1

La 9 februarie 1965 a inceput razboiul din Vietnam.

Razboiul din Vietnam s-a soldat cu cateva milioane de morti (marea majoritate
vietnamezi), pagube materiale, dezastre ecologice, cu alte sute de mii de vieti distruse si
cu aparitia unei noi maladii in mentalul colectiv: sindromul vietnamez. Razboiul din
Vietnam a fost cel mai ucigator razboi cald din perioada razboiului rece.
Razboiul care a adus Vietnamului independenta si unitate sub un guvern comunist,
poate fi impartit in doua episoade:
Primul episod, cunoscuta si ca razboiul din Indochina, a durat din 1946 pana in 1954
si a marcat sfarsitul dominatiei franceze in Vietnam (divizat in Vietnamul de Sud si
Vietnamul de Nord);
Al doilea episod, din 1957 pana in 1975, a insemnat infrangerea regimului
anticomunist din Vietnamul de Sud (sprijinit de interventia directa a SUA) de catre
luptatorii din Frontul National de Eliberare si din Vietnamul de Nord.
Dupa esecul americanilor de a-l elimina pe Castro, acestia aveau de refacut imaginea
citadelei democratiei mondiale. Mlastina vietnameza a fost aleasa ca scena pe care
comunismul asiatic trebuia sa fie supus unei infrangeri spectaculoase.
Principiul dominoului
Pentru a impiedica extinderea comunistilor de la Nord spre Sud, in 1955 SUA au
solicitat crearea republicii Vietnamului de Sud sub conducerea lui Ngo Dinh Diem.
Americanii incercasera din 1964, prin bombardamente continue si masive, sa impiedice
toate activitatile de productie din Vietnamul de Nord, precum si orice posibilitate de
ajutor pentru trupele vietcong. In tot acest timp, nord-vietnamezii si vietcongul au
primit continuu arme si sprijin economic din partea Uniunii Sovietice si a Chinei
comuniste.
Trupele vietcong erau de sapte ori mai putin numeroase decat trupele lui Diem
echipate si antrenate de americani insa dispuneau de atuuri importante: ardoarea lor
revolutionara si nationalista, experienta lor in luptele de gherila, ajutorul pe care-l
primeau din partea populatiei satelor si sprijinul Nordului care furniza arme si
combatanti, dirijati pe un drum care trecea prin Laosul si Cambodgia vecine, prin asa
numita poteca Ho Shi Min.
In august 1964 a avut loc incidentul din golful Tonkin: o nava de razboi
americana, Maddox, a fost mitraliata de vase de patrulare nord-vietnameze. Momentul
inceperii celui mai controversat razboi din istoria Americii nu a fost fixat printr-o
declaratie oficiala de razboi, ci de o rezolutie a Congresului american care preciza ca
Statele Unite considera ca mentinerea pacii si a securitatii internationale in Asia de
Sud-Est sunt esentiale pentru interesele lor nationale si pentru pacea lumii.
2

