3.

Legislatia - cadru
3.2. Legea audiovizualului
Recomandarea (2000) 23 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei cu privire la independenta si functiile
autoritatilor de reglementare a sectorului radiodifuziunii contine un sir de prevederi-cheie. Astfel, statelor-membre
li se recomanda: sa creeze autoritati independente de reglementare a sectorului radiodifuziunii; prin lege si prin
politica de stat, acestor autoritati trebuie sa li se acorde drepturi care sa le permita sa-si realizeze sarcinile efectiv,
in conditii de independenta si transparenta; sa respecte efectiv independenta acestora, excluzind orice forma de
ingerinta in activitatea lor.
In liniile directoare se accentueaza ca statele-membre trebuie sa asigure crearea si functionarea fara obstacole a
autoritatilor de reglementare in domeniu, elaborind in acest scop un cadru legislativ corespunzator clar, care le-ar
proteja de orice ingerinte, in special, din partea fortelor politice. In acest scop ar trebui definite reguli precise cu
privire la unele incompatibilitati, astfel incit sa se evite ca autoritatile de reglementare sa se afle sub influenta
puterii politice. si ceea ce este extrem de important, regulile ar trebui sa garanteze ca membrii acestor autoritati sa
fie desemnati intr-o maniera democratica si transparenta; sa nu poata primi mandat sau instructiuni din partea
vreunei persoane sau instante; revocarea lor sa nu poata fi utilizata ca mijloc de presiune politica.
Conform Legii audiovizualului (nr.603-XIII din 03.10.1995), Consiliul Coordonator al Audiovizualului este constituit
din 9 membri: cite 3 membri din partea Parlamentului, Presedintiei, Guvernului, inclusiv cite un specialist in
domeniul audiovizualului. Membrii Consiliului sint numiti pe un termen de 5 ani. Ei sint garanti ai interesului public
in domeniul audiovizualului si nu reprezinta autoritatea care i-a numit. Pe durata mandatului se suspenda
activitatea lor in partide politice.
Legea nu stipuleaza obligatiile membrilor Consiliului, le gasim, foarte vagi, in Statutul Consiliului Coordonator al
Audiovizualului, adoptat dupa un an de la intrarea in vigoare a Legii audiovizualului. Este o lacuna serioasa, dar nu
si unica in legislatia nationala.
Iata care sint obligatiile membrilor Consiliului: sa-si indeplineasca impartial functiile; sa nu permita folosirea
situatiei de serviciu in scop de re- clama comerciala si in interes propriu; sa nu ia parte la nici o activitate sau
actiune incompatibila cu functia detinuta; sa respecte disciplina si regulile de comportare la serviciu si la
intreprinderile controlate; sa nu divulge secretele de stat, de serviciu, comerciale, individuale si profesionale.
Mentionam, totodata, ca membrii C.C.A. sint functionari publici. Potrivit Legii serviciului public, adoptata in 1995,
functionarii publici sint obligati: sa execute la timp si calitativ deciziile autoritatilor publice in problemele ce tin de
competenta lor; [] sa asigure indeplinirea intocmai a sarcinilor ce stau in fata autoritatii publice; sa respecte cu
strictete drepturile si libertatile cetatenilor; sa fie obiectivi si impartiali, sa nu dea dovada de tergiversari si
birocratism; sa pastreze secretul de stat si un alt secret prevazut de lege.
Analizind aceste prevederi prin prisma Recomandarilor Consiliului Europei, constatam ca ele nu corespund
cerintelor democratice, sint prea vagi si genereaza diverse interpretari. In conditiile legislatiei in vigoare membrii
Consiliului Coordonator al Audiovizualului nu pot fi nici independenti si nici impartiali.
Independenta statutara a Consiliului Coordonator al Audiovizualului si divizarea explicita a puterilor C.C.A. alte
autoritati publice sint reglementate in lege in mod ambiguu. Pe de o parte, in art.14 se stipuleaza ca C.C.A. este o
autoritate publica autonoma, pe de alta parte, art.7(2) al legii prevede ca directorul general al televiziunii si
directorul general al radiodifuziunii, conducatorii altor institutii publice audiovizuale vor fi numiti (lipseste termenul
eliberati) de Parlament, la propunerea C.C.A. sau din propria initiativa a Parlamentului (art.31(2). Conform
art.31(1) membrii C.C.A. pot fi revocati de autoritatea care i-a numit, in cazul incalcarii prezentei legi sau al
savirsirii de fapte penale, confirmate de sentinta definitiva a instantei de judecata. Deoarece independenta
statutara a institutiilor audiovizualului nu este suplimentata prin independenta/autonomia C.C.A., exista pericolul
real de dirijare din umbra a C.C.A., confirmat de numeroase ingerinte ale Parlamentului si Executivului in
activitatea acestuia.
