familie sa
puna intrebari de rutina legate de depresie, cu ocazia fiecarui consult efectuat.
Tratament
Sus
Tratament initial

Tratamentul depresiei poate cuprinde administrarea de medicamente antidepresive, consiliere
terapeutica, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala sau o combinare a celor doua
modalitati de tratament.
Consilierea terapeutica (psihoterapia) poate fi suficienta in cazul depresiei usoare sau
moderate. In cazul in care simptomele de debut sunt severe, cel mai probabil tratamentul
initial va include atat medicamente antidepresive cat si consiliere terapeutica.

Internarea in spital poate fi necesara daca sunt prezente semne prevestitoare ale unui suicid, ca
de exemplu ganduri sau planuri de auto-vatamare sau de vatamare a altei persoane, detasare
de realitate (psihoza) sau un consum excesiv de alcool sau de droguri.
Uneori este nevoie de mai multe incercari de a se gasi medicamentul si tipul de psihoterapie
care sunt cele mai eficace la persoana respectiva.
Poate fi necesara o perioada de 4 pana la 12 saptamani pana cand medicamentele sa isi faca
efectul, desi de obicei ele actioneaza mai rapid.

De aceea este foarte important ca persoana cu depresie sa colaboreze cu medicul curant pentru
a gasi impreuna cel mai bun tratament.
La o femeie care a nascut de curand, invatarea strategiilor de a face fata depresiei postpartum
poate ajuta la dobandirea mai rapida a vindecarii.

In cazuri rare, terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi optiunea initiala de tratament
pentru persoanele care nu pot lua medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte
modalitati de tratament sau care au o depresie severa in care sunt prezente simptome
psihotice, comportament sinucigas sau incapacitatea de a se hrani. ECT presupune o stimulare
electrica usoara, aplicata in regiunea tamplelor, care provoaca o scurta convulsie. Se considera
ca acest procedeu poate determina restabilirea echilibrului substantelor chimice cerebrale
numite neurotransmitatori (al caror dezechilibru a dus la aparitia depresiei).
Tratament de intretinere
Cel putin jumatate din cei care au un episod depresiv vor prezenta o recurenta a simptomelor
(recadere). Continuarea tratamentului pe o perioada 7 pana la 15 luni dupa recuperare va duce
la scaderea riscului de recadere.

De asemenea, tratamentul de intretinere mai cuprinde si:
- o dieta alimentara echilibrata
- evitarea consumului de alcool
- efectuarea de exercitii fizice in mod regulat
- somn odihnitor.

De asemenea, poate fi extrem de utila acordarea de suport social si moral din partea
membrilor familiei si a prietenilor.
Daca este prezenta si o alta afectiune in afara de depresie, este necesara continuarea
tratamentului si pentru acea afectiune. Depresia poate fi insotita si de alte tulburari ale
dispozitiei, precum anxietatea si tulburarile anxioase, psihoza sau simptome maniacale.
Tratament in cazul agravarii bolii
In cazul in care depresia se agraveaza, la o persoana care urmeaza doar consiliere terapeutica,
se poate adauga un medicament antidepresiv.
Datele obtinute din experienta arata ca, in cazul depresiei severe, adaugarea de medicamente
la consilierea terapeutica este mai eficienta decat utilizarea doar a psihoterapiei.

La persoanele cu depresie recurenta, poate fi nevoie de tratament cu medicamente
antidepresive pentru tot restul vietii.
Daca depresia se agraveaza in timp ce persoana respectiva este deja sub tratament
medicamentos si consiliere terapeutica, se pot incerca alte medicamente in locul celui
administrat in prezent sau acestea se pot adauga la tratamentul initial.
S-a demonstrat ca terapia electroconvulsivanta (ECT) este o modalitate de tratament eficienta
pentru depresia severa sau pentru depresia in care alte tratamente nu au avut efect.

ECT trebuie sa fie continuata cu tratament medicamentos si consiliere, deoarece reaparitia
simptomelor este frecventa.
In cazul in care simptomele depresive se accentueaza, este esential ca persoana respectiva sa
discute cu medicul pentru a se gasi tratamentul eficient.
Depresia majora poate fi un factor de risc in dezvoltarea afectiunilor cardiace precum boala
arterelor coronare sau infarctul miocardic.
Totusi, cel mai mare pericol al depresiei este suicidul. Aproximativ 15% din persoanele cu
depresie mor prin suicid.

De retinut!
Avertizarile Asociatiei de Administrare a Medicamentelor si a Alimentelor din Statele Unite
(Food and Drug Administration, FDA) cuprind:
- un avertisment vizavi de legatura intre medicamentele antidepresive si riscul de suicid: FDA
nu recomanda incetarea administrarii de antidepresive, dar recomanda o atentie speciala la
semnele ce prevestesc suicidul in cazul persoanelor aflate in tratament; acest lucru este
deosebit de important, in special la inceputul tratamentului sau la modificarea dozelor
- un avertisment vizavi de legatura intre antidepresivul paroxetina (Seroxat) si defectele
fetale: administrarea acestui medicament in primele 12 saptamani de sarcina poate creste
riscul de aparitie a defectelor fetale.

Oricine poate face depresie, indiferent de varsta, rasa sau statut social. O persoana din 10, care
solicita un consult medical are depresie, dar adeseori aceasta este trecuta cu vederea, astfel
incat in aproximativ jumatate din aceste cazuri nu este recunoscuta si prin urmare nu este
tratata. Netratata, depresia poate duce la scaderea calitatii vietii si la cresterea riscului de
suicid.

Mai putin de o treime din persoanele cu depresie urmeaza un tratament profesional. In multe
cazuri, atunci cand persoanele afectate de depresie cauta un tratament, medicii generalisti
atribuie simptomele altor afectiuni, mai ales daca aceste simptome nu sunt foarte clar
conturate.
Persoana afectata poate sa nu realizeze ca are o depresie sau se poate simti jenata, astfel ca nu
cauta un tratament. Totusi, este foarte important sa se incerce sa se caute un tratament atunci
cand exista suspiciunea ca o persoana draga ar putea avea depresie. Cu cat tratamentul este
inceput mai devreme, cu atat sunt sanse mai mari pentru o vindecare rapida si completa. De
asemenea este importanta prevenirea recaderii.

Depresia nu este normala la nici o varsta, iar tratamentul este important si trebuie stiut ca:
- depresia este adeseori subdiagnosticata la copii, la adolescenti si la varstnici (la copii si
adolescenti, depresia poate fi gresit interpretata ca variatii ale dispozitiei datorate
modificarilor hormonale)
- persoanele varstnice pot considera ca este firesc sa se simta deprimate odata cu inaintarea in
varsta. Depresia trebuie identificata si tratata cat mai devreme, pentru a se amana cat mai mult
posibil apelarea la serviciile de nursing (de ingrijire) la domiciliu. Riscul de deces datorat
depresiei, creste semnificativ in timpul primului an in care o persoana invarsta beneficiaza de
serviciile de nursing (de ingrijire) la domiciliu.

Implicarea membrilor familiei si suportul oferit de acestia in tratamentul depresiei, poate fi
extrem de important, in special in cazul copiilor, adolescentilor si a varstnicilor. Uneori
parintii copiilor sau adolescentilor cu depresie pot deveni si ei la randul lor depresivi si pot
necesita un tratament.
Femeile care au nascut de curand, sunt sfatuite sa invete din timp cum sa faca fata depresiei
postpartum; acest lucru le poate ajuta sa se vindece mai repede si sa previna aparitia unei
probleme mai severe si mai de durata legata de depresia postpartum.
Tratament ambulator (la domiciliu)
In timp ce psihoterapia si medicamentele antidepresive sunt cele mai eficiente tratamente
pentru depresie, tratamentul ambulator este de asemenea important.
Sunt mai multi pasi, pe care persoana in cauza ii poate face pentru a se ajuta pe sine in timpul
unui episod depresiv si pentru a preveni episoadele viitoare:
- sa stabileasca teluri realiste pentru sine si sa isi asume o parte rezonabila de responsabilitate
- sa imparta sarcinile mari in unele mai mici, pe care sa le efectueze treptat, dupa ce a stabilit
mai intai prioritatile
- sa faca atat cat poate face, atunci cand este in stare
- sa amane luarea deciziilor majore de viata (ca de exemplu schimbarea profesiei, mutarea in
alta casa, casatoria sau divortul) atunci cand sunt intr-o perioada de depresie
- sa incerce sa isi impartaseasca sentimentele cu cineva; de obicei este mai bine decat sa se
izoleze sau sa fie secretoasa
- sa ii lase pe cei din familie sau pe prieteni sa o ajute
- chiar daca nu se simte motivata, sa incerce sa participe la activitati religioase, sociale sau de
alt tip
- sa faca cu regularitate exercitii fizice
- sa aiba o alimentatie echilibrata; in cazul in care pofta de mancare lipseste, sa consume mai
degraba gustari mici cantitativ decat portii mari de mancare
- sa aiba un somn corespunzator
(Daca sunt prezente tulburari ale somnului se recomanda:
- sa mearga la culcare la aceeasi ora in fiecare seara si, mai important, sa se scoale la aceeasi
ora in fiecare dimineata
- sa aiba un dormitor intunecos si ferit de zgomote
- sa nu face exercitii fizice dupa ora 17.00
- sa evite consumul de bauturi cofeinizate dupa ora 17.00
- se evite folosirea de medicamente pentru somn neprescrise de medic, sa evite consumul de
alcool, deoarece acestea pot provoca un somn neodihnitor si pot interactiona cu
medicamentele antidepresive)
- sa aiba rabdare au propria persoana: sa isi aminteasca si sa isi spuna ca depresia nu este din
cauza ei si ca nu poate fi depasita doar cu propria vointa, ca tratamentul este necesar in cazul
depresiei, la fel ca in orice alta afectiune
- sa incerce sa aiba mereu o atitudine pozitiva, optimista, sa isi aminteasca si sa isi spuna, ca
este nevoie de timp pana va incepe sa se simta mai bine si ca dispozitia se va ameliora treptat,
putin cate putin.

