Gurzun Vasilica Claudia.

Asistenta sociala, anul 3, grupa 3.

Tema: Justitia traditional vs. justitie restaurativa

Justiia traditionala (Rezolvarea clasic a conflictelor)

1. Presupune ncredinarea conflictelor organelor justiiei;
2. Soluionarea pe conceptul cstig-pierdere (nvingator-nvins);
3. Accentul este pus n principal pe aspectele juridice ale litigiului;
4. Nu rspunde diversitii conflictelor pe care societatea actual le cunoate, n
principal din cauza diversificrii relaiilor sociale i economice;
5. Aglomerarea instanelor de judecat;
6. Costuri ridicate;
7. Durat ndelungat i stress;
8. Proces tradiional, complex, raional, rigid;
9. Activitate dependent de reguli i intenii care influeneaz i orienteaz rezultatele n
direcia dorit de Stat ;
10. Rezultate restrictive; infractorul este tras la rspundere numai prin pedeaps;
11. Reactia este concentrat asupra unui comportament din trecut;
12. Victima i infractorul sunt pasivi;

Justiia restaurativ (Medierea conflictelor)

1. O alternativ a procesului n instan, putnd fi utilizat n numeroase tipuri de
contencios: conflicte de familie, conflicte colective de munc, succesiuni, coproprietate,
contracte etc;
2. Soluie de compromis, mai convenabil pentru ambele pri aflate n conflict i,
bineneles, n deplin acord cu legislaia n vigoare;
3. Accentul este pus pe interesele aflate n joc;
4. Aduce un rspuns mai adecvat prilor implicate n conflict i un plus de suplee n
relaiile sociale i economice;
5. Uurarea activitii instanelor judectoreti;
6. Reducerea cheltuielilor;
7. Economie de timp i mai puin stress;
8. Proces modern, mai simplu, flexibil, care permite exprimarea libera a emotiilor si
sentimentelor, implicarea celor care au fost afectati, direct sau indirect, de infraciune;
9. Activitate de interes public bazat pe ncrederea pe care prile o acord mediatorului
10. Rezultate mai constructive i mai puin restrictive; se asum responsabiliti, sunt
satisfacute nevoile i se are n vedere restabilirea relaiilor dintre victim, infractor i
comunitate;
11. Reactia este concentrata asupra consecintelor comportamentului infractional si in
perspectiva comportamentului viitor;
12. Victima i infractorul au roluri active i principale (implicare n rezolvarea problemei
pentru o reparare emoionala i material a rului produs).
Justitia traditionala
(retributiva si reabilitativa)
Justitia restaurativa

Victimele au un rol periferic in
cadrul procesului
Victimele au un rol central in cadrul procesului
Accentul este pus pe pedepsirea
sau tratarea infractorului
Accentul este pus pe repararea raului produs intre
infractor si victima, si poate intre infractor si comunitatea
larga
Comunitatea este reprezentata
de Stat
Membrii si organizatiile comunitatii au un rol activ
Partile se situeaza pe pozitii
adverse
Procesul este caracterizat de dialog si negociere intre
parti

In cazul justitiei restaurative infractiunea nu mai este vazuta ca o violare a legilor, a
Statului, ci ca un prejudiciu produs persoanelor si comunitatii. Daca in cadrul sistemului
penal victimele sunt cel mai adesea ignorate, unii autori vorbesc chiar de o re-
victimizare a acestora, in cadrul justitiei restaurative victimele au un rol central. Primul
obiectiv al procesului de justitie restaurativa este, dupa cum am amintit deja, acela de a
repara prejudiciul produs victimei, de a raspunde nevoilor acesteia. In acelasi timp,
victima are posibilitatea de a-si exprima opinia cu privire la modul de sanctionare a
infractorului.

La randul lor, infractorii sunt tratati intr-o maniera mult mai adecvata nevoilor lor. Justitia
restaurativa pune accentul pe responsabilizarea infractorilor si pe compensarea/
reparatia pe care acestia o pot oferi victimelor. In acelasi timp, se pune accentul pe
reintegrarea sociala a acestora atat ca modalitate mult mai umana de a trata infractorii,
cat si ca modalitate concreta de a se evita recidiva.

Prin urmare, justitia restaurativa functioneaza pe baza unor principii in virtutea carora
activitatile derulate in cazul producerii unor infractiuni sunt orientate spre:
crearea conditiilor necesare participarii personale a celor afectati in cea mai
mare masura (in special infractorul si victima, dar si familiile acestora si
comunitatea);
luarea in considerare a contextului social in care s-a produs infractiunea;
orientarea catre solutionarea problemelor in sens preventiv;
flexibilitatea practicilor (creativitate).