VIOLENTA IN SCOALA

Violenta umana este o tema a prezentului in multe tari, violenta sociala, ca si cea
interpersonala reprezinta argumente solide pentru dezvoltarea unor programe
educationale pentru a promova constientizarea acestui fenomen si a pleda pentru
mijloace nonviolente de interactiune si de reglare a vietii sociale.
Situatia generala ingrijoreaza, pentru ca violenta a devenit o tema cu care se
confrunta toate societatile, necesitand o luare de pozitie la nivelul intregului corp social
si dezvoltarea unor strategii de investigatie, prevenire si control.
Familia este mult discutata, cercetatorii din stiintele sociale acceptand ideea
schimbarii structurii si valorilor ei, ca si a degradarii climatului de securitate si refugiu cu
care este familia asociata in mod traditional. Modernitatea si conditia urbana au generat
noi forme de violenta si au provocat schimbari la nivelul valorilor si aspiratiilor indivizilor.
Conflictele datorate saraciei, dar si lipsei de educatie si de informatie genereaza
contexte de viata privata in care violenta este un comportament tolerat, chiar acceptat,
el fiind invatat de copii si reprodus ca modalitate esentiala, frecventa si fireasca de
comportament interpersonal.
Violenta este una dintre marile probleme ale lumii contemporane. !resa, scrisa
sau audiovizuala, informeaza in permanenta cu privire la manifestari diverse ale acestui
fenomen, de la formele cele mai agresive, precum razboaie ori crime terifiante, batai,
violuri, furturi, distrugeri de bunuri, si pana la cele mai putin socante "dar nu mai putin
vinovate#, cum ar fi violentele verbale. $n acest context, aparitia diferitelor forme de
violenta in mediul scolar pare aproape o fatalitate si devine, adesea, un lucru obisnuit,
cu care semenii coexista fara macar a se mai sesiza asupra pericolului. Chiar daca
reprezinta o problema delicata, luarea in stapanire a fenomenului violentei nu se poate
face decat daca ii sunt cunoscute cauzele,originile,formele de manifestare si
posibilitatile de prevenire. !roblema violentei in scoala poate si trebuie sa devina o
tema de reflectie pentru toti cei implicati in actul educational. Cu atat mai mult cu cat
scoala dispune, credem, de importante resurse pentru a concepe programe de
prevenire a violentei si pentru a rupe cercul vicios al violentei in mediul scolar.
%efinirea violentei s&a dovedit a fi o incercare extrem de dificila. 'cest fapt se
explica prin complexitatea fenomenului, dar si prin marea diversitate a formelor sale de
manifestare. (u in ultimul rand, dificultatea a aparut si din cauza asocierii si, uneori,
chiar a confundarii violentei cu agrasivitatea. Specialistii domeniului au facut insa o
serie de delimitari intre cele doua concepte, care se cuvin mentionate.
)ermenul de agresivitate vine din latinescul adgradior, care inseamna a merge
catre*, si a evoluat apoi in agredire , ce semnifica a merge catre * cu un spirit
belicos, cu tendinta de a ataca. $n sens etimologic, notiunea de agrasivitate trimite la o
potentialitate individuala, la capacitatea de a infrunta un obstacol, de a se confrunta cu
altul si a nu da inapoi in caz de dificultate.
Ca multe alte comportamente sociale complexe, agresivitatea este dobandita
prin invatarea sociala. !rocesul de socializare inseamna si achizitia de raspunsuri
agresive, fie prin invatare directa + acordarea de recompense sau pedepse unor
comportamente & , fie mai ales prin observarea conduitelor si a consecintelor lor la altii.
,xperimentele psihologului american 'lbert -andura si ale colaboratorilor sai "./01# au
1
demonstrat rolul adultului ca model in insusirea comportamentului agrasiv la copii.
