Cmpia este simbolul spaiului, al nesfritului terestru.

Ea poate s reprezinte spaiul ideal n care pot

locui oameni, n opoziie cu muntele destinat personajelor divine. Una din muncile impuse unor
personaje, n schimbul unui serviciu sau a unei prestaii oarecare, const uneori n a defria una sau
mai multe cmpii. Cmpia Bucuriei era, de asemenea, un pmnt al tinereii: reprezenta ederea ntr-
un loc elizean, unde secolele trec ca minutele, unde locuitorii nu mai mbtrnesc, unde pajitile sunt
acoperite de flori venice. In mitologia greco-roman, morii a cror psihostazie a fost prielnic merg
n Cmpiile Elizee, pentru a gusta bucuriile divine ale veniciei. Antitez a Infernului, cmpiile sunt
simbolul Paradisului n care intr cei drepi dup moarte.
Cmpiile asire din meditaia Floare albastr de M. Eminescu sunt simbolul universului lumii antice
babiloniene, edenul pmntesc i sugereaz ideea c, aa cum aceast lume nfloritoare a devenit
pustie, tot astfel plecarea iubitei va face ca viaa s-i par pustie i lipsit de sens.
n pastelul Miezul iernii de V. Alecsandri, cmpia apare ca spaiu al terorii hibernalului, n care ceva
din oroarea italic a lui Ovid a trecut i la poetul romn (G. Clinescu). ntinsa cmpie ncremenit
capt o solemnitate de nceput de lume.
Cmpia pustie i alb din poemul Noapte de decembrie de A. Macedonski fuzioneaz cu odaia alb,
antrennd frigul cosmic. Acest cadru exterior dumnos (cu viscol albastru i lupi care url) constituie
proiecii ale sentimentului de frustrare pe care l triete poetul, simbolizeaz lumea contemporan, