„Limba nu poate spune si

mana nu poate scrie despre minunatiile marii.”

Cristofor Columb

Conservarea si protectia biodiversitatii in mediul marin

Capitotul I. Marea, un fenomen unic

1. Consideratii introductive

Din negura timpurilor, Terra a fost denumita Planeta albastra sau Planeta apei; caracterele sale o
deosebesc intru totul de celelalte planete in sistemul solar. Se stie ca in Univers temperaturile ating
cote extreme: de la zero absolut, in spatiile interstelare, la milioane de grade, in interiorul stelelor.
De aceea, intreaga materie raspandita in cosmos se afla in stare gazoasa sau solida, de gheata.
Asa se explica de ce marile si oceanele Pamantului - Lumea tacerii - constituie un fenomen unic in
Univers. Caracterul de unicitate se datoreaza faptului ca la suprafata Pamantului temperatura este
cuprinsa in intervalul 0° C -100° C; intre acest interval termic apa se gaseste sub toate cele trei forme
ale materiei: lichida, gazoasa, solida.
Apa este suportul elementar al oricarui proces vital, intrucat domeniul populat al Terrei il
constituie zona umeda a scoartei terestre, caracterizata prin intrepatrunderea reciproca a starilor sale:
lichida, gazoasa, solida.
Asadar, apa se numara printre elementele vitale care permit dezvoltarea vietii pe Pamant.

De-a lungul istoriei, marea a influentat viata multor civilizatii; acestea din urma s-au folosit de
uriasul potential al marii pentru a-si atinge principalele scopuri, stiind ca in adancuri se ascunde un
imens izvor de energie, de hrana, de materii prime si de apa dulce.
Din cele enuntate intelegem ca marea a avut, in timp, trei roluri esentiale, si anume: drum fara
pulbere, camp de lupta si, nu in ultimul rand, teren de vanatoare.
Și tot marea l-a invatat pe om ce inseamna rabdarea, atentia si camaraderia.

1
 Capitolul II. Caracterele Oceanului planetar

1. Trasaturi definitorii

Marea - Continentul albastru - poate fi numita pe drept cuvant uriasa piramida a vietii.
In mediul marin, viata se desfasoara de zonele polare si pana la Ecuator, de la suprafata apei si
pana in abisurile scaldate in intuneric si mister. Pe deasupra, viata din mare este fascintanta, prin
abundenta si varietatea vietuitoarelor; scara acestora se intinde de la microorganismele marine si pana
la balenele din zona antarctica.
Marea ofera conditii favorabile de viata, deoarece reprezinta un mediu cu variatii termice mai
mici, o mai buna rezistenta la forta gravitationala, precum si un mod facil de aprovizionare cu apa,
dioxid de carbon si saruri atat de necesare vegetatiei.

Intre categoriile de organisme marine exista o stransa interdependenta; relatiile reciproce dintre
aceste categorii sunt conditionate de doi factori importanti, si anume: fecunditatea lor si ferocitatea
cu care formele superioare le devoreaza pe cele de dimensiuni reduse.
Totalitatea organismelor din mari, la fel ca si cele din oceane, poate fi comparata, in mod
simbolic, cu o enorma piramida, a carei baza este formata din multimea de plante si animale
microscopice. Laolata, acestea alcatuiesc planctonul care serveste drept hrana animalelor mari, dar
mai putin numeroase. La randul lor, acestea din urma fac posibila viata animalelor de marime
impunatoare. Din cele relatate anterior intelegem ca exista un singur lant nutritiv, in care viata si
moartea se intrepatrund. Cu alte cuvinte, mediul marin este plin de viata, datorita permanentului ciclu
creat de natura. 1

Marile si oceanele Pamantului alcatuiesc dimpreuna mediul marin sau, altfel spus, acel mediu
fizic si biologic populat de plante si animale din cele mai variate grupe. Din randul plantelor,
exceptie fac doar cateva, adica muschii, ferigile, gimnospermele, angiospermele dicotiledonate, iar
dintre animale, lipsesc miriapodele si amfibienii (batracienii).

In ceea ce priveste grupele zoologice mari, unele exista doar in mediul marin, cum sunt:
echinodermele, tunicierii, molustele inferioare (amfineurele) sau cele superioare (cefalopodele). De
asemenea, tot in mediul marin se gasesc si acele organisme monocelulare: radiolarii.
Ca si pe uscat, in ape, animalele depind -in privinta modului de procurare a hranei- in intregime
de plante. Dupa cum se stie, numai plantele pot capta lumina solara, care este indispensabila
procesului de fabcricare a glucozei, amidonului si a proteinelor, ce servesc drept hrana pentru
animale. Functia suprema a plantelor este aceea de a produce materie organica din substante
anorganice. Asa deci, plantele sunt producatorii, pe cand celelalte organisme sunt consumatorii.

1
A se vedea Prof. Ilie Manole - Continentul albastru, Colectia Știința și tehnică pentru toți » Seria Agricultură, Editura Ceres,
București, 1984,

2
 Fata de uscat, marile si oceanele au doua trasaturi importante: continuitatea si uniformitatea
relativa a conditiilor de mediu, mai ales in privinta temperaturii.
Prima trasatura a fost cea care a dat nastere sintagmei “Ocean planetar”, iar cea de-a doua isi
gaseste justificarea in faptul ca, in mediul oceanic, temperatura nu depaseste 30°C.
Cu toate acestea, apele marine n-au aceleasi proprietati fizice sau chimice in diferite parti ale
globului pamantesc. Cu alte cuvinte, continuitatea si uniformitatea sunt mai mult aparente decat
reale, deoarece organismele marine cunosc anumite frontiere, care le delimiteaza arealele de
raspandire. 2

2. Viata vegetala marina

Flora marina este uimitor de uniforma. Aceasta este urmarea fireasca a concentratiei de sare aflate
in compozitia apei marine. Acesta este motivul pentru care in mari gasim o singura grupa de
fanerogame: cea a ierbii-de-mare.
In schimb, apele dulci sunt un mediu prielnic pentru dezvolarea plantelor superioare. De pilda, in
zona tarmului, la fel ca sa in masa apei, vegetatia se compune din alge macro si microscopice, plante
inferioare care isi procura hrana direct din apa
inconjuratoare.
Viata vegetala marina este dominata de alge, acele
plante inferioare inrudite cu lichenii si ciupercile. Unele
dintre ele sunt forme fixate, de diverse marimi, iar altele
sunt forme plutitoare microscopice.
Principalele grupe de alge se deosebesc prin
structura, pigmenti si habitat.
Cei mai importanti factori ecologici necesari pentru dezvolatarea algelor marine sunt: lumina,
caldura, natura si adancimea fundului marin.

Cam 99% din viata vegetala marina o constituie fitoplanctonul, care este compus din
microorganisme mici (fitoplancteri) invizibile cu ochiul liber, si care plutesc in apa ca o pulbere fina.
Numeroase specii de fitoplancteri traiesc numai in ape cu o anumita temperatura si salinitate.
In concluzie, fitoplanctonul sta la baza vietii in mediul marin si formeaza o adevarata pajiste
microscopica plutitoare care hraneste, direct sau indirect, zooplanctonul. 3

3. Viata animala marina

In apele marine, fauna este extrem de variata, fiind prezente o sumedenie de clase de animale,
mai putin miriapodele si amfibienii. Mediul acvatic permite desfasurarea vietii si in adancime. Din
2
Pentru detalii, a se vedea C.C. Antonescu - Marea, Biologie » Enciclopedia de buzunar, Editura Științifică, București, 1968, pag. 7-
8, și respectiv pag. 87
3
Pentru detalii, a se vedea C.C. Antonescu - Marea, Biologie » Enciclopedia de buzunar, Editura Științifică, București, 1968, pag. 87-
103
3
acest motiv vietatile marine se gasesc intr-un numar mult mai mare in comparatie cu animalele
raspandite pe uscat.
Desi marile si oceanele formeaza un intreg gratie multiplelor legaturi care exista intre acestea,
nu putem spune ca ele alcatuiesc un domeniu unic de viata. In sustinerea acestui argument, precizam
ca mediul marin si oceanic se distinge prin mai multe zone biologice, despartite prin “granite”.
Hotarele zonelor maritime seamana mai degraba cu barierele climatelor terestre care, in mod
subtil, dar efectiv, fac departajarea populatiilor animale si vegetale. Unele dintre ele sunt usor
adaptabile altor conditii de viata decat cele specifice lor, motiv pentru care depasesc acele hotare,
traind intr-un teritoriu mai larg. In schimb, altele nu-si pot intinde arealul, trecand barierele naturale,
fiindca temperatura, salinitatea si presiunea
constituie adevarate obstacole.

4. Platforma continentala

De la tarm, inaintand spre larg, scoarta

subacvatica are, de regula, o panta asemanatoare
unei platforme usor inclinate denumita platforma continentala; aceasta contine din belsug surse de
energie, cum ar fi, de exemplu: zacaminte de titei, gaze naturale, si nu in ultinul rand, valurile si
curentii, a caror periodicitate si valoare sunt de un real folos obtinerii energiei. Din punct de vedere
energetic, platforma continentala a Oceanului planetar a intrat in sfera zonelor de mare interes odata
cu declansarea crizei energetice.
Din acest motiv, pe platforma continentala a multor tari ale lumii se desfasoara activitati de
prospectare si de exploatare a titeiului si a gazelor naturale aflate in adancuri.
Pentru explorarea si exploatarea zacamintelor de titei subacvatic, se folosesc fie platforme de
foraj de diferite tipuri, fie nave de foraj. Insa, toate acestea au un impact semnificativ asupra asupra
mediului.
Costurile de intretinere ale instalatiilor, ca si cele ale forajului submarin sunt foarte mari si
variaza in functie de mai multi factori, precum: adancimea de foraj, duritatea scoartei subacvatice,
grosimea stratului de roca, valoarea zacamantului, urgenta forarii, departarea fata de portul de baza,
etc. De aceea, se cauta surse alternative de producere a energiei. 4

4
A se vedea, Prof. Ilie Manole - Continentul albastru, Colectia Știința și tehnică pentru toți » Seria Agricultură, Editura Ceres,
București, 1984, pag. 21 - 26
4
 Capitolul II. Cercetarea Continentului albastru

1. Notiuni generale

Cu toate ca s-au facut progrese notabile in domeniul cunoasterii adancurilor acvatice, multe
dintre strafundurile Continentului albastru sunt invaluite in taina. Și aceasta, fiindca presiunea
enorma nu permite patrunderea in gropile abisale.