%upa ce au vazut cum un adult agreseaza o papusa sau se joaca linistit cu ea, copiii au
fost pusi in situatia de a avae ei insisi de&a face cu o serie de jucarii, printre care si
papusa respectiva. Cei ce au asistat la un comportament agresiv din partea adultului s&
au comportat si ei agresiv. Mai mult, s&a observat ca agresivitatea a crescut atunci
cand2 modelul a fost recompensat3 modelul a fost de acelasi sex cu respectivul copil3
modelul a avut inainte legaturi intense cu copilul "prieten de familie, invatator etc.#.
'stfel incat, chiar daca nu sunt educati expres in a fi agresivi + in multe culturi acest
lucru se intampla &, copiii invata din experienta proprie prin reintarire sau imita
persoanele semnificative si4sau autoritare.
!sihologii sociali insista ca agresivitatea dobandita social nu inseamna doar
tendinta de a raspunde ostil la interactiunile neplacute. Mediul familial, grupul de
similaritate din cartier sau din scoala, mass&media constituie cadre psihosociale de
achizitionare a unor scenarii de agresivitate , care sunt sustinute de structuri de
cunoastere si evaluare "perceptii, atitudini, credinte normative# ce trimit la
comportamente agresive. Fiintele umane invata de mici cum sa perceapa, sa
interpreteze, sa judece si sa raspunda la stimuli ce vin din mediul fizic si social. $ncet&
incet se cristalizeaza scenarii mental&comportamentale, care, invatate si folosite
frecvent, pot capata in timp caracter automatizat, ca deprinderi "habitusuri#. Studiile
longitudinale arata ca asemenea structuri cognitiv&comportamentale de agresivitate
incep sa se intareasca in jurul varstei de 5&/ ani si se consolideaza continuu pana la
maturitate.
%intr&o alta perspectiva, partizanii caracterului dobandit al agresivitatii sustin ca
aceasta survine in functie de context si este un raspuns al individului la conditiile de
mediu. $n acest sens, cea mai cunoscuta teorie este cea formulata de cercetatorul
american de la universitatea 6ale, john %ollard, si de colaboratorii sai, care explica
natura comportamentelor agresive prin ipoteza frustrare-agresiune. !entru ei,
agresivitatea este intotdeauna o consecinta a frustrarii si orice frustrare antreneaza o
forma de agresivitate. $ntensitatea raspunsului agresiv este proportionala cu cea a
frustrarii. %aca raspunsul direct nu este posibil, reactia poate imbraca trei forme2
inhibitia, redirectionarea "deplasarea# catre o alta tinta, catharsisul. Chiar daca teoria lui
%ollard a fost supusa unor critici serioase insistandu&se pe faptul ca exagereaza
legatura frustrare&agresivitate, frustrarea ramane una dintre cele mai importante surse
ale agresivitatii.
(otiunea de violenta este discutata in relatie cu cea de agresivitate. 7adacina
latina a termenului violenta este vis , care inseamna forta si care trimite la ideea de
putere, de dominatie, de utilizare a superioritatii fizice, deci a fortei, asupra altuia.
,xista numeroase definitii ale violentei. ,ric %ebarbieux ".//02 89&80#, specialist
in problematica violentei in mediul scolar, ofera o definitie prin care se surprinde
ansamblul fenomenului violentei2 Violenta este dezorganizarea brutala sau continua a
unui sistem personal, colectiv sau social si care se traduce printr&o pierdere a
integritatii, ce poate fi fizica, psihica sau materiala. 'ceasta dezorganizare poate sa se
opereze prin agresiune, prin utilizarea fortei, constient sau inconstient, insa poate exista
si violenta doar din punctul de vedere al victimei, fara ca agresorul sa aiba intentia de a
face rau.
2
Majoritatea analizelor privilegiaza ideea ca agresivitatea tine mai mult de instinct,
in timp ce violenta tine mai mult de cultura, de educatie, de context.
