n ceea ce priveste conceptul de spatiu public, asistm la o miscare n planul
cercetrilor, care se centreaz n jurul comunicrii electorale. Aceast tendint se evidentiaz n timpul campaniilor electorale, perioada n care sunt mobilizate resurse importante n directia investigrii mecanismelor si practicilor de comunicare politic. Campania electoral este un eveniment conventional n care actorii politici, individ sau partid intr n competitie n fata alegtorilor, n vederea dobndirii de credibilitate. Privind din perspectivele unei pratici politice, campania electoral este reglementat de un set de coduri socio-politice, existnd un set de proceduri si ritualuri configurate n principal la scara national.Din punct de vedere al metodei, campaniile electorale rspund nevoii de a seleca n mod democratic liderii politici. Aceasta se realizeaz respectatrea normei participrii si respectarea normei majorittii, n vreme ce norma participrii presupune crearea conditiior sau a posibilittii de a fi selectat, norma majorittii impune criteriile de validare a selectiei. Principiile democratice din punct de vedere procedural spun despre campaniile electorale c reprezint cadrele legale si tehnice n care se desfsoar procesele de selecsie a liderilor. Din punct de vedere al ritualului politic, n cadrul campaniilor electorale sunt generate discusurile sau practicile de comunicare ce doresc validarea unora sau altora dintr actorii politici. Se vorbeste despre un spatiu discursiv n care candidatii apeleaz la o anumit tematic, fac apel la modalittile diverse de expunere a acestei tematici. Ritualul politic regsit n campaniile electorale este dat de conditiile socio-culturale ale fiecrei tri. Aceast specificatie se regseste mai mult la nivelul procedurilor legale sau tehnice, este extrem de accentuat n ceea ce priveste ritualul campaniilor electorale. Campaniile electorale ofer unei comunitti posibilitatea de a-si construi o parte din identitatea ei. Practica politic si social, votul ca act individual sau colectiv, d legitimitatea formal a actorilor sociali de a se exprima n spatiul public. Aceast exprimare n spatiul public este deja azi una mediat. Mass-media este singurul actor socila care are posibilitatea si resursele de a facilita schimbul de idei ntre electorat si politicieni. Acest schimb are menirea de a construi identitatea electoratului. Aceast constructie exclude manipularea acestuia. Conceptul de spatiu public este identificat ca fiind functional la mijlocul secolului al XVIII-lea n Anglia si Franta, apare ca si sfer politic burghez. Habermas : sfera politic burghez este sfera persoanelor private reunite ntr-un loc public. ntr-o prim faz, aceste spatii publice reunesc indivizi care se manifest n sfera puterii, iar pentru prima dat aceast form primar a spaiului public include folosirea public a raiunii. Conceptul de spaiu public cunoate o dezvoltare odat cu teza lui Habermas. Spaiul public si campania electoral ofer posibilitatea manifestrii discursului electoral. Discursul politic este electoral n momentul n care este generat de un element convenional, si anume campania electoral, este nevoie de un anumit context comunicaional (practici specifice de campanie electoral), este nevoie de un context de interaciune (dezbaterile electorale). Discursurile actorilor politici mbrac forme diferite pentru ca ele comenteaz situaii de comunicare diferite. O situaie de campanie include : - un context evenimenial (reprezentat de momentul care declaneaz discursul) - context comunicaional ( verbal, non-verbal sau vizual).Tipul de comunicare susine schimbul discursiv, cruia i corespund diferite practici de comunicare. Contextul de interaciune, n care accentul cade pe rolul fiecrui participant la schimbul discursiv, iar in funcie de aceasta prestaie sunt satisfcute sau nu anumite ateptri ale interlocutorului. Discursul politic se distinge de alte forme discursive tocmai prin gradul ridicat de contextualizare. Este punctual, legat de un eveniment, poate genera sau poate fi generat de anumite evenimente, are rolul de a evalua situaia comunicrii publice. Aceste evaluri sunt puternic ritualizate. Riturile trebuie privite ca ansamblul de comportamente individuale sau colective, relativ codificate, avnd un suport corporal (gestual, verbal) cu caracter mai mult sau mai puin repetitiv. Riturile au o ncrctura puternic pentru interpreii lor, ele reuind s determine adeziune mental adeseori incontienta. Cu alte cuvinte, ritul poate fi neles ca reprezentnd un set de aciuni secveniale, de roluri teatralizate, de valori sau simboluri si sunt comunicate ntr-un sistem mass-media sau codificat. Riturile sociale au rolul de a crea o anumit realitate. Aceast dimensiune simbolic a realitii sociale e cea care d sens sau modific sensul n plan individual. Aceast realitate simbolic nu se poate constitui fr a tine seama de rolul imaginaiei individuale, care st la baza reprezentrilor sociale (se vizeaz cea a ateptrilor, care va fi regsita in discursul politic.) Discursul electoral este unul codificat, reprezint o ofert, una deja cunoscut de electorat, oferta ntrebuinat de fiecare dat. Prin discursul sau actorul politic trebuie sa ajung s simbolizeze exact ceea ce vor masele, ntrete astfel nevoia de sigurana, speranele si nvinge nelinitile. Campania electoral privit ca ritual social implic n mod simetric omul politic si ceteanul ntr-o relaie n care cele dou pri ajung s fie convinse c au asemnri si interese comune. Votul este singura form prin care majoritatea cetenilor particip la actul de guvernare. Studiile privind comportamentul politic arat c majoritatea dintre cei care voteaz nu sunt contieni de urmrile votului acordat si putini tiu pe cine voteaz.