Omul nu a incetat sa se dedice studiului amanuntit al stiintelor nascute marginea istoriei si

geografiei submarine. Pentru a se edifica pe deplin asupra acestor materii, cercetatorii si-au pus in
practica cunostintele de specialitate cu intentia de a atinge scopurile propuse:

-prospectarea unor zacaminte de titei, gaze sau minereuri;

-estimarea potentialului alimentar al apei;
-localizarea epavelor;
-experimentari privind vietuirea omului in apa;
-obtinerea de informatii arheologice, biologice, paleontologice;
- cercetarea consecintelor poluarii;
-studierea florei si faunei acvatice;
-cercetarea interactiunii apa-aer si apa-uscat;
-evidentierea derivei continentale (America - Europa, care se produce cu aproximativ 2 m/secol) ;

Cea mai veche institutie oceanologica din lume dateaza din anul 1910 si apartine statului
Monaco; are un muzeu oceanic al carui director a fost renumitul J.J. Cousteau. 5

2. Apa marii, sursa de materii prime pentru economie

Omul foloseste vietuitoarele apelor nu numai pentru hrana, ci si ca materii prime pentru
economie. Acestea servesc cu succes in industria alimentara, farmaceutica si cea a colorantilor, la
fabricarea de incaltamine si imbracaminte, in artizanat.
De asemenea, s-a stabilit ca alegele sunt adevarate mine in mimiatura, deoarece in corpul lor se
regasesc anumite elemente chimice, dar intr-o concentratie mica. Compozitia chimica a algelor
demostreaza ca ele sunt o sursa nepretuita de bogatie. Nu intamplator, algele se folosesc, cu
precadere, in industria alimentara, farmaceutica, fotografica, cosmetica, textila, a hartiei si pielariei,
in industria de constructii, in ceramica si pictura, dar si la fabricarea alcoolului si a vinului, a
ingrasamintelor pentru agricultura sau pentru hranirea animalelor.
5
Pentru detalii, a se vedea Prof. Ilie Manole - Continentul albastru, Colectia Știința și tehnică pentru toți » Seria Agricultură, Editura
Ceres, București, 1984, pag. 62 - 66

5
 Locul pe care il ocupa in economie tinde sa fie tot mai important pe masura ce se agraveaza
starea de criza a surselor de materii prime terestre.
Un loc deosbit este rezervat si planctonului din
Oceanului planetar - colonie de organisme care
plutesc libere in masa apei. Planctonul constituie
sursa de hrana pentru multe specii din fauna acvatica,
fapt care ii confera un rol primordial in lantul trofic
acvatic. Conchidem ca planctonul intervine masiv,
dar indirect in alimentatia omului.

Actualele tehnologii de punere in valoare a potentialului economic, pe care il are Continentul

albastru, confera o rentabilitate crescanda organismelor vegetale si animale din adancuri.

De departe se distinge valoarea inestimabila a algelor marine. Acestea din urma sunt plante al
caror mediu de viata este apa. Natura a creat o gama variata de alge, dintre care deosebim: alge verzi,
rosii, albastre, brune, fotofile (denumite astfel pentru ca traiesc in ape puternic luminate), si alge
scialife (denumite astfel deoarece traiesc in ape slab luminate).
Nu putem ignora faptul ca potentialul economic al algelor depinde foarte mult de gradul de
poluare al Oceanului planetar. Ca urmare a procesului de poluare a apelor, algele devin improprii
intergrarii in sistemul alimentatiei umane.

Doua indeletniciri care au starnit de ani interesul omului sunt pescuirea si cultivarea
margaritarelor ; in fiecare dintre ele exceleaza niponii. In numele lor s-au scris legende frumoase
care dainuiesc chiar si astazi in Golful Persic sau in Țara Soarelui Rasare. Anticii au ales nume
sugestive pentru margaritare, cum ar fi: “lacrimile zeilor” sau ”ochi de peste”, nume nascute din
respect si admiratie pentru puritatea lor.6

3. Pescuitul maritim

Triumviratul -pescarul, apa si pestele- a dat nastere unei indeletniciri vechi cat istoria
civilizatiei numita pescuit.
In urma cercetarilor efectuate de-a lungul timpului, zoologii, biologii, naturalistii si-au dat
seama ca mediul marin ascunde o varietate impresionanta de organisme acvatice vegetare si animale.
Statisticile dovedesc faptul ca flora si fauna sunt mai bogate in Oceanul planetar decat pe uscat.
Anual, vietuitoarele marine contribuie la hranirea omenirii cu produse alimentare, estimate cantitativ
in milioane tone. Pestele a fost si este principala resursa biologica a marilor si oceanelor folosita de
omenire, nu planctonul.

Din pacate, vreme indelungata pozitia omului fata de flora si fauna acvatica a fost una
distructiva; statutul sau s-a limitat la cel de culegator sau vanator de vietati marine.

6
Pentru explicații suplimentare, A se vedea Prof. Ilie Manole - Continentul albastru, Colectia Știința și tehnică pentru toți » Seria
Agricultură, Editura Ceres, București, 1984, pag. 33 - 41
6
 Pe drept cuvant, se poate spune ca pescuitul industrial reprezinta o adevarata amenintare pentru
Continentul albastru. In unele bazine de pescuit au aparut semne de epuizare a potentialului bilogic.
De pilda, scrumbiile, sardelele, ansoa sunt pesuite intensiv. Intr-o situatie asemanatoare se afla si
heringul, pescuit excesiv in Marea Nordului. Sub aceeasi amenintare se gasesc si alte vietuitoare din
„albastrul necuprins”: otariile cu blana, balenele, focile, in special cele albe, unele crustacee, moluste
pentru sidef, broaste testoase, s.a.m.d. 7
Firele si greutatile de pescuit reprezinta un adevarat pericol pentru pesti si pasarile de apa.

In jurul Europei si in preajma costei estice a Americii de Nord, platformele continentale din
apele putin adanci au fost exploatate de catre om pentru stridii, midii si fermele piscicole. Pe durata
exploatarii lor, omul nu a tinut seama de urmarile actiunilor sale. In acest mod, zonele costiere au
devenit un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor toxice, dar si un loc de deversare a
poluantilor .8
In zonele din Canada, Groenlanda, Labrador, Marea Batents, etc., braconajul si contrabanda au
atins cote alarmante, iar tehnica moderna inlesneste desfasurarea acestora.
In comparatie cu apele din largul marilor sau oceanelor, apele de coasta sunt cele mai afectate,
intrucat acolo exista mai multe surse de poluare.
Foca cu burta alba este tot mai rar intalnita in apele Marii Merditerane din cauza numarului
mare de turisti. De asemenea, aceste mamifere sunt expuse si riscului de a se impotmoli in navoadele
de pescuit.
Intr-o situatie se gasesc si testoasele verzi, deoarece locurile in care acestea se reproduc sunt
puse in primejdie intr-un mod ingrijorator.

Pe fondul accentuarii crizei alimentare si al cresterii gradului de civilizatie al oamenilor,

„fructele marii” patrund tot mai mult in gastronomia tarilor lumii.
Iata doar cateva dintre „inventiile” care, folosite fara discernamant, aduc cu sine disparitia vietii
subacvatice: traulere, plase de pecuit lansate in deriva, pescadoare-uzina.
Solutii salvatoare: crearea fermelor marine, cresterea unor specii de broaste testoase marine.
Accentuarea crizei mondiale din domeniul alimentar a determinat aparitia unei noi ramuri
economice - acvacultura - si a unei profesii de sine-statatoare - acvacultor.
Specialistii in materie apreciaza ca se justifica infiintarea unor ferme de acvacultura in zonele
platformei continentale cu ape mici si in zonele semiinchise, deoarece s-ar produce, anual, mai mult
decat se pescuieste in Marea Nordului.
La fel de rentabila se dovedeste si cresterea unor specii de broaste testoase marine, fiindca
modul lor de hranire este relativ ieftin, iar valorificarea, integrala.9

4. Mineritul si prelucrarea apei

7
Sursa: www.eu.europa.eu
8
Revista „Arborele Lumii”, Poluarea oceanelor
9
A se vedea, Prof. Ilie Manole - Continentul albastru, Colectia Știința și tehnică pentru toți » Seria Agricultură, Editura Ceres,
București, 1984, pag. 26 - 33
7
 Istoria a dovedit ca pamantul de sub ape ascunde nenumarate bogatii: petrol, gaze naturale,
carbuni, minerale, diamante. Pe masura ce a fost descoperit acest tezaur, stalele lumii au declansat o
lupta acerba pentru suprematia asupra Continentului albastru. Lupta a fost cu atat mai puternica cu
cat s-a intensificat criza de materii prime si de energie. In acest sens, s-au folosit diverse strategii
pentru castigarea monopolului asupra materiilor prime de valoare. Tot astfel, s-au practicat - si inca
se mai practica - imixtiunea in treburile interne si externe ale unei tari, presiuni, instigari sau chiar
folosirea fortei, etc.
Cercetatorii si-au indreptat atentia spre minele Oceanului planetar. Dar nu numai valoarea
mineralelor aflate sub scoarta subacvatica au starnit interesul omului, ci si insasi apa. Studiile
amanuntite au demonstrat ca in ocean sunt dizolvate cantitati enorme de uraniu, sodiu, cositor, iod,
aur, platina, titano-magnetit, baritina, magneziu. Deci, chiar si apa este un zacamant plin de
minereuri.
Elementele chimice in care energetica isi pune speranta sunt uraniul si hidrogenul din apa marii.
Japonia a pus la punct tehnologia de extragere a uraniului marin, tehnologie care cuprinde trei
etape: separarea uraniului din apa, purificarea si, apoi, innobilarea acestuia. Se experimenteaza chiar
si obtinerea de hibrizi fixatori de uraniu: algele verzi. 10

5. Energii

De cand s-a descoperit forta si valoarea de necontestat a valurilor, omul cauta incontinuu
metode de valorificare a acestora. Una dintre ele este captarea fortei valurilor si conversia acesteia in
energie electrica, in special, dar si in alte forme de energie. Mai mult decat atat, oceanul in sine este
un rezervor urias din care anumite cantitati de hidrogen pot fi eliberate si exploatate.

Specialistii in domeniu s-au preocupat indeaproape de studiul deplasarilor maselor de apa pe

orizontala sau vericala. Asa au ajuns la concluzia ca valurile sunt, in fond, o energie mecanica de
exceptie ce poate fi folosita cu succes in interesul intregii omeniri. In plus, inclusiv energia solara
inmagazinata in marile si oceanele tropicale sau energia depozitata in biomasa acvatica pot servi
vietii pe Pamant.

Iata, pe scurt, cateva consideratii pe aceasta tema:

Prima forma de energie oceanica si cea care se afla la indemana omului este energia produsa de
valurile periodice denumite si valuri mareice sau valuri de maree; termenul tehnic pentru aceasta este
energia mareomotrica.
Cauzele miscarii apelor sunt diferite: vant, cutremur submarin, atractia exercitata de Luna si de
Soare asupra Oceanului planetar, aflux masiv al apelor curgatoare, etc.
Energia mareomotrica este lesne de captat si convertit. Principalele tari in care se cerceteaza
sau se foloseste energia valurilor sunt: Japonia, S.U.A., Canada, Marea Britanie, Franta, Suedia,
Australia, Israel, India, Irlanda, Norvegia, Spania, Rusia, China, Romania, etc.