$storic si cultural, violenta este o notiune relativa, dependenta de codurile sociale,
juridice si politice ale societatii in care se manifesta. $n absenta unei definitii precise a
violentei, unii autori cred ca este mai potrivit un inventar al faptelor violente. (umai ca
faptele brute, private de semnificatia lor sociala, nu spun nimic. Clarificarea unui fapt ca
fiind violent depinde de conventiile sociale in vigoare. Multa vreme, de pilda, corectia
fizica pe care parintii o aplicau copiilor era considerata un lucru firesc, ce face parte din
actul educational. %e asemenea, sunt populatii, comunitati care aproape ca nu cunosc
agresivitatea, in timp ce altele se manifesta destul de agresiv.
$n mod traditional, scoala este locul de producere si transmitere a cunoasterii, de
formare a competentelor cognitive, de intelegere a sensului vietii si a lumii care ne
inconjoara, de intelegere a raporturilor cu ceilalti si cu noi insine. Misiunea scolii nu este
doar de a pregati forta de munca. Scoala trebuie sa profileze caractere, sa&$ educe
tanarului placerea de a invata, dorinta de a reusi si de a face fata schimbarilor de pe
piata muncii.
$n acest context, a vorbi despre violenta acolo unde ne asteptam sa gasim cele
mai bune conditii pentru formarea si dezvoltarea armonioasa a personalitatii poate
parea un fapt cel putin neverosimil. $n ultimii ani, violenta in randul minorilor a constituit
subiectul a numeroase dezbateri mediatice. )otusi, cunostintele noastre in acest
domeniu sunt destul de lacunare. Singurele date certe provin din statisticile Ministerului
de $nterne si ele vizeaza diferite tipuri de infractiuni comise de minori2 omoruri, tentative
de omor, vatamari corporale grave, violuri, furturi, talharii.
Violenta scolara este asociata, in general, cu zonele urbane dificile, cu periferiile,
acolo unde saracia este la ea acasa. %e aceea, atunci cand se vorbeste despre violenta
in scoala, se considera drept surse favorizante factorii exteriori ai scolii2 mediul familial,
mediul social, ca si factori ce tin de individ, de personalitatea lui.
Mediul familial reprezinta, credem, cea mai importanta sursa a agresivitatii
elevilor. Multi dintre copiii care prezinta un profil agresiv provin din familii dezorganizate,
au experienta divortului parintilor si traiesc in familii monoparentale. ,chilibrul familial
este perturbat si de criza locurilor de munca, de somajul ce&$ atinge pe foarte multi
parinti. !arintii sunt confruntati cu numeroase dificultati materiale, dar si psihologice,
pentru ca au sentimentul devalorizarii, al esecului. $n aceste conditii, ei nu mai sunt sau
sunt putin disponibili pentru copiii lor. !e acest fundal apar apoi probleme familiale
foarte grave care&i afecteaza profund pe copii2 violenta intrafamiliala, consumul de
alcool, abuzarea copilului, neglijenta, la care se adauga si importante carente
educationale + lipsa de dialog, de afectiune, inconstanta in cerintele formulate fata de
copil "treceri de la o extrema la alta, de la o permisivitate exagerata la restrictii foarte
dure#, utilizarea mijloacelor violente de sanctionare a copilului pe motiv ca bataia&i
rupta di rai. Sunt si parinti care privilegiaza in mod exagerat relatia afectiva in
detrimentul rolului educativ pe care ar trebui sa&l aiba in raporturile cu copiii lor2 nu le
impun nici un fel de interdictii, de reguli, emit putine exigente si cauta sa evite
conflictele. 'ceasta absenta cvasitotala a constrangerilor "in afara scolii# il va determina
pe elev sa adopte in scoala comportamente de refuz a exigentelor profesorilor.
