Introducere

Omul, statul si razboiul este al doilea studio din seria Topical Studies in
International Relations. Aceasta serie are menire a de a prezenta cateva dintre
contributiile pe care le pot aduce stiintele de astazi in intelegerea relatiilor internationale
moderne.
Realizand cat de stransa este legatura dintre trecut si prezent si cat de mult depind
partile unui sistem una de alta, cercattorii din stiintele sociale au tendinta sa fie mai
conservatori in ceea ce priveste posibilitatea de a crea o lume radical imbunatatita.
Conceptia conform careia in razboaie nu exista victorie, ci numai un grad mai
mare sau mai mic de infrangere si-a castigat in secolul XX un numar considerabil de
adepti. Dar, ca sa-ti dai seama cum se ajunge mai usor la pace, trebuie sa intelegi mai
intai cauzele razboiului.
Unii cercetatori considera ca suferintele noastre (razboaiele) sunt inevitabil
produsul firii noastre. Omul este radacina tuturor relelor.
Alti teoreticien (printer care si Rousseau)i sunt de parere ca societatea este
factorul care-I degradeaza pe oameni, omul fiind produsul societatii, insa majoritatea au
ajuns la concluzia ca sursa relelor ar putea fi si una si alta.
Ceea ce sugereaza acest studiu este ca cea mai buna cale de a studia problema
teoriei politice internaationale este sa pui o intrebare centrala si sa gasesti raspunsurile ce
pot fi date. In filosofia politica pot fi cautate raspunsuri la intrebarea: Unde se afla
cauzele majore ale razboiului?. Pentru aceasta intrebare raspunsurile se pot grupa in trei
categorii (imagini): cele ce tin de om (prima imagine), cele legate de structura statelor
separate (a doua imagine) si cele referitoare la sistemul de state (a treia imagine).
In cele ce urmeaza vom incerca sa gsim raspunsurile la intrebare printr-o analiza
critica a fiecarei imagini si apoi prin studierea relatiilor dintre imagini.

Prima imagine
Conflictul international si comportamentul uman
Natura umana in R.I. este privita din perspectiva realistilor ca fiind dominata de
egoism, de agresivitate si chiar de stupiditate, elemente ce au atras inevitabil razboaiele
care au marcat scena internationala de-a lungul timpului. Ca o solutie pentru evitarea
razboaielor, s-ar cuveni o innobilare si o iluminare a oamenilor, sau chiar prin asigurarea
readaptarii lor psiho-sociale. Aceasta viziune o impartaseste Confucius sustinator al
teoriei realiste, dar si alti pacifisti contemporani.
Ajungerea la o situatie de razboi este vazuta ca o lipsa a educatiei oamenilor, care
in viziunea realistilor sunt prea creduli. Acestia trebuie reeducati pentru a putea distinge
singuri ceea ce este bine sau nu pentru sine si poporul sau.
Lipsa educatiei nu era singurul defect al liderilor nostri, egoismul era considerat
un mare defect de asemenea. Ei trebuiau invatati sa coopereze, sa se sacrifice pentru un
ideal si sa aiba incredere. Bertnard Russell considera ca limitarea instinctului posesiv este
o premisa a pacii. Alti filosofi ai vremii sustin ca omul, desi innascut cu instincte
belicoase, trebuie educat prin redirectionarea energiilor sale care ar putea duce la evitarea
conflictelor. Deci, asa cum am spus deja, pentru a mentine o lume pasnica, avem nevoie
de o schimbare atat moral-intelectuala, cat si a conduitei psiho-sociale. Aceasta prima
imagine aduce cu sine doua categorii de persoane- cele optimiste- care vad in progres
sansa de a limita razboaiele inainte de a fi cu totii victimile lui,dar si cei pesimisti-care
vad o cantitate a razboaielor ce vor atrage moartea tuturor.
Aceasta prima imagine analizeaza cu precadere opinia celor ce cred ca pentru a
intelege cauzele razboiului trebuie studiate mai intai firea si comportamentul omului
pentru a-i descoperi defectele si pentru a le putea corija.
Istoria aduce cu sine si sustinatori ai ideei ca defectele oamenilor pot fi
manipulate si dirijate in asa fel incat acestea sa produca efecte pozitive in ceea ce priveste
pacea.
Jonathan Dymond vorbeste de natura conflictuala a omului, care va putea face
subiectul unei balante a puterii. Aceasta perspectiva a sa atrage atat parerile optimistilor
care vad in naturaumana un progres care nu va duce la o balanta a puterilor. Pesimistii,
dimpotriva vad in balanta puterii o modalitate de a mentine 2 tabere conflictuale.
Un alt sustinator al primei imagini, teologul Niebuhr sustine faptul ca realismul
politic este de neconcput fara o analiza a naturii umane. Acesta critica viziunea
optimistilor, dar si pe cea a liberalilor si marxistilor care nu iau in considerare in analiza
lor utopica de factorii externi care intervin in comportamentul oamenilor si care duce in
final la conflict. Acesta sustine ca omul este nascut intr-un mediu conflictual, iar omul va
dori intotdeauna autodepasirea si de ce nu , asemanarea lui cu divinitatea. Omul in
viziunea sa este caracterizat de trufie.
Dar aceasta perspectiva nu a fost impartasita numai de Niebuhr, ea se gaseste si in
traditia crestina prin Sf Augustin care a interpretat-o in termeni clasici. Ba mai mult, ea a
aparut pentr prima data in filosofia lui Spinosa. Referitor la scrierile politice, aceasta
viziune ne este impartasita si de Hans Morgentau in sec XX. Toate aceste perspesctive au
in comun asumptiile despre natura umana.
Sf. Augustin observase importanta instinctului de conservare in ierarhia
motivatiilor umane. In opinia lui Spinoza omul va incerca sa se autoconserve in raport cu
legile naturii si ale ratiunii incercand sa ii ajute si pe altii , atragandu-i prin prietenie.
Aceasta nu este numai o dovada de altuism, ci constientizarea faptului ca munca divizata
si cooperarea pot duce la conservarea propriei existente. Dorinta de a vedea in persoana
de alaturi aliatul tau si incercarea de a face binele comun prin crearea unui tot unitar
uman care sa insufleteasca aceleasi valori si idealuri. Credinta intr-o putere proprie si nu
politica de a face lucrurile care aduc un bine tuturor
Sf Augustin vorbeste despre pacatul originar care il indeamna inca de la nastere
pe om sa-si urmez propriul interes. Oamenii nu sunt calauziti de perceptele ratiunii pure,
ci de propriile ratiuni. Fiind supusi propriilor pasiuni, oamenii sunt mereu atrasi in
conflicte. Nu mai este ideea de armonie si ajutor mutual,ci de distrugere reciproca, fiecare
dorind suprematia. Cei care vad in ratiune o limitare a posesiunii sunt vazuti ca utopici.
Sf Augustin, Niebuhr si Morgentau resping dualismul din gandirea lui Spinoza,
reflectand ca omul este imperfect atat fizic cat si psihic, iar relele politice sunt un dat al
acestor imperfectiuni umane. Desi Spinoza proclama pacea ca scop al statului , el ajunge
totusi la concluzia ca statele sunt dusmanii naturali unele fata de altele; iar asta va face ca
ele sa fie mereu in garda, deoarece statele pot deveni necinstite si razboinice din cauza
pasiunii acestora care va umbri interesele statelor si chair a oamenilor. Niebuhr pune
deasemenea razboiul pe seama inconstientei umane.
Sf augustin, alaturi de alti optimisti si pesimisti pun razboaiele pe seama
caracterului omului care este inevitabil conflictual si propun eliminarea acestuia prin
schimbarea omului.
Morgentau respinge teoriile pacifiste prin care bunatatea si maleabilitatea naturii
umane ar putea conduce la pace. Din contra, el pune comportamentul politic pe seama
conduitei egoiste si viclene a naturii umane care a ramas neschimbata secole de-a randul.
Inclinatia omului atat pentru bine cat si pentru rau ne face sa nu putem distinge
elementele istorice de oamenii care le-au infaptuit.
Complexitatea analizei naturii umane consta in faptul ca nu putem analiza faptele
bune sau cele rele ale unei persoane si sa concluzionam asupra acestor asumptii. Omul
trebuie privit in complexitatea sa. Asa cum afirma si Emile Durkheim constitutia psihica
este prea generala pentru a predetermina mersul fenomenelor sociale. Intrucat o analiza
a comportamentului uman nu ar face decta sa reliefeze anumite deosebiri, iar razboiul si
perioadele de pace ne pot duce cu gandul la natra schimbatoare a omului, nu putem decat
sa punem aceste caracteristici pe baza dorintei interioare a omului. Daca vrea pace, va fi
pace iar daca nu va fi razboi. Natura umana nu poate expliac pacea sau razboiul dintr-o
anumita perioada pe pamant, insa ea poate scoate la iveala diferitele imperfectiuni sociale
si politice.
Analiza primei imagini din perspectiva pesimistilor este mai relevanta intrucat,
asa cum afirma Spinoza ca fenomenele politice sunt rezultatul comportamentului uman,
putem afirma ca oamenii actioneaza diferit in momente diferite. Uniunea oamenilor poate
duce la o convietuire pasnica, insa aceasta impune mereu o protejare personala de
posibile atacuri. Absenta unei guvernari nu ar face decat sa sporeasca conflictualitatea
dintre indivizi asa cum arata si Sf Augustin. Niebuhr in critica sa la adresa lui Augustin ,
pune in evidenta necesitatea unei ierarhizari a institutiilor, intrucat omul este predispus sa
aleaga institutiile care ii ofera un grad mai mare de securitate si sa le puna in umbra pe
cele care nu au asemenea caracteristici promitatoare.
Analizand cauzele primare ale conflictului, tindem sa ne indepartam de o analiza
realista a RI. Cauzele diferentelor de comportament trebuie cautate in afara naturii
umane. Intelegerea cauzelor secundare inseamna o sansa reala de pace.
Necesitatea balantei de putere ca o premisa a mentinerii pacii, idee sustinuta e
Morgentau s Niebuhr.
Criticile lui Morgentau acesta sustine ca in lipsa unui mediator al competitiei de
putere dintre oameni se poate ajunge la o lupta de putere care sa ateste raul din oameni.
Aceasta competitie apare din dorinta de a avea ceea ce ne dorim si nu neaparat din
dorinta de a face rau. A doua sursa a conflictului spre care Morgentau tinde sa o patrunda
cand vorbeste despre prima este cea a dorintei de putere. Acesta sustine ca succesul
politic este atins atunci cand iti poti pastra , spori si demonstra puterea pe care o ai asupra
celorlalti. Puterea apare aici ca un scop in sine, iar in cazul primei surse apare ca fiind
instrumentul necesar pentru obtinerea succesului in conditiile concurentei. Morgentau
considera tendinta inerenta a omului catre putere ca fiind o trasatura mai puternica decat
conditiile aleatoare in care survin luptele pentru putere. Setea de putere a individului
pentru sine insusi nu afce decat sa ne puna in evidenta defectele sale morale. Oamenii au
tendinta naturala de a cauta puterea. Prima idee va conduce la acceptarea ideii conform
caruia puterea este mijlocul fara de care statele nu isi pot indeplini dezideratele. In primul
caz puterea este un scop, iar celalalt este un instrument.