De mentionat, de asemenea, ca C.C.A. participa la elaborarea actelor normative menite sa asigure implementarea
si executarea prevederilor ce tin de reglementarea si functionarea institutiilor private ale audiovizualului.
Legea contine numeroase abateri de la standardele internationale. Astfel, art.7 (2) nu corespunde principiilor
internationale privind garantia statutara a independentei. In studiul Mass-media si libertatea de exprimare,
elaborat de Centrul International impotriva Cenzurii (Articolul XIX), se subliniaza ca guvernele care nu asigura
independenta editoriala completa a posturilor radioteleviziunii publice, nemaivorbind de cele private, incalca
standardele internationale, chiar si prin simpla cerere adresata unui post sa transmita discursul unui ministru, prin
solicitarea scoaterii unui anumit program sau crainic din grila, prin amenintarea cu reducerea bugetului pe motive
nefinanciare, prin numirea directorului radioului/televiziunii publice. De asemenea, statul este obligat de a crea
conditiile necesare pentru ca serviciile audiovizualului public sa poata respecta pe deplin standardele internationale
juridice, inclusiv prevederile relevante ale tratatelor internationale la care guvernul este parte.
Modificarile operate de Parlament in art.13 al Legii audiovizualului genereaza o serie de interpretari abuzive si
deschid teren pentru adoptarea unor decizii ideologizate. Astfel, (1) Institutiile pu- blice ale audiovizualului
difuzeaza operativ si in mod gratuit comunicarile de interes public primite de la Parlament, de la Presedintia
Republicii Moldova si de la Guvern. Modul de difuzare a altor informatii oficiale se stabileste de comun acord cu
Consiliul Coordonator al Audiovizualului.
Art.13(1) contravine principiului liberei functionari a mass-media si legifereaza accesul prioritar al autoritatilor
publice la informatie. Potrivit Recomandarilor Centrului Articolul XIX privind masurile necesare protectiei si
promovarii libertatii de emisie, nu trebuie sa existe standarde care sa oblige [...] jurnalistii sa reflecte prioritatile
guvernamentale in dezvoltarea unei economii de piata.
Legea nu specifica ce materiale oficiale vor fi difuzate la indicatia C.C.A. si in ce conditii, practic acordindu-i
drepturi nelimitate de ingerinta in independenta editoriala.
Art.19(1) stipuleaza ca decizia de autorizare se acorda de C.C.A. in baza licentei de emisie si a licentei tehnice,
acordate de C.C.A. cu avizul tehnic si licenta tehnica ale Agentiei Nationale pentru Reglementare in Telecomunicatii
si Informatica. Procedura anevoioasa contravine principiului international: este recomandabila o singura autoritate
cu jurisdictie asupra posturilor publice si private, deoarece ea faciliteaza dezvoltarea unei politici de emisie, inclusiv
a unei strategii coordonate de asigurare a pluralismului.
Art.37(1) (C.C.A. stabileste norme obligatorii referitoare la aplicarea prezentei legi in activitatea institutiilor
audiovizualului) si art.43 (1) (In cazul in care titularul licentei de emisie sau al autorizatiei nu-si respecta
obligatiile rezultind din acestea si nu se conformeaza avertizarii publice, C.C.A. sau organul central de specialitate
este in drept sa aplice impotriva acestuia sanctiuni administrative), avind in vedere componenta si procedura de
desemnare a membrilor C.C.A., legifereaza, de fapt, cenzura.
Mentionam ca, in conformitate cu principiile internationale, guvernele sint obligate sa creeze posturilor de radio si
televiziune conditii pentru a activa liber in scopul asigurarii pluralismului si diversitatii mass-media. Conform
practicii Curtii Europene, statul trebuie sa reglementeze aspectele tehnice ale emisiunilor, dar nu este in drept sa
impuna restrictii asupra continutului acestora.
Art.40(1) (Raspunderea pentru continutul informatiei transmise prin mijloacele de comunicare audiovizuala care a
cauzat daune materiale sau morale revine, dupa caz, in conformitate cu legislatia, realizatorului, autorului sau
titularului licentei de emisie.) intra in contradictie cu principiile internationale privind protectia oamenilor de
creatie si libertatea de emisie: persoanele de creatie si posturile de emisie nu vor fi pedepsite pentru transmiterea
opiniilor unor persoane care instiga la ura sau violenta, cu conditia ca posturile insele sa nu sprijine aceste puncte
de vedere, sa transmita si pareri contrare sau sa-si exprime public dezacordul cu vederile exprimate (Articolul
XIX). Principiile internationale indica asupra neadmiterii mecanismelor statale de cenzurare, care creeaza conditii
de triere a opiniilor, de manevrare politica si manipulare a opiniei publice.