Modalitati de ajutorare a unei persoane cu depresie
Este important pentru o persoana cu depresie ca cei din jurul ei sa aiba o atitudine suportiva si
incurajatoare. Pentru cei care nu au avut niciodata depresie, este dificil sa inteleaga cat de
lipsit de speranta si de descurajat se poate simti cineva cu aceasta afectiune.
Este important de reamintit ca depresia este la fel de dezabilitanta ca orice alta afectiune
majora si ca din cauza ei persoana respectiva isi poate indeplini obligatiile sociale, familiale,
profesionale sau scolare/academice cu dificultate.
Ca si alte afectiuni, depresia necesita tratament, timp si rabdare.

Cei din jur sunt sfatuiti sa evite oferirea de sfaturi, dar e bine sa incurajeze persoana
respectiva sa caute tratament si sa il continue. Totusi, in cazul in care observa prezenta de
semne prevestitoare de suicid, cum ar fi faptul ca vorbeste despre suicid sau despre vatamarea
cuiva, semne de detasare de realitate (psihoza) sau consumul de alcool in exces sau de
droguri, este recomandat sa contacteze imediat medicul persoanei respective.
Daca se pare ca persoana cu depresie este in pericol iminent, este indicat ca cei din jur sa sune
la ambulanta (961) sau la alte servicii de interventie rapida (112).
Optiuni de medicamente
Adeseori depresia este subdiagnosticata si subtratata. Majoritatea persoanelor cu depresie au
nevoie de medicamente antidepresive. Antidepresivele pot ameliora sau pot indeparta
simptomele depresive.
Sunt disponibile cateva optiuni de medicamente.

Nu s-a demonstrat ca un medicament ar fi mai eficient decat altul; totusi, difera efectele
secundare ale medicamentelor. Persoana in cauza poate decide impreuna cu medicul curant ce
medicament este cel mai potrivit pentru sine. Este bine de retinut ca poate fi nevoie de o
perioada de timp de 4 pana la 12 saptamani de tratament, pana ca medicamentul sa aiba
eficacitate maxima, desi actiunea poate aparea mai repede. Daca un medicament anume nu are
efect, se pot incerca altele inainte de a se abandona.

Medicamentele influenteaza substratul chimic al creierului in diferite moduri, de aceea se pot
incerca mai multe medicamente diferite sau o asociere a acestora, pentru a gasi cel mai bun
tratament pentru fiecare persoana in parte. La majoritatea oamenilor se gaseste relativ repede
medicamentul eficient, dar la unii depresia poate fi mai dificil de tratat. In unele cazuri, poate
fi necesara o asociere de antidepresive.

Uneori poate fi eficace o asociere intre un antidepresiv si un tip diferit de medicatie, cum ar fi
un stabilizator al dispozitiei sau un anxiolitic.
Atunci cand se administreaza un tratament antidepresiv, este important ca medicamentele sa
fie luate asa cum sunt prescrise de medicul curant. Pot trece mai multe saptamani pana sa se
observe o ameliorare a simptomelor.