Morgentau sustine ac gandirea politica moderna poate fi impartita in doua scoli:
1)utopistii- care au o filosofie optimista
2)realistii- care considera ca lumea este rezultatul dorintelor
comportamentelor
Guvernele, manevrele politice umane si balantele de putere sunt necesare in
stoparea pasiunilor oamenilor, acre pot duce la coflicte de inetrese. Statele urmaresc
raportul de putere dintre ele pentru a putea conserva securitatea lor. Se pune astfel
intrebarea daca puterea ar trebui sa fie sau nu valoarea suprema a statelor sau se va putea
face distinctia dintre valoarea suprema si calitatea se simplu mijloc a acesteia. Morgentau
a analizat implicatiile anarhiei internationale si a facut o distinctie intre actiunile care pot
fi intreprinse pe plan intern si cee posibile pe plan extern.
Ca concluzie trebuie reamintit faptul ca razboiul si conflictele apar din pricina
conportamentelor umane. O prima imagine vizeaza ca bunatatea din oameni, dusa la
dimensiuni universale ar putea face posibila pacea .

Cateva implicatii ale primei imagini
Stiintele comportamentului si reducerea violentei interstatale
Cele mai importante cauze ale institutiilor si actiunilor politice trebuie cautate
innatura si comportamentul omului. Aceasta afirmatie reprezinta un minimum de consens
la acre au ajuns cei pe care i-am numit analisti ai primei imagini. Unitatea primei imagini
este mai bine intretinuta de catre cei ce considera omul ca fiind cauza razboiului si
incearca s ail schimbe. Cei care cred in pacifism sustin ca razboaiele nu vor lua sfarsit
pana cand oamenii nu vor deveni, intr-un fel sau altul, mai buni
De exemplu, din numarul total de psihologi, cei ce s-au ocupat de problema
razboiului sunt relative putini.
Idealul unei politici de politici de prevenire este acela de a impiedica declansarea
conflictului prin reducerea drastica a tensiunilor din societate prin metode eficiente. Dupa
parerea lui Lasswell, nu este foarte important sa facem schimbari in organizarea
guvernului cat sa reorientam modul de gandire, mai ales a celor care au o mare influenta
in societate.
Pentru Lawrence Frank societatea este pacientul, care in opinia unora, pacientul
poate fi vindecat prin tratarea indivizilor care intra in structura lui, iar dupa altii prin
perfectionarea institutiilor sociale ce dau nastere unor tensiuni care isi gasesc adeseori o
dizolvare imperfecta in razboi. In aceeasi maniera dar dintr-o alta perspectiva . Clyde
Kluckholn, considera ca problema centrala a pacii mondiale tine de reducerea si
controlarea impulsurilor agresive.
Altii sustin ca razboaiele apar tocmai pentru ca oamenii se asteapta la razboaie, iar
pentru a aboli razboiul, trebuie modificate asteptarile oamenilor. Ideea ca promovarea
intelegerii pe plen international va incuraja pacea poate constitui o introducere foarte
adecvata la o abordare a relatiilor internationale din perspective stiintelor
comportamentului. Miller in lucrarea Psychological Approches to the Prevention of
War sustinea ca ignorarea dorintelor, dezideratelor si trasaturilor specifice ale altor
popoare atrage dupa sine frica si constituie una dintre principalele cauze ale agresiunii.
Intelegerea promoveaza intotdeauna pacea tocmai pentru ca nu se inteleg foarte bine un
ape cealalta? Suntem intr-un razboi rece cu Uniunea Sovietica pentru ca nu intelegem
sufficient societatile comuniste sau fiindca le agreemcu atat mai putin cu cat le intelegem
mai bine.
Afinitatea culturala nu a incetinit suvoaiele de sange, asa cum o ilustreaza cu
prisosinta istoria Europei de V. Sin u intotdeauna cunoasterea a adus neaparat la mai
multa intelegere si compasiune. Karl Deutsch conchide ca reactia multor indivizi rafinati
din punct de vedere emotional, cultural si politic, dupa o vizita in strainatate este un
nationalism, o mai mare loialitate fata de propria limba, cultura si fata de propriul popor.
Cunostintele dobandite prin studierea diferitelor culture trebuie puse in slujba
desavarsirii diverselor societati , astfel incat razboiul san u mai fie o institutie sociala
acceptata. Razboiul ca rationament este o simpla institutie sociala, nu un produs necesar
al naturii umane. Avand in vedere ca institutiile sunt niste inventii sociale daca vrem sa
scapam de o institutie trebuie sa inventam alta, care sa o inlocuiasca. Oamenii se dueleaza
numai atata timp cat in societate exista obiceiul duelului.
Mead scria intr-o carte de-a sa ca cele mai mari si mai profunde schimbari din
cultura , reprezinta opera timpului. O opera in care fiecare individ joaca , inconstient un
rol infim . dintre toti specialistii in stiintele comportamentului , antropologii sunt cei mai
in masura sa aiba o imagine de ansamblu. Si tot ei sunt cei care descurajeaza de cele mai
multe ori, speranta ca se pot induce rapid schimbari sociale sistematice.
Razboiul nu este inerent naturii umane, asa cum nu sunt nici suferintele
adolescentei. Dar e mai usor sa dezradacinezi razboiul din lume decat frustrarea
adolescentilor din societatea noastra?
Pear sustine ca atitudinea beligeranta poate fi identificata pentru ca atitudinile se
dobandesc prin invatarea sociala, ele pot fi schimbate. Orice schimbare sociala presupune
insa o relatie intre timp si forta.
In general vorbind, cu cat forta este mai mare, cu atat mai rapid se va produce
schimbarea sociala. Tensiunile legate de conflictele internationale survin in mintea
maselor sau sunt semnificative doar atunci cand ii influenteza pe lideri responsabili de
politica internationala a tarilor respective. Elitele se recruteaza din randurile maselor.
Incompetentii din punct de vedere psihologic, ar trebui impiedicati sa ajunga la putere sis
a recunoastem ca liderii politici trebuie selectati pe alte criterii decat cel afectiv, cel al
manipularii politice sau al accidentului istoric.
Pacea presupune tinerea sub control a tensiunilor si conflictelor nationale, precum
si directionarea acestora catre scopuri constructive.
In ceea ce priveste ura fata de razboi ultimii ani ne-au aratat ca refuzul unor tari
de a intra in razboi poate opera ca o incurajare a agresiunii celorlalte. Fortele sociale si
psihologice care genereaza rivalitatea sunt prea puternice pentru a fi tinute sub control de
o daruire vaga fata de toti oamenii de pretutindeni sau fata de idelul cooperarii
internationale. Se pare ca este nevoie de o autoritate internationala concreta, in jurul
caruia oamenii sa construiasca noi identificari si loialitati supranationale.
In absenta unei teorii elaborate despre politica internationala, cauzele descoperite
si remediile propuse sunt adeseori mai strans legate de temperament si formatie, decat de
obiectele si evenimentele lumii inconjuratoare.
Pacifistul asteapta si spera in tacere ca oamenii se vor comporta asa cum o cere
Dumnezeu. Behavioristul a cerut si el la fel de mult si a demonstrate la fel de anapoda ca
acestea ar putea fi suficiente.
Unii behavioristi au aratat ca ceea ce pot face ei pentru a solutiona problema
razboiului depinde de instituirea unor conditii politice corespunzatoare si ca pana atunci
nu pot decat sa isi ajute propriile guverne sa mentina pacea sau sa castige razboaiele intr-
o lume dificila.
Cu cat behavioristii tin mai mult cont de politica, cu atat mai lucide si mai
modeste devin eforturile lor de a contribui la cauza pacii.

