Schimbarile profund democratice care sunt in curs de desfasurare in Republica Moldova necesita prezenta unor institutii

sociale care sa functioneze la standardele tarilor dezvoltate. Spre deosebire de acestea, societatea in tarile din estul
Europei nu are experienta unei organizari riguroase datorita sistemului totalitar care a preluat pentru o perioada lunga de
timp orice forma de administrare. Astfel nou createle state independente au mostenit o societate fara mecanisme sociale
non-guvernamentale, fara experienta unei bune administratii.
Pentru o mai buna ilustrare a cadrului socio-economic ce va constitui baza implementarii 737d37h politicilor sociale in
Republica Moldova, vom detalia in continuare principalele coordonate ale acestei perioade de tranziti e.
Daca in perioada 1992-1996 se inregistreaza o crestere a deficitului bugetar de la 4,7% fata de PIB la 9,7% in 1996, in
perioada urmatoare, pana in anul 2000, a urmat o descrestere constanta a acestui indice pana la 1%. In acelasi context
economic se poate de asemenea afirma ca PIB -ul anului 1999 reprezinta doar 34% din nivelul anului 1990, suferind o
regresie importanta. In anul 2000 este oprita evolutia negativa, economia vadind tendinte clare de stabilizare si relansare
social-economica - PIB-ul creste cu 1,9% fata de anul precedent, iar productia industriala - cu 8%. Principalii indicatori ai
activitatii economiei nationale in perioada ianuarie-septembrie 2001 confirma mentinerea si chiar amplificarea tendintelor de
crestere economica.
Anii 1992-1993 au stat sub semnul unei inflatii galopante dupa care s-a inregistrat o tendinta constanta de scadere a ratei
medii anuale a inflatiei pana in anul 1998. Criza financiara regionala din 1998 a cauzat o crestere provizorie a inflatiei (de la
8% in 1998 - la 39% in 1999), dar stabilizarea si relansarea economica ce a urmat au condus la scaderea substantiala a
indicelui preturilor de consum, rata cumulativa a inflatiei in primele noua luni ale anului 2001 constituind 1,9% (fata de 15,5%
in perioada similara a anului 2000).
In concluzie economia nationala se prezinta ca un sistem cu o structura institutionala slab definita, beneficiind de un suport
legislativ in unele cazuri incoerent si contradictoriu, si in acelasi timp de un sector privat lipsit de eficienta sau
competitivitate.
Pe fondul acestui cadru socio-economic defectuos, pe parcursul ultimului deceniu au aparut si s-au amplificat discrepante
structurale si probleme grave, legate de scaderea substantiala a nivelului de trai al populatiei.
Principalele probleme cu care se confrunta populatia, si din cauza carora implementarea unui sistem de politici sociale
riguroase este imperioasa sunt in primul rand:
Saracia. Veniturile reale ale populatiei s-au micsorat de 3,5 ori din 1990 pana in prezent, iar pensia medie s-a
micsorat de 4 ori.
Somajul si migratia fortei de munca (conform Biroului International al Muncii rata somajului in anul 2000 a fost de
8,5%). In plus, ca urmare a deteriorarii situatiei materiale a populatiei la sfarsitul anilor ' 90 s-a declansat procesul
depopularii, care are la baza mai multe cauze: natalitate scazuta, mortalitate in crestere, cat si migratia populatiei.
Scaderea puterii de cumparare a populatiei, bazata de asemenea pe reducerea veniturilor.