C.1 Obiectul de studiu al E.F.S.

:

Prin stiinta intelegem un ansamblu de cunostinte veridice obtinute in
urma unor cercetari;daca stiinta in general studiaza fenomenele naturii si ale
societatii, pentru progresul umanitatii, teoria educatiei fizice si a sportului in
particular studiaza legile generale ale educatiei fizice si sportului.
Ca orice disciplina, teoria stiintifica are un obiect propriu de
studiu,reprezentat de perfectionarea dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice a
oamenilor.
Constatam faptul ca termenul de miscare este elementul central in
cadrul domeniului nostru.
Izvoarele T.E.F.S:
- practica domeniului -> intre teorie si practica este necesara
sincronizarea si se manifesta interdependenta:
- teoria devanseaza practica;
- practica devanseaza teoria;
- mostenirea teoretico-stiintifica -> presupune valorificarea critica a
unor idei, reflectii, inventii create de-a lungul evolutiei umanitatii, aceasta
perspectiva, o sursa importanta in zilele noastre o reprezinta rezultatele unor
cercetari stiintifice indeosebi de caracter interdisciplinar.
Evolutia gandirii teoretice in legatura cu practicarea exercitiilor fizice:
- preocupari pentru elaborarea de principii, reguli, recomandari privind
practicare exercitiilor fizice, intalnim inca din antichitate.
- epoca medievala aduce cu sine atat regresul practicarii exercitiilor
fizice, cat si involutia gandirii teoretice.
- perioada renasterii, datorita promovarii ideilor profund umaniste,
consemneaza reconsiderarea practicarii exerctiilor fizice;in aceasta
perioada apar lucrari de referinta la unii scriitori si pedagogi.
- secolele XVIII-XIX consemneaza cresterea importantei practicarii
exercitiilor fizice si aparitia sistemelor de educatie fizica in diferitele
tari.
- un rol important l-a detinut reluarea Jocurilor Olimpice la sfarsitul
secolului XIX;
- aparitia teoriei a fost determinata de cativa factori si anume:
extinderea practicarii exercitiilor fizice la tot mai multi
oameni;
introducerea educatiei fizice in invatamant;
aparitia gruparilor sportive;
infiintarea institutiilor care pregateau specialisti in
domeniu
In prezent T.E.F.S, este o disciplina stiintifica indeplinind urmatoarele conditii:
are un obiect propriu de studiu;
metode de cercetare proprii sau adaptate;
notiuni proprii bine conturate;
legi, principii si norme specifice obiectului de studiu;
dispune de propriile categorii si probleme, bine clasificate
si cuantificate;
Metode de cercetare folosite in T.E.F.S.:
- pentru documentare asupra domeniului cercetat:
- metoda istorica -> aplicarea acesteia presupune cunoasterea
trecutului fenomenului investigat dar si interpretarea acestuia in
lumina devenirii si dezvoltarii sale;
- metoda studiului biografica - presupune documentarea
indeosebi in literatura de specialitate
- metoda monografica - presupune o abordare completa a
fenomenului cercetat
- poate fi scurta daca avem putine
informatii sau extrem de voluminoasa;
- pentru culegerea de date:
- metoda observatiei - presupune urmarirea atenta si sistematica
a fenomenului fara a interveni pentru modificarea caracteristicelor acestuia
- metoda anchetei - chestionarul si interviul;
- metoda testarii - presupune masurarea cat mai obiectiva a
caracteristicelor fenomenului cercetat, utilizand probe sau teste;

- pentru verificarea unor ipoteze:
- metoda experimentului - larg utilizata in domeniul nostru in
cadrul experimentului, cercetatorul intervine in mod activ pentru modificarea
caracteristicelor fenomenului cercetat.
- pentru analiza si prelucrarea datelor:
- metoda statistica - presupune calcularea unor indicatori care
releva valoarea medie a grupului, gradul de omogenitate, diferentele dintre
grupuri etc.
Stiintele activitatilor corporale:
Definitie: Stiinta E.F.S. este stiinta de sinteza formata dintr-un sistem deschis de
ramuri, subramuri si discipline stiintifice cu grade diferite de generalizare care
studiaza legile prefectionarii morfo-functionale si de optimizare a capacitatii
motrice a oamenilor de diferita varste in procesul de integrare sociala;
Etape:
Etapa prestiintifica, la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX,
este etapa in care diferite stiinte cum ar fi anatomia, psihologia etc.
Efectueaza cercetari unilaterale asupra practicarii exercitiilor fizice.
Etapa multi disciplinara, rezultatele acestor cercetari incep sa fie
aplicate in practica, indeosebi in activitate sportiva, mai putin in
educatie fizica;
In ultima etapa, educatia fizica si sportul incep sa fie studiate din
interior de catre proprii specialisti.In prezent proprii specialisti formeaza
deseori echipe de cercetare, incluzand specialisti din alte domenii de
granita si realizand astfel abordari interdisciplinare.
Stiinta E.F.S. se situeaza actualmente la granita dintre stiintele
biologice si cele sociale.In cadrul ei, distingem cateva categorii de discipline si
anume:
Un grup de discipline cu caracter psiho-pedagogic;
Un grup de discipline cu caracter biologic;
Un grup de discipline cu caracter istorico-organizatoric.
1922 institutul din bucuresti .. primii specialisti
pe la mijlocul sec XX se constitutie stiinta educatiei fizice si a sportului, dar si
teoria educatiei fizice si a sportului

C.2 NOTIUNILE PRINCIPALE ALE TEORIEI EFS
- EDUCATIA FIZICA
- SPORTUL
- ANTRENAMENTUL SPORTIV
- CAPACITATEA MOTRICA
- DEZVOLTAREA FIZICA
- MOTRICITATE

EDUCATIA FIZICA
DEF: activitatea care valorifica in mod sistematic ansamblul formelor de
practicare a exercitiilor fizice in scopul cresterii potentialului biologic al
indivizilor in concordanta cu cerintele societatii
educatia fizica are MULTIPLE VALENTE asupra individului:
1) fiziologica, prin natura exercitiilor, care determina angrenarea in
efort ale unor importante functiuni ale organismului
2) pedagogica, prin metodele de instruire si evaluare utilizate
3) biologica, prin efectele asupra organismului uman, a structurilor si
functiilor acestuia
4) sociala, prin modul de organizare si practicare al exercitiilor fizice
in cadrul educatiei fizice distingem 3 ACTIUNI SPECIFICE:
1) influentarea dezvoltarii fizice, dezvoltarea calitativa a segmentelor,
observarea indicilor de crestere
2) educarea calitatilor motrice, (calitatile motrice de baza,
forta,rezistenta si indemanare)
3) invatarea miscarilor, formarea unui bagaj de deprinderi motrice
SUBSISTEMELE EDUCATIEI FIZICE
1) EDUCATIA FIZICA A TINEREI GENERATII educatia fizica in invatamantul
de toate gradele
2) EDUCATIA FIZICA PROFESIONALA trebuie sa tina cont de solicitarile
diferitelor meserii, continutul trebuie adaptat la necesitatile domeniului
respectiv atat la formarea specialistilor cat si pe parcursul exercitarii
propriuzise
3) EDUCATIA FIZICA MILITARA infanteristi, artileristi ..
4) EDUCATIA FIZICA A ADULTILOR practicarea continua a activitatilor fizice
5) EDUCATIA FIZICA A VARSTNICILOR
6) AUTOEDUCATIA FIZICA practicarea independenta pe baza unor
cunostinte asimilate anterior de catre subiecti
fiecare dintre aceste subsisteme are obiective specifice si intre ele se manifesta
deseori legaturi
la baza intregului sistem de educatie fizica sta EDUCATIA FIZICA A TINEREI
GENERATII
CARACTERISTICI ALE EDUCATIEI FIZICE
- caracterul formativ; actionare asupra starii optime de sanatate, asupra
indicilor morfo-functionali, asupra calitatilor, deprinderilor si
priceperilor motrice ale individului, asupra celorlalte laturi ale educatiei
generale
- accesibilitate; educatia fizica se adreseaza tuturor categoriilor de
populatie
- caracter competitiv; aparut pe masura ce au fost introduse diverse
elemente de intrecere; acest element a determinat aparitia sintagmei
educatie fizica si sportiva
- doua moduri de organizare si desfasurare:
1) ca proces instructiv educativ, conceput in mod special, avand
caracter institutionalizat
2) ca activitate indepedenta, in timpul liber al indivizilor
- dispune de un numar foarte mare de exercitii fizice