Cea de-a doua imagine
Conflictele internationale si structura interna a statelor

Prima imagine nu a exclus influenta statului, insa rolul statului a fost introdus ca o
consideratie mai putin importanta decat comportamentul uman si care trebuie explicata pe baza
acestuia.
De vreme ce totul se raporteaza la natura umana,pentru a explica ceva trebuie aa luam in
consideratie mai multe elemente, nu doar natura umana.
Evidentele ce trebuie explicate sunt atat de multe si de diverse, incat natura umana nu
pote fi singurul factor determinant.
Sociologii au gresit adesea prin faptul ca au tratat problema pacii si a razboiului fara a se
referi la cadrul politic in care se desfasoara actiunile individuale si sociale. Concluzia este evidente:
ca sa intelegem razboiul si pacea trebuie sa recurgem la analiza politica, pentru a imbogati si ordona
descoperirile psihologiei si ale sociologiei. Pentru a descoperi explicatiile posibile ale incidentei sau
nonincidentei razboiului, ne putem indrepta atentia catre politica internationala (de vreme ce
razboaiele apar intre state) sau chiar catre aceste state (pentru ca lupta se poarta in numele statului).
Prima metoda va fi abordata in cap. VI; conform celei de-a doua imagine, insa cheia intelegerii pacii
si a razboiului ramane organizarea interna a statelor.
Razboiul intareste, de regula, unitatea interna a statelor implicate. Asa se face ca tara
afectata de conflicte interne poate cauta in mod deliberat un razboi carre sa aduca pace interna. Bodin
a inteles bine acest lucru si a tras urmatoarea concluzie: cel mai bun mod de a pastra integritatea
unui stat si de a-l apara de revolte, rebeliuni sirazboaie civile este acela de a-I face pe supusi sa
traiasca in relatii prietenesti, si in acest scop, de a gasi un inamic impotriva caruia sa poata face front
comun. El a gasit si dovezi istorice care arata ca principiul a fost aplicat, mai ales de catre romani,
care nu au putut gasi un antidot mai bun pentru razboiul civil, unul cu efecte mai sigure, decat acela
de a-I pune pe cetateni in fata unui inamic.
Recursul la defecte interne pentru a explica acele actiuni externe ale statului care duc la
razboi poate imbraca multe forme. O astfel de explicatie poate fi legata de un tip guvernamant despre
care se crede, indeobste, ca este rau. De exemplu, de multe ori se considera ca privatiunile impuse
poporului de catre tiran produc niste tensiuni ce isi pot gasi expresia in atacurile impotriva strainilor.
Explicatia mai poate viza si defectele unei guvernari care nu sete considerata a fi rea, in sine. S-a
observat, astfel, ca restrictiile impuse guvernului, in vederea respectarii drepturilor cetatenesti,
constituie impedimente in elaborarea si implementarea politicii externe. Si, ca un ultim exemplu,
explicatia es poate referi la neajunsuri geografice sau economice sau la lipsuri prea vag definite ca sa
poate fi etichetate. Astfel, o tara poate sustine ca nu si-a castigat frontierele de drept, ca aceste
frontiere sunt necesare pentru a-I asigura securitatea si ca un razboi prin care sa isi extinda teritoriul
in masura dorita este justificat sau chiar necesar.
Defectele statelor constituie cauza razboaielor dintre ele. Razboaiele pot fi explicate prin
defectele unora sau ale tuturor statelor fara a impartasi convingerea ca simpla eliminare a acestor
defcte ar crea fundamentul unei paci permanente.
Asertiunea pe care o supunem atentiei este aceea ca razboaiele pot fi limitate sau
eradicate o data pentru totdeauna prin reforma statelor? Dar in ce mod ar trebui schimbata structura
statelor? Care ar fi definitia standard al unui stat bun?
Karl Marx defineste termenul de bun in functie de proprietatea asupra mijloacelor de
productie. Immanuel Kant il raporteaza la principiile abstracte ale dreptului, Woodrow Wilson la
autodeterminarea nationala si organizarea democratica moderna.
Reforma recomandata este considerata a fi o baza suficienta pentru a asigura pacea
mondiala. Marx de exemplu, era convins ca statele aveau sa dispara la scurt timp dupa ce vor fi
devenit socialiste. Si atunci problema razboiului nu ar mai fi existat, daca definim razboiul ca pe un
conflict violent intre state. Kant era de parere ca statele republicane aveau sa accepte de buna voie sa
fie guvernate dupa un cod de legi intocmit chiar de ele insele. Wilson preconiza o serie intreaga de
conditii necesare pacii: o mai buna intelegere internationala, securitate colectiva si dezarmarea sau o
confederatie internationala a statelor.
Vom examina gandirea politica a liberalilor secolului al XIX- lea intrucat ei sustin teza
conform careia conditiile interne determina conduita externa, trebuie intai analizate conceptiile
acestora privind politica interna.

Politica interna: conceptia liberala

Dupa parearea lui Hobbes, autoconservarea este interesul principal al omului; dar cum
concurenta da nastere dusmaniei si neincrederii si cum unii oameni sunt egoisti si dornici de
razbunare, individul aflat in starea de natura se teme pentru siguranta lui si este oricand gata sa-l
loveasca pe celalalt, inainte cde a fi el insusi lovit. Intrucat viata in starea de natura li se parea
imposibila, oamenii s-au indreptat catre stat pentru a cauta in colectivitate, securitatea pe care nu o
puteau gasi in mod individual.
Hobbes definise libertatea ca fiind absenta restrictiilor insa oamenii trebuie sa isi satisfaca
unele libertati daca vor sa se bucure de vreo una si sa isi satifaca, in acelasi timp, instinctul cel mai
puternic, acela de a ramane in viata.
In aceasta analiza exista trei tipuri de variabile majore: individul, societatea si statul.
Primele doua determina masura si tipul unctiilor pe care trebuie sa le indeplineasca statul. In teoriile
indiidualiste, statul devine variabila dependenta.
Majoritatea individualistilor credeau, pe de-o parte, ca omul este, in general, destul de
bun si pe de alta, ca data fiind chiar orientarea egoista a comportamentului individual exista totusi o
armonie naturala care nu duce la un razboi al tuturor impotriva tuturor, ci la o societate stabila,
ordonata si progresista, in care nevoia de interventie guvernamentala sa fie minima.
Nu numai ca indivizii reprezinta susrsa progresului in societate, dar ei insisi se
perfectioneaza in mod constant. Cu cat oamenii traiesc mai mult in public, scria Jeremy Bentham,
cu atat mai mare este efectul sanctiunilor morale.
Astfel ca restrictiile impuse indivizilor nu sunt doar niste agasante privari de libertate, ci
ele insele polueaza insesi resursele progresului social.
Liberalii aveau din principiu tendinta de a limita guvernul, acest principiu rezultand, ca in
cazul lui Godwin, dintr-o evaluare optimista a calitatilor morale si a capacitatii intelectuale a
umanitatii. Utilitaristii erau tentati sa limiteze guvernul numai prin proba eficientei. In ce mod ar
putea contribui guvernul la fericirea unui numar cat mai mare de oameni? O sarcina data ar putea fi
indeplinita mai bine de catre cetatean sau pentru el. Faptul ca raspunsul oferit de Bentham si adeptii
lui a fost de cele mai multe ori de catre si nu pentru se datoreaza, in mare parte, influentei lui Adam
Smith. Ceea ce conteaza aici nu este vechiul principiu al diviziunii muncii, ci noua conceptie conform
careia rezultatele muncii, divizate in producerea si desfacerea bunurilor, pot fi iarasi stranse laolalta
si distribuite in mod echitabil, fara supravegherea guvernului. In trecut, faptul ca fiecare producator,
comerciant sau fermier cauta nu bunastarea obsteasca ci binele sau propriu, a dus la concluzia ca este
necesar controlul guvernamental, pentru a nu se ajunge la haos. Daca guvernul nu vegheaza asupra
interesului general atunci cine sa o faca? Smith raspunde ca, in anumite conditii, acest lucru il pot
face fortele impersonale ale pietei. P roductia poate fi organizata in mod eficient si bunurile pot fi
distribuite echitabil numai prin mecanismul pietei.
Printr-o incredere exagerata in efectul regulator al pietei libere, definitia liberala a statului
bun ca stat limitat poate fi sustinuta chiar si de cei care respingeau teoria asociata adeseori cu
liberalismul aceea ca omul este perfectibil la infinit. Viciul insusi face bine, atunci cand e ingradit
si marginit de dreptate dupa cum afirma Bernard Mandeville. Lacomia il impinge pe om sa trudeasca
din greu pentru propria sa bunastare si acest lucru este benefic pentru intreaga societate.
Dar daca lacomia il face pe om sa trudeasca pentru bunastarea lui si intamplator a
societatii, tot aceasta il poate determina sa insele, sa minta si sa fure numai spre binele sau. Si aici
intervine functia guvernului. Infractorii trebuie pedepsiti. Guvernul are cel putin rolul minim de a
garanta securitatea persoanelor si a proprietatii lor.
Pe Smith, de pilda, il deranja tendinta clasei patronale de a se sprijini pe situatia ei
economica pentru a scoate un maximum de profit, prin masuri monopoliste, in detrimentul clasei
proprietarilor funciari si al clasei muncitoare.
Smith era convins ca inegalitatile nefiresti sunt generate de amestecul guvernului asa
cum fara indoiala ca se si intampla, in buna masura, in acea vreme- incat a criticat toate functiile
guvernului, cu exceptia celor politienesti, strict definite.
Numarul consumatorilor trebuie sa fie proportional cu resursele de subzistenta. In acest
scop trebuie sa inceteze toate incurajarile in sensul cresterii populatiei si trebuie aplicate toate
sanctiunile in vederea prevenirii acestui lucru; deci, claritatea trebuie sa vizeze iluminarea mintii, nu
alinarea nevoilor trupesti.
Filosofii radicali din anii 1830 au incercat sa introduca aceste principi intr-un program
politic. In timp ce chartistii cerea reforme care sa dea rezultate tangibile si imediate sufragiul
universal, legislatia muncii, o lege a saracilor mai liberala John Stuart Mill, purtatorul de cuvant al
radicalilor, aducea argumente in sprijinul sufragiului burgheziei si clasei de mijloc, ridiculiza ideea ca
daca salariile sunt mici si nues gasesc locuri de munca, aceasta nu este din cauza nereglementarii
sistemului de concurenta, ci deoarece clasele sarace ignorau invataturile lui Malthus. Programul
radicalist era in mare parte negativist propunea eliminarea taxelor pentru produsele de stricta
necesitate, interzicerea pedepselor corporale in armata, abrogarea legii privitoare la taxele pentru
importul de cereale prevazand o singura masura pozitiva: instituirea unui sistem de educatie
nationala.
Dar functiile specifice statului sunt suficiente pentru a asigura conditiile necesare unei
societati liberale si economiei de tip laissez faire? Iata cum sunt descrise aceste conditii: unitati
aproximativ egale angajate intr-o concurenta liberala si indivizi responsabili din punct de vedere
moral si mental. Atat timp cat concurentii sunt aproximativ egali, succesul lor va depinde de eficienta
cu care satisfac cererile consumatorilor.
Prin persoana lui John Stuart Mill, liberalismul utilitarist a trecut de la blocarea
interventiei statului la recomandarea unor masuri pe care statul ar fi trebuit sa le ia. Aplicarea
principiilor laissez faire poate spori productia . Dar roadele sunt distribuite in mod egal? Mill crede ca
nu. James Mill fusese convins ca protectia proprietatii prin lege avea sa ii asigure fiecaruia cantitatea
maxima din produsul propriei munci.
Guvernarea limitata ramane idealul a ceea ce Wilhelm Ropske numeste revizionalism
liberal, insa, dupa cum arata acesta, desi interventia lui este limitata, statul trebuie sa fie puternic in
sectorul sau. Chiar daca ramane in afara pietei, trebuie sa fie in stare sa previna inegalitatile de avere
care ar putea-o afecta sau domina.
Avand in vedere ca o societate care se autoregleaza este un mijloc necesar, ea devine o
componenta a idealului catre care tind liberalii.