10
A se vedea, Prof. Ilie Manole - Continentul albastru, Colectia Știința și tehnică pentru toți » Seria Agricultură, Editura Ceres,
București, 1984, , pag. 41 - 46
8
 E bine de stiut ca acest tip de energie este total nepoluant, ieftin si omniprezent; instalatiile in
cauza pot functiona continuu si sunt usor de exploatat. 11

6. Marea si sanatatea

In esenta, Terra este un sistem in care componentele se conditioneaza reciproc. In acest context
este suficient sa amintim, cu titlu de exemplu, circuitul apei in natura. Și cum acesta influenteaza
existenta umana, implicit are efect direct si asupra sanatatii omului.
Dupa cum stim, apa de pe suprafata globului pamantesc fabrica aproximativ 70 % din oxigenul
pe care-l respiram. De aceea, nu gresim cu nimic atunci cand dam Oceanului numele de „Plamanul
Planetei albastre”.

In urmatoarele randuri, vom enumera doar cateva dintre elementele marii care au efecte
benefice asupra sanatatii omului: ionii de calciu, de sodiu, de iod si brom, sarurile dizolvate in apa
marii, briza, nisipul. Toate acestea ne dau numeroase motive pentru a pune semnul egalitatii intre
cuvantul „mare” si cuvantul „sanatate”.

Capitolul III. Poluarea Continentului albastru

1. Notiuni generale

11
A se vedea, Prof. Ilie Manole - Continentul albastru, Colectia Știința și tehnică pentru toți » Seria Agricultură, Editura Ceres,
București, 1984, pag. 46 - 61

9
 In timp, omul, prin actiunile sale nesabuite, a cauzat mari neajunsuri naturii; rezultatul
actiunilor sale poate fi exprimat printr-un singur cuvant: poluare. Astfel, sintagma “armonia dintre
om si natura” poate fi inlocuita cu o alta, si anume “dezechilibrul dintre om si natura”.
Sa definim pe scurt notiunea de “poluare”- efectul tuturor actelor savarsite de catre om fara
discernamant - in contextul temei noastre.
Poluarea apei este fenomenul de introducere a unor substante nocive sau toxice (gazoase,
lichide, solide sau radioactive) in Oceanul planetar, provocandu-i modificari fizice, chimice sau
biologice, prin care apa, fauna, flora acvatica devin improprii sau periculoase pentru sanatatea
omului, pentru industrie, agricultura sau turism.
Poluantii pun in pericol ecosistemele si deregleaza echilibrul bilologic; efectele lor isi fac
simtita prezenta in timp si spatiu.
Bunaoara, poluantii sunt vinovati si pentru scaderea rezistentei al boli a mamiferelor marine
care a dus la declansarea unei epidemii in perioada 1987-1988, in Marea Nordului.

2. Principalii poluanti si efectele acestora asupra mediului marin

Principalii poluanti sunt: hidrocarburi, pesticide, detergenti, reziduri, etc.

La fel de numeroase sunt si sursele de poluare: activitati industriale, extractive, de transport,

de prelucrare a titeiului, tehnologia nucleara, exploziile atomice, deseurile menajere, apele uzate. Am
amintit in acest context apele uzate pentru ca acestea contin substante poluante, cum ar fi: materii
organice solide, microorganism, baterii, s.a.m.d. De exemplu, apa multor fluvii poluate poarta in aval
hidrocarburi. Pe cale de consecinta, fluvii poluate sunt, la randul lor, poluante.

 Hidrocarburile

Hidrocarburile reprezinta pentru mediul marin un dusman greu de invins. Nu intamplator l-am
numit astfel, fiindca, anual, sunt deversate in ape tone de asemenea substante poluante. Caile prin
care acestea ajung in apa sunt diferite si, cu titlu de exemplu, le vom enumera pe cele care necesita o
atenta supravegehere: pierderi “obisnuite” in zonele de extractie submarina, scurgeri din cisternele
navelor petroliere, spalarea tancurilor, accidente navale, eruptiile submarine ca urmare a unei erori
umane, deversarea savurii, adica apa incarcata in tancurile navei, cand nu se transport marfuri, pentru
a mentine stabilitatea si adancimea normala pentru elice.

10
 Dupa cum bine stim, pelicula de hidrocarburi -
denumita si “mareea neagra”- se intinde pe mari
suprafete, afectand grav orice forma de viata din
apa. Asa deci, sporirea cantitatii de titei
transportat pe apa mentine inalt riscul poluarii cu
hidrocarburi.
La cantitatea de pacura deversata in apa se
adauga aceea care se scurge din rezervoarele
pline ale navelor naufragiate, dar si scurgerile
care provin de la tubulatura, de la cisterne ori de
la masini (petrol, uleiuri de gresaj, etc.).
Un exemplu graitor in acest sens ne este dat de suprafetele intinse de apa acoperite cu titei care
se afla lungul principalelor rute maritime. Suprafetele acoperite cu titei micsoreaza evaporarea
naturala a apei marine sau oceanice, reducandu-se astfel volumul de precipitatii la nivel planetar,
ceea ce afecteaza agricultura si insasi viata pe Terra.
De asemenea, “mareea neagra” impiedica oxigenarea straturilor superficiale, fapt care
determina diminuarea faunei, in fond, si implicit, reducerea resurselor alimentare ale Continentului
albastru. Drept urmare, vietatile lipsite de rezistenta se asfixiaza sau parasesc apele poluate; exodul
vietuitoarelor afecteaza echilibrul ecologic. De pilda, in helesteul Berre (Franta) nu mai exista viata
din cauza rafinariilor de petrol; vegetatia a disparut, iar pescuitul a fost abandonat.

Un calcul simplu ne face sa intelegem ca poluarea datorata defectiunilor produse in timpul

extractiei de titei subacvatic este direct proportionala cu cantitatea de titei subacvatic, care contribuie
la cresterea productiei mondiale de titei. La tonajul transportat, reziduul este calculat la 1 %. Altfel
spus, un petrolier de 300.000 tone varsa in mare 300 tone de pacura la fiecare calatorie. 12
Țiteul care se intinde de-a lungul plajelor semnifica moartea sau distrugerea habitatului marin.
S-a calculat ca o tona de petrol acopera 1.200 ha, adica 12 km patrati.

Un studiu efectuat in Marea Nordului a indicat ca aproximativ 65 % din cantitatea de poluanti

provine din apele raurilor. La acestea se adauga alte cateva procente semnificative, procente care
reprezinta poluantii rezultati din deversarile de pe vapoare.
Se incearca combaterea practicii obisnuite de spalare a tancurilor petroliere, urmata de
deversarea deliberata a poluantilor. In trecut, asemenea activitati treceau de cele mai multe ori
neobservate, insa, datorita detectarilor efectuate cu ajutorul satelitilor, vinovatii sunt incriminati si
trimisi in judecata.
Se stie ca petrolierele moderne sunt echipate cu bazine pentru pastrarea si decantarea apelor
poluate, in urma spalarii cisternelor. Pentru unele dintre ele au fost create statii de debalastare.

Un incident petrecut relativ recent a avut consecinte nefacte asupra mediului marin, si nu
numai. Este vorba despre petrolierul Braer, incarcat fiind cu 84.000 tone de titei, a lovit stancile
sudice ale Shetland-ului in ianuarie 1993. Astfel, cea mai mare cantitate de titei s-a revarsat in apa,
poluand atat apa marii, cat si aerului pe o suprafata vasta. Vidrele, focile si colonii de pasari marine,

12
A se vedea, Prof. Ilie Manole - Continentul albastru, Colectia Știința și tehnică pentru toți » Seria Agricultură, Editura Ceres,
București, 1984, pag. 76 - 78
11
compuse din gaste de mare, pasari nordice, cufundari arctici si martini cu trei degete, au fost
amenintate. Tot atunci au fost afectate si crescatoriile comerciale de somoni din regiune. 13

 Uleiurile

Uleiurile deversate contin substante cancerigene care se acumuleaza in tesuturile

organismelor acvatice. De pilda, pasarile al caror penaj a fost imbibat de uleiuri si titei isi pierd
capacitatea de termoreglare si, astfel, mor de frig.
Un alt exemplu este cel al peliculei uleoioase care acopera bazinele portuare. Aceasta intrerupe
sau micsoreaza fenomenul de oxigenare, fapt care aduce cu sine efecte devastatoare: saracirea sau
disparitia florei acvatice din zona.

 Pesticidele

Pesticidele aduse in Oceanul planterar pe calea apelor curgatoare purtatoare de astfel de

poluanti sau pe calea aerului, de catre vant, paralizeaza functia sistemului nervos al multor exemplare
din fauna acvatica. Vietatile cele care sufera cel mai mult de pe urma pesticidelor sunt: algele,
crevetii, crabii. In schimb, pestii sunt mai rezistenti. Cu toate acestea, pestii acumuleaza pesticidele in
tesuturi, iar, mai apoi, intrand in alimentatia omului, ii provoaca acestuia intoxicatii alimentare.
Substantele chimice -fertilizatorii (mai ales nitratii si fosfatii), insecticidele, pesticidele - se
infiltreaza in pamant, care nu se descompun in contact cu solul, ajung prin intermediul apei freatice
pana in mediul subacvatic.

 Detergentii

Detergentii ataca in mod direct fauna, imbolnavind molustele, crustaceii, precum si unele
specii de pesti, carora le afecteaza branhiile. Odata ce intra in compozitia apei, detergentii micsoreaza
transparenta, scade intensitatea luminii solare, reduce numarul de plancton. Totodata, detergentii
diminueaza capacitatea de epurare a mediului acvatic si modifica proportia de oxigen din apa, ceea ce
cauzeaza micsorarea potentialului alimentar al Continentului albastru.

 Reziduurile

Reziduurile prezente in apa astupa branhiile crustaceelor si pestilor. In plus, acumularea

deseurilor care contin azot si fosfor favorizeaza inmultirea excesiva a unor plante - adevarate
consumatoare de oxigen-, provocand asfixierea florei si faunei. In literatura de specialitate fenomenul
se numeste “flux rosu” sau “marea rosie”.