:a randul sau, mediul social contine numeroase surse de natura sa induca, sa
stimuleze si sa intretina violenta scolara2 situatia economica, slabiciunea mecanismelor
3
de control social, inegalitatile sociale, criza valorilor morale, mass&media,
disfunctionalitati la nivelul factorilor responsabili cu educatia tinerilor, lipsa de cooperare
a institutiilor implicate in educatie. !entru fostele tari comuniste, conjunctura economica
si sociala provoaca anumite confuzii in randul tinerilor, care incep sa se indoiasca de
eficacitatea scolii, de utilitatea stiintei. s$ aceasta cu atat mai mult cu cat constata ca
scoala nu ii asigura insertia profesionala. Valorile traditionale vehiculate in scoala +
munca, meritul, efortul + cunosc o eroziune vizibila. ;n mediu social in criza "criza
locurilor de munca, criza familiei, criza valorilor# afecteaza profund dezvoltarea
personalitatii copilului.
)rasaturile de personalitate ale elevului sunt si ele intr&o stransa corelatie cu
comportamentele violente, la acestea adaugandu&se problemele specifice varstei
adolescentei.
'dolescenta este o perioada de transformari profunde pe plan fizic, psihic si
social. 'cum adolescentul este fericit, se simte bine bine in pielea sa si doua ore mai
tarziu este trist, deprimat, descurajat. 'deseori, el oscileaza intre sentimentul de putere,
de forta si sentimentul de indoiala, de descurajare, de scadere a stimei de sine. !entru
a se apara de aceste emotii, adolescentii dezvolta reactii de provocare, de agresivitate,
de opozitie fata de parinti si profesori.
$n aceasta perioada atat de dificila, dialogul parinti&copii si profesor&elev este
absolut necesar. 'dolescentul doreste sa fie inteles, are nevoie de dragoste, de
securitate afectiva dar, de cele mai multe ori, el nu recunoaste si nu exprima acest
lucru. (u intamplator se afirma ca violenta scolara pleaca, in primul rand, de la un
deficit de comunicare. ' lupta contra violentelor scolare inseamna a ameliora calitatea
relatiilor si a comunicarii intre toate persoanele angrenate in actul educational.
Scoala insasi poate reprezenta o sursa a unor forme de violenta scolare si acest
lucru trebuie luat in considerare in conceperea diferitelor programe de prevenire si
stapanire a violentei.
Scoala este un loc unde elevii se instruiesc, invata, dar este si un loc unde se
stabilesc relatii, se promoveaza modele, valori, se creeaza conditii pentru dezvoltarea
cognitiva, afectiva si morala a copilului. Clasa scolara constituie un grup ai carui
membrii depind unii de altii, fiind supusi unei miscari de influentare reciproca ce
determina echilibrul functional al campului educational. Fiecare grup cere de la membrii
sai diferite forme de comportament. $nsusi actul predarii&invatarii este un proces
relational, iar gestiunea acestor relatii se inscrie in ceea ce unii autori numesc
managementul clasei scolare, si anume setul de de activitati prin intermediul carora
profesorul promoveaza comportamentul adecvat al elevului si elimina comportamentul
inadecvat, dezvolta relatii personale bune si un climat socio&emotional pozitiv in clasa,
stabileste si mentine o organizare eficienta si productiva a clasei"<eber#.
Comportamentele violente ale elevului isi pot avea originea si intr&un
management defectuos al clasei scolare, mai exact intr&o lipsa de adaptare a practicilor
educationale la o populatie scolara considerabil schimbata. Se afirma ca prima dorinta a
formatorului este aceea de a exercita o putere. %and curs acestei dorinte inconstiente,
profesorul poate influenta negativ relatia cu elevul, deoarece va cauta sa&l mentina intr&
o situatie de dependenta, de subordonare neconditionata. !entru aceasta, profesorul
poate recurge la diferite modalitati de coercitie, descurajand astfel formarea unor
personalitati autonome, independente, ca urmare, in grupurile conduse autoritar, se
4
acumuleaza tensiuni, frustrari, ce determina comportamente agresive, ostilitati intre
membrii grupului, in timp ce fata de lider se manifesta o atitudine de supunere.