Relatiile internationale: conceptia liberala

In opinia lui Treitschke, principala indatoire a statului este una dubla: de a mentine
puterea in afara si legea in interior. Prima obligatie a statului trebuie sa fie aceea de a avea grija de
armata si de jurisprudenta, pentru a proteja si a controla comunitatea de cetateni.
Pe plan extern, statul se ocupa de aparare, iar pe plan intern de justitie. Asa cum, asemeni
lui Hobbes, liberalii accepta statul care isi indeplineste functiile necesare, ei accepta razboiul asa cum
a facut-o Treitschke, ca o ultima solutie pentru rezolvarea conflictelor dintre state. In relatiile
internationale, razboiul este analog statului in politica interna. Smith, de exemplu, recunoaste ca tot
ce cade sub incidenta unui tribunal de judecata poate fi si cauza unui razboi. Bentham recunoaste
necesitatea ca statele sa recurga uneori la razboi pentru a indrepta ceva rau, din aceleasi motive
pentru care oamenii sunt din cand in cand nevoiti sa apeleza la curtile de justitie.
Pentru a intelege conceptia liberalilor despre stat trebuie analizate ideile lor despre om si
societate, iar pentru a le intelege conceptiile despre relatiile internationale trebuie studiate ideile lor
cu privire la stat si comunitatea statelor.
Primii liberali si utilitaristi, au presupus ca exista o armonie obiectiva de interese in
societate. Aceeasi presupunere se aplica si in cazul relatiilor internationale. John Stuart Mill declara:
eu cred ca binele unei tari nu poate fi obtinut prin alte mijloace decat cele care au in vedere binele
tuturor tarilor, si nici nu trebuie cautate altele, chiar daca dau rezultate.
Pacea e cea care srveste interesele reale ale tuturor popoarelor. James Shotwell scria:
Doctrina politica a pacii internationale este o paralela la doctrina economica a lui Adam Smith, caci
se bazeaza, de asemenea, pe o recunoastere a intereselor materiale comune si reciproce, care depasesc
frontierele nationale. Aceste granite ar inceta sa mai constituie niste bariere daca ar conta numai
interesele reale. Calea prin care se pot satisface concomitent interesele tuturor oamenilor este
cooperarea sau concurenta constructiva.
A fost o vreme cand pana si publicistii mai putin instruiti intelegeau nu numai versiunea
simplificata a clasicei dispute in jurul comertului liber, dar si ca incercarile de a extinde teritoriul
statelor sunt absurde, fie ca e vorba de anexarea teritoriilor vecine sau a unor colonii. Costurile
cuceririi de noi teritorii sau ale colonizarii nu pot fi compensate de avantajele oferite de comert,
intrucat aceleasi avantaje pot fi obtinute fara nici un cost, prin incurajarea comertului liber. Razboiul
inseamna distrugere si imbogatirea de pe urma razboiului trebuie sa fie, asadar, o iluzie. Desi pacea
este in interesul poporului, guvernantii fac razboi.
Democratia reprezinta forma de stat pasnica. Controlul politicii de catre popor ar insemna
pacea.
Interesele si opinia publica asigura, in tandem, o politica de pace, caci daca guvernantii
poarta responsabilitatea implinirii dorintelor poporului, ne putem astepta ca opinia publica sa
functioneze ca o sanctiune eficienta.
Increderea in opinia publica sau, in general, increderea in tendinta constanta catre pacifism a
democratiilor s-a dovedit a fi utopica. Dar utopismul liberalilor avea o natura destul de complexa. Ei
nu sustineau ca razboiul ar fi putut fi eradicat oricand prin masuri specifice sau prin simpla dorinta de
a o face, ci mai degraba ca progresul a adus lumea aproape de punctul in care razboiul poate fi
eliminat din relatiile statelor. Utilitatea constituie obiectivul urmarit atat de catre stat cat si de catre
individ, in actiunile lor. Ca sa instaureze pacea, telul trebuie inlocuit cu democratia asa incat telul sa
fie utilitatea poporului si nu a grupurilor minoritare.

Deficiene ale teoriei
Pacea poate fi realizat doar de statele bune,iar rzboiul este un produs al statelor
rele.Se pleac de la idea c statele rele sunt capabile de a declana rzboi,orice stat care
declaneaza rzboi este ru.Prima critic vizeaz impractibilitatea soluiei
recomandate,iar cea de-a doua face referire la suficienta analizei care a condus la
aceasta.Dac statele evolueaz pozitiv,atunci ocaziile pentru rzboi devin mai rare,rile
fiind mai capabile s ii rezolve divergentele pe cale raional i amiabil.
n ceea ce privete inlocuirea sistemului bazat pe rzboi,liberalii susin c opinia
public ar reprezenta seciunea de baz,iar garania ar fi echilibrul de
interese.Divergenele dintre state ar fi soluionate panic far manipulare politic.
Una dintre critici aduse liberalilor se refer la concepia greit a acestora c
diferendele internaionale ar trebui soluionate precum cele naionale.n viziunea lor,n
afacerile internaionale,raiunea ar trebui s primeze asupra forei,n timp ce pe plan
intern,disputele ar trebui soluionate de catre instituii care sa imbine raiunea cu fora.
Un punct de cotitura n viziunea liberalilor l reprezinta concepiile lui Wilson,
care prevedea o nou er n care vor exista aceleai standarde morale pentru state ct i
pentru oameni,condiia era ca toate statele s devin democraice.Multi liberali au trecut
de la o formulare negativ la una pozitiv a cerinelor politice ale unui sistem de tip
laissez faire,iar n plan internaional au optat pentru preluare funciilor guvernului de
ctre organizaiile internaionale, n loc s-i pun speranele n educaie si n soluionarea
panic a diferendelor.Idealul lui Wilson nu este o balan a puterii, ci ocomunitate a
puterii.Auto-determinarea trebuie s asigure democraia astfel, statele sunt
panice.Liberalii laissez faire considerau c relaiile dintre productori pot fi guvernate cu
succes prin contractele ncheiate ntre ei.
Soluiile la problema rzboiului bazate pe modelul celei dinti sau celei de-a
doua imagini trebuie s implice posibilitatea desvaririi n ceea ce privesc unitile aflate
n conflict.
Pentru a putea fi asigurate imbuntirile necesare n sistem ar fi nevoie de mai
mult for decat pentru meninerea unui minim de ordine i dreptate n cazul unor
subieci imperfeci.Dac situaiile conflictuale nu rezult numai din defectele
subiecilor,ci i din calitatea relaiilor dintre acetia, este posibil ca nici mcar o
imbuntire a situaiei indivizilor s nu fie suficient pentru a asigura armonia ntr-o
anarhie.Ceea ce inseamn c soluia liberal este impracticabil iar aceast concluzie este
legat de inadvertena analizei liberale.Pacea si justiia au nevoie de o organizare care s
imprumute cat mai mult din calitile guvernmantului.
Tipul de organizare a liberalilor nu era destul de bine pus la punct pentru a putea
atinge obiectivele acestora.Apare vechea tendina a acestora de a nlocui fora cu
raiune,att n relaiile internaionale ct i n cadrul intern.O lume caracterizat de
democraie ar fi o lume a pcii perfecte,ns guvernele autocratice sunt
rzboinice.Monarhiile sunt panice,democraiile sunt iresponsabile i impulsive si deci
predispuse la rzboi.Soluia nu este organizarea politic,ci cea economic:democraiile
capitaliste promoveaz rzboiul,iar democraiile socialiste sunt panice.
Nici o soluie pentru relaiile internaionale conceput numai pe baza celei de-a
doua imagini nu poate fi valabil, acest mod de abordare este el insui greit.Criticile
aduse de ctre Kenneth Waltz la adresa liberalilor sunt valabile pentru toate teoriile care
se bazeaz pe generalizarea unui tip de stat i de societate pentru a instaura pacea n
lume.
Teoria conform carei oamenii fac societile n care traiesc, inclusiv societatea
international a fost considerat de catre autor complet eronat dar i incomplet,cci
tocmai societile n care traiesc i transform pe oameni. Aciunile statelor sau ale
oamenilor care actioneaz n aceste state alctuiesc substana relaiilor
internaionale.Influena exercitat de structura intern a statelor n ncercarea de a
soluiona ecuaia rzboi-pace nu poate fi determinat .

Cateva implicatii ale celei de-a doua imagini
Socialismul international si declansarea Primului Razboi Mondial

In urma analizei marxiste, partile componente pentru declansarea razboiului sunt:
1.Modul capitalist de productie a determinat aparitia a doua clase antagonice,
burghezia si proletariatul
2.Statul capitalist reprezinta controlul masinariei guvernamentale in interesul
uneia dintre aceste clase
3.Statul capitalist aduce lupta de clasa sub un oarecare control, fara a-i pune de
fapr capat
4.Razboiul este manifestarea extrema a luptei interne de clasa. In opinia lui
Woodrow Wilson si Sir Eduard Grey, Puterile Centrale declanseaza Primul Razboi
Mondial; In opinia istoricilor revizionisti Franta, Rusia, Marea Britanie si SUA sunt
vinovate de razboi.
In opinia marxistilor statele capitaliste sunt cauza razboiului; pacea va fi
restaurata prin distrugerea capitalismului si instaurarea socialismului.
Unii socialisti francezi, mai cu seama germani sustineau ca statele capitaliste sunt
prin natura lor logodite cu razboiul. State precum Anglia, Franta, Germania. Razboiul
la inceput era un razboi de aparare. Franta nu putea intra in razboi decat daca i-ar fi fost
impus (declaratia lui Jaures Am dreptul sa spun ca acum guvernul francez doreste pacea
si ia masuri pentru a o mentine). Germania (declaratia prin care SPD Partidul Social-
Democrat German ) isi explica pozitia cu privire la razboi declarand ca sunt amenintati
de teroarea unei invazii straine si ca ar trebui sa se ia masuri pentru a apara tara.
Se dovedeste ca era un razboi defensiv pentru toata lumea.

Adaptarea teoriei la realitate: Lenin
Lui Lenin nu-i venea sa creada la inceput ca social-democratii s-au hotarat sa
sprijine eforturile guvernului german in directia razboiului, dovedind astfel ca aproba,
razboiul. Cand I s-a adus la cunostinta acest lucru, nu si l-a putut explica decat ca pe un
complot al presei capitaliste.
Lenin s-a apucat sa nascoceasca alta explicatie daca vroia sa salveze teoria
socialista. Lenin putea spune si chiar a spus ca unii dintre asa zisii proletarinu erau deloc
adevarati proletari, ci fusesera cumparati cu o parte dintre avantajele necinstite ale
imperialismului. Acest grup constituia un exemplu negativ pentru proletarii de buna
credinta.
Marx si Engel vedeau miscarea proletara ca fiind miscarea autonoma a imensei
majoritati, in folosul imensei majoritati. Dat fiind ca este o moscare constienta de sine si
constienta din punct de vedere politic, nu exista nici un zid intre conducatori si cei
condusi; comunistii sunt fractiunea cea mai hotarata si mai inaintata a partidelor
muncitoresti din fiecare tara.\
Experienta primului Razboi Mondial a demonstrat cat de mult s-au amagit
socialistii. Era evident ca interesele muncitorilor nu erau atat de unitare pe cat ii facuse
teoria sa creada din cauza ca conditiile economice nu ajunsesera la maturitatea necesara
pentru a genera un interes unanim.
Lenin a inceput sa insiste din ce in ce mai mult asupra necesitatii unei conduceri
autoritare si sa critice masele pentru ca nu au inteles ca era in interesul lor sa urmeze
aceasta conducere sau, mai exact, pe acei lideri marxisti pe care Lenin ii considera
membri autentici ai avangardei revolutionare.
Lenin revine la teoria lui Marx cu privire la razboi: proretariatul nu poate avea
nimic de castigat din razboaiele pe care le genereaza capitalismul, in afara de faptul ca se
poate folosi de ele pentru a incuraja revolutia comunista. Acestea ii permit sa sustina cu
vehementa ca proletariatul de pretutindeni este animat de un singur interes constant.

Adaptarea teoriei la fapte: revizionistii
Eduard Benstein sustinea ca trebuie insistat pe imbunatatirea treptata a conditiei
muncitorilor, atat din punct de vedere economic, cat si politic. Revizionistii erau
impotriva teoriilor marxistilor traditionali. Eduard Benstein vroia sa inlocuiasca revolutia
cu evolutia. Idei asemenatoare si-au gasit expresia in Franta prin Joures, in Anglia prin
Falueni.
In opinia revizionistilor statul trebuie sa se bazeze pe dezvoltarea progresiva.
Revizionistii erau legati de filmul principal al gandirii liberale in ceea ce priveste
problemele politice internationale, insa erau deopotriva legati si de gandirea marxista
traditionala a epoci.
Holeseen constituie un bun exemplu de continuitate in gandirea revizionista, de la
perioada antebelica la cea postbelica.
In 1909, aceasta era convins ca se contureaza rapid o societate democratica a
natiunilor, in care fiecare tara avea sa gaseasca oportunitati depline de dezvoltare, asa
cum, in statul democratic, fiecare individ avea sa duca un trai cat mai bun cu putinta.
Exista numeroase exemple in care previziunile liberalilor si ale revizionistilor
socialisti par sa fi fost veridice.
Astazi din perspectiva Occidentului, ele par aproape dureros de veridice daca nu
ar exista pericolul comunismului arata presedintele Nixon, lumea libera ar trai in pace.
Aceasta convingere recent exprimata este un ecou al strigatelui de revolta al francezilor,
britanicilor si americanilor impotriva militarismului german de la inceputul acestui secol,
al izbucnirii lui Coleden impotriva Rusiei si al Imperiului Austro-Ungar de la mijlocul
secolului trecut si neindoielnic, al strigatelor triburilor primitive unul impotriva celuilalt,
epocii de-a razboiului.