13
Revista „Arborele Lumii”, Poluarea oceanelor

12
  Deseurile

Deseurile - industriale si domestice - sunt la fel de nocive pentru intreg mediul marin.
Pe de o parte, deversarile urbane - apa utilizata in bucatarii, apa provenita din grupurile
sanitare, apa de ploaie scursa pe canale, uleiurile arse rezultate din motoare- contribuie cu 31 % la
poluarea apei. Pe de alta parte, industria contribuie la poluarea apei in proportie de 60 %.
De exemplu, in portul francez Marsilia s-au facut incercari pentru a limita poluarea cauzata de
cantitatea mare de ape reziduale tratate care este deversata.
De asemenea, amintim si un alt exemplu:Monpelier se numara printre cele 120 orase care-si
deverseaza apele reziduale in Marea Mediterana.14
Proiectul de reducere la 6% de la 15% a volumului apelor menajere neepurate deversate de
oraşul rusesc Sankt Petersburg in Marea Baltica va fi finalizat in 2012, in ciuda crizei financiare,
anunţa Banca Europeana pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). Scopul final al municipalitaţii
din oraşul Sankt Petersburg este sa elimine apele reziduale netratate.15

In lipsa unei retele de canalizare bine organizate, apele uzate se infiltreaza in panza freatica.
Astfel, i-au nastere epidemiile de colibaciloza si de febra tifoida.
De cele mai multe ori apele de canalizare se ridica la suprafata, fiind aduse, apoi, pe plaje de
catre maree su curentii marini. Ideal ar fi ca produsele solide, care se arunca in apele de canalizare, sa
fie mai intai fractionate. Totodata, este recomandabil ca, inainte de deversarea apelor de canalizare in
mare, sa se izoleze si materiile grase. In situatia in care canalele deverseaza in mare, in apropierea
bazinelor de crestere a stridiilor, procesul de epurare trebuie sa fie complet. 16
Spre exemplu, in tara noastra poluarea apelor de suprafaţa este unul dintre motivele pentru care
peştele a disparut de pe anumite porţiuni ale raurilor. Alaturi de industrie, care este un factor major de
poluare a raurilor şi a lacurilor, lipsa staţiilor de epurare din oraşe a facut ca pe anumite cursuri de
apa sa nu mai existe populaţie piscicola. La acestea se adauga braconajului, mai ales cel practicat in
Delta Dunarii, si inundaţiile, care au distrus multe crescatorii piscicole. Speciile aflate pe cale de
disparitie sunt pastravul şi lipanul.17

Nu putem ignora nici numarul mare de turisti care poposesc pe tarmurile Marii Mediterane, in
special vara. In timp, Marea Mediterana a devenit un vast ecositem poluat, care “inghite” an de an
430 milioane de tone de deseuri. Poluarea atinge cote maxime in jurul costelor Spaniei, Italiei si
Frantei, datorita prezentei turistilor si industriei grele. 18

Natura isi activeaza “instinctul de autoaparare”chiar si in fata actiunii apelor uzate asupra sa. In
cantitati mici apele uzate imbogatesc apa si reprezinta un ingrasamant pentru plante si pesti. In
schimb, in cantitati mari ele sunt un pericol pentru ecosisteme. In aria canalelor de scurgere, platoul
subacvatic seamana cu un desert veritabil, fiind acoperit cu grohotis. Aceasta imagine este creata ca
urmare a prezentei poluatilor purtati de curenti.

14
Revista „Arborele Lumii”, Poluarea oceanelor
15
Sursa: www.ecomagazin.ro
16
Raymond Furon - Problema apei în lume, Editura Științifică, București, 1967, pag. 145 -152
17
Sursa: www.ecomagazin.ro
18
Revista „Arborele Lumii”, Poluarea oceanelor
13
 Biologul Şerban Iliescu din cadrul Administraţiei Naţionale Apele Romane (ANAR) a precizat
ca Dunarea, dupa ce primeşte apele murdare, are nevoie aproape 80 de kilometri ca sa-şi revina la
calitatea iniţiala. Potrivit ANAR, anul 2010 este primul termen-ţinta la care Romania trebuie sa
raporteze progrese privind implementarea Directivelor Europene din domeniul gospodaririi apelor, o
parte din marile oraşe avand de finalizat lucrarile la staţiile de epurare cu treapta terţiara,
Astfel, pana la sfarşitul lui 2010, o parte din marile aglomerari urbane cu mai mult de 100.000 de
locuitori (Bucureşti, Cluj, Iaşi, Buzau, Piatra Neamţ, Satu Mare,Constanţa, Galaţi, Targu Mureş,
Ploieşti, Timişoara) trebuie sa raporteze finalizarea lucrarilor la staţiile de epurare cu treapta terţiara
şi, implicit, racordarea locuitorilor la acestea.

Expertul de mediu Fokionas Vosniakos, preşedinte al Asociaţiei Balcanice de Mediu (BENA),

susţine ca cea mai importanta problema de mediu in Romania este cea a apelor reziduale, pentru care
nu exista tratament biologic. Preşedintele BENA a precizat ca, dupa trecerea prin actualul sistem de
conducte, calitatea apei este depreciata. Raurile din Romania, precum şi Marea Neagra, sunt sub
standardele europene in ceea ce priveşte calitatea apei de scaldat.

La aceasta concluzie au ajuns oficialii Comisiei Europene, dupa o monitorizare a apelor facuta in
2007. Potrivit acestora, de vina sunt apele reziduale insuficient epurate, poluarea cu peturi, cu resturi
menajere şi cu deşeuri din construcţii. Oficialii europeni au mai precizat ca şi lacurile din Bucureşti
sunt departe de standardele europene.

In lipsa staţiilor de epurare moderne in marile aglomerari urbane din ţara noastra, apele
menajere polueaza masiv Dunarea şi Marea Neagra. Din pacate, cele aproape 400 de unitaţi pentru
tratarea apelor menajere au deocamdata doar capacitatea de a limpezi apele, nu si sa le dezinfecteze
apele.
De pilda, Dunarea este direct poluata prin deversarea apelor reziduale de la pensiunile şi
gospodariile din Rezervaţie. Tot direct in fluviu ajung şi apele uzate ale consumatorilor casnici din
Galaţi, oraş aflat pe locul şapte in topul celor mai mari localitaţi din Romania.
Uniunea Europeana a asigurat fondurile necesare pentru lucrarile de construcţie a staţiei de
epurare şi tratare; termenul de finalizare a lucrarilor este anul 2010.

Din dorinta de a aduce o imbunatatire semnificativa in zonele afectate, oamenii politici si

responsabilii de mediu au luat masuri de remediere a situatiei. Spre exemplu, in California s-a
demonstrat un fenomen, si anume: transformarea unui numar cat mai mare de poluanti solizi in
poluanti lichizi. Dupa eforturi intense s-a dovedit ca diluarea scade mult riscul accidentelor, precum
si ca lumina soarelui are puterea de a distruge bacteriile.19

 Bacteriile

Bacteriile maresc gradul de poluare, deoarece se gasesc milioane de astfel de agenti patogeni
in apa. Și totusi, natura a creat si bacterii care dimineaza efectul poluarii, numai ca aceste vietati
consuma oxigenul din apa, periclitand viata acvatica din zona.

19
Sursa: www.ecomagazin.ro

14
 Un alt beneficiu oferit de Natura este tocmai capacitatea de autoepurare pe care o are
Continentul albastru. Gratie unor procese fizice, chimice si biologice produse in mediul acvatic,
diversi poluanti se absorb sau se neutralizeaza. Dar daca poluarea depaseste capacitatea de
autoepurare acvatica, riscul contaminarii omului creste ingrijorator de mult.
Nu mai este de mult un secret faptul ca omul a provocat disparitia unui numar imsemnat de
specii de animale sau pasari. Și aceasta, datorita faptelor sau actelor sale nechibzuite.
Chiar si coastele stancoase sunt expuse poluarii, chiar daca nu sunt atat de atractive pentru
turisti; grohotisul adus de ape la tarm constituie un factor poluant al zonei de coasta.

 Metalele si substante chimice

Metalele si substante chimice au, deopotriva, efecte nocive asupra florei si faunei marine.
Metalele grele, precum:cadmiul, nichelul, arsenul, cuprul, plumbul, zincul, cromul, care
provin din industria si transportul terestru, sunt chimicale periculoase ce dezechilibreaza piscicultura
si vegetatia subacvatica.Conform unor studii, s-a estimat ca anual, doar in Marea Nordului, se
deverseaza cca 50.000 tone. Mult mai periculoase sunt pesticidele agricole – aldrin, dieldrin, endrin -
care se acumuleaza in tesutul animal.
Dintre toate se distinge tributilina (TBT), substanta folosita pe scara larga ca vopsea rezistenta
la apa, la chila vaselor. S-a demonstrat ca TBT produce modificari sexuale importante melcilor de
mare (de tip crustaceu. Prin urmare, intregi populatii de melci din aceasta specie devin de sex
feminin, impiedicandu-le astfel sa se reproduca.
Multumita descoperirilor facute, in prezent se intentioneaza introducerea in industria navala a
unor produse alternative care nu au efecte adverse asupra florei si faunei. Un asemenea produs are la
baza cupru care este de 1.000 ori mai putin toxic pentru plante si animale. 20

 Deseurile radioactive

Nu poate fi trecuta cu vederea nici poluarea marilor prin deseuri radioactive, cauzele acesteia
fiind: accidentele survenite pe navele care transporta energie nucleare si evacuarea necesara a
deseurilor radioactive din laboratoare si uzine, in special a celor produse de centralele nucleare.
Datorita acestora din urma, concentratiile de substante radioactive din apa marii sau din depozitele
maloase de la mica adancime pot creste peste masura. Acest aspect este ingrijorator cu atat mai mult
cu cat apele poluate se deplaseaza catre tarm sau catre estuare.
Se crede ca o parte dintre acestea sunt absorbite de malul depus pe fundul marii, iar o alta este
dizolvata in apa. Suntem de parere ca, in momentul in care s-a facut aceasta apreciere, s-a omis
posibilitatea ca deseurile radioactive sa fie absorbite de catre animalele marine. Situatia devine si mai
alarmanta stiind ca organismele intra in alimentatia omului, ceea ce ii distruge acestuia viata incetul
cu incetul.21
Se crede ca inmultirea exagerata a algelor toxice toxice verzi se datoreaza deversarilor de metale
radiactive din reziduuri industriale.

20
Revista „Arborele Lumii”, Poluarea oceanelor
21
Raymond Furon - Problema apei în lume, Editura Științifică, București, 1967, pag. 158 -159

15
 Lupta contra poluarii continua sa fie o realitate. Paginile indoliate din istorie ne intaresc credinta
ca lupta impotriva cauzelor poluarii trebuie purtata cu darzenie de catre fiecare Om in parte.

3. Transportul pe apa

Drumurile fara pulbere - rute si linii de navigatie - inlesnesc schimburile de orice fel intre
statele si popoarele lumii. Pe drept cuvant putem afirma ca transporturile pe apa nu au un rival pe
masura. Sistemul cailor de comunicatie si-a dovedit de nenumarate ori eficienta si celeritatea in ceea
ce priveste relatiile de interdependenta - nascute si dezvoltate - intre civilizatia si cultura, comertul,
dar si cu viata cotidiana.
Cu toate acestea, eficienta fiecarui tip de transport - rutier, feroviar, naval si aerian -
inregistreaza decalaje. Dar calculele efectuate au atestat faptul ca, dintre toate caile de comunicatie,
transportul pe apa este cel mai lesne de realizat. In cazul transportului pe apa, este rentabil si
consumul specific de energie, mai mic de 3,5 - 5 ori fata de transportul rutier si de 50 - 80 ori mai
mic fata de transportul aerian. Și cum traficul international de marfuri sau pasageri s-a intensificat, ar
trebui sa avem in vedere aceste calcule. In ciuda randamentului dovedit, nici transportul pe apa nu
este lipsit de pericole. De pilda, navele care transporta titei prezinta un inalt grad de risc de
accidentare si poluare. Sunt binecunoscute efectele accidentelor dezastruoase asupra florei si faunei
marine.
Dintotdeauna, comertul maritim mondial este determinat de situatia economica, politica si
militara a lumii.
Șocurile energetice repetate si resimtite pe piata mondiala au influentat negativ transporturile,
in ansamblul lor. In zilele noastre, criza titeiului pare sa readuca pe suprafata lucie a Oceanului
planetar velierele.
Marea Neagra şi Marea Azov se numara printre spaţiile maritime cele mai poluate din lume. Și
aceasta, datorita accidentelor care au avut loc frecvent in zona. Urmarile nefaste ale acestora atat
asupra vieţii marine, cat şi asupra vieţii omeneşti ingreuneaza procesul de ameliorare ecologica a
apelor marilor.
Poluarea cu petrol şi sulf a apelor maritime ca urmare a accidentelor afecteaza atat sanatatea
publica, cat şi biodiversitatea marina. De aceea, consideram ca este vitala depunerea unor eforturi
sustinute in scopul recuperarii integritaţii ecosistemului.
In acelasi context, apreciem ca transportul maritim cu incarcatura periculoasa ar trebui
efectuat cu respectarea stricta a convenţiilor internaţionale in materie.
La nivel international s-au organizat numeroase conferinte avand ca tema lupta impotriva
deversarilor petrolului in mare. Reprezentantii statelor lumii s-au reunit si au cautat remedii
corespunzatoare care sa atenueze efectele substantelor poluante asupra naturii. In plus, cu ocazia
acestor intalniri la nivel inalt au cazut de acord si in privinta masurilor reclamate de combaterea
poluarii mediului marin.

16
 Daca ar fi sa tinem seama de faptul ca, omul a renuntat treptat la utilizarea carbunelui in
favoarea pacurii, ca si combustibil, atunci am realiza pe deplin ca bilantul poluarii - la scara mondiala
- este catastrofala. Fenomenul a luat amploare, nemaiexistand tari care sa nu fie atinse de acest
flagel.22

22
A se vedea, Prof. Ilie Manole - Continentul albastru, Colectia Știința și tehnică pentru toți » Seria Agricultură, Editura Ceres,
București, 1984, pag. 52 - 61
17
 Capitolul IV. Marea Neagra, o ramasita a Marii Sarmatice

1. Ziua Internationala a Marii Negre, 31 octombrie

In fiecare an, 31 octombrie marcheaza aniversarea Zilei Internationale a Marii Negre - cea mai
izolata mare fata de Oceanul planetar.
La aceasta data, in anul 1996, ministrii mediului din cele sase tari riverane - Bulgaria , Georgia,
Romania, Federatia Rusa, Turcia si Ucraina - au semnat Planul Strategic de Actiune pentru
Reabilitarea si Protectia Marii Negre.

Acessta zi aduce in atentia publicului, printr-o serie de activitati nationale, importanta

conservarii ecosistemului marin, precum si necesitatea unor actiuni concertate pentru a diminua
efectele activitatilor umane asupra biodiversitatii si calitatii apelor Marii Negre.
In plus, acest eveniment subliniaza faptul ca Marea Neagra nu poate fi gestionata decat printr-o
cooperare stransa a tarilor riverane, sub auspiciile Comisiei pentru Protectia Marii Negre impotriva
Poluarii.

2. Zona costiera a Romaniei

Avand in vedere ca starea ecologica a Marii Negre si, in general, a tuturor ecosistemelor marine
este ingrijoratoare, INCDM "Grigore Antipa" a efectuat o serie de cercetari, al caror scop este
evaluarea starii mediului marin din dreptul litoralului romanesc. Estre cunoscut faptul ca situatia in
zona s-a degradat treptat datorita pierderii biodiversitatii cauzata de presiunile exercitate de sistemul
socio-economic.
Pe baza analizei componentelor fizico-chimice si biologice din mediul marin, s-a constatat in
ultimul timp o usoara imbunatatire a starii ecologice a ecosistemului din Marea Neagra. De
asemenea, rezultatele obtinute in urma activitatii de cercetare desfasurate au relevat faptul ca
imbunatatirea starii ecologice se datoreaza reducerii aportului de nutrienti, a substantelor periculoase
comparativ cu anii 1990-1991.
Astfel, s-a construit politica si strategia nationala a Romaniei, luand in considerare, totodata, si
prevederile existente in Conventia privind Protectia Marii Negre, Planul Strategic de Actiune privind
Protectia Marii Negre.

18
 In acelasi context trebuie sa amintim si faptul ca Romania este deosebit de activa in Grupurile
Consultative pentru conservarea biodiversitatii, controlul si monitorizarea poluarii.

Iata cateva dintre cele mai importante aspecte. Astfel, Romania a contribuit la:

- definitivarea listelor cu specii ce fac obiectul Anexelor II si IV ale Protocolului privind Conservarea
biodiversitatii si a cadrului natural al Marii Negre;
- elaborarea unei propuneri de metodologii privind identificarea habitatelor din Marea Neagra;
- intocmirea raportului national si comun privind starea ecologica a ecosistemului Marea Neagra;

Dar cea mai importanta realizare se refera la implementarea unor prevederi din Planul Strategic de
Actiune pentru Reabilitarea si Protectia Marii Negre Impotriva Poluarii, cum ar fi monitoringul
integrat la Marea Neagra si, respectiv programul de evaluare.

Gratie programului de monitoring realizat in conformitate cu cerintele Directivei Cadru in

domeniul apei, poate fi cunoscuta starea reala a mediului Marii Negre. Cu ajutorul acestui tip de
program se pot identifica atat cauzele distructive de mediu, cat si masurile de protectie ce se impun.
Asadar, odata implementate asemenea masuri, nu ramane decat ca acestea sa se dezvolte permanent.
Program de monitoring operational dezvoltat si derulat de autoritatile romane in domeniu
reprezinta un model pentru toate tarile riverane Marii Negre.
In cele ce urmeaza vom enumera realizarile notabile ale tarii noastre pe aceasta tema:
- Romania a contribuit direct la elaborarea si implementarea protocolului la Conventia privind
conservarea biodiversitatii si peisajului;
Amintim si faptul ca a fost realizata cartea rosie a speciilor din Marea Neagra.
- Romania a semnat, impreuna cu Bulgaria si Turcia, Planul Regional de Contingenta;
La nivelul tarii noastre, a fost aprobat Planul National de Contingenta, fiind deja aplicabila
structura institutionala pentru operarea acestuia
- elaborarea, in conformitate cu legislatia in vigoare, a documentelor tehnice pentru pescuit;23

23
Sursa: www.mmediu.ro
19
 Capitolul V. Marea in viziunea Uniunii Europene

1. Noua forma a politicii maritime

Comisia Europeana propune abordarea politicii maritime intr-o noua forma, susceptibila de a
face fata tuturor provocarilor majore cu care se confrunta Europa in domeniul protectiei mediului
marin. Propunerile Comisiei reunesc aspecte, cum ar fi pescuitul, turismul sau energia.
Știut fiind faptul ca marile reprezinta o resursa naturala si vitala pentru creşterea economica a
intregii omeniri, Comisia Europeana se preocupa indeaproape de sectorul maritim european, din
dorinta de a-l prezenta intr-o noua viziune integrata.

Iata cateva dintre beneficiile aduse economiei mondiale de catre mediul marin:

oeste o sursa de hrana

ocreeaza locuri de munca
oconstituie cai de transport pentru marfuri si persoane
odeţine zacaminte de petrol şi gaze naturale
opermite crearea si dezvoltarea statiunilor turistice
Planul de acţiune specific prevede, in special, crearea unui spaţiu european pentru transportul
maritim, adoptarea unei strategii europene pentru cercetarea marina, realizarea unor reţele integrate
de supraveghere, revizuirea legislaţiei muncii in sectoarele maritime, intocmirea unui raport privind
corelarile dintre politica energetica şi cea maritima, lupta impotriva pescuitului ilegal şi interzicerea
pescuitului cu traulere care au efecte distructive asupra fundului marin.

De asemenea, comisarii pentru afaceri maritime isi propun sa duca la indeplinire planul initiat,
care are totodata, si capacitatea de a valorifica din plin resursele maritime.
Mai mult decat atat, planul de actiune specific si, implicit noua politica maritima propusa de
Uniunea Europeana reprezinta o evoluţie radicala in domeniul regularizarii apelor europene. 24

Din cele mai indepartate timpuri, omul a cautat sa foloseasca, pentru nevoile proprii, marea si
produsele ei. Insa a venit vremea ca omul sa dea socoteala pentru actiunile si inactiunile sale; orice
gest savarsit fara chibzuinta nu face decat sa apropie tot mai mult de actul final - disparitia
vietuitoarelor.

24
Sursa: www.eu.europa.eu
20
 Pentru a preintampina trairea unor momente de o asemenea amploare, reprezentantii oficiali ai
statelor membre ale Uniunii Europene au pus punctul pe “i” pe solutiile viabile gasite in scopul
salvarii fomelor de viata din apa marina, si nu numai.
Constiinta umana a determinat adoptarea strategiei comunitare pentru mediul marin, care
cuprinde masuri de protejare a mediului marin, de prevenire a oricarei deteriorari de natura ecologica,
precum şi de restaurare a ecosistemelor marine afectate de diferiti factori externi.
Directiva aprobata in acest sens prevede ca statele membre ale Uniunii Europene vor trebui sa
ia toate masurile ce se impun pentru asigurarea unei stari ecologice bune a apelor lor marine.
Totodata, directiva prevede si termenul pana la care statele membre ale Uniunii Europene vor trebui
sa-si dezvolte strategiile corepunzatoare, in vederea protejarii teritoriilor marine pe care le deţin.
Deci, statele membre vor fi obligate sa se conformeze prevederilor directivei pana cel mai tarziu in
anul 2020.
Aceasta directiva are si o insemnatate deosebita, fiindca stabileşte pentru prima data o politica
integrata pentru protecţia mediului marin. Aceasta politica urmareşte asigurarea protejarii şi
conservarii mediului marin, prevenirea şi eliminarea progresiva a poluarii din mediul marin, pentru a
garanta ca nu mai exista nici un impact sau risc semnificativ pentru biodiversitatea marina,
ecosistemele marine, sanatatea umana sau utilizarile legitime ale marii, şi limitarea activitaţilor din
mediul marin la niveluri durabile, care sa nu compromita nici utilizarile şi activitaţile generaţiilor
viitoare, nici capacitatea ecosistemelor marine de a reacţiona la modificarile produse de natura sau de
oameni.
Se spera ca obiectivele şi prevederile directivei vor asigura o mai buna protejare a mediului
marin al Uniunii Europene.25

2. Ziua maritima europeana, 20 mai

Uniunea Europeana a initiat cu succes un program de sensibilizare a publicului asupra

importanţei marilor Europei si de evidenţiere a semnificatiei economice a industriei maritime.
Reusita de care s-a bucurat acest program a determinat forurile superioare ale Uniunii Europene
sa aleaga o zi an, care sa fie dedicata marii. Asadar, incepand din anul 2008 ziua de 20 mai a devenit
“Ziua maritima europeana”. Cu aceasta ocazie se organizeaza, la nivel european, conferinte si
manifestari in domeniul maritim. Aceasta zi are un rol esential atat in ceea ce priveste promovarea
identitatii maritime europene, cat si in sublinierea modului in care marile pot ajuta Europa sa faca
faţa provocarilor globalizarii. 

