CRIZA DE IDENTITATE O problema centrala pentru adolescent este sa descopere ce fel de persoana este, ce profesie sa imbratiseze si ce principii sa adopte.

Acest proces are o latura constienta si o latura subconstienta si a fost numit criza de identitate. Desi s-au modelat toata viata dupa exemplul parintilor, acum trebuie sa iasa de sub influenta lor pentru a se cunoaste. (Erik Erikson) In incercarea de a-si gasi identitatea, adolescentii vor incerca mai multe roluri: visator, cosmopolit, cinic, aparator al unor cauze pierdute, etc. Vor compensa influenta parintilor cu a unor prieteni intimi, la inceput de acelasi sex, apoi de sex opus. Acesti prieteni vor fi un sprijin cand renunta la identitatea de copil si o gasesc pe cea de adult. Baietii se descopera pe sine gasind similitudini la prieteni (le place un anumit film, tanjesc dupa un anumit lucru, urasc un anumit profesor etc.). Astfel ei castiga un sentiment de apartenenta. Fetele procedeaza la fel numai ca au mult mai multe sa-si spuna. Majoritatea adolescentilor gasesc un ajutor in depasirea momentului critic in stilul pe care il adopta in imbracaminte, tunsoare, vorbire, lectura, muzica). Acestea vor fi diferite de cele ale parintilor si se simt mult mai bine daca ii socheaza. Urmeaza o perioada in care incepe sa le fie rusine de parinti, mai ales cand sunt de fata prietenii lor. Acest lucru se datoreaza cautarii propriei identitati si nevoii de a fi ca prietenii pentru a fi acceptati de ei fara restrictii. Exista teama ca parintii ar putea face/spune ceva, iar ei vor fi ironizati sau respinsi de prieteni. Ca parinte poti sa faci cateva concesii dar nu trebuie sa accepti lipsa de politete. Este bine ca in compania prietenilor copilului tau sa fii agreabil, sa nu-i faci observatii si sa vorbesti cat mai putin. Adolescentul uraste sa te porti de parca ai fi de aceeasi varsta cu el. In incercarea de a obtine independenta spirituala fata de parinti, adolescentii sunt permanent atenti sa-i prinda cu ceva. Daca descopera o mica ipocrizie se simt usurati de datoria morala de a se conforma si vor face cu siguranta reprosuri.

Daca parintii sunt sinceri si corecti fata de idealurile si standardele pe care le au, copiii vor simti obligatia sa fie alaturi de ei.