Cea de-a treia imagine
Conflictul international si anarhia international
Kenneth Neal Waltz, nscut n 1924, a studiat la Oberlin College i ulterior la
Columbia University din New York, unde i-a finalizat i programul de master i ulterior
doctoratul n tiine politice (1956). ndelungata sa carier didactic a nceput la
Swarthmore College i Brandeis College i a continuat la University Californnia-
Berkeley, creia i-a rmas fidel pn n 1994, cnd s-a retras din postul de profesor
titular, pstrnd titlul de Professor Emeritus. Revenit dup aproape patru decenii la New
York, nu a rmas departe de catedr, asumndu-i o serie de angajamente didactice la
Columbia University, locul formrii sale intelectuale. De-a lungul anilor, a predat ca
Visiting Professor la instituii precum Harvard University sau London School of
Economics, dar i la Universitatea din Beijing. Este membru al American Academy of
Arts and Sciences, iar ntre 1987 i 1988 a deinut funcia de preedinte al American
Political Science Association. n 1999, a fost premiat de ctre acest prestigios for
academic cu James Madison Lifetime Achievement Award, pentru contribuii deosebite
n domeniul tiinelor politice.
Contribuia iniial n cmpul tiinelor politice a fost determinat de cartea sa
Omul, statul i rzboiul. O analiz teoretic 1959, care clasific teoriile relaiilor
internaionale n trei categori sau niveluri de analiz. La mai bine de patru decenii de la
publicarea acesteia pare s nu-i fi pierdut nimic din caracterul ei actual. Citat intens i
recunoscut drept o contribuie important la dezvoltarea Relaiilor Internaionale, ea
este considerat un prolog al teoriei neorealiste, expus n forma sa definitiv n 1979.
Conform primei imagini a relaiilor internaionale, cauzele majore ale rzboiului
se gsesc n natura uman i comportamentul omului. Rzboaiele pornesc din egoism,
din direcionarea greit a unor impulsuri agresive, din stupiditate. Cea de-a doua
imagine face referire la faptul c restriciile impuse guvernului n vederea respectrii
drepturilor ceteneti constituie impedimente n elaborarea i implementarea politicii
externe.