Mai mult decat atat, Uniunea Europeana se implica activ in protejarea şi conservarea mediului
marin, aducand in discutie solutiile viabile de punere in aplicare a politicii maritime. In acest sens,
Uniunea Europeana depune eforturi pentru stabilirea unor standarde de siguranţa mai riguroase la
nivel regional, dar şi pentru combaterea pescuitului ilegal in zona. De pilda, in anul 2008 s-a acordat
un interes deosebit pentru protejarea pescuitului de ton roşu in Atlanticul de Est.26
25
Sursa: www.infonews.ro
26
Sursa: www.eu.europa.eu;

21
 Potrivit unui comunicat al Comisiei Europene, emis anterior Zilei maritime europene din 20
mai, Europa deţine aproape 70.000 km de litoral şi 22 dintre cele 27 de state membre ale UE sunt ţari
cu ieşire la mare sau insulare.

Domnul Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a declarat ca “cetaţenii europeni
sunt tot mai conştienţi de importanţa patrimoniului nostru maritim comun şi de viitorul acestuia.
Politica noastra maritima integrata reflecta o viziune clara a modului de abordare a problemelor
prosperitaţii, sustenabilitaţii şi securitaţii maritime, fiind strans legata de lupta impotriva schimbarilor
climatice şi de recaştigarea competitivitaţii economice a Europei”.

In perioada 18-20 mai 2009 Comisia a organizat la Roma, in colaborare cu guvernul italian, o
conferinţa in cadrul careia s-a discutat despre provocarile globale cu care se confrunta in prezent
sectorul maritim european. Comisarul european pentru afaceri maritime şi pescuit, Joe Borg, este de
parere ca “politica maritima integrata a U.E. plaseaza sectoarele maritime şi regiunile de coasta, care
sunt in mod tradiţional domenii periferice, in centrul unei politici noi, dinamice şi integratoare care
vizeaza o creştere şi locuri de munca sustenabile. U.E. şi statele membre au convingerea ca aspectele
specifice ale oceanelor, marilor şi coastelor trebuie abordate intr-un mod coordonat şi coerent”.

In urma examinarii minutioase a problemelor de mediu, Comisia Europeana a inaintat un pachet

de propuneri privind :
o impulsionarea cercetarii in domeniul maritim,
o dezvoltarea porturilor din UE,
o promovarea amenajarii spaţiului maritim şi realizarea unui spaţiu de transport maritim fara
bariere,
o creşterea producţiei de energie eoliana offshore,
o identificarea strategiilor de adaptare la schimbarile climatice, de sprijinire a lucratorilor de pe
mare şi din transportul maritim, precum si
o identificarea strategiilor de elaborare a unor abordari pentru o guvernanţa maritima integrata.

De asemenea, cu ocazia sarbatoririi Zilei maritime europene, Comisia a prezentat o noua

legislaţie de combatere a pescuitului ilegal, de ameliorare controlului şi aplicarii şi a lansat, de
asemenea, un exerciţiu de consultare la scara comunitara asupra unei reforme fundamentale a politicii
comune in domeniul pescuitului.27

3. Masuri propuse de Uniunea Europeana pentru protejarea mediului marin

Noua politica maritima a Uniunii Europene urmareste sa puna in valoare avantajele oferite de
zonele costiere ale Europei. Principiile fundamentale ale acestei politici au pornit de la considerentul

27
Sursa: www.ecomagazin.ro
22
ca marile Europei sunt incontinuu ameninţate de poluare şi de degradarea ecosistemelor, cauzate de
pescuitul excesiv, de scurgerile de produse petroliere şi de schimbarile climatice.

Asa cum reise dintr-un raport al World Wide Fund, publicat in conferinta mondiala despre
Oceane, schimbarea climei si poluarea distrug recifurile de corali. Bunaoara, aceeasi factori ameninta
80% din resursele acvatice aflate in Asia de Sud-Est.
Raportul cuprinde date despre impactul schimbarilor climatice din regiunea Triunghiului de
corali, in Asia de Sud-Est, care reprezinta 1% din suprafata planetei. Studiile au dovedit ca zona
din sud-estul Asiei si din Pacific adapostesc 30% din totalitatea recifurilor de corali din lume, 76% de
corali ce construiesc recifurile, si mai mult de 35% de specii de pesti de recif. Mai mult, este
principala zona de reproducere a tonului. Aceasta zona corespunde urmatoarelor tari din sud-estul
Asiei si din Pacific: Indonezia, Filipine, Malaezia, Noua-Guinee, Insulele Solomon si Timor.28
Este alarmant faptul ca, in decursul a 40 de ani, 40% din recifurile coraliene si amestecul de
plante au disparut deja. Cele mai importante cauze care reprezinta o primejdie pentru aceste
ecosisteme sunt: defrisarea, degradarea calitatii apei, poluarea, exploatarea intensiva a pestelui. In
acelasi timp, factorii poluanti impiedica desfasurarea activitatilor umane si, in special, ameninta
insasi viata oamenilor.
Efectul de decolorare a recifurilor se datoreaza incalzirii globale, ridicarii nivelului apelor
marine, aciditatii marii aparute ca urmare a cresterii emisiilor de dioxid de carbon. Laolalta, acestea
risca sa duca la disparitia recifurilor de corali,  in proportie de 100 % si sa compromita supravietuirea
a cel putin 50 % de specii de pesti care se adapostesc printre recifuri. Iar daca adaugam pericolul pe
care aceasta situatie dezastruoasa il reprezinta pentru comunitatile din zona, atunci nu ne ramane
decat sa sustinem si sa promovam principiile Comisiei Europene in domeniul mediului. Este si mai
nelinistitor gandul ca milioane de oameni isi vor pierde astfel mijloacele de subzistenta, fiind nevoiti
sa emigreze spre regiunile urbane si tari, ca Australia si Noua Zeelanda.
Oficialitatile din Filipine, Malaezia, Noua-Guinee, Timorul de Est si din Insulele Solomon s-au
reunit la Manado, in luna mai a.c., pentru primul summit al initiativei Triunghiului de corali, ocazie
cu care au luat masuri de combatere a pescuitului ilegal. Un alt obiectiv extrem de important este
amplasamentul zonelor marine protejate. Chiar si Indonezia a impartasit opinia reprezentantilor
oficiali din tarile amintine anterior, de vreme ce a anuntat ca isi propune sa creeze un “sanctuar” de
3,9 miliane de hectare, in Marea Savu. Toate acestea au aceeasi finalitate: consolidarea protectiei
Triunghiului de corali.

Societatea elvetiana “Global Environmental Service” S.A. (GEA S.A.) propune solutii noi de
amortizare efectelor poluarii datorate produselor petrochimice.
Intr-un articol despre acest subiect se arata ca GES S.A. ofera o solutie organica performanta
pentru absorbtia scurgerilor de ulei si a altor substante cu impact nefast asupra mediului. Iata cateva
date referitore la aceasta inventie:
NatureSorb™ este un absorbant de hidrocarburi fabricat din muschiul de balta numit Coada-
matei-de-balta (Sphagnum), o turba deshidratata a carei proprietati absorbante se datoreaza structurii
sale celulare ce asigura o considerabila capilaritate si retentie a substantelor non-apoase. Din
momentul in care hidrocarburile sunt incapsulate in celule, biodegradarea lor este accelerata gratie
acidului organic ce constituie humusul (acid humic) aflat in turba. In plus, datorita retinerii

28
Sursa: www.ecomagazin.ro

23
produsului odata ingerat, costurile de curatare - asanare devin interesante. Astfel, in calculul pretului
real al curatarii, nu trebuie inclus doar pretul sacului de produs, ci si procentul de absorbtie, costurile
legate de manopera si de eliminare a produsului. In acest sens, un kilogram de NatureSorb absoarbe
pana la 8 litri de ulei, iar puterea de curatare echivaleaza cu 15 kilograme de argila. Produsul poate fi
folosit in diverse scopuri, si anume: remedierea solurilor poluate, filtrarea apei, ionizarea metalelor
grele, eliminarea tuturor derivatelor de hidrocarburi sau de produse chimice, inclusiv a solventilor si
a altor substante volatile, impiedica scurgerile de vapori.
Din punct de vedere al sanatatii, produsul nu contine siliciu, este neutru si nu provoaca
interactiuni periculoase cu alte produse chimice. Fiind un produs hidrofob, NatureSorb poate fi
utilizat la suprafata apei sau cand ploua. Mai mult decat atat, este un produs foarte bun pentru
curatarea scurgerilor accidentale, cum ar fi, de exemplu cele petrecute in jurul platformelor petroliere
sau in caz de accident rutier, etc.

Știm cu totii care sunt consecintele pierderii biodiversitatii asupra vietii pe Pamant. Importanta
luptei impotriva poluarii - sub toate formele - a fost subliniata si de catre directorul executiv al
Agenţiei Europene de Mediu, doamna Jacqueline McGlade. Aceasta declara ca „pierderea
biodiversitaţii va avea un impact negativ asupra produselor alimentare şi aprovizionarii cu apa,
precum şi alte servicii care depind de ecosisteme, rezultand astfel o catastrofa economica”.29

4. Strategie pentru mediul marin

Norma care stabileste cadrul de acţiune comunitara in domeniul politicii mediului marin este
Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2008/56/EC din 17 iunie 2008. Aceasta
reprezinta Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin.

Directiva stabileşte principiile comune, pe baza carora statele membre trebuie sa-si elaboreze
propriile strategii, in cooperare cu alte state membre şi ţari terţe, pentru a asigura o stare ecologica
buna a apelor marine de care sunt responsabile. Principalele scopuri ale acestei strategii sunt: a)
protejarea si restaurarea ecosistemelor marine din Europa, si b) asigurarea viabilitatii ecologice a
activitaţilor economice legate de mediul marin.

