Sunteți pe pagina 1din 2

Teologia ,,penala"

Andrei Plesu,
De curind, intii-statatorul ortodoxiei sarbe, Patriarhul Irineu, a impartasit lumii explicatia inundatiilor din
Balcani: ele sunt rezultatul miniei dumnezeiesti fata de travestitul Conchita Wurst (care a cistigat concursul
,,Eurovision") si fata de devierile sexuale in general.
Teologia ortodoxa acorda o mare importanta tainei supreme: Dumnezeu nu e la indemina facultatilor de
cunoastere omenesti; calea optima spre El este ,,calea negativa", apofatica, adica aceea care admite ca mai
curind putem spune ce nu este Dumnezeu, decit ce este. Vladimir Lossky dedica un intreg capitol din cartea sa
clasica despre mistica rasariteana, ,,intunericului dumnezeiesc": un intuneric ,,supraluminos" si, tocmai de
aceea, orbitor. Dumnezeu exista in alt registru decit cel al ,,existentelor" curente si nu e, prin urmare, inteligibil,
in sensul in care sunt inteligibile cele ale lumii.
Dar iata ca un mare ierarh al unei Biserici surori a trecut, suveran, pragul cunoasterii Celui Care ,,a facut
cerurile si pamintul". N-a ajuns, poate, in camara intimitatii Sale, n-a patruns in ,,Sfinta Sfintelor", dar a gasit o
bresa sau ,,a avut pe cineva" la biroul de pedepse si recompense din marea imprejmuire a administratiei divine.
Acolo lucrurile sunt clare. Nu e loc pentru mister, pentru penumbre, pentru smerenie. E vorba strict de o
contabilitate geometrica, ,,evidenta", imediat previzibila. Totul e atit de simplu, de ,,logic", incit aproape ca nu
mai e nevoie de Judecatorul Suprem. El se poate ocupa de lucruri mai subtile, mai diafane. Distributia -
proportionala - a masurilor punitive se poate rezolva aproape birocratic, la nivel de ,,experti", extrasi, eventual,
dintre capii bisericii...Ca de pilda acum, pe malurile Dunarii: travestit austriac victorios in nord, la Copenhaga -
ergo ploi devastatoare in sud. Homosexuali euforici (preponderent in vestul neortodox) - ergo 50 de morti in
Serbia. E la mintea cocosului.
Sa ne intelegem. Nu scriu acest text ca sa dezbat problema comunitatilor LGBT (lesbiene, gay etc.). Din punctul
meu de vedere e treaba lor sa se comporte liber, asumindu-si riscurile sociale...si transcendente ale optiunii lor.
Ceea ce ma irita e transformarea unei ,,specificitati" in ideologie si a unei deprinderi private in militantism
arogant, invadind spatiul public. Dar intr-o religie care iti cere ,,sa nu judeci", sa te minii impotriva pacatului,
nu a pacatosului, sa practici iertarea, sa-ti iubesti vrajmasul, declaratii ca aceea a Patriarhului Irineu (al carui
nume inseamna, in greceste, ,,pace"!) semnaleaza, dupa parerea mea, un fel de a te substitui lui
Dumnezeu, sau, macar, un fel de a declara ,,de coniventa" cu El, intr-un suspect acces de slava desarta.
Nu cred ca faci un serviciu Bisericii si credintei functionind preponderent ca un soi de procuratura. Nu cred ca a
lupta, crestineste, impotriva pacatului, inseamna, pur si simplu, a stimula, sadic, spaima de pedeapsa. Nu cred ca
supunerea pe baza de frica e cea spre care ne indeamna Tatal, Fiul si Sfintul Duh. Si nu cred ca a incuraja
confuzia dintre ,,mister" si ,,arbitrar" e un mod intelept de a-L sluji pe Dumnezeu.
Dumnezeu nu poate fi arbitrar. Cind decide sa amendeze radical faradelegile din Sodoma si Gomora, El nu
pirjoleste Sarmisegetuza, ci chiar Sodoma si Gomora. Uciderea a 50 de drept-credinciosi sirbi, din cauza
derapajelor austriece, daneze, sau globale nu ilustreaza, cred, "stilul" dumenzeiesc. Ar mai fi, poate, de amintit
si episodul de dupa potopul biblic, cind Creatorul pare sa-si regrete severitatea: "Am socotit sa nu mai blestem
pamantul pentru faptele omului, pentru ca cugetul inimii omului se pleaca la rau din tineretile lui si nu voi mai
pierde toate vietatile, cum am facut" (Facerea, 8, 21). Sau: "...nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului si
nu va mai fi potop, ca sa pustiiasca pamantul" (Facerea, 9, 11).
Problema pacatului si a raului fac parte din interogatia cea mai delicata, mai greu de sistematizat, mai
primejdioasa, a teologiei crestine. Nu o poti reduce la un trivial "curs scurt", nu o poti exprima in frazeologia
mecanica a unui absolvent la fara frecventa. E ridicol (si necrestineste) sa-i spui prompt bolnavului ca e bolnav
fiindca e pacatos. La fel de ridicol pe cit este sa-i spui cistigatorului la loterie ca a reusit fiindca a fost ,,cuminte".
Sirul sofismelor care pot rezulta dintr-o asemenea gindire ,,de lemn" este inepuizabil: Eminescu va fi fost mare
pacatos, de vreme ce a murit tinar si bolnav, in vreme ce Clint Eastwood, batrin si bogat, va fi fiind un mare
ascet iubit de Dumnezeu. Novalis - un damnat, Hugh Hefner de la Playboy (infloritor la 88 de ani) - model de
virtute bine rasplatita. Sa nu uitam, totusi, ca exista marea tema a ,,dreptului pedepsit" (vezi ,,Cartea lui Iov"),
ca exista pacatosi care traiesc bine si virtuosi care o duc rau, ca exista - chiar in Evanghelie - tilhari mintuiti si
prostituate iertate, si exista, in sfirsit, o taina a Judecatii finale, ale carei proceduri si criterii nu ne sunt la
indemina.
Dumitru Staniloae isi lua, pe buna dreptate, distanta fata de ceea ce numea ,,teoria penala protestanta". Fireste,
ea nu trebuie inlocuita printr-un laxism vesel, pe gustul ,,corectitudinii politice". Dar nici practicata militareste,
amenintator, cu suficienta unui ,,ales" care a patruns, prin efractie, in camara harului...