Ulcerul gastric (UG) si ulcerul duodenal (UD) reprezinta ntreruperi circumscrise,
unice sau multiple ale continuitatii peretelui gastric sau duodenal, nsotite de o reactie fibroasa, ncepnd de la mucoasa si putand penetra pna la seroasa. Ulcerul gastro-duodenal reprezenta pna nu de mult o boala cu evolutie cronica si ciclica, n care factorul peptic era incriminat. n aceasta patologie, ultimii ani au scimbat foarte mult conceptele, transform nd ulcerul dintr -o boala n care secretia acida era cvasiobligatorie (!"o acid, no ulcer#), ntr -o boala cauzata de un agent infectios ($elicobacter %&lori). n literatura afectiunea mai este denumita ulcer peptic sau boala ulceroasa. Epidemiologia ulcerului peptic %revalenta (numarul total de cazuri ' noi si veci) clinica este de (' )*+ din populatie. %revalenta reala nsa, bazata pe studii necroptice, este de ,* ' -*+ la barbati si )* ' ,*+ la femei. .endinta actuala este de scadere marcata a prevalentei afectiunii, n special prin eradicarea $p. Etiopatogenia ulcerului gastro-duodenal /e cunoaste ca apro0imativ )*+ din populatia adulta sufera sau a suferit de ulcer gastro-duodenal. 1are este cauza acestei afectiuni foarte rasp ndite2 $elicobacter %&lori ' acest germen ce afecteaza peste , miliarde de oameni. 3nfectarea cu acest germen se produce pe cale fecal-orala sau poate oral-orala, iar ea se produce foarte precoce n statele slab dezvoltate (la v rsta de ,* ani apro0. 4*+ din oameni sunt infectati cu $p) si mai t rziu n statele dezvoltate (la aceeasi v rsta doar )(-,*+ sunt infectati). Gradul general de infectare a populatiei depinde de asemenea de conditiile de viata (-*-5*+ din adultii tarilor dezvoltate si peste 6*+ din cei ai tarilor slab dezvoltate sunt pozitivi). 3nfectia, o data acizitionata, ramne pentru tot restul vietii, n absenta unor masuri terapeutice speciale. 3nfectia acuta cu $% se manifesta ca o gastroduodenita acuta, care se autolimiteaza. 7am ne nsa o gastrita cronica, ce va fi implicata n geneza ulceroasa. n cazul gastritei (inflamatiei) antrale, aceasta va duce la cresterea secretiei de gastrina si implicit la ipersecretie acida. 1a raspuns la e0cesul secretor acid, care va a8unge n duoden, se va produce o metaplazie gastrica n duoden, o etapa obligatorie a ulcerogenezei duodenale. n cazul unei gastrite a corpului gastric, aceasta va scadea rezistenta mucoasei la factorii de agresiune, put nd genera un ulcer gastric. Fiiopatologia ulcerului gastric si duodenal 9cest capitol contine date ntr -o continua scimbare, datorita noilor descoperiri stiintifice, de aceea are doar un rol orientativ, ipotetic. Desi rolul infectiei cu $elicobacter %&lori este covrsitor, el nu poate e0plica n totalitate multiplele diferente ntre cele doua tipuri de ulcer, precum si ulcerele $. %&lori negative (( ' )*+ din cele duodenale si ,* ' -*+ din cele gastrice). De aceea, se mai acorda n continuare importanta teoriei clasice a dezecilibrului ntre factorii agresivi (crescuti) si cei defensivi (scazuti) asupra mucoasei gastrice si duodenale, toate acestea sub influenta unor factori de mediu si individuali genetici. n continuare vom analiza acesti trei factori: A! Factorii de agresiune 9cesti factori sunt crescuti n geneza ulcerului peptic. ;0ista trei factori importanti de agresiune: a)3nfectia cu $elicobacter %&lori ($%) $% este un microb spiralat si flagelat gram negativ. 1el mai probabil mecanism de transmitere este fecal-oral, sursa de infectie n tarile subdezvoltate fiind apa. <ocalizarea lui n stomac este la interfata ntre membrana apicala si stratul de mucus, fiind astfel bine adaptat la mediul acid din stomac. =actorii sai de patogenitate sunt enzimele si citoto0inele pe care le secreta: ureaza (scindeaza ureea cu eliminare de amoniu, care creeaza un p$ alcalin), fosfolipaza si proteaza (digera mucusul si mucoasa apicala gastrica si duodenala), citoto0ina vacuolizanta. Ulcerogeneza indusa de $% se face prin actiune directa asupra mucoasei gastroduodenale si indirect prin cresterea secr etiei cloridro-peptice. >ecanismul direct este determinat de procesul inflamator initiat de to0inele $%, care declanseaza o gastrita acuta, ce ulterior se cronicizeaza. b)$ipersecretia cloridro-peptica 9t t UG c t si UD nu pot aparea fara secretie acida, rolul cel mai mare av nd n cazul UD. 1auzele cele mai importante ale ipersecretiei de $1l sunt: cresterea numarului de celule parietale $1l secretorii prin mecanism genetic sau prin ipergastrinemie, ipertonia vagala, ipersensibilitatea celulelor parietale la stimuli vagali, tulburari de motilitate gastrica (crescuta n UD, cu bombardarea n permanenta a duodenului cu acid, si scazuta n UG, cu staza gastrica). c)9cizii biliari : acestia constituie un alt factor agresiv, av nd un efect ulcerogen, prin mecanismul de detergent asupra lipidelor din celulele mucoase. "! Factorii de aparare /unt scazuti n boala ulceroasa si cu predominanta n UG. n mod didactic, ei se grupeaza, dupa topografie, n trei grupe de factori: Preepiteliali reprezentati de: - mucusul de suprafata, care are o functie de protectie a mucoasei gastrice si duodenale, form nd stratul !neclintit# de mucus v scos, ce se opune retrodifuziei ionilor de $ si de lubrifiere a mucoasei? - secretia de ioni bicarbonic ($1@-- ), care creeaza un gradient de p$ neutru 4 la nivelul epiteliului, fata de cel acid din lumenul gastric. Epiteliali reprezentati de integritatea membranei apicale a mucoasei gastro- duodenale, care are o mare rezistenta, 8onctiuni intercelulare str nse si o capacitate ridicata de regenerare. Postepiteliali sunt de natura vasculara, capilarele av nd un rol nutritiv de aport de ioni de bicarbonat si de preluare a ionilor de $A. C! Factorii de mediu si indi#iduali =actorii de mediu considerati ulcerogeni sunt: a)fumatul : este un factor cert, care intervine prin scaderea secretiei alcaline pancreatice si anularea mecanismelor inibitorii ale secretiei acide? b)medicamente cu potential ulcerogen sunt: aspirina si 93"/, care actioneaza direct, prin patrunderea prin membrana apicala a epiteliului gastric, eliber nd $A, si indirect, prin inibitia cicloo0igenazei si blocarea sintezei %G ;,, =, si 3,. c)alti factori, deseori incriminati, dar fara dovezi statistice convingatoare sunt: stresul, consumul cronic de alcool si diverse regimuri alimentare. Diagnosticul ulcerului gastric si duodenal Diagnosticul clinic se bazeaza pe simptomatologia clasica cu ritmicitate si periodicitate. 1aracterul durerii legata de alimentatie (!foame dureroasa# n ulcerul duodenal), aparitia durerilor mai ales primavara si toamna sunt semne tipice, ce pot sugera un ulcer. Dar n ultimul timp, tot mai frecvente sunt ulcerele descoperite prin endoscopie n absenta unor sa ne faca sa ne g ndim la un eventual ulcer. Durerea este simptomul cardinal n ulcer? n descrierea ei vom mentiona mai multi parametri: localizarea, ritmicitatea (aparitia durerii n functie de alimente), periodicitatea (aparitia n decursul anului n mod clasic primavara si toamna si mica periodicitate n cursul zilei), iradierea, modificarea caracterelor durerii. 9lte simptome ce pot aparea n ulcer sunt: varsaturile, modificari ale apetitului, simptome dispeptice (eructatii, balonari, satietate precoce). Diagnosticul paraclinic se face prin demonstrarea ulcerului si prin demonstrarea prezentei $%. Endoscopia digestiva. Diagnosticul ulcerului gastric si duodenal se face prin endoscopie (gastro-duodenoscopie). >etoda cu mare sensibilitate diagnostica, endoscopia permite evaluarea corecta a ulcerului, prin recunoasterea lui, demonstrarea activitatii lui, c t si a prezentei unei eventuale emoragii oprite sau n curs. .otodata, endoscopia permite biopsia n cazul ulcerului gastric, care va preciza caracterul benign sau malign al nisei ulceroase. Examenul radiologic al ulcerului poate fi o metoda complementara de diagnostic, mai ales atunci cnd se banuieste o tulburare de evacuare gastrica (stenoza pilorica).>etoda radiologica este nsa nvecita si a fost nlocuita cu endoscopia. Determinarea Helicobacter Pylori - agent cauzal al ma8oritarii ulcerelor gastro- duodenale, este un element diagnostic obligatoriu n strategia evaluarii ulcerului, av nd drept scop o atitudine terapeutica ulterioara. Determinarea $% se face prin metode directe si metode indirecte: - metodele directe necesita endoscopie cu prelevarea unor biopsii gastrice, din care $% este determinat istologic (coloratii speciale), prin testul ureeazei (ce se bazeaza pe modificarea culorii unui indicator de p$ n prezenta $% care produce o mare cantitate de ureaza) sau prin cultura (pe medii speciale n mediu microaerofil). - metode indirecte care nu necesita endoscopie ele pot fi: determinarea anticorpilor anti Hp din ser sau testele respiratorii 9nticorpii anti-$% se pot determina si n saliva (test facil), iar eradicarea infectiei $% poate fi determinata mai recent prin determinarea bacteriei n scaun. >etodele cele mai sensibile de diagnostic indirect al infectiei $% sunt reprezentate de testele respiratorii (Bgold standard#) si determinarea antigenului $% fecal. Diagnosticul di$erential %e baza simptomatologiei clinice, diagnosticul diferential al ulcerului gastro duodenal trebuie facut cu alte suferinte de eta8 abdominal superior, cum ar fi: neoplasmul gastric, limfomul gastric (diagnosticabile obligatoriu prin endoscopie cu biopsie), litiaza biliara (diagnosticata prin ecografie), pancreatita cronica sau dispepsia functionala (!ulcer 'liCe#). Diferentierea endoscopica a unui ulcer gastric trebuie facuta cu un neoplasm ulcerat, astfel ca biopsierea oricarui ulcer gastric este obligatorie at t la diagnostic, c t si la verificarea vindecarii. E#olutia @ data cu aparitia noilor antisecretorii deosebit de potente (blocantii pompei $ADEA 9.% -aza), evolutia ulcerului este cel mai adesea favorabila, complicatiile s -au redus mult, iar cazurile ce necesita operatie sunt relativ rare. n plus introducerea terapiei anti-$% a dus la diminuarea la ma0imum a recidivelor ulceroase. Complicatii 1omplicatiile posibile ale bolii ulceroase sunt: - emoragia digestiva superioara (manifestata prin ematemeza siDsau melena). ;ste cea mai frecventa complicatie (F )(+). - perforatia ulceroasa cu aparitia abdomenului acut. %enetratia este o