Persii

Eschil
Persii este una din putinele piese eschiliene fara subiect mitologic sau legendar,
ci cu subiect luat din istoria nationala a grecilor. Nu la fel de cunoscuta ca si trilogia
Orestia, piesa prezinta intr-un mod poate putin subiectiv, un moment tragic in istoria
persilor, o infrangere suferita de vastul si imbatabilul imperiu in fata bravilor greci.
Actiunea piesei este simpla, neintortocheata. egina anunta corul si corifeul ca a
avut un vis ingrozitor, ca fiul sau, !er"es ar fi murit. Ea ii intreaba pe batrani despre
armata greceasca si daca e numeroasa si puternica. #nsa, apare $estitorul care anunta ca
armata persana a pierdut in fata grecilor si ca intreaga armata a fost nimicita. El anunta ca
!er"es e viu si liber, dar multi alti comandanti si capetenii au murit %Artembares,
&ada'es, (enagon,etc). (ot el spune si ca armata persana a fost mai mare, dar din cauza
zeilor ce au prote*at Atena, persii au fost adusi la dezastru, au fost incon*urati si nimiciti.
Aici, urmeaza o scena in care corul, intr-o lamentatie infioratoare, da vina pe
!er"es si pe nepriceperea lui in a manui armata. +a mormantul raposatului ei sot, regina
si cateva sclave dau ofrande pentru memoria lui &arius, corul canta ridicarea lui &arius si
apare si umbra acestuia chemat de , potopul de suspine -. egina ii spune cele intamplate
cum ca fiul sau, !er"es, a adus prapadul intregii Persii. .mbra lui &arius vorbeste despre
tineretea lui !er"es din care se trage nepriceperea, precum si din cauza sfatuitorilor
prosti. &arius le porunceste batranilor sa-l sfatuiasca cum trebuie pe !er"es si sa-l *udece
pentru greseala sa.
/inalul piesei atinge de-abea unda de tragism asteptata inca de la inceput. $om
asista, astfel, la intoarcerea lui !er"es si la spectacolul cutremurator al durerii lui morale,
toate acestea punand in lumina ingenuncherea orgolioasei Persii de catre bravura
glorioasa a grecilor.
Piesa este un imn de triumf, inchinat luptatorilor greci. &e aceea, se poate crede
ca subiectivismul lui Eschil a intervenit putin in istoria faptelor si ca descrierea facuta de
mesager nu prezinta un adevar clar. &escrierea $estitorului insa este cutremuratoare. &ar,
pentru a atenua putin starea de emotivitate si de durere, Eschil aduce in scena umbra lui
&arius, tatal regelui infrant, menita sa calmeze spiritele prin linistea si seninatatea sa
filosofica. .mbra marelui rege izbuteste sa readuca in spirite odihna si calm, pregatindu-
le astfel pentru scena sfasietoare in care !er"es, cu o panica imensa in suflet, se va
intoarce umilit de pe campul de lupta.
Actiunea dramatica lipseste, este mai mult o lamentatie continua, o stare de
sfasiere sufleteasca. Asta o face mai degraba un poem, o balada tragica, decat o tragedie
lirica. 0u toate ca actiunea dramatica nu e"ista, se produc anumite efecte dramatice
intense. Persona*ele sunt e"trem de putine, neobisnuit in tragediile antice, insa corul se
transpune aici ca persona* principal. 1ai mult decat constiinta umana, el a*unge sa
retraiasca parca fiecare moment al tragediei ce a avut loc pe campul de lupta.
Aceasta nu este o tragedie clasica pentru antichitate, h2ubris-ul %greseala initiala)
este insesizabil aproape si nu reprezinta o parte importanta a actiunii. 3-ar putea spune ca
h2ubrisul ar fi fost ingamfarea lui !er"es de a crede ca-i poate invinge pe greci sau poate
fi chiar mai indepartata, o greseala a tatalui sau &arius, care si el a indraznit sa se lupte cu
poporul aparat de zei, grecii.
Eschil ne a*uta totusi sa intelegem adevarata semnificatie istorica pe care a avut-o
ciocnirea dintre poporul grec si poporul persan. &eparte de a insemna un simplu conflict
local, ea a luat proportiile unei lupte intre doua lumi, intre doua civilizatii, intre doua
conceptii de viata.