Esecul american
Dupa ce a ordonat raiduri de bombardament, Johnson, presedintele SUA, a cerut
Congresului mana libera pentru a actiona. Aprobarea forului legislativ a fost
cvasiunanima. Urmarea a fost declansarea bombardamentelor sistematice asupra
Vietnamului de Nord si, la 9 februarie 1965, trimiterea in sud a puscasilor marini cu
misiuni de lupta. Pentru infrangerea comunismului vietnamez, americanii au folosit un
arsenal sofisticat din cadrul caruia nu au lipsit armele cu napalm, defoliante, bombele
anti-personal si bombele cu aerosol. Sutele de mii de victime nu au reusit sa
distruga vointa de rezistenta a Hanoiului. Puterea de la Saigon se dovedea a fi corupta si
instabila, iar situatia economica precara a Vietnamului de Sud a compromis regimul
pana la cote alarmante. Acuzatiile la adresa presedintelui Johnson, caruia i se reprosa ca
a pierdut Vietnamul, au inceput sa devina tot mai puternice in societatea americana. In
1968, in Vietnam, se gaseau peste 700.000 de soldati americani, iar avioanele US Air
Force lansasera mai multe bombe decat trupele aliate in cel de-al doilea razboi mondial.
In martie 1972, 120.000 de militari nord-vietnamezi au patruns in Vietnamul de Sud.
Trupele americane si sud-vietnameze au fost luate prin surprindere. Nici bombardarea
masiva a Vietnamului de Nord, inclusiv a Hanoiului si a portului Haifong, nu a mai putut
schimba soarta razboiului. Ofensiva de Tet (o sarbatoare din calendarul vietnamez) a
demonstrat guvernului de la Washington ca o victorie in Vietnam ar implica
angajamentul Statelor Unite intr-un razboi total.
Pacea in onoare
Convins ca America nu va castiga razboiul impotriva partizanilor din jungla, Nixon, noul
presedinte american, si-a inceput mandatul reducand efectivele militare si intensificand
bombardamentele. Nixon a promis ca in urmatorii trei ani va obtine o pace in onoare,
dar convorbirile de pace, demarate la Paris, bateau pasul pe loc. Razboiul din Vietnam a
subliniat si mai puternic dezacordurile existente intre Franta si Statele Unite. De Gaulle a
condamnat razboiul si a insistat asupra faptului ca singura cale de rezolvare a
conflictului trebuie sa fie dialogul. In cele din urma, prabusirea armatei sud-vietnameze
si ocuparea Saigonului de catre nord-vietnamezi a pus capat razboiului. Nordul si Sudul
au fost reunificate in Republica Socialista Vietnam.Trupele Nordului ocupasera deja
Sudul in momentul in care pacea era semnata la Paris, pe un document ce consfiintea
acceptarea de catre SUA a conditiilor puse de Vietnamul de Nord. Nixon a afirmat ca a
obtinut, in sfarsit, pacea in onoare. Our Times, almanahul american al secolului,
consemna faptul ca aceasta pace onorabila a fost obtinuta la sfarsitul celui mai lung
razboi purtat vreodata de americani, in urma unei infrangeri militare in fata unei tari
mici si inapoiata din punct de vedere tehnologic.


3

Impotriva razboiului!
Protestele impotriva interventiei americane s-a amplificat in timp in intreaga lume,
antrenand forte de stanga, social-democratiile europene, unele segmente ale lumii
catolice si tarile nealiniate. Cele mai mari proteste impotriva razboiului au fost
inregistrate in SUA in special dupa ce, pentru a putea sustine efortul presupus de un
razboi care se prelungea, a fost reintrodusa recrutarea obligatorie, si pierderile de vieti
in randurile corpului expeditionar american au inceput sa se acumuleze in mod
dramatic. In noiembrie 1965, Norman Morison s-a stropit cu benzina si, tinandu-si in
brate fetita de un an, si-a dat foc chiar in fata ferestrelor biroului lui Robert McNamara,
secretar de Stat la Departamentul Apararii. Protestele din interiorul SUA au ajuns la un
moment dat sa scindeze societatea americana, antrenata intr-o dezbatere pro si contra,
si a facut ca presedintele Lyndon B.Johnson sa ia decizia de a nu se mai prezenta in
alegeri si de a incepe tratativele de pace de la Paris.America incearca si astazi sa-si
vindece ranile razboiului, se straduieste sa-l uite, dar multi dintre cei care au fost
implicati direct in aceasta aventura nu-si pot afla linistea memoriei. Constiinta colectiva
a Americii si constiintele individuale ale multor americani apeleaza inca destul de
frecvent la lectia Vietnamului.
Un veteran de razboi, colonelul David H. Hackworth, amintea, in sapta- manalul
Newsweek ca unele dintre greselile pe care le-am facut in Somalia sunt aproape
identice cu cele din Vietnam: dependenta excesiva de puterea de foc a armelor si de
tehnologie; neputinta de a-l intelege pe inamic; esecul operatiunilor serviciilor secrete si
aroganta liderilor razboiului, de la cei aflati la Casa Alba si Pentagon pana la generalii de
pe campul de lupta. In Vietnam s-au perindat, in anii razboiului, 2,7 milioane de
americani sub arme.
Sindromul vietnamez
In timpul razboiului, moralul militarilor angajati in operatiunile cauta si distruge din
jungla vietnameza a scazut in mod dramatic. Veteranii razboiului s-au intors cu traume
psihice severe, numite de specialisti sindromul vietnamez. Traumele psihice provocate
de razboi au fost inregistrate de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii sub denumirea
de stare de stres posttraumatic. Din randurile combatantilor americani, 14% au
prezentat tulburari psihice sau reactii acute de lupta.
Raspunsurile comune dupa expunerea la evenimente traumatice includeau: un
sentiment neobisnuit de a fi provocat; dificultati de a adormi sau de a mentine somnul;
cosmaruri sau flashback-uri; dificultati de concentrare a atentiei; indiferenta in
realizarea unor obiective; explozii de iritabilitate sau manie, pierderea credintei
religioase si revolta impotriva divinitatii; conflicte familiale si profesionale frecvente;
oboseala neobisnuita, impietrire emotionala; anxietate recurenta legata de siguranta
4