SPORTUL
DEF: activitatea specifica de intrecere prin care se valorifica intensiv formele de
practicare ale exercitiilor fizice in scopul perfectionarii morfo-functionale,
concretizata intr-un record, o depasire proprie sau a adversarului
- sportul este un FENOMEN SOCIAL , aparut si dezvoltat indeosebi sub
impulsul JOCURILOR OLIMPICE MODERNE
- de la o activitate cu caracter sporadic , efectuata de un grup restrans
de oameni si considerata ca ceva excentric la inceputul sec XX, sportul
ia treptat o amploare tot mai mare, implicand in zilele noastre toate
sferele societatii (economic, social, politic, cultural)
SUBSISTEMELE SPORTULUI
4 subsisteme
1) sportul pentru toti, pentru masele largi de oameni
2) baza de masa a sportului de performanta, sportul la copii si juniori
3) sportul de performanta, plan intern si international
4) sportul de inalta performanta, rezultate internationale
3mari categorii in prezent
1) sportul pentru toti
2) sportul de performanta
3) sportul adaptat
1)sportul pentru toti: o activitate accesibila marii majoritati a oamenilor,
institutionalizata sau nu, in scopul mentinerii sanatatii, petrecerii placute a
timpului liber si integrarii sociale.
subsisteme:
- sportul de intretinere, se desfasoara in regimul zilei de lucru si vizeaza
relaxarea, mentinerea tonusului de lucru, mentinerea conditiei fizice
- sportul in timpul liber (de loisir), se desfasoara la sfarsitul saptamanii,
in concedii, vacante si are scop principal de destindere, recreere
- sportul in familie, varianta a sportului in timpul liber
- sportul pentru oameni aflati in conditii speciale, de exemplu pentru
persoanele aflate in penitenciare, imigranti
- sportul pentru varstnici, trebuie sa tina cont de particularitatile
procesului de imbatranire din punct de vedere a efortului solicitat si
duratei de executare a activitatilor
2)sportul de performanta: este practicat de amatori si non-amatori intr-un
cadru institutionalizat (cluburi si asociatii sportive care ofera conditii optime
pentru obtinerea performantelor sportive)
subsisteme:
- sportul de elita, sportivii care au posibilitatea obtinerii unor
performante de inalt nivel international
- sportul pentru sportivii consacrati, sportivii care activeaza in cadrul
competiilor, sistemului competitional, competitiilor interne si
internationale
- sportul la copii si juniori, pe diverse categorii de varsta
- sportul extrem, presupune obtinerea unor performante neobisnuite,
insa cu risc crescut de accidentare, de pierdere a integritatii corporale
si chiar a vietii
3)sportul adaptat: adresat persoanelor cu diferite tipuri de dizabilitati
- sportul terapeutic, care nu are un sistem competional si care vizeaza
ameliorarea unor dizabilitati ca si compensarea acestora
- sportul adaptat de performanta, are sistem competitional si in care se
intrec sportivii cu acelasi tip de dizabilitate
CARACTERISTICILE PRINCIPALE ALE SPORTULUI
- caracter competitiv (de intrecere) INTRECEREA, este esential
- caracter formativ, actionand asupra starii optime de sanatate, asupra
dezvoltarii fizice armonioase, asupra calitatilor, deprinderilor si
priceperilor motrice
- sportul de performanta este accesibil numai celor cu aptitudini;
- numar limitat de exercitii fizice, insa strict specializate si efectuate cu
virtuozitate
DISCIPLINA SPORTIVA
- ansamblul ramurilor si probelor sportive asemanatoare ca structura,
conditii de desfasurare, mod de reglementare si evaluare, tip de efort
(ex. gimnastica, atletism, jocuri sportive etc.)
RAMURA SPORTIVA
- sistem de exercitii fizice efectuate dupa reguli precise, in concurs, si in
conditii specifice (ex. gimnastica artistica, alergari, aruncari, volei,
baschet etc.)
PROBA SPORTIVA
- un exercitiu complex, cu structura proprie, efectuat in conditii
competitionale specifice, permitand specializarea sportivilor (paralele,
sol, alergare de viteza, saritura in lungime, slalom, coborare etc.)
CLASIFICARI ALE SPORTURILOR
1) dupa numarul de competitori
sporturi individuale
sporturi colective
sporturi mixte
2) dupa raspandire
sporturi nationale
sporturi internationale
3) dupa sexul participantilor
sporturi feminine
sporturi masculine
sporturi pentru ambele sexe
4) dupa includerea in programul jocurilor olimpice
sporturi olimpice
sporturi neolimpice
5) dupa perioada in an in care se desfasoara
sporturi de sezon
sporturi pentru tot anul calendaristic
6) dupa tipul de efort solicitat
sporturi anaerobe nu se consuma oxigen pentru reactiile din fibra
musculara (alactacide 15 sec sau lactacide 45-60 sec)
sporturi aerobe se consuma oxigen pentru reactiile din fibra musculara
sporturi cu regim de efort mixt
7) dupa structura miscarilor
sporturi ciclice
sporturi aciclice
sporturi combinate
8) dupa calitatile motrice solicitate prioritar
sporturi de forta
sporturi de indemanare
sporturi de forta si viteza etc.
9) dupa caracteristica lor de baza (finalitatea lor) (dupa Manno)
sporturi de prestatie (probe de atletism, inot, canotaj, haltere etc.)
sporturi de situatie (jocurile sportive si sporturile de lupta)
sporturi tehnico-combinative (gimnastica artistica, patinaj artistic)
sporturi la tinta fixa sau mobila (darts, probe de tir)