Efectele secundare se pot diminua pe masura ce organismul se acomodeaza cu
medicamentele. Daca persoana respectiva decide sa intrerupa administrarea tratamentului,
este important ca acest lucru sa fie facut treptat, prin scaderea dozei in mai multe etape, de-a
lungul unei perioade de timp de cateva saptamani. Oprirea brusca a antidepresivelor poate
duce la aparitia simptomelor de sevraj. De aceea trebuie ca oprirea sau schimbarea medicatiei
sa se discute cu medicul psihiatru.

Medicamentele antidepresive sunt:
- inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS, SSRI), precum Prozac, Zoloft, Fevarin,
Seroxat sau Cipralex
- antidepresive triciclice si tetraciclice, precum Amitriptilina, Anafranil (clomipramina) sau
Ludiomil (Maprotilina)
- antidepresive atipice, precum Wellbutrin, Efectin sau Remeron
- inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO).

De retinut!
In cazul in care persoana cu depresie decide impreuna cu medicul psihiatru ca este nevoie de
un tratament medicamentos, sunt anumite lucruri care trebuie luate in considerare in alegerea
medicamentului cel mai indicat:
- cunoasterea efectelor secundare ale medicamentului
- informarea medicului in legatura cu toate afectiunile medicale curente si cu toate
medicamentele administrate in prezent, inclusiv cele care sunt luate fara prescriptie medicala,
cele din plante sau suplimentele nutritive, astfel incat medicul sa poata aprecia daca exista
riscul unei potentiale interactiuni medicamentoase
- persoanele invarsta pot avea nevoie de doze mai mici si poate fi nevoie de o perioada de
timp mai indelungata pana ca medicamentul sa intre in actiune
- medicul va trebui sa monitorizeze evolutia pentru a determina daca un medicament anume
este eficient la persoana respectiva
- adeseori primul medicament administrat este eficient in tratarea depresiei; daca nu, exista si
alte optiuni de medicamente care de regula dau rezultate. Se poate intampla sa fie nevoie de
mai multe incercari cu medicamente diferite inainte de a se gasi acela care actioneza cel mai
bine la acea persoana
- din momentul in care persoana incepe sa se simta mai bine, poate fi nevoie de continuarea
tratamentului pentru o perioada de 7 pana la 15 luni sau mai mare, pentru a scadea
probabilitatea aparitiei unui nou episod de depresie
- unii oameni pot necesita tratament cateva luni pana la cativa ani (tratament de intretinere), in
timp ce altii au nevoie de medicatie pentru tot restul vietii, in special cei care au avut mai
multe episoade de depresie majora.

In luarea deciziei legate de medicamentul pe care trebuie sa il prescrie, medicul psihiatru va
lua in considerare urmatoarele:
- raspunsul persoanei respective la medicamente in episoadele depresive pe care le-a avut
anterior
- daca persoana respectiva are si alte afectiuni medicale, astfel incat antidepresivele sa nu
interactioneze cu celelate medicamente administrate concomitent
- daca antidepresivul administrat va determina inrautatirea unei alte afectiuni medicale
coexistente sau o va face mai dificil de tratat
- varsta persoanei si starea ei generala de sanatate (varstnicii pot necesita doze mai mici de
antidepresive)
- cat de deranjante sunt pentru persoana respectiva efectele secundare care ar putea aparea in
cursul tratamentului.
Unii oameni cu depresie nu continua administrarea tratamentului antidepresiv sau il iau
sporadic. Este deosebit de important ca medicamentele sa fie luate in continuare, asa cum au
fost ele prescrise, chiar si dupa ce simptomele au disparut, pentru a se preveni recaderea sau
agravarea simptomelor depresive.
Efecte secundare
Adeseori este nevoie de administrarea antidepresivelor pentru o perioada de timp de 4 pana la
12 saptamani pana ca acestea sa inceapa sa indeparteze complet simptomele depresive, desi
de multe ori se poate observa aparitia unui beneficiu in 2 pana la 3 saptamani.

In tot acest timp, pot aparea insa efectele secundare ale medicamentelor. Multe din acestea
sunt temporare si dispar in timp ce se continua administrarea tratamentului, insa altele (cum ar
fi uscarea gurii, constipatia si efectele sexuale) pot persista. Persoana respectiva nu trebuie se
opreasca administrarea medicamentului fara sa se consulte cu medicul curant, decat cu
exceptia cazurilor in care apar dureri in piept, urticarie, respiratii superficiale, tulburari in
deglutitie (inghitire) sau tumefierea buzelor.