personala; sentiment de singuratate; tristete exagerata si depresie; sentimente de
neajutorare, de vinovatie si autoculpabilizare.
2.Relatiile vietnamo-chineze
n a doua jumatate a secolului XIX i prima jumtate a secolului XX, cnd Vietnamul a
fost colonie francez, relaiile cu China s-au deteriorat. Dupa rectigarea
independenei, n anul 1954, se constat o mbuntire a relaiilor cu China. Aceast
perioad de bune relaii a luat sfrit n anul 1975 odat cu ncheierea rzboiului din
Vietnam. Dup ce ara s-a unificat sub regim comunist, s-a alturat CAER i a semnat
Tratatul de prietenie i colaborare cu Uniunea Sovietic, n anul 1978, Vietnamul este
denumit de China ca fiind Cuba Estului i acest tratat considerat ca o alian militar.
Incidentele la grania chino-vietnamez au crescut n frecven i violen.
Acordul vietnamo-sovietic stipula, ntre altele, ajutorul reciproc n cazul ameninrii
securitii de ctre un stat ter. Acest acord a facilitat utilizarea de ctre Uniunea
Sovietic a porturilor i aeroporturilor fostelor complexe militare ale Statelor Unite din
Vietnam. Uniunea Sovietic a asigurat Vietnamul de ajutor economic i militar pentru
anticipata invazie a Vietnamului n Cambodgia i a asigurat o impiedicare a unei posibile
intervenii chineze n aceast ar. n 1978, Vietnamul a invadat Cambodgia participnd
cu trupe la ofensiva mpotriva regimului K.Samphan-Pol Poth. Trupele vietnameze au
prsit Cambodgia n 1989.
Atitudinea Vietnamului fata de etnicii de origine chinez a devenit o problem n anul
1978 , acetia fiind acuzai de operaiuni comerciale frauduloase n Vietnamul de Sud si
de activitai subversive fa de Vietnamul de Nord. Guvernul vietnamez a acionat cu o
for fr precedent i a expulzat mii de persoane n China. Beijingul a reacionat
acuznd Vietnamul de persecutarea comunitii chineze i de nclcarea acordulului din
anul 1955 prin care se stipula integrarea gradual i voluntar a comunitii chineze n
societatea vietnamez.
La 17 februarie 1979, China a atacat Vietnamul de-a lungul ntregii granie comune cu
fore armate compuse din infanterie, artilerie i blindate. Aciunea era un rspuns la
ceea ce Beijingul considera aciuni i politici provocatoare din partea Hanoi-ului (rele
tratamente aplicate celor 2 milioane de etnici de origine chinez, blocarea inteniilor
Beijingului de repatriere a cetenilor chinezi rezideni in Vietnam, dorina Vietnamului
de a deveni un imperiu hegemonist i dominant n Asia de Sud-Est).
Forele aeriene nu au fost implicate n acest conflict. ntr-o singur zi, Armata
Popular de Eliberare Chinez a avansat 8 km n interiorul Vietnamului, de-a lungul unui
front larg, dar a ntmpinat o puternic rezisten. Trupele chineze s-au regrupat si au
cucerit oraele Cao Bang (la 2 martie) i Lang Son (la 4 martie). La 5 martie, China a
5

declarat ca aceast incursiune militar a fost o lecie pentru Vietnam i la 16 martie
toate trupele Armatei Populare de Eliberare Chineze s-au retras.
Incursiunea de 29 de zile din 1979 a confirmat percepia Hanoiului c China
reprezint o serioas ameninare. Vietnamul a rspuns la intervenia militar chinez
din anul 1979 prin transformarea localitilor situate de-a lungul graniei cu China n
adevrate fortree foarte bine echipate i avnd trupe paramilitare foarte bine
instruite. n total, se apreciaza ca 600 000 de soldai vietnamezi au fost instruii s
previn o alt invazie chinez. Dimensiunile precise ale efortului Vietnamului de a
securiza graniele cu China sunt dificil de stabilit, dar costurile au fost considerabile.
Dup acest conflict, n anul 1986, China avea desfurate de-a lungul frontierei cu
Vietnamul 25-28 de divizii, iar Vietnamul 32. n 1987, China avea aproximativ 400 000 de
militari staionai att de-a lungul frontierei cu Vietnamul, ct i de-a lungul coastei
vietnameze. China i-a mrit flota aerian i, periodic, efectua exerciii de aterizare pe
insula Hainan din apropierea Vietnamului, atrgnd astfel atenia c un viitor atac poate
veni i pe mare.
Disputa teritorial privea, n primul rnd, linia de demarcaie n apele teritoriale ale
Golfului Tonkin i suveranitatea asupra celor dou arhipelaguri din Marea Chinei de Sud
Insulele Paracel i Insulele Spratly. Dezacordul asupra apelor teritoriale i are originile
n acordul semnat ntre China i Frana n anul 1887 prin care se stipula c limita apelor
teritoriale nu poate fi mai mare de trei mile marine. n anul 1973, Hanoiul a anuntat
Beijingul despre intenia sa de a negocia contracte cu firme strine pentru exploatarea
rezervelor de petrol existente n Golful Tonkin. Disputa asupra insulelor din Marea
Chinei de Sud s-a accentuat datorit potenialului energetic al acestora, rezultat din
apropierea de rezervele de petrol.
n ianuarie 1974, uniti ale armatei populare chineze au ocupat Insula Paracel unde
erau dislocate fore ale armatei Vietnamului de Sud i, totodat, Beijingul a proclamat
suveranitatea Insulei Spratley. Dupa cucerirea Vietnamului de Sud, n anul 1975, forele
Armatei Vietnameze au ocupat Insulele Spratley.
Procesul de normalizare a relaiilor dintre China si Vietnam a nceput la mijlocul anilor
80, iar n anul 1989 au avut loc contacte la nivel nalt. n septembrie 1990, a avut loc, n
secret, o vizit la nivel nalt a reprezentanilor Vietnamului la Beijing. Cu toate acestea,
normalizarea relaiilor politice a nceput n a doua parte a anului 1991. Intensificarea
eforturilor diplomatice a fcut posibil organizarea unui summit la cel mai nalt nivel, n
noiembrie 1991, n cadrul cruia relaiile bilaterale dintre cele dou ri au fost
normalizate n mod oficial.
6