C3. ANTRENAMENTUL SPORTIV, DEZVOLTAREA FIZICA, CAPACITATEA MOTRICA
ANTRENAMENTUL SPORTIV
- antrenamentul sportiv este un proces instructiv-educativ complex care
urmareste in mod sistematic adaptarea organismului la solicitarile
fizice si psihice intense in scopul obtinerii de rezultate inalte intr-una
din formele de practicare competitiva a exercitiilor fizice
- antrenamentul sportiv se deosebeste de educatia fizica prin scop si
organizare precum si prin faptul ca perfectioneaza pana la virtuozitate
deprinderile si priceperile motrice
- antrenamentul sportiv este destinat celor dotati cu aptitudini pentru
realizarea ulterioara a rezultatelor de inalt nivel
- antrenamentul sportiv se desfasoara la valori considerabil mai ridicate
ale volumului, intensitatii si complexitatii efortului fizic
caracteristici ale ANTRENAMENTULUI SPORTIV
- proces bilateral, fiind implicati 2 factori, specialistul(ii) si sportivul(ii);
antrenamentul sportiv se poate desfasura si individual ca activitate
independenta proces unilateral
- antrenamentul sportiv este interconditionat cu competitia, fiind
considerat laboratorul de pregatire a viitoarelor performante sportive
- antrenamentul sportiv se desfasoara intr-un cadru institutionalizat in
cadrul cluburilor si asociatiilor sportive care sunt destinate sa asigure
conditii optime de pregatire sportivilor
- programarea antrenamentului sportiv tine cont de cerinte de ordin
pedagogic, biologic, psihologic, desfasurandu-se astfel pe baza de
strategii interdisciplinare
- in antrenamentul sportiv se stabilesc 2 categorii de obiective, de
instruire si de performanta
planificarea antrenamentului sportiv se realizeaza tinand cont de
componentele antrenamentului sportiv:
1) pregatirea fizica
2) pregatirea tehnica
3) pregatirea tactica
4) pregatirea psihologica
5) pregatirea teoretica
6) pregatirea artistica
- proces de lunga durata, avand caracter etapizat (stadial)
- este justificat de mecanismul adaptarii organismului la efort

