EFECTUL PLACEBO

Definitii:
Notiunea ''placebo cunoaste o evolutie indelungata datand inca din antichitate, cand
verbul ''placere'' insemna ''a face voia''.
Prima sa consemnare: ''HOOPER'S MEDICAL DICTIONARY' (1811), termenul
placebo fiind definit ca orice medicament prescris in scopul de a-i face placere
bolnavului mai degraba decat a-i fi util.
Pentru a distinge obiectiv natura fenomenului placebo este necesara o delimitare
semantica
Placebo este o substanta de forma farmaceutica, fara actiune farmacodinamica, dar
folosita in medicina clinica in scop terapeutic sau de control al eficientei terapeutice a
unor produse farmaceutice;
Fenomenul placebo cuprinde ansamblul modificarilor psihologice sau psihofiziologice
pe care le prezinta bolnavul si intr-o oarecare masura medicul, in legatura cu utilizarea
clinica a unei substante placebo
Opusul: fenomenul nocebo
Efectul placebo
Efectul placebo consta in manifestarile clinice care apar la un bolnav sau la o persoana
sanatoasa careia i s-a administrat, in scop terapeutic sau experimental, o substanta
neutra din punct de vedere farmacodinamic
FACTORI CE INFLUENEAZ EFECTUL PLACEBO
Structura de baza a personalitatii bolnavului poate fi considerata ca factor primordial
Anumite trasaturi de personalitate cum ar fi extroversia, sociofilia, sugestibilitatea,
coreleaza cu un grad inalt de receptivitate la placebo
Introversia, rigiditatea, sociofobia, neincrederea, susceptibilitatea se opun aparitiei
efectului placebo
Sexul feminin raspunde pozitiv mai intens la efectul placebo
Copiii si tinerii prezinta raspunsuri foarte slabe la acest efect
La varsta a treia, efectul placebo prezinta un camp favorabil de dezvoltare
Indiferent de varsta si de investitia afectiva a relatiei cu medicul sau a medicatie,
efectul placebo cunoaste o diminuare, cu fiecare noua administrare.
Vechimea bolii si istoria ei terapeutica: o boala mai recenta, cu evolutie mai scurta
este mai sensibila la placebo
Modul si calea de administrare ca si forma de prezentare a substantei neutre contribuie
in mod semnificativ la obtinerea efectului placebo si, ca in cazul substantelor active,
forma farmaceutica potenteaza efectul specific, prin intermediul fenomenului placebo
Formele cu administrare parenterala dezvolta un efect mai amplu decat cele cu
administrare perorala;
Produsele cu administrare intravenoasa sunt mai eficace sub aspect placebo decat cele
cu administrare intramusculara;
Produsele placebo colorate sunt mai eficace decat cele albe;
Substantele placebo sapide, eventual amare, au un efect mai mare decat cele nonsapide
Este foarte importanta atitudinea medicului in cursul administrarii medicamentului,
relatia terapeutica, dar si personalitatea acestuia
Acest fapt ne permite sa afirmam ca fiecare medicament pastreaza un efect placebo, a
carui stralucire si durata sunt mentinute de forte psihologice manuite de medic