Relaia dintre China si Vietnam devine, dup anul 1991, caracterizat de dou aspecte
contradictorii dezvoltarea contactelor i cooperrii n multe domenii i disputele
teritoriale.
Trendul pozitiv al relaiilor bilaterale este evideniat de lrgirea contactelor n
domeniul politic, cultural, economic i militar. Delegaii oficiale din cele doua ri
efectueaz vizite ncercnd s extind cooperarea bilateral n ct mai multe domenii.
La nivel politic se stabilete o relaie strns ntre Partidul Comunist Chinez i Partidul
Comunist din Vietnam evideniat printr-un flux continuu de vizite la diferite niveluri. Au
fost extinse, deasemenea, i contactele ntre forele armate ale celor dou ri.
Disputele teritoriale au continuat nregistrndu-se diferende referitoare la
exploatarea zcmintelor de petrol din Marea Chinei de Sud. ncepnd cu anul 1999 s-a
ncercat o soluionare a acestui litigiu astfel c la sfritul anului s-a semnat Tratatul
frontierei terestre, iar n anul 2000 Acordul privind delimitarea apelor, zonele
economice exclusive i delimitarea Golfului Tonkin.
Recent, n anul 2009, cele dou ri au finalizat negocierile i au semnat trei
documente importante referitoare la frontiera terestr, gestionarea frontierelor i
punctele de frontier terestr. Aceste documente, mpreun cu Convenia privind
frontiera terestr dintre China i Vietnam, semnat n anul 1999, stabilesc n mod clar
grania terestr dintre cele doua ri.
Rmne, n curs de rezolvare, problema spinoas a delimitrii granielor maritime.
Vietnam i China au convenit s respecte "Declaraia cu privire la comportamentul
prilor n Marea Chinei de Sud ncheiata ntre ASEAN i China i s negocieze cu
rbdare cutnd, pe termen lung, soluii acceptabile pentru rezolvarea litigiului,
meninerea stabilitii i rezolvarea problemelor ntr-o manier adecvat.
Relaiile economice i comerciale ntre Vietnam i China se dezvolt ntr-un ritm
extrem de rapid. Valoarea schimburilor economice dintre cele dou ri nregistreaz o
cretere spectaculoas ajungnd de la 32 mil. USD in 1991 la 6 mld. USD n 2001. n anul
2009, schimburile economice chino-vietnameze au depit 18 mld USD., iar pentru anul
2010 se preconizeaz atingerea cifrei de 25 mld. USD. De la normalizarea relaiilor
diplomatice bilaterale, n 1991, cele dou ri au semnat 44 de acorduri. Au fost
redeschise rutele aeriene, maritime, feroviare i terestre pentru a se crea condiii
favorabile pentru schimburile comerciale i turism.
Lideri importani au efectuat vizite n China: Le Kha Phieu, secretarul general al
Partidului Comunist din Vietnam (februarie 1999); preedintele de atunci, Tran Duc
Luong (decembrie 2000); noul secretar general al partidului, Nong Duc Manh (noiembrie
2001 i aprilie 2003); prim-ministrul Phan Vn Khai (mai i octombrie 2004)*.
7

Vietnamul a primit n februarie 2002 vizita lui Jiang Zemin, secretarul general al
partidului comunist i preedinte al Chinei, iar n octombrie 2004 vizita premierului
Wen Jiabao.
n anul 2008, liderii celor dou partide comuniste din China i Vietnam au convenit
ncheierea unui amplu parteneriat strategic care va deschide o nou er a relaiilor
dintre cele dou ri.
n octombrie 2009, premierul vietnamez Nguyen Tan Dung a luat parte la Forumul
economic i de cooperare Vietnam-China desfurat n oraul chinez Chongqing. Cu
aceast ocazie, a fost semnat un acord de cooperare ntre autoritile vietnameze
(Ministerul Industriei i Comerului, Autoritatea de Turism i Camera de Comer i
Industrie a Vietnamului) i autoritile din Chongqing. Cele dou pri au definit
principiile cooperrii ca fiind buna vecintate, cooperare larg, stabilitate pe termen
lung i planuri de viitor astfel nct China i Vietnam s devin buni vecini, buni prieteni,
buni tovari i buni parteneri.
Pe lng vizitele la nivel nalt, au loc, anual, circa 100 de vizite la nivel ministerial i
local n scopul promovrii ntelegerilor bilaterale i extinderii cooperrii n diferite
domenii.
La nceputul anului 2010, China si Vietnam au aniversat 60 de ani de relaii
diplomatice, iar anul 2010 a fost numit anul prieteniei vietnamezo-chineze. Cu aceast
ocazie au fost schimbate mesaje de felicitare ntre preedintii celor dou state, precum
i ntre liderii partidelor comuniste, guvernelor i Marilor Adunri Nationale.
n 2010, Vietnamul asigur preedinia rotativ a ASEAN i acord o mare atenie
pentru stabilirea unor relaii de cooperare strategic cu China.
Acordul de liber schimb China - ASEAN (CAFTA), care a intrat n vigoare la 1 ianuarie
2010 i care acoper o populaie de 1,9 mld. persoane i un volum al schimburilor
comerciale de 4,5 trilioane USD, va da un nou impuls dezvoltrii relaiilor comerciale i
economice bilaterale dintre Vietnam i China.
Progresele nregistrate n gestionarea disputei teritoriale contribuie n mod pozitiv la
stabilitatea pe termen lung a relaiilor vietnamezo-chineze, nsa lipsa unor acorduri
referitoare la litigiile din zona Mrii Chinei de Sud rmne un potenial pericol pentru o
relaie stabil.