4.1. Strategii marine la nivel regional

29
Sursa: www.ecomagazin.ro

24
 Zona maritima europeana poate fi imparţita in patru regiuni, fiecare dintre ele avand in structura
anumite subregiuni. Aceste zone sunt: Marea Baltica, partea de nord-est a Oceanului Atlantic, Marea
Mediterana şi Marea Neagra. In fiecare regiune, şi, eventual, in fiecare subregiune, statele membre in
cauza trebuie sa işi desfasoare activitatile, in vederea atingerii unor scopuri similare cu cele ale ţarilor
terţe. Coordonandu-si actiunile, toate statele implicate beneficiaza de experienţa şi capacitaţile
organizaţiilor regionale existente.

In primul rand, statele membre trebuie sa evalueze atat starea ecologica a apelor, cat şi impactul
activitaţilor umane asupra mediului marin. Aceasta evaluare se refera la:

o o analiza a caracteristicilor esentiale ale acestor ape (caracteristici fizice şi chimice,

tipuri de habitat, populaţiile de animale şi plante, etc),
o o analiza a principalelor efecte şi amenintari asupra apelor marine, amenintari datorate
activitaţilor umane iresponsabile susceptibile sa afecteze caracteristicile apelor,

o o analiza economica şi sociala privind modul de utilizare a acestor ape,

o estimarea costului la care se ridica degradarea mediului marin.

Asadar, evaluarea iniţiala serveste la imbunataţirea cunoştinţelor despre apele europene;

culegerea informatiilor se realizeaza cu ajutorul instrumentelor deja utilizate pentru alte politici, cum
ar fi: GMES (Monitorizarea Globala pentru Mediu şi Securitate) şi programul numit INSPIRE
(Infrastructura pentru informaţii spaţiale din Europa).

Subliniem faptul ca statele membre trebuie sa stabileasca o stare ecologica buna a apelor pe baza
unor criterii bine definite, precum: biodiversitatea, prezenţa speciilor non-indigene, eutrofizarea,
schimbari in condiţiile hidrografice, concentraţiile de substante contaminate, cantitatea de deşeuri şi
poluarea fonica. Pe baza lucrarii de evaluare a apelor, statele membre trebuie sa defineasca
obiectivele şi indicatorii necesari, in scopul asigurarii unei stari ecologice bune.

In plus, statele membre au sarcina de a elabora un program de masuri specifice pentru atingerea
acestor obiective. Se intelege ca masurile aplicabile vor fi luate, tinandu-se seama de consecinţele
economice şi sociale. Mai mult decat atat, statele membre trebuie sa precizeze si motivele care au
impiedicat punerea vreunei masuri in aplicare (acţiune sau inacţiune a unui alt membru, caz de forţa
majora, etc.) Dar inainte de punerea masurilor in practica, acestea trebuie sa faca obiectul unei
analize de impact şi cost si al unor analize asupra posibilelor beneficii.

De asemenea, statele membre trebuie sa stabileasca programele de monitorizare pentru a evalua,

in mod regulat, statutul apelor pentru care sunt responsabile, precum şi pentru a evidentia eventualul
progres in ceea ce priveşte obiectivele stabilite. Potrivit Directivei, elementele-cheie ale strategiilor
sunt revizuite la fiecare şase ani, iar rapoartele interimare sunt intocmite la fiecare trei ani.

4.2. Un cadru comun pentru cooperarea

25
 Comisia Europeana garanteaza coerenţa acţiunilor intreprinse de catre statele membre. Acestea
din urma au obligatia sa prezinte Comisiei - la fiecare etapa de formulare a actiunilor - detalii cu
privire la elementele-cheie ale strategiilor lor. Aceasta informaţie este examinata de catre Comisie,
care poate indruma statele, in interesul asigurarii respectarii strategiei, dar si al pastrarii legaturii
stranse intre masurile propuse. Statele membre care se afla in aceeaşi regiune marina au
obligativitatea sa-si coordoneze propriile acţiuni. In acest sens, se recomanda utilizarea mecanismelor
de cooperare instituite prin convenţiile internaţionale existente. Organizaţiile internaţionale prevazute
de catre aceste convenţii pun in valoare know-how-ul lor- din punct de vedere ştiinţific şi tehnic -,
astfel incat sa fie extinsa cooperarea şi la ţarile terţe care sunt parţi. Comunitatea asigura dezvoltarea
relatiei atat intre sectoare, cat si intre politicile europene - cum ar fi politica comuna in domeniul
pescuitului -sau intre politicile maritime europene, cum este Directiva-cadru privind strategia pentru
mediul marin nr. 2008/56/EC din 17 iunie 2008

In concluzie, mediului marin este un patrimoniu deosebit de pretios. Dupa cum stim, marile şi
oceanele furnizeaza 99% din spaţiul disponibil de pe planeta, acopera 71% din suprafaţa Pamantului
şi reprezinta 90% din totalitatea biosferei. Procentajul demonstreaza faptul ca mediul marin conţine
mai multe diversitaţii biologice decat cele terestre şi ecosistemele de apa dulce. In consecinţa, mediul
marin este esenţial pentru viaţa de pe Pamant (in special ca principala sursa de oxigen) şi, totodata,
joaca un rol important in crearea climei şi influentarea conditiilor meteorologice. De asemenea,
mediul marin este influenteaza pozitiv prosperitatea economica, bunastarea sociala şi calitatea vieţii,
in general. De aceea, strategia mediului marin este una din cele şapte strategii tematice stabilite in cel
de-al şaselea program de acţiune pentru mediu, adoptat inca din anul 2002. 30

STUDIU DE CAZ DESPRE CAUZELE ALBIRII RECIFURILOR DE CORALI

30
Sursa: www.ecomagazin.ro

26
 Recifurile de corali sunt printre cele mai diverse ecosisteme de pe pamant. Coloniile de corali
sunt alcatuiti din mai multe animale mici numite polipi. Fiecare dintre aceste animale secreta un
material similar calcarului, astfel incat in jurul sau se formeaza, in timp, un schelet. Acest schelet,
bogat in carbonat de calciu, este invelit intr-un tesut moale cu forme variate si stralucitor coloarte. Pe
tot parcursul vieţii coralului, scheletul calcaros se divide şi creşte continuu. Laolalta, scheletele de
calcar formeaza recifurile de corali; acestia din urma aduc economiei mondiale un venit de 30
miliarde $ americani, anual (UNEP 2008).
Dar se sustine ca adevarata contributie pe care o au recifurile de corali la dezvolatarea
comunitatilor omenesti este mult mai mare; unele estimari - facute din punct de vedere ecologic şi
economic - plaseaza valoarea lor la suma de 375 miliarde $ americani. Aceasta se datoreaza faptului
ca recifurile de corali protejeaza insulele tropicale, reprezinta o sursa de venituri si de procurare a
produselor alimentare, ofera locuri de munca in industria alimentara şi cea de turism. In plus,
recifurile de corali aduc numeroase beneficii si economiilor multor ţari.
Cea mai spectaculoasa gradina de coralii vii - Marea Bariera de Corali - se intinde de-a lungul
coastei nord-estice a Australiei pe o suprafata de 2.010 km si a fost descoperita in secolul XVIII-lea
de catre capitanul englez James Cook.

Marea Bariera de Corali ne uimeste prin varietatea de forme si culori a recifului. Dar pentru a se
dezvolta si a-si pastra integitatea, aceasta are nevoie de conditii riguroase de mediu.

27
 Recifurile de corali apar in apele putin
adanci si calde ale marilor tropicale (21 - 30°
C), cum ar fi cele din jurul insulelor
Oceanului Pacific de Sud. Se intampla ca
recifurile de corali sa apara la adancime si in
ape a caror temperatura este cuprinsa intre 3
si 14° C, cum ar fi, de pilda fiordurile
norvegiene. Comunitaţile de corali din apa
rece traiesc solitar şi complet in intuneric. In
schimb, sunt foarte productive, bogate in
nutrienţi, ajuta zooplanctonul sa
supravieţuiasca, purifica apa ca urmare a
descompunerii animalelor si plantelor moarte. Pescuitul cu navoade mari şi procedeul de dragare sunt
o ameninţare serioasa pentru recifurile de corali din apele reci.
Recifurile de corali din apele calde traiesc in simbioza cu algele minuscule care, datorita
procesului de fotosinteza, furnizeaza polipilor portia zilnica de energie.
De asemenea, si intre corali şi alge exista o forma de convieţuire reciproc avantajoasa. Cele doua
specii sunt extrem de sensibile la schimbarile concentratiilor de sare sau ale substantelor nutritive din
apa marii, la temperaturile aflate la suprafaţa marii, precum si la radiaţiile ultraviolete. Principalele
ameninţari la adresa recifurilor de corali de la tropice sunt: substantele poluante provenite din zonele
de coasta, pescuitul excesiv, recoltarea scheletelor de calcar. Daca aceste practici nu vor fi reduse,
consecintele lor vor afecta distructiv in proportie de 50% Marea Bariera de Corali, astfel incat aceasta
va dispare, cu siguranta, in urmatorii 30-50 de ani.

Masuri de stavilire a impactului schimarilor climatice asupra recifurilor de corali

Efectele schimbarilor climatice asupra lumii coralilor sunt deja resimţite, dar inca nu este prea
tarziu pentru a salva recifurile de corali. Albirea coralilor este un semn ca lumea lor decade de stres
care se produce atunci cand termica, dar nu exista nici timp de pierdut pentru ca pragul de corali este
depaşita şi simbiotic alge (zooxanthellae) efectele incalzirii globale sunt deja simţit. pe care depind
coralii sunt expulzaţi. Pentru a salva coralii de la moarte prin albire, W.W.F. depune toate diligentele
pentru a se dovedi ca procesul de incalzire globala este factorul cu cele mai devastatoare efecte
asupra coralilor. Spre exemplu, in anul 1998, 16% din totalitatea coloniilor de corali din lume au
murit din aceasta cauza. De asemenea, in multe locuri de pe globul pamantesc procesul de albire a
coralilor isi face tot mai de simtita prezenta. S-a constatat ca aproape jumatate din numarul de corali
din Oceanul Indian de Vest a fost supusa acelorasi ameninţari existente in restul lumii. In Kenya, in
Maldive, Tanzania şi Golful Arabiei s-a pierdut 95% din speciile de corali care traiesc in ape putin
adanci.

28
 Este de aşteptat ca, tinand cont de nivelurile atinse in prezent de efectul de incalzire globala,
procesul de albire a coralilor sa devina un eveniment regulat de-a lungul urmatorilor 50 ani. Pentru a
prelungi viata recifurilor de corali, W.W.F. conlucreaza cu U.N.E.P. (2008), si sugereaza, totodata,
faptul ca recifurile de corali din lume sunt susceptibile de a disparea - in proportie de cel putin 80% -
daca factorii de decizie in domeniul ecologic nu se impun in scopul opunerii rezistentei la
amplificarea efectului de incalzire globala. Nu numai reducerea poluarii ar ajuta coloniile de corali sa
supravietuiasca, ci si eliminarea unor practici de pescuit, aplicate in mod abuziv si necorespunzator
sau, din contra, imbunatatirea metodelor de pescuit, bazate pe tehnica moderna.
E usor de inteles ca de pe urma disparitiei recifurilor de corali ar avea de suferit chiar si
industria turismului comunitatilor locale. In acest sens, se pune problema crearii unor arii protejate si
promovarea ecoturismului. Tot astfel,
s-ar pierde si o sursa importanta de aprovizionare cu peste a industriei alimentare.

