Spatiul public si comunicarea politic

n ceea ce priveste conceptul de spatiu public, asistm la o miscare n planul

cercetrilor, care se centreaz n jurul comunicrii electorale. Aceast tendint se
evidentiaz n timpul campaniilor electorale, perioada n care sunt mobilizate resurse
importante n directia investigrii mecanismelor si practicilor de comunicare politic.
Campania electoral este un eveniment conventional n care actorii politici, individ sau
partid intr n competitie n fata alegtorilor, n vederea dobndirii de credibilitate.
Privind din perspectivele unei pratici politice, campania electoral este reglementat de
un set de coduri socio-politice, existnd un set de proceduri si ritualuri configurate n
principal la scara national.Din punct de vedere al metodei, campaniile electorale rspund
nevoii de a seleca n mod democratic liderii politici. Aceasta se realizeaz respectatrea
normei participrii si respectarea normei majorittii, n vreme ce norma participrii
presupune crearea conditiior sau a posibilittii de a fi selectat, norma majorittii impune
criteriile de validare a selectiei.
Principiile democratice din punct de vedere procedural spun despre campaniile
electorale c reprezint cadrele legale si tehnice n care se desfsoar procesele de
selecsie a liderilor.
Din punct de vedere al ritualului politic, n cadrul campaniilor electorale sunt
generate discusurile sau practicile de comunicare ce doresc validarea unora sau altora
dintr actorii politici. Se vorbeste despre un spatiu discursiv n care candidatii apeleaz la
o anumit tematic, fac apel la modalittile diverse de expunere a acestei tematici.
Ritualul politic regsit n campaniile electorale este dat de conditiile socio-culturale ale
fiecrei tri. Aceast specificatie se regseste mai mult la nivelul procedurilor legale sau
tehnice, este extrem de accentuat n ceea ce priveste ritualul campaniilor electorale.
Campaniile electorale ofer unei comunitti posibilitatea de a-si construi o parte din
identitatea ei. Practica politic si social, votul ca act individual sau colectiv, d
legitimitatea formal a actorilor sociali de a se exprima n spatiul public. Aceast
exprimare n spatiul public este deja azi una mediat. Mass-media este singurul actor
socila care are posibilitatea si resursele de a facilita schimbul de idei ntre electorat si
politicieni. Acest schimb are menirea de a construi identitatea electoratului. Aceast
constructie exclude manipularea acestuia. Conceptul de spatiu public este identificat ca
fiind functional la mijlocul secolului al XVIII-lea n Anglia si Franta, apare ca si sfer
politic burghez.
Habermas : sfera politic burghez este sfera persoanelor private reunite ntr-un loc
public.
ntr-o prim faz, aceste spatii publice reunesc indivizi care se manifest n sfera
puterii, iar pentru prima dat aceast form primar a spaiului public include folosirea
public a raiunii.
Conceptul de spaiu public cunoate o dezvoltare odat cu teza lui Habermas.
Spaiul public si campania electoral ofer posibilitatea manifestrii discursului electoral.
Discursul politic este electoral n momentul n care este generat de un element
convenional, si anume campania electoral, este nevoie de un anumit context
comunicaional (practici specifice de campanie electoral), este nevoie de un context de
interaciune (dezbaterile electorale). Discursurile actorilor politici mbrac forme diferite
pentru ca ele comenteaz situaii de comunicare diferite. O situaie de campanie include :
- un context evenimenial (reprezentat de momentul care declaneaz discursul)
- context comunicaional ( verbal, non-verbal sau vizual).Tipul de comunicare susine
schimbul discursiv, cruia i corespund diferite practici de comunicare.
Contextul de interaciune, n care accentul cade pe rolul fiecrui participant la
schimbul discursiv, iar in funcie de aceasta prestaie sunt satisfcute sau nu anumite
ateptri ale interlocutorului.
Discursul politic se distinge de alte forme discursive tocmai prin gradul ridicat de
contextualizare. Este punctual, legat de un eveniment, poate genera sau poate fi generat
de anumite evenimente, are rolul de a evalua situaia comunicrii publice. Aceste evaluri
sunt puternic ritualizate.
Riturile trebuie privite ca ansamblul de comportamente individuale sau colective,
relativ codificate, avnd un suport corporal (gestual, verbal) cu caracter mai mult sau mai
puin repetitiv. Riturile au o ncrctura puternic pentru interpreii lor, ele reuind s
determine adeziune mental adeseori incontienta. Cu alte cuvinte, ritul poate fi neles ca
reprezentnd un set de aciuni secveniale, de roluri teatralizate, de valori sau simboluri si
sunt comunicate ntr-un sistem mass-media sau codificat. Riturile sociale au rolul de a
crea o anumit realitate.
Aceast dimensiune simbolic a realitii sociale e cea care d sens sau modific
sensul n plan individual. Aceast realitate simbolic nu se poate constitui fr a tine
seama de rolul imaginaiei individuale, care st la baza reprezentrilor sociale (se vizeaz
cea a ateptrilor, care va fi regsita in discursul politic.)
Discursul electoral este unul codificat, reprezint o ofert, una deja cunoscut de
electorat, oferta ntrebuinat de fiecare dat.
Prin discursul sau actorul politic trebuie sa ajung s simbolizeze exact ceea ce vor
masele, ntrete astfel nevoia de sigurana, speranele si nvinge nelinitile.
Campania electoral privit ca ritual social implic n mod simetric omul politic si
ceteanul ntr-o relaie n care cele dou pri ajung s fie convinse c au asemnri si
interese comune.
Votul este singura form prin care majoritatea cetenilor particip la actul de
guvernare. Studiile privind comportamentul politic arat c majoritatea dintre cei care
voteaz nu sunt contieni de urmrile votului acordat si putini tiu pe cine voteaz.