Stalin si puterea politica

Reprezentant al extremei stangi, Stalin a lasat in urma sa o istorie a comunismului in esenta sa

cea mai pura, abordand un regim autoritar si dominand viata politica socialista. Se poate afirma
faptul ca perioada anilor 1924 si 1964 a fost marcata de personalitatea lui Stalin cat acesta a fost
in viata si din 1953, data mortii sale, de umbra aruncata de el. In ultimii treizeci de ani ai vietii,
imaginea lui Stalin a capatat proportii eroice in ochii poporului sovietic , acesta autoprezentandu-
se drept mostenitor al lui Lenin, creatorul unei economii moderne, nimicitor al dusmanilor
interni ai patriei, luptatorul care a condus natiunea la victorie asupra fascismului si liderul care
si-a indrumat biruitor tara era nucleara.
Stalin a obtinut puterea politica in 1929, odata cu victoria lui asupra bolsevicilor de stanga si
dreapta. In continuare el a trecut la consolidarea acestei puteri pana la absolutism, printr-o serie
de epurari care au continuat pana la moartea lui din anul 1953.
In teorie, epurarile erau un mijloc de a conserva si purifica partidul comunist si statul sovietic,
dar in practica functionau prin retrogradarea si inlocuirea membrilor de partid si oficialilor ale
caror idei si comportari erau considerate de Stalin o amenintare la adresa propriei lui autoritati.
Controlul detinut de el asupra masinariei de partid si guvern si nu atat alte posturi detinute in
fruntea statului, i-a oferit lui Stalin posibilitatea sa foloseasca epurarile efectiv ca instrument
devastator al exercitarii autoritatii politice.
Epurarile staliniste incepute in 1934 n-au fost un fenomen fara precedent. In timpul deceniului
trei zeci de mii de anticomunisti fusesera calificati de autoritati drept nationalisti burghezi sau
aripa de stanga antibolsevica si au fost inchisi in lagare de munca fortata. Stalin voia sa ia
masuri ferme impotriva celor pe care ii invinsese, dar a fost impiedicat de la aceasta de alti
membri ai biroului politic.

Este o coincidenta interesanta faptul ca la fel cum recrutarea leninista netezise calea lui Stalin
spre putere cu zece ani inainte tot astfel in 1934 reusita epurarilor a fost cu mult ajutata de o
recenta schimbare semnificativa a compozitiei partidului. In timpul celor trei ani anteriori
evenimentului, PCUS recrutase in randurile sale un numar mare de muncitori calificati si
directori industriali decat oricand inainte de 1917. Stalin a incurajat acest fenomen ca pe un
mijloc de a intari legetura dintre partid si cei direct responsabili de punerea in practica a primului
plan cincinal, ceea ce a avut ca rezultat intrarea in PCUS a unui numar considerabil de membri
care erau mai degraba orientate spre a face cariera decat erau motivate politic. Constienti ca noile
lor privilegii si perspective unei slujbe mai inalte erau consecinta directa a patronajului exercitat
de Stalin, asemenea membri erau mai mult decat dornici sa sustine eliminarea elementelor
antistaliniste din partid.