Factorii de care depinde fenomenul Placebo sunt:
Bolnavul studiile au artat c unele persoane rspund prin manifestri clinice la
administrarea unor substane neutre (persoanele placebosensibile sau placeboreactive
reprezint 1/3 din totalul populaiei). Alte persoane nu prezint nici un fel de
manifestri clinice la administrarea substanelor Placebo, ele fiind numite persoane
placebononreactive i reprezint 2/3 din populaie.
n cazul persoanelor ce rspund la substanele Placebo, unele reacioneaz favorabil, n sensul
c se simt bine, alte reacioneaz negativ. Diferenele dintre persoane nu sunt neaprat
structurale, nu in de structurile de personalitate ci sunt conjuncturale (o persoan poate fi
placeboreactiv ntr-o zi i placebononreactiv peste cteva sptmni sau invers). Totui,
prin administrarea unor tehnici proiective i a unor teste de personalitate s-a constatat c
trsturi de personalitate cum ar fi: extroversia, sociofilia, sugestibilitatea, conformismul,
coreleaz cu un grad crescut de reactivitate la substanele Placebo, n timp ce alte trsturi ca:
introversia, sociofobia, rigiditatea, suscepti-bilitatea i nencrederea se opun apariiei
fenomenului Placebo, corelnd cu apariia unor reacii nonplacebo.
S-a demonstrat c femeile rspund pozitiv, mai intens i n numr mai mare dect brbaii.
Copiii i adolescenii rspund mai puin la fenomenul Placebo, pentru c apariia acestui
fenomen se bazeaz pe ncrederea pacientului n pregtirea profesional a medicului. De
aceea fenomenul se manifest frecvent la persoanele vrstnice. Indiferent de vrsta
pacientului i de investiia sa afectiv n medic i medicament, efectul Placebo cunoate o
diminuare progresiv cu fiecare nou administrare.
Boala cercetrile au demonstrat c efectul vizeaz indirect boala, substanele
acionnd asupra simptomelor i nu asupra etiopatogenezei.
n afeciunile cu un grad mai mare de subiectivitate, adic n afeciunile psihogene,
substanele Placebo obin efecte mai bune iar n afeciunile cu un nivel mai ncet de
organicitate efectul este redus. Cea mai mare frecven de reacie se ntlnete n cazul
durerilor (cefalee, miolgii) care sunt reversibile. Beneficiul produs n cazul durerilor de o
substan Placebo este echivalent cu efectul unui analgezic.
n psihopatologie procentul cel mai mare de ameliorare prin fenomenul Placebo se
nregistreaz n manifestrile somatoforme hipocondrice i n simptome ca: anxietatea,
depresia exogen, insomnia i astenia. n general ntreaga fenomenologie neurotic se poate
ameliora prin administrarea substanelor Placebo, cu amendamentul c n patologia neurotic
efectul Placebo este invers proporional cu intensitatea manifestrilor clinice, cu durata bolii i
cu cantitatea de medicamente primite anterior. Efectul Placebo este mai intens n cazul
nevrozelor dect n cel al psihozelor. n cadrul nevrozelor, fenomenul se manifest mai intens
n nevroze mai puin structurate, cum ar fi cel anxios-depresive i mai slab n nevrozele
cronice de lung durat i n nevroze structurate (nevrozele conversive).
Terapeutul i relaia sa cu pacientul o relaie pozitiv ntre cei doi ntrete efectul
Placebo i invers. Efectul terapeutic al substanei depinde nu numai de ncrederea
pacientului n medicamente ci i de ncrederea medicului n substana administrat.
Forma farmaceutic a medicamentului
Indicatiile terapiei placebo:
o Cazuri care beneficiaza de o relatie excelenta medic-pacient
o Simptomele bolii nu pot fi tratate cu medicamente active sau aplicarea acestora
are efecte echivalente
o Situatii in care se urmareste sevrajul unui medicament care dupa ce si-a
indeplinit rolul terapeutic nu mai este necesar dar s-a instalat o dependenta
o Situatii care necesita scaderea dozelor unui medicament activ dar cu efecte
secundare importante
o Situatii in care e absent substratul organic al unor simptome zgomotoase

Dependenta medicamentoasa
Anual, sute de mii de persoane sunt spitalizate in urma consumului excesiv de medicamente.
La fel ca si alcoolul, tutunul sau drogurile, medicamentele psihotrope (antidepresivele,
somniferele) actioneaza asupra creierului modificand comportamentul persoanelor care le
consuma.
Intrucat problemele de natura psihica sunt persistente in timp, oamenii tind sa nu isi schimbe
medicamentele si sa le ia constant pe cele prescrise anterior. Acest lucru duce la o toleranta
crescuta a corpului la agentii activi din medicamente. Mai departe, ei simt nevoia sa isi
mareasca dozele din ce in ce mai mult, iar daca nu urmeaza un tratament pentru a-si indeparta
problema, risca sa ajunga la stadiul de supradoza.
Simptomele dependentei:
1. Incapacitatea de a rezista fara medicamente - persoana respectiva simte ca nu mai poate sa
adoarma fara sedative, nu face fata stresului de peste zi fara o pastila ,,minune", nu mai are
incredere in capacitatile propriului organism si nu si-l poate controla.
2. Anxietate - in cazul absentei pastilelor: daca nu si-a luat pastila ca de obicei, persoana
dependenta devine anxioasa, agitata, nelinistita. Ea este obsedata de ideea ca trebuie sa isi
faca rost cat mai repede de medicament.
3. Sentimentul pierderii controlului - acesta se manifesta atat in absenta medicamentelor cat si
in timpul consumului.
Medicamentele adresate sanatatii psihice au efecte terapeutice reale insa riscul ca o
administrare simpla si terapeutica sa se transforme intr-una nociva, toxica, este foarte mare.
Asa ca, specialistii recomanda sa nu se consume medicamente decat sub supravegherea unui
medic.
Automedicatia
Automedicatia este o practica destul de frecventa in ziua de azi si reprezinta tratarea
problemelor de sanatate cu medicamente destinate special acestui scop, fara supravegherea
unui medic.
Vorbim de automedicatie si in momentul in care un pacient interpreteaza dupa bunul plac
tratamentul care i-a fost prescris, intrerupandu-l inainte de termenul precizat de medic sau
modificand dozele si modul de administrare, ori luand chiar alte medicamente decat cele
prescrise de medic.
Automedicatia este o practica obisnuita omului atunci cand este vorba de o migrena, tuse sau
durere in gat sau cand apar boli de sezon (viroze respiratorii sau sindroame gripale). Nu exista
niciun pericol atata timp cat pacientul isi administreaza medicamentul care i-a fost prescris,
problemele pot aparea in momentul in care pacientul se afla sub un alt tratament, pentru ca pot
exista interactiuni intre cele doua tipuri de medicatie cu efecte negative asupra organismului.