Art.41 stipuleaza ca C.C.A. controleaza respectarea obligatiilor ce revin titularului licentei de emisie, art.42 C.C.A.
la prima incalcare a prevederilor prezentei legi, avertizeaza public titularul de licenta, art.43 C.C.A. poate aplica
sanctiuni administrative titularului licentei de emisie sau al autorizatiei care nu-si respecta obligatiile si nu se
conformeaza avertizarii publice. Practic este legiferata ingerinta C.C.A. (a Guvernului) in continutul mesajelor
radio/TV, deoarece licenta de emisie include categoriile de informatii ce vor constitui obiectul difuzarii in public,
iar autorizatia include licenta de emisie si licenta tehnica.
Existenta unui cadru legislativ, care ar defini clar statutul juridic, precum si
importanta misiunilor si drepturilor autoritatii de reglementare, constituie o
conditie esentiala a independentei acestei autoritati fata de autoritatile publice,
fortele politice si interesele economice. O data stabilit, acest cadru poate servi
drept scut impotriva presiunilor externe. Totodata, statelor membre li se
recomanda sa asigure, prin cadrul juridic, si o independenta a radiodifuzorilor in
materie de programe.
In termenii Recomandarii privind sectorul audiovizual (2000) 23 a Comitetului de Ministri al
Consiliului Europei, independenta autoritatii de reglementare poate fi realizata prin
respectarea urmatoarelor principii:
desemnarea membrilor in mod democratic si transparent;
acest proces trebuie sa fie stipulat clar in lege si prin el sa fie garantata participarea larga la
desemnarea membrilor si a societatii civile;
sustinerea si protejarea autoritatii de reglementare din partea guvernantilor, atit prin
mijloace politice, cit si prin mijloace juridice;
claritatea in drepturile si obligatiile autoritatii de reglementare, principiile de functionare ale
acesteia, care trebuie sa fie expres stipulate prin lege, in asa mod incit autoritatea de
reglementare sa dispuna de drepturi si competente largi pentru a reglementa in mod efectiv
sectorul audiovizualului;
profesionalismul si competenta membrilor autoritatii de reglementare, care pot fi atinse prin
gradul social inalt al acestora si prin remunerarea suficienta pentru munca depusa;
transparenta activitatilor desfasurate de autoritatea de reglementare;
enuntarea prin lege a unei scheme de finantare stabilita clar, care ar reduce posibilitatea
autoritatilor de guvernare de a stirbi independenta autoritatii de reglementare prin utilizarea
puterii de decizie financiara;
claritatea in ceea ce priveste responsabilitatea autoritatii de reglementare, supravegherea si
controlul privind activitatea ei, procedura democratica si transparenta in ceea ce priveste
prezentarea darilor de seama de catre autoritatea de reglementare, prin publicarea acestora
in mass-media.
Pentru moment, sectorul audiovizual din Republica Moldova se dezvolta haotic,
deoarece nu exista o strategie nationala in acest domeniu. Practica tarilor vecine
demonstreaza ca elaborarea si adoptarea, prin lege organica, a unui plan national
privind strategia dezvoltarii sectorului audiovizualului permite ameliorarea
situatiei, prin stabilirea principiilor si prioritatilor de activitate in domeniu, a
modalitatilor de finantare. De asemenea, este necesar ca prin lege sa fie
determinate clar si in corespundere cu principiile democratice statutul juridic al
radiodifuzorilor locali, obligatiile si responsabilitatile acestora. Tot prin lege ar
trebui specificate principiile si modalitatile de activitate in cimpul informational
national a radiodifuzorilor din exterior, ceea ce ar permite dezvoltarea acestui
sector in interesul national, respectindu-se prevederile Conventiei europene cu
privire la televiziunea transfrontaliera.
In aceasta ordine de idei este necesar a abroga Legea audiovizualului (nr.603-XIII
din 03.10.1995), a elabora si adopta un nou act normativ, care sa corespunda
standardelor internationale in domeniu. Accentul se va pune pe Recomandarea
(2000) 23 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei cu privire la
independenta si functiile autoritatilor de reglementare a sectorului radiodifuziunii.