Poluarea si pescuitul efectuat fara discernamant sunt doar doua dintre cauzele care pun in
pericol pestii cu care coralii isi duc viata in comun, servindu-se unii de altii pentru supravietuire.
Organizatia Workd Wide Fund a convins guvernul australian sa investeasca 375 milioane dolari
in luarea unor masuri de impiedicare a
poluarii. In timp ce in unele parti ale
lumi exista semne de recuperare a
coralilor afectati de albire, in alte parti
acestia sunt grav afectati de pescuitul
excesiv.

De asemenea, Workd Wide

Fund urmareste sa conserve Golful
Arabiei si sa recupereze multe dinte
locurile afectate ale Marii Coralilor,
care se invecineaza cu Marea Bariera
de Corali, de exemplu, cele din
Oceanul Indian de Vest sau parţi din
apropierea Indoneziei si Insulelor Filipine). Daca Malaezia, Indonezia, Filipine, Papua nu vor reduce
numarul cauzelor care duc la schimbarile climatice, fiind binecunoscute efectele acestora asupra
oceanelor lumii, se estimeaza ca Noua Guinee, Insulele Solomon, Fiji şi numai 5% din Marea Bariera
de Corali va ramane pana in 2050. In apele invecinate Australiei de Nord se gasesc 75% din speciile
de corali existente.
Alaturi de incalzirea globala, cauzata de ridicarea nivelului de dioxid de carbon eliberat in
atmosfera, si cresterea aciditatii apelor sunt direct raspunzatoate de distrugerea coloniiilor de corali.
Acidifierea ingreuneaza coralii sa-si dezvolte capacitatea de formare a scheletelor calcaroase.

Conform declaratiilor facute de reprezentantii unor universitati din intreaga lumea, cantitatea in
continua crestere a dioxidului de carbon din atmosfera este absorbita de oceane, ceea ce face ca
sistemul imunitar al animalelor sa fie afectat. In cazul in care nivelul dioxidului de carbon din
atmosfera se va mentine la fel pana in 2050, oceanele vor ajunge la un record de aciditate pentru
ultimele zeci de milioane de ani.

29
 S-a estimat ca 80% din apele Oceanului Arctic vor atinge
pana in anul 2060 un nivel de aciditate ce va fi coroziv pentru
scoici, vietuitoare vitale, pentru lantul trofic al oceanelor. La
fel de mult vor avea de suferit de pe urma acidifierii apei si
recifele de corali, intrucat acestea “se dizolva” in apa acida.

Iata care este concluzia unui raport publicat de WWF, in Conferinta mondiala despre oceane,
tinuta in Indonezia a.c.: Schimarea climei si poluarea risca sa distruga recifurile de corali si
ameninta 80% din resursele acvatice din Asia de Sud-Est.

Cu ocazia conferintei mondiale despre oceane, WWF a publicat un raport despre impactul
schimbarilor climatice din regiunea Triunghiului de corali (Asia de Sud-Est), care reprezinta 1% din
suprafata planetei. Zona, care acopera 6 tari - Indonezia, Filipine, Malaezia, Noua-Guinee, Insulele
Solomon si Timor), adapostesc 30% din totalitatea recifurilor de corali din lume, reprezinta 76% din
numarul total de corali ce construiesc recifurile si mai mult de 35% de specii de pesti de recif. De
asemenea, acesta zona din sud-estul Asiei si din Oceanul Pacific este principala zona de reproducere
a tonului.

Potrivit unui studiu efectuat de W.W.F., 40% din recifurile coraliene si amestecul de plante au
disparut deja, in decurs de 40 de ani. Defrisarea, degradarea calitatii apei, poluarea si exploatarea
pestelui au avut un impact considerabil asupra acestor ecosisteme vitale, amenintand numeroase
comunitati din Triunghiul de corali, precum si desfasurarea activitatilor specifice zonei.

Amenintarea climatica

W.W.F. lanseaza un avertisment care ne reaminteste ca recifurile de corali risca sa dispara in

totalitate daca nu se vor lua masuri urgente pentru a lupta impotriva incalzirii globale. Disparitia lor
este cauzata, in special, de schimbarile climatice, de aciditatea marilor - datorata cresterii emisiilor de
dioxid de carbon -, altitudinea nivelului marii. In aceeasi masura, vor fi amenintate 30-50 % de specii
de pesti care se adapostesc printre recifuri. Disparitia recifurilor va duce, bunaoara, la scaderea
resurselor de hrana din regiune cu cca 80%. Astfel, cele 100 de milioane de persone din zona vor fi
pe cale de a-si pierde mijloacele de subzistenta. Prin urmare, locuitorii coastei vor fi nevoiti sa se
deplaseze spre regiunile urbane si tari, precum Australia si Noua Zeelanda.

30
 Organizatia W.W.F. considera ca este imperios necesar ca tarile sa reduca emisiile de dioxid de
carbon de la 30 la 40 %, sa impiedice poluarea mediuluii inconjurator si sa limiteze pescuitul
intensiv.

Consolidarea protectiei Triunghiului de corali

In vederea consolidarii protectiei Triunghiului de corali, sefii  guvernelor din Filipine, Malaezia,

Noua-Guinee, Timorul de Est si din Insulele Solomon - reuniti in luna mai a.c. la Manado pentru
primul summit al initiativei Triunghiului de corali -, s-au angajat sa lupte impreuna pentru apararea
Triunghiului de corali, pentru amplasamentul zonelor marine protejate, dar si pentru anihilarea
pescuitului ilegal. Cu aceasta ocazie si Indonezia a anuntat crearea unui “sanctuar” de 3,9 miliane de
hectare, in Marea Savu.

Este salutar sprijinul financiar acordat planului ITC de catre O.N.G., de corpurile internationale
si de tari straine precum Australia. Obiectivul planului ITC consacrarea a 20 % din zonele de coasta
aferente Triunghilui de corali si transformarea acestora in zone maritime protejate, unde pescuitul va
fi reglementat in mod corspunzator.31

In urma nenumaratelor studii realizate in perioada 1969-2008, in cadrul carora au fost tinute sub
observatie 200 de recifuri, s-a demostrat ca multe tipuri complexe de corali au disparut deja din apa
Marii Caraibelor. Aceste specii complexe de corali au fost inlocuite cu exemplare mai simple, care
acopera aproape trei sferturi din zona in care se gasesc recife in Caraibe. Membrii echipei de
cercetatori au declarat ca cele mai mai mari schimbari s-au produs in ultimul deceniu.

Lipsa recifelor de corali se datoreaza si furtunilor, dar si valurilor puternice care nu pot fi tinute
departe de tarm. Coralii nu sunt afectati numai de schimbarile climei, ci si de anumite boli. De
exemplu, 90 % dintre coralii Elkhorn si Staghorn au fost ucisi de o boala in anul 1970.

Nu poate fi trecute neobservate cuvintele exprimate de Lorenzo Alvarez, din cadrul

Universitatii East Anglia: “Suntem de parere ca, in ultima perioada, declinul coralilor se datoreaza
schimbarilor climatice, insa contribuie si impactul pe care il are omul asupra mediului. Pe viitor, va
trebui sa ne schimbam comportamentul si sa reducem stresul pe care il provocam recifurilor”.

31
Sursa: www.ecomagazin.ro

31
 EPILOG

Pe paginile colorate in albastru-marin am asternut randuri-randuri despre imensitatea oceanelor

si a marilor, despre viata din adancuri. Pe acelasi fond de culoare am asternut si multe cuvinte despre
perspectivele folosirii uriaselor resurse de hrana si energie termica.
Tot astfel, am descris si lupta omului pentru cucerirea Lumii tacerii, fascinat fiind de tainele
sale. Totodata, am incercat sa folosim un stil clar si curgator, dand numeroase exemple despre
vietuitoarele marine, atat de minunate prin forma, coloritul sau felul lor de viata.

Marea -o sursa necontenita de inspiratie- a dat nastere unor exceptionale opere literare, artistice,
muzicale, tehnice, arhitectonice, etc. In plus, de numele marii se leaga numeroase stiinte si
indeletniciri.
In acelasi timp, marea a facut legatura intre popoare, dar a fost si scena confruntarilor dintre
acestea.
Folosindu-ne de cuvinte alese si de informatii bine intemeiate, am patruns in lumea vie a
Continentului albastru.
Oceanul planetar - tezaurul intregii umanitatii - fabrica trei sferturi din oxigenul necesar vietii pe
Terra, termoregleaza temperatura pe glob, ajuta omenirea sa infrunte criza alimentara, energetica si
de materii prime.

32
 „Cine stapaneste comertul pe mare,
stapaneste bogatiile lumii, deci lumea insasi.”

Walter Raleigh

C u p r i n s:

Capitolul I. Marea, un fenomen unic

1. Notiuni introductive
2. Caracterele Oceanului planetar
2.1 Trasaturi definitorii
2.2 Viata vegetala marina
2.3 Viata animala marina
3. Platoforma continentala

Capitolul II. Cercetarea Continentului albastru

1. Notiuni generale
2. Apa marii, sursa de materii prime pentru economie
3. Pescuitul maritim
4. Mineritul si prelucrarea apei
5. Energii
6. Marea si sanatatea

Capitolul III. Poluarea Continentului albastru

1. Notiuni generale
2. Principalii poluanti si efectele acestora asupra mediului marin
3. Transportul pe apa

33
Capitolul IV. Marea Neagra, o ramasita a Marii Sarmatice

1. Ziua Internationala a Marii Negre, 31 octombrie

2. Zona costiera a Romaniei

Capitolul V. Marea in viziunea Uniunii Europene

1. Noua forma a politicii maritime

2. Ziua maritima europeana, 20 mai
3. Masuri propuse de Uniunea Europeana pentru protejarea mediului
4. Strategie pentru mediul marin

Studiu de caz despre cauzele albirii recifurilor de corali

Bibliografie:

 Raymond Furon - Problema apei in lume, Editura Știintifica, Bucuresti, 1967;

 C.C. Antonescu - Marea, Biologie » Enciclopedia de buzunar, Editura Știintifica, Bucuresti,
1968;
 Prof. Ilie Manole - Continentul albastru, Colectia Știinta si tehnica pentru toti » Seria
Agricultura, Editura Ceres, Bucuresti, 1984;

 Revista Arborele Lumii ;

Alte surse de informare:

 www.mmediu.ro
 www.eu.europa.eu;
 www.infonews.ro;
 www.ecomagazin.ro;

34
Powered by http://www.referat.ro/

cel mai tare site cu referate

35