n ceea ce privete a treia imagine, aceasta pune n eviden interaciunile
interstatle, tiparele de comportament n sistemul internaional. Autorul afirm c atunci
cnd exist mai multe state suverane i nu exist nici un sistem juridic care s se poat
aplica n relaiile dintre acestea apar i conflictele, care uneori pot conduce la rzboi.
Acest lucru se poate ntmpla, deoarece, n lipsa unui sistem juridic, fiecare stat i judec
necazurile i ambiiile n funcie de ceea ce-i dicteaz propria raiune sau dorin. Iar
pentru a iei cu bine dintr-un astfel de conflict, statul trebuie s se bazeze pe propriile sale
mijloace, de eficiena carora trebuie s se ocupe n mod constant.
Dat fiind c filosofia politic nu ne ofer suficiente indicii pentru nelegerea
politicii internaionale ne vom contura n primul rnd asupra gndirii politice a lui Jean
Jacques Rousseau, dar vom face referire i la ali doi filosofi care au urmat ndeaproape
ceast linie-Spinoza pentru prima imagine i Kant pentru cea de-a doua.
J.J. Rousseau susine (la fel ca Montesquieu) c starea de natur a lui Hobbes este
o ficiune nscut din ideea c, n natur, oamenii au toate caracteristicile i obieiurile pe
care le dobndesc n societate, dar fr constrngerile impuse de aceasta. De aici apar
trei ntrebri: (1) Dac starea de natur originar era una de relativ pace i linite, de ce a
renunat omul la ea? (2) De ce apar conflicte n situaiile sociale? (3) Care este raportul
dintre cauza conflictului i modul n care poate fi el inut sub control?
n viziunea lui Spinoza i a lui Hobbes, formarea statului i a societii era un act
de voin care reprezenta o ieire dintr-o situaie de nesuportat. Dar Rousseau susine c
ntr-o prim faz a strii de natur, oamenii erau suficient de rzlei ca s nu fie necesar
nici un tip de cooperare. ns, n cele din urm, creterea populaiei i catastrofelor
naturale au facut ca, ntr-o mulime de situaii, s nu mai fie posibil dect alternativa:
cooperare sau moarte.
Kant afirm c n starea de natur domin conflictul i violena, iar statul pare a fi
o constrngere necesar. Odat instituit statul, oamenii mai au oarece anse de a adopta o
conduit moral. Pn atunci, acest lucru este imposibil, din cauza nesiguranei i a
violenei. Kant susine c statele lumii sunt precum indivizii n stare de natur. Nu sunt
nici pe deplin bune i nici nu se afl sub controlul legii. Ca urmare, violena i conflictele
dintre ele sunt inevitabile. Soluia ar fi, dup Kant, ca toate statele s se perfecioneze att
de mult, nct s acioneze conform unor maxime care s poat fi universalizate fr a da
natere unor conflicte.
Spinoza consider c toate conflictele apar din cauza raiunii imperfecte a omului.
Rousseau respinge analiza acestuia, artnd c sursa conflictului nu rezid att de mult n
mentalitatea oamenilor, ct n natura activitii sociale. Difilcutatea este ntr-o anumit
msur, de tip verbal. Rousseau ne asigur c dac am ti cum s primim adevrata
dreptate care vine de la Dumnezeu, n-avem nevoie nici de conducere i nici de legi.
Atta vreme ct fiecare i asigura propriile necesiti, nu puteau exista conflicte; de
fiecare dat cnd obstacolele naturale, n combinaie cu creterea populaiei, fceau
necesar cooperarea, apreau i conflicele.
Rousseau arat clar msura n care conflictul survin, inevitabil, n treburile sociale
ale oamenilor. Deci, iraionalitatea este cauza tuturor nenorocirilor din lume, n sensul c
ntr-o lume cu oameni perfect raionali nu ar exista dezacorduri i conflicte este, dup
Rousseau, pe ct de adevrat, pe att de irevelant.
n viziunea lui Rousseau, ca i a lui Spinoza i Kant, n starea de natur, oamenii
sunt guvernai de instinct, de impulsuri fizice i pofte; libertateai afl
marginile n forele individului. Este imposibil s fi prevztor, fiindc n lipsa unor
norme sociale nu exist obligaia de a respecta interesele, drepturile i proprietatea
celorlali. Unii oameni se unesc, stabilesc reguli care guverneaz cooperarea i
concurena i creeaz mijloace prin care s le pun n aplicare. Alii sunt nevoii s
adopte i ei noul model, pentru c cei aflai n afara societii organizate, neputnd
coopera eficient, nu pot ine piept eficienei unui grup unit, care se bucur de avantajele
unei diviziuni sociale a muncii. Este evident c omul are de ctigat din punct de vedere
material dac trece de la starea de natur la starea civil. Dar nu e vorba numai despre
avantaje materiale. Roussseau evideniaz acest lucru ntr-un scurt capitol din
Contractul social, unde arat c aceast trecere de la starea de natur la starea civil,
produce o foarte nsemnat schimbare n om, nlocuind instinctul prin justiie n purtarea
lui i dnd tuturor faptelor sale o moralitate care le lipsea mai nainte.
De asemenea, trebuie meninut i faptul c, Rousseau este principalul exponent al
neorealismului, unde pentru el elementele puterii sunt relevante doar dac statul ocup o
poziie critic n structura sistemului internaional. Statele care au putere real definesc
regulile jocului n sistem i obin beneficii prin folosirea eficient a elementelor puterii.
Pentru Waltz, structura sistemului internaional este definit astfel: n primul rnd,
sistemul internaional este o anarhie, nelegnd prin aceasta inexistena unui guvern
mondial. n al doilea rnd, sistemul este format din entiti asemntoare: fiecare stat,
indiferent de mrimea sa, trebuie s ndeplineasc un set similar de funcii
guvernamentale, precum, aprarea naional, colectarea taxelor, reglementarea economic.
n aceast manier Waltz ofer o imagine parcimonioas i abstract a sistemului
internaional, propunnd o lume a relaiilor internaionale de forma anarhiei format din
state care difer dintr-un singur punct de vedere: puterea lor relativ.
n opinia mea, este nevoie de o autoritate superioar, de legi, norme care s
supravegheze asupra statelor, mai ales asupra relaiilor dintre state, aa cum afirma i
autorul, dac nu ar exista ar fi haos, dezordine, deoarece fiecare stat ar ncerca s obin
ct mai mare putere i influen pe scena politic mondial. i pentru a atinge, a realiza
acest lucru ar fi capabil s foleasc i mijloace mai puin legitime, pentru c fiecare dintre
state urmrete -i satisfac propriile nevoi, dorine; va vrea binele propriilor si
ceteni.
De aceea exist dreptul internaional-un set de principii i norme care guverneaz
aceste relaii dintre state, ca ele s se desfoare ntr-un mod normal n comunitatea
nternaional. Iar principalul instrument al politicii externe, care ajut la desfurarea
relaiilor dintre state ntr-un mod ct mai concret, este diplomaia, dup cum tim.
n concluzie, toate cele trei imagini realizate de ctre Kenneth Waltz, fac parte, ca
s spunem aa, din natur. Omul, statul i sistemul de state sunt att de importante pentru
orice nelegere a relaiilor internaionale, nct rareori se ntmpl ca un analist s se
concentreze asupra unei singure imagini, ignorndu-le pe celelalte dou.
Potrivit concepie liberalilor statele trebuie s se schimbe a pentru se atinge idealul
n mediul relaiilor internaionale.Acetia oscileaz ntre doi poli:politica optimist de
nonintervenie reprezentat de Kant,Bright si Cobden i interviionismul mesianic al lui
Paine,Mazzini i Woodrow Wilson.
Din punctul de vedere al lui Cobden,cel mai bun drum spre imbuntirea structurii
naionale este introducerea reformelor interne treptat, prin educaie, i nu dintr-odat,
prin violen;totodat acesta respingea i intervenia internaional.Rzboiul declanat
pentru soluionarea unei probleme ntr-o anumit parte a lumii,poate depi cu uurin
scopul iniial i odat declanat, conflagraie se poate extinde imediat.Dac am putea
feri lumea de rzboi, i asta cred c o va face comerul, acest moment va da un mare
impuls reformelor sociale.
Kant considera c rzboaiele pot grabi instaurarea republicanismul i a pcii,prin
secatuirea naiunii care intr in rzboi, prin ameninare si prin faptul c statul se vede silit
s le acorde cetenilor si libertatea necesar pentru a-l face mai puternic.n ceea ce
privete contibuia comerului la pace, Gladstone considera necesar supravegherea
balanei puterii n Europa.Argumentul liberalilor potrivit cruia o ara trebuie s se opun
cuceririlor alteia din motive ce in de sigurana statului este fals. Puterea unei rii nu st
n mrimea teritoriului acesteia, ci ine de spiritul poporului-mai nobil n naiunile libere
i de starea economiei rii.Aprarea ar trebui s reprezinte o preocupare legitim a
statului, n acelai timp statul trebuie s aib grij ca celelalte state s nu se pregateasc
de un atac.
Una din explicaiile care ar trebui s le dea liberalii ce susin neintervenia, se
refer la momentul in care statele despotice care au purtat rzboaie n trecut se vor
transforma, datorit forelor sociale i economice ale istoriei n democraii panice.
n privina afacerilor interne, liberalii susin c toate lucrurile bune n via sunt
create prin eforturile indivizilor, statul exist doar pentru a juca n ring rolul unui arbitru
imparial-doctrina statului steril.Statul nu trebuie numai s menin,dar i s creeze
condiiile necesare funcionrii unei societi i a unei economii libere.Ali liberali
propuneau politica de neamestec ca mijloc de instituire a unei armonii de interese ntre
state.Totui importana mijloacelor este comparabil cu cea a scopului.Dac scopul este
pacea iar acesta const n existenta unor state libere,atunci trebuie sa apar un factor activ
care s substituie forele spontane ale evoluiei de fiecare dat cnd acestea
eueaz.Astfel, numeroi liberali nu mai condamn implicarea statului n treburile interne
i internaionale, ci recomand tipul de aciune care este necesar.n ceea ce privete
planul internaional, agenii la care sper liberalii sunt statele deja democratice.
Paine,Mazzini si Wilson doresc s construiasca o lume mai democratic, iar
Cobden i Bright susin c fora n relaiile internaionale ar trebui folosit numai n
cazurile n care aceasta este necesar pentru sigurana propriei democraii.Woodrow
Wilson pleda pentru un rzboi al prezentului impotriva trecutului, al binelui impotriva
rului, un rzboi capabil s instaureze libertatea i dreptatea pentru toate popoarele lumii
i s pun capt puterii dauntoare a aristrocaiilor.Pan i pacea poate fi cauza unui
rzboi.Existena unui stat agresiv reprezint prin ea insai un pericol pentru statul
panic.Statele panice ar avea sarcina de a curata lumea, de a transforma rzboaiele care
urmaresc asigurarea siguranei rii, n nite cruciade capabile de a stabili acele condiii
necesare pentru ca toate statele s coexiste intr-o stare de pace perpetu.Cu toate acestea
R.H.Tawney susine crzboiul este ori o cruciad, ori o crim. Nu exista o cale de
mijloc.
Mazzini afirma c rzboiul,acel monstru al fratricidului omenesc,va fi inevitabil
eradicat prin progresul social al omului i aceasta se va petrece in viitorul apropiat.ns
exista o singura cale-rzboiul impotriva rzboiului.Din acest punct de vedere statele rele
trebuie eliminate pentru ca statele bune s convieuiasc n pace.Dac doua tabere
urmaresc obiective contradictorii nu inseamn c vreunul dintre ele este nedemn, dar
poate evidenia ca ambele sunt nepractice.Dac aceste cruciade despre care vorbesc
liberalii ar fi puse in practic acestea ar duce la un rzboi nelimitat pentru obiective
nelimitate.
Liberalii non-interventioniti i-au manifestat increderea n capacitatea forelor
istoriei de a atinge scopul urmarit ceea ce evideniaza incapacitatea omului n acest
sens.Ideea unui rzboi care s-ar putea prelungi la nesfarit nu ii multumete pe liberalii
interventioniti, ei resping ideea potrivit creia progresul vine de la sine in istorie i c
pentru a se bucura de pace oamenii trebuie s elimine cauzele rzboiului.Din punctul lor
de vedere, statul trebuie s ii asume atat rolul de judector ct i rolul de executor n
afacerile diferitelor naiuni. Rzboaiele declanate de un idealism care se vrea a fi
dezinteresat sunt mai nocive dect cele declanate de un calcul ngust al interesului de
stat.
STATUL INTRE STATE
Din punctul de vedere al lui Rousseau, ca si al lui Kant, starea civila contribuie la
posibilitatea unei vieti morale. Teoreticenii contractului social, fie ca e vorba de Spinoza,
Hobbes, Locke, Rousseau sau Kant, compara modul in care se comporta statele in lume
cu acela in care comporta oamenii in starea de natura. Daca definim starea de natura ca
pe o stare in care unitatile, fie ele oameni sau state, coexista in lipsa unei autoritati mai
presus de ele, acest lucru se poate aplica atat statelor lumii, cat si oamenilor care traiesc
in afara unui stat.
Obiectivul statului este conservarea si prosperitatea memebrilor sai. Analogia
individuala este reflectata in observatia ca statul , luat individual, poate fi considerat ca
fiind un corp organizat, viu , asemanator organismului uman. Ca fiinta , cea mai
insemnata dintre preocuparile sale este propria conservare.
Rousseau sustine ca in anumite conditii, statul va indeplini prin deciziile sale
vointa necesara, vointa definita ca fiind hotararea statului de a face ce este mai bine
pentru membrii sai, luati ca un colectiv. Unitatea statului se realizeaza atunci cand exista
conditiile necesare indeplinirii vointei generale.
Spiritul public sau patriotismul , constituie baza necesara unui stat bun. Intr-un
astfel de stat se elimina conflictele si se ajunge la unitate, pentru ca, dintr-un punct de
vedere negativ, egalitatea impiedica dezvoltarea acelor interese partiale fatale unitatii
statului, dintr-un punct de vedere pozitiv, insuflarea unui spirit obstesc ii imprima
cetateanului un anumit devotament fata de bunastarea intregului. Vointa statului este
vointa generala, nu se pune problema lipsei de unitate sau a conflictului.
Odata cu dezvoltarea tehnologiei moderne, mai ales in domeniul transportului si
comunicatiilor, a aparut posibilitatea ca interesele indivizilorsa fie privite ca fiind
complementare.
Ideea de nationalism nu inseamna ca daruirea fata de natiune este singura
posibila. Forta centripeta a nationalismului poate explica de ce statele pot fi concepute ca
niste unitati. Rousseau ne arata doua cazuri :
1. daca statul este o unitatecare poate fi caracterizata prin comparatia cat
de cat adecvata cu un organism.
2.daca statul este o unitate numai in sensul ca o anumita putere s-a impus
de asa maniera incat deciziile sale sunt acceptate ca fiind ale statului.
In orice stat, se formuleaza o politica ce este prezentata altor tari ca si cum ar constitui
vointa generala a statului. Statul le apare celorlalte state ca o unitate.
Mai exista un criteriu care face natiunea sa actioneze mai unitar si anume : in
momentele de criza, incercarile de a sprijini aproape in mod unanim politica externa au
cele mai multe sanse de a fi incununate de succes. Acest front comunse impune prin
sentimentele indivizilor, prin convingerea ca propria lor siguranta depinde de securitatea
statului. Unitatea unei natiuni nu este alimentata doar de factorii indigeni, ci si de
antagonismele care apar frecvent in relatiile internationale. Astfel de antagonisme devin
importante nu atunci cand genereaza sentimente de ura intre indivizii din diferite tari, ci
atunci cand mobilizeaza diverse resurse, interese si sentimente in spatele politicii de
razboi.
Vointa statului este generala pentru toti cetatenii, nu este decat o vointa
particulara in raport cu restul lumii. In opinia lui Rousseau, pentru a se ajunge la o vointa
generala, proprie lumii intregi, ar trebui sublimate particularitatile statelor, luate separat,
asa cum si particularitatile asociatiilor private ar trebui sa dispara in cadrul statului.
Statele Europei se ating in asemenea masura incat nici unul nu poate face o
miscare fara sa le atinga pe restul, variatiile lor sunt cu atat mai fatale cu cat legaturile
dintre ele sunt mai stranse. Ele trebuie sa ajunga la, inevitabil, la certuri si disensiuni, cu
primele schimburi care apar. Sistemul juridic al Europei nu este decat o masa de reguli
contradictorii pe care doar dreptul celui mai puternic le poate pune in ordine, asa incat
absenta vreunui indiciu sigur dupa care sa se orienteze, ratiunea se vede silita , atunci
cand exista dubii, sa asculte de propriile interese , ceea ce ar face ca razboiul sa fie
inevitabil. Ceea ce unifica orice forma a societatii este comuniunea de interese si ceea ce
o dezintegreaza este conflictul dintre acestea.
Solutia pentru razboiul dintre state o reprezinta numai acea forma de guvernamant
federal care sa uneasca natiunile prin legaturi similare celor care ii unesc deja pe membrii
lor si care sa le puna pe ambele, in aceeasi masura , sub autoritatea Dreptului.
Statele europene sunt intr-un echilibru suficient de stabil pentru ca nici un stat sau
nici o alianta sa nu prevaleze asupra altora . Din acest motiv, marja necesara de forta ii va
reveni intotdeauna federatiei insasi.