Se recomanda contactarea imediata a medicului psihiatru in cazul in care apare oricare din
aceste efecte secundare severe. In cazul in care efectele secundare sunt mai putin severe dar
sunt suparatoare, este indicata discutarea acestui lucru cu medicul psihiatru curant pentru a se
vedea daca trebuie continuat tratamentul cu acel medicament sau acesta trebuie inlocuit cu
altul. Exista numeroase modalitati de contracarare a efectelor secundare ale medicatiei atunci
cand acestea sunt deranjante.

Poate fi nevoie ca medicamentele antidepresive sa fie administrate in doze mici la inceput,
apoi sa se creasca gradat, in special la persoanele varstnice. Ele trebuie oprite treptat, prin
scaderea dozei in cursul unei perioade mai lungi de timp. In cazul in care anumite
antidepresive sunt intrerupte brusc, pot aparea efecte negative sau pot reapare simptomele
depresive.

Unele persoane cu depresie, si mai ales cele varstnice, care urmeaza un tratament cu anumite
medicamente pentru alte afectiuni (nelegate de depresie) necesita o monitorizare atenta. Unii
oameni au o probabilitate mai mare de a dezvolta efecte adverse daunatoare din cauza
administrarii mai multor medicamente diferite in acelasi timp.
Tratament chirurgical
Nu exista un tratament chirurgical in cazul depresiei.
Alte tratamente
Consilierea terapeutica este o parte importanta in tratamentul depresiei. Terapii
complementare cum ar fi terapia prin masaj, pot de asemenea sa ajute la obtinerea unei
vindecari mai rapide si la imbunatirea calitatii vietii.
Terapia de familie poate fi de ajutor, persoanei respective si celor din jur, sa faca fata
depresiei.


Terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi folosita in cazul celor care nu pot lua
medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte tratamente sau care au o depresie severa
si prezinta simptome psihotice, comportament sinucigas sau incapacitatea de a se hrani.
Psihoterapia este o parte importanta a tratamentului depresiei.

Tipurile de psihoterapie cele mai folosite sunt:
- terapia cognitiv-comportamentala, un tip de psihoterapie care invata o persoana cum sa aiba
o viata mai sanatoasa prin modificarea anumitor modalitati de a gandi sau de a se comporta;
acest tip de consiliere terapeutica se poate face individual sau in grupuri de terapie ce cuprind
persoane cu probleme asemanatoare
- terapia interpersonala, care pune accent pe relatiile sociale si interpersonale si pe problemele
asociate cu acestea
- terapia de tip problem-solving, care pune accent pe problemele actuale cu care se confrunta
persoana respectiva si ajutarea ei in gasirea de solutii la aceste probleme
- terapia familiala, un tip de consiliere in care este implicata intreaga familie.

Terapia electrocovulsivanta (ECT - electroconvulsive therapy) poate fi folosita in tratarea
depresiei severe sau a depresiei care nu a raspuns bine la asocierea medicamentelor cu
psihoterapie. De asemenea, ECT poate fi o optiune de tratament la o persoana care nu poate
tolera efectele secundare ale antidepresivelor.
Metode moderne de ECT constau in stimularea electrica usoara a creierului in timp ce
persoana respectiva este inconstienta (aflata sub anestezie generala) si reprezinta o modalitate
eficace de tratament pentru depresie.
Efectele secundare ale ECT pot fi pierderea de memorie si confuzia.

De retinut!

Poate fi dificil de luat decizia de a apela la terapia electroconvulsivanta. Desi ECT poate fi
foarte eficienta in tratamentul depresiei, pot aparea pierderi de memorie pe termen scurt,
confuzie, greturi, dureri de cap si dureri in osul maxilar care sa dureze cateva ore - uneori pot
dura chiar cateva zile - dupa aplicarea acestei proceduri.
La unele persoane, ECT poate provoca pierderi de memorie pe termen lung.
Terapii complementare care pot fi utilizate in tratamentul depresiei sunt:
- preparatele obtinute din planta St. John: s-a demonstrat ca sunt eficiente in depresia usoara
sau moderata, dar pot interactiona cu alte medicamente
- uleiul de peste ce contine acizi grasi omega-3: in prezent sunt in desfasurare studii pentru a
se vedea daca are efect antidepresiv
- SAM-e (S-adenozilmetionina), o substanta care, in mod natural, face parte din plante si din
celulele animale - este folosita uneori in tratamentul depresiei; sunt date care arata ca SAM-e
poate fi utila in ameliorarea simptomelor depresive, dar sunt necesare mai multe studii pentru
a se evalua siguranta si eficacitatea administrarii ei.