DEZVOLTAREA FIZICA
- reprezinta rezultatul, precum si actiunea de influentare a cresterii
corecte si armonioase a organismului uman, concretizata in indici
somatici si fiziologici, calitativi si proportionali, cat mai apropiati de
valorile atribuite omului sanatos la diferite varste
- la baza dezvoltarii fizice sta cresterea fizica ca rezultat cumulativ al
factorilor ereditari si de mediu, predominant natural
- cresterea fizica se exprima prin modificarea naturala si progresiva a
dimensiunilor corpului si a segmentelor sale de la nastere si pana la
maturitate (in ontogeneza)
- in dezvoltarea fizica se iau in considerare 2 categorii de indici:
1) indici somatici (morfologici, anatomici)
- inaltime, greutate, lungimi ale segmentelor, diametre, perimetre
2) indici functionali (fiziologici)
- frecventa cardiaca, tensiune arteriala, capacitate vitala
in realizarea unei dezvoltari fizice corecte si armonioase trebuie implinite
urmatoarele cerinte (OBIECTIVE):
- proportionalitatea intre indicii somatici
- proportionalitatea intre indicii functionali
- armonia intre indicii somatici si cei functionali
- formarea unei tinute corecte
- imbunatatirea tonicitatii si troficitatii musculare
- prevenirea si corectarea atitudinilor vicioase si a deficientelor fizice

CAPACITATEA MOTRICA
- reprezinta ansamblul posibilitatilor motrice naturale si dobandite, prin
care se pot efectua eforturi variate ca structura si dozare
- capacitatea motrica este alcatuita din totalitatea calitatilor,
deprinderilor si priceperilor motrice pe care le detine un individ
exista 2 tipuri de capacitate motrica
1) capacitate motrica generala
- calitati motrice de baza, respectiv deprinderile si priceperile motrice de
baza si cele utilitar-aplicative
2) capacitate motrica speficica
- calitatile motrice specifice unei ramuri sportive sau meserii, respectiv
deprinderile si priceperile motrice specifice aceleasi ramuri sportive
sau meserii
capacitatea motrica a individului este influentata si de procesele psihice si bio-
chimice, precum si de nivelul dezvoltarii fizice
in educatia fizica se urmareste cu prioritate influentarea calitatilor motrice de
baza ale educatiei individului
in activitatea sportiva prioritar este influentarea calitatilor motrice specifice
ramurii de sport respective

MISCAREA
- totalitatea actelor motrice realizate de om pentru intretinerea relatiilor
sale cu mediul natural si social
- presupune deplasarea segmentelor corpului unele fata de altele,
precum si deplasarea corpului in intregime fata de mediul inconjurator
ACT MOTRIC
- fapt simplu de comportare realizat prin muschii scheletici in vederea
obtinerii unui efect elementar de adaptare sau de construire a unei
actiuni motrice
ACTIUNEA MOTRICA
- ansamblu de acte motrice astfel structurate incat realizeaza un tot
unitar in scopul rezolvarii unor sarcini imediate care pot fi izolate sau
inglobate in cadrul unei activitati motrice
la baza manifestarii actelor si actiunilor motrice se afla 3 mari sisteme
1) sistemul informational receptori (organe de simt), caile nervoase
aferente care conduc informatia catre scoarta cerebrala, zona din scoarta
cerebrala in care ajung aceste impulsuri nervoase de la receptori si care
transforma impulsurile respective in senzatii (frig, cald, alb, rosu, sunet
puternic, etc.)
2) sistemul reglator reprezentat cu preponderenta de sistemul nervos
central unde are loc un proces de analiza a senzatiilor respective si unde
se elaboreaza un plan de miscare care se transmite prin cai nervoase
eferente catre sistemul efector; scoarta cerebrala are capacitatea de a
urmari eficienta cu care se realizeaza miscarile comandate
3) sistemul efector muschii scheletici
ACTIVITATE MOTRICA
- ansamblu de actiuni motrice incadrate intr-un sistem de idei, reguli si
forme de organizare, in vederea obtinerii unui efect complex de
adaptare a organismului si de perfectionare a dinamicii acestuia
TIPURI DE ACTIVITATI MOTRICE
1) ACTIVITATI LUDICE (DE JOC)
- specifice varstelor copilariei, cu importante functii formative
2) ACTIVITATI GIMNICE
- au ca scop principal mentinerea si imbunatatirea sanatatii, si
dezvoltarea fizica armonioasa
3) ACTIVITATI AGONISTICE
- toate activitatile care se desfasoara sub forma de intrecere; cele mai
reprezentative sunt totalitatea ramurilor si probelor sportive
4) ACTIVITATI RECREATIVE
- vizeaza in principal relaxarea si petrecerea placuta a timpului liber
5) ACTIVITATI COMPENSATORII
- vizeaza recuperarea unor capacitati fizice sau psihice afectate de
accidentari, imbolnaviri, etc.