Cateva implicatii ale celei de-a treia imagini

Tarifele vamale nationale si comertul international

In ceea ce priveste implicatiile celei de-a treia imagine, acestea pot fi tratate din
prisma mai multor considerente prin care si tarifele vamale nationale si comertul
international dar si balanta puterii, facand referire la reperele istorice.
Conflicele ce-si au originea in economie reprezinta, intr-un mod mai simplist,
interesele unor grupuri sau unor state. Aceste interese au scopuri nobile in sine dar stau la
originea conflicelor din cauza metodelor si strategiilor adoptate pentru a atinge rezultatele
dorite.
De exemplu, in plan intern metoda abordata de intreprinderi pentru marirea
profiturilor in comertul intern duce la monopol si implicit la scaderea nivelului de trai al
populatiei. Scopul este nobil dar rezultetele obtinute sunt proaste. Aceasta metoda
transpusa in comertul international echivaleaza cu politica protectionista sau restrictiva.
Astfel spus tarile incearca sa imbunatateasca nivelul economic al cetatenilor prin
contracararea concurentei(marirea tarifelor vamale), masura care, daca trece de un anumit
punct produce un rezultat nedorit.(scadea drastica a nivelului de trai a tarii respective dar
si a tarii concurente).
Acestea fiind spuse, metodele adoptate atat in comertul intern cat si in cel
international se aseamana cu o singura exceptie:autoritatea care reglementeaza. Daca in
sfera economica interna fortele concurentei nu reglementeaza activitatile individuale,
atunci intervine legea. Dar in afacerile internationale cu greu am putea sustine ca exista
vreun control din cauza starii de anarhie in care se afla statele, insa, chiar si in conditii de
anarhie, castigul relativ este mai important decat castigul absolut.


Balanta puterii in politica internationala

Notiunea de "balanta a puterii" este "iluzia desarta care ne-a fost lasata din trecut"
spunea John Bright acum un secol. Insa opiniile difera din mai multe aspecte.
Balanta puterii din politica internationala difera de balantele care se formeaza in
cadrul statului. Cu toate ca ambele definesc puterea ca fiind capacitatea de a produce un
efect dorit, in politica interna folosirea fortei fizice, se afla sun monopolul statului. In
politica internationala nu exista nici o autoritate care sa fie efectiv in stare sa interzica
utilizarea fortei. Balanta puterii dintre state devine o balanta a tuturor resurselor, inclusiv
a fortei fizice, la care recurg statele pentru a-si atinge obiectivele.
Cel mai important obiectiv al statelor este supravietuirea, mentinerea unui sistem
de echilibru stabil care sa le asigure securitatea si implicit supravietuirea.
Dar statele mai au si alte obiective printre care cucerirea lumii, o hegemonie
locala, maximizarea nivelului economic sau chiar dorinta de a fi lasate in pace.
Strategiile adoptate pentru a atinge aceste obiective reprezinta de fapt niste reglementari,
niste reguli generale pentru a castiga.
Balanta puterii in acest mod reprezinta un joc in care statele sunt jucatorii iar miza
reprezinta de fapt interesele acestora. Statul care ignora existenta balantei puterii, in timp
ce altii tin cont de ele, este asemeni jucatorului care este constient ca nu poate castiga
singur si alege ca solutie sa opreasca jocul decat sa se asocieze pentru a castiga, caci intr-
un mod mai simplist, balanta puterii este o serie de coalitii in care statele se asociaza si se
reasociaza pentru a impiedica ascensiunea(castigarea jocului) tarii sau coalitiei rivale.
Balanta puterii nu este totusi inevitabila,ea poate fi eliminata prin schimbarea
conditiilor care o genereaza. Balanta puterii nu este impusa de oamenii de stat asupra
evenimentelor, ci de evenimente asupra oamenilor de stat, iar cel mai bun criteriu prin
care poate fi masurata este forta fizica deoarece concurenta pe scena internationala este
acerba iar autoritatea care sa impuna respectarea regulilor lipseste. In consecinta, cheia
supravietuirii oricarui stat pe plan international o reprezinta puterea sa in raport cu alte
state.

Reflectari istorice ale celei de-a treia imagine

Constructia logica a celei de-a treia imagine se poate consolida prin studiul
istoric. In acest sens, in studiul de fata ne bazam pe consideratiile politice ale lui
Machiavelli, autorul Principelui si al Discursurilor, dar si ale lui Clausewitz si John
Foster Dulles.
In conceptia lui Machiavelli, unele scopuri scuza mijloacele," mijloacele adecvate
depind de conditiile in care se urmareste atingerea scopurilor. Daca vrei sa-ti pastrezi
puterea in stat si doresti ca statul tau sa supravietuiasca printre celelalte, atunci esti
indreptatit sa faci lucruri adeseori etichetate ca fiind lipsite de scrupule". Aceasta
Realpolitik este necesara atunci cand se urmareste un anumit scop, intr-o situatie
specifica.(scopul este securitatea, iar situatia-anarhia), insa ea reprezinta doar o metoda.
Politica balantei ii contureaza continutul si ii conditioneaza functionarea. Astfel spus,
balanta puterii in relatiile internationale nu a disparut ci astazi, doar si-a modificat putin
forma.
Un exemplu relevant il putem avea in Primul Razboi Mondial. Analizand
ambitiile dar si temerile statelor implicate putem conclude ca sistemul de aliante incheiat
a fost proclamat drept sistem de securitate. Dar acest "sistem de siguranta" era temporar
si aducea cu el certitudinea unui razboi in viitorul apropiat.
Clausewitz, in studiile lui, analiza balantei puterii este prezentata ca fiind riscanta,
insa ignorarea acesteia si mai riscanta deoarece " aparenta somnolenta a unui stat pasnic
poate atrage un razboi de agresiune pe care l-ar fi putut evita daca ar fi afisat o atitudina
mai defensiva ". Acolo unde este o balanta a puterii, statul care isi doreste pacea nu
trebuia sa fie nici prea puternic si nici prea slab, iar securitatea acestuia trebuie sa fie de
asemenea nici prea mare, nici prea fragila.
John Foster Dulles aprecia ca " pacea presupune sa apreciezi ce anume il tenteaza
pe agresor si sa-i dai de inteles dinainte ca, daca nu se controleaza, il poate astepta o lupta
grea, probabil una pe care o va pierde".
Strategia de pace a oricarei tari trebuie sa depinda de strategiile de pace sau de
razboi ale stuturor celorlalte state iar aceasta face din politica internationala un "joc"
fascinant.


Concluzii

Din perspectiva lui Norman Angell nu merita sa faci razboi, razboiul nu a
meritat niciodata, poate ca nu din punctual de vedere al unei natiuni sau al unui trib, dar
cu siguranta din perspective omenirii. Un studiu sistematic al cauzelor ce presupunem ca
stau la baza razboiului ar insemna, asadar, un mod direct de estimare a premiselor pacii.
Forta necesara mentinerii unitatii unei societati variaza in functie de
eterogenitatea elementelor componente. Cele trei imagini duc in general la o solutie
utopica. In cazul primei imagini directia schimbarii, (reprezentand perspectiva lui Locke,
in opozitie cu cea a lui Platon) este de la oameni catre societati si state. Cea de-a doua
imagine include ambele elemente (oamenii fac statele si statele-i fac pe oameni). A treia
imagine, asa cum este ea reflectata in scrierile lui Rousseau, se bazeaza pe o analiza a
consecintelor ce deriva din sfera actiunilor statelor. Pentru a sintetiza conceptia lui
Rousseau, putem spune ca razboiul survine pentru ca nu exista nimic care sa-l impiedice.
De exemplu, un stat monarhic poate intra in razboi pentru ca trufia regelui sau il
face sa-si caute gloria printr-o victorie militara, o republica poate ajunge la razboi din
cauza nebuniei celor aflati la conducere sau din pricina intereselor sale comerciale.
John Foster Dulles afirma ca pacea poate constitui un paravan in spatele caruia
cei rai sa puna la cale faradelegi diabolice. Jay insa subliniaza ca anarhia internationala
constituie explicatia razboaielor dintre state. Intre teama si pace putem pune semnul
egalitatii numai daca toate statele nutresc dorinta de pace si daca aceasta isi gaseste
expresia in politicile lor.
Indiferent cat de bine intentionate ar fi fiecare stat isi urmareste propriile interese,
indiferent care ar fie ele, in modul in care crede el ca ar fi de cuviinta. Forta reprezinta un
mijloc prin care statele isi ating scopurile externe, fiindca nu exista niciun proces
consistent si eficient de reconciliere a conflictelor de interese ce apar, inevitabil, intre
unitatile similar aflate intr-o stare de anarhie. o politica externa bazata pe aceste imagini
ale relatiilor internationale nu este nici morala nici imorala; ea constituie doar reactia
rationala fata de lumea in care traim.