Iarba St. John

Iarba St John este in prezent testata in Statele Unite pentru a se determina siguranta si
eficacitatea administrarii ei. Pana acum, rezultatele sunt diferite.
S-a demonstrat ca iarba St. John de inalta calitate are efect in depresia usoara sau moderata; s-
a aratat chiar ca are aceeasi eficacitate ca si alte antidepresive si ca are mai putine efecte
secundare. Totusi, s-au descoperit unele interactiuni negative si periculoase intre iarba St.
John si unele medicamente, in special cele folosite in tratamentul SIDA.

De aceea este important ca:
- medicul psihiatru curant sa fie instiintat ca persoana respectiva utilizeaza iarba St. John, mai
ales daca ia si alte medicamente in acelasi timp
- sa se evite asocierea intre iarba St. John si alte medicamente antdepresive, deoarece se poate
ajunge la o supramedicamentatie, care poate avea efecte secundare severe.
In prezent iarba St. John nu este aprobata oficial de Asociatia pentru Administrarea
Medicamentelor si a Alimentelor (Food and Drug Administration - FDA) din Statele Unite,
iar calitatea - si prin urmare si eficacitatea ei - poate varia.
Acizii grasi omega-3
Sunt putine informatii care sustin ca o doza zilnica, in cantitate mica, de acizi grasi omega-3,
poate fi benefica, fie unica, fie in asociere cu un medicament antidepresiv. In timp ce datele
privitoare la eficacitatea lor in depresie sunt inca neconcludente, cercetarile arata ca
administrarea de acizi grasi omega-3 poate fi utila in alte afectiuni medicale, precum artrita si
bolile cardiovasculare.

Asociatia Americana de Cardiologie (AHA - American Heart Association) recomanda
consumul de peste cel putin de doua ori pe saptamana, plus alte alimente bogate in acizi grasi
omega-3. In cazul persoanelor cu boli cardice, AHA sugereaza consumul de suplimente
nutritive obtinute din ulei de peste, cu acordul medicului cardiolog curant.
Profilaxie
Sus
Desi este posibil ca o persoana sa nu poata preveni aparitia unui prim episod de depresie, se
poate preveni aparitia unei recurente (recadere) sau a unei agravari a simptomelor prin:
- luarea cu regularitate a medicamentelor, asa cum au fost ele prescrise; adeseori depresia
reapare deoarece tratamentul antidepresiv este oprit prea devreme sau nu este luat asa cum a
fost prescris de medicul psihiatru
- continuarea administrarii medicatiei pentru cel putin 7 pana la 15 luni de la ameliorarea
simptomelor; luarea in continuare a medicamentelor chiar si dupa ce persoana respectiva a
inceput sa se simta mai bine, ajuta la prevenirea reaparitiei simptomelor depresive
- continuarea terapiei cognitiv-comportamentale chiar si dupa ce tratamentul medicamentos a
fost oprit; cercetatorii au demonstrat ca persoanele care au continuat sa faca acest tip de
consiliere terapeutica inca 2 ani de zile de la oprirea medicamentelor au avut o rata mai mica
de recadere
- dieta alimentara echilibrata
- exercitii fizice efectuate cu regularitate
- cautarea imediata a unui tratament, atunci cand persoana respectiva incepe sa observe ca
apar noi simptome de depresie sau ca cele prezente se accentueaza, precum ar fi trairile de
lipsa de speranta, tristete sau pierderea interesului sau a placerii in majoritatea activitatilor
- mentinerea unui program regulat de somn
- evitarea consumului de alcool sau de droguri.

Este dificil sa se poata preveni toate recaderile depresiei. Totusi, persoana respectiva poate
reusi sa previna aparitia sau sa reduca severitatea unor episoade viitoare.
In cazul in care urmeaza un tratament de intretinere cu o doza minima eficace de antidepresiv,
trebuie sa se asigure ca ia toate medicamentele asa cum au fost ele presrise de medicul curant.
Este important sa nu renunte la sedintele de consiliere. De asemenea este important sa apeleze
la ajutor atunci cand observa ca apar primele simptome de depresie, in special daca episoadele
depresive sunt de regula moderate sau severe.
... urm

S-ar putea să vă placă și