7elatia de autoritate influenteaza si tipul de comunicare. %e cele mai multe ori,
comunicarea este lateralizata, adica profesorul e cel care emite si care monopolizeaza
comunicarea, iar elevul ramane doar un receptor pasiv. Comunicarea intre elevi in
cadrul unor grupuri de lucru este destul de restransa, iar opiniile elevilor cu privire la
viata clasei sunt prea putin luate in considerare. (evoia de expresie si de comunicare e
o nevoie fundamentala a oricarui individ, iar grupul scolar este un loc privilegiat de
satisfacere a acestor nevoi. (esatisfacerea lor antreneaza inevitabil o frustrare ce se va
traduce prin comportamente agresive.
Si alte componente ale atitudinii profesorului fata de elevi pot genera situatii
conflictuale ori comportamente violente ale elevilor. ;nii profesori adopta o atitudine de
ignorare dispretuitoare a elevilor, corelata cu tendinta de evaluare a lor in termeni
constant negativi si depreciativi. $ndiferenta profesorilor este cea mai importanta
manifestare a dispretului fata de elevi. Sunt numerosi elevii care sufera ca urmare a
acestor judecati negative ale profesorului, pentru ca ele vin sa intareasca propriul lor
sentiment de indoiala, de descurajare, de lipsa de incredere in fortele proprii. 'cest
dispret, o data interiorizat, poate antrena un ansamblu de consecinte in plan
comportamental2 lipsa de comunicare, pasivitatea la lectie, indiferenta sau, dimpotriva,
perturbarea lectiilor, dezvoltarea unor atitudini ostile, provocatoare.
%e multe ori, in mod inconstient, profesorul introduce diferentieri intre elevi in
functie de performanta atinsa. 'stfel de diferentieri se traduc in atitudini ale profesorului
care ii defavorizeaza pe elevii cu realizari mai modeste.
'ceasta atitudine a profesorului poate determina din partea elevilor sustragerea
de la activitati, indiferenta fata de ceea ce se intampla in clasa, absenteismul, refuzul de
a&si face temele, violentele verbale fata de colegi si chiar fata de profesori,
comportamente agresive. ,levul aflat in situatia de esec si care este pus de
nenumarate ori in fta unor sarcini de invatare pe care nu le poate rezolva traieste o
angoasa profunda. ,levul sufera pentru ca si&a deceptionat parintii si profesorii, pentru
ca este dispretuit de colegi, isi pierde stima de sine, increderea in capacitatea de a reusi
chiar si in domeniile in care nu se afla in situatia de esec.acesta este momentul in care
pot sa apara conduitele violente ce se traduc prin2 depresie, spirit de revansa si
revalorizare, manifestari de provocare, dispret reorientat catre altii, lipsa de interes fata
de viata in general. $n contextul actual, esecul scolar devine repede sinonim cu esecul
in viata. 'ceasta situatie il raneste pe individ, ii afecteaza imaginea pe care o are
despre propri valoare si, de aceea, el incearca sa&si ia revansa intr&un fel.
(u in ultimul rand, modul in care profesorul distribuie sanctiunile, abuzul de
masuri disciplinare, de pedepse, influenteaza climatul si calitatea vietii scolare.orice
profesor stie ca pedeapsa, ca remediu, nu are efecte pozitive decat in mod
circumstantial si pe termen scurt. %e cele mai multe ori, ea produce reactii emotionale
negative, creeaza tensiuni, anxietate, frustrari, conflicte si deteriorarea relatiilor
profesor&elev. !entru ca o sanctiune sa fie eficace, ea trebuie sa aiba un sens, sa fie
integrata intr&un sistem coerent care leaga respectarea regulilor, a normelor scolare de
natura actului comis si de tipul de sanctiune. Sanctiunea trebuie sa se alfle intr&un
raport logic cu actul sanctionat.
5
Fenomenul violentei scolare trebuie analizat in contextul aparitiei lui. Scoala
poate juca un rol important in prevenirea violentei scolare. Si asta nu numai in conditiile
in care sursele violentelor sunt in mediul scolar, ci si in situatia in care sursele se afla in
exteriorul scolii.
!entru ca scoala sa isi asume acest rol de prevenire si de stapanire a
fenomenului violentei, prima investitie trebuie facuta in domeniul formarii profesorilor.
)rebuie sa recunoastem ca, atat in cadrul formarii initiale, cat si al formarii continue,
atentia este concentrata asupra lucrului cu clasele de elevi fara probleme. Se discuta
mult prea putin despre modalitatile de abordare a claselor dificile. ,ste nevoie de o
formare specifica, in masura sa permita satisfacerea cerintelor elevilor cu probleme.
(u putem astepta pasivi ca problemele sa se rezolve de la sine. %e exemplu, in
conditiile unui mediu familial instabil, tensionat, conflictual, scoala poate reprezenta
pentru elev o a doua sansa.
!entru a face fata lucrului cu clase sau elevi dificili trebuie sa se tina seama de
urmatoarele obiective2
observarea cu atentie a comportamentului elevilor pentru o mai buna intelegere a
cauzelor actelor de violenta3
dezvoltarea mijloacelor de comunicare cu elevii si stabilirea unor relatii de incredere3
dezvoltarea parteneriatului scoala&familie3
colaborarea cu specialistii din cadrul scolii "psihologul scolar, asistentul social#.
Multe dintre comportamentele violente ale elevilor se manifesta ca o
transgresiune a regulilor scolare. Clasa este o microsocietate a carei functionare
necesita stabilirea unor reguli clare ce se cer respectate de toti membrii grupului
scolar. 'nsamblul regulilor dominante dintr&o clasa caracterizeaza comportamentele
dezirabile ale elevului si corelativul sau negativ, comportamentul indezirabil.
7espectarea regulilor este o conditie a socializarii, care inseamna a invata sa
traiasca impreuna in relatii de respect reciproc, excluzand violenta. 7egulile scolare
vizeaza tinuta, efectuarea temelor, prezenta la cursuri, dar sunt si reguli de civilitate
ce au in vedere limbajul folosit, modalitatile de adresare, respectul fata de celalalt,
pastrarea bunurilor scolare, toleranta, solidaritatea, intr&un cuvant maniera de a te
comporta astfel incat viata in colectivitate sa fie cat mai agreabila.
7egulile pot fi impuse de catre profesor sau sunt negociate cu elevii. 'cestia
accepta mai usor regulile al caror sens este transparent, iar daca scoala este un loc
de invatare a democratiei, atunci aceasta presupune ca si elevii sa participe la
eleborarea regulilor civilitatii scolare2 intr&o democratie, cetateanul nu este numai cel
care se supune legii, ci si cel care o elaboreaza, alaturi de altii=
Bibliografie:
6
-anciu, %., 7adulescu, S.M., Voicu, M., Introducere in sociologia deviantei,
-ucuresti, ,ditura Stiintifica si ,nciclopedica, ./59.
Chelcea, S., $lut, !. "coord.#, Enciclopedie de psihosociologie, -ucuresti, ,ditura
,conomica, >??1.
$lut, !., Valori atitudini si comportamente sociale + Teme actuale de
psihosociologie, $asi, editura !olirom, >??8, p..?@&.>>.
:iiceanu, '., Violenta umana: o neliniste a societatii contemporane, in Ferreol,
A., (eculau, '. "coord.#, Violenta Aspecte psihosociale, $asi, editura !olirom, >??1,
p.8@&9@.
Mitrofan, (., Agresivitatea, in (eculau, '."coord.#, Psihologie sociala, $asi,
,ditura !olirom, .//0, p. 8>@&81@.
Salavastru, %., Violenta in mediul scolar, in Ferreol, A., (eculau, '. "coord.#,
Violenta Aspecte psihosociale, $asi, editura !olirom, >??1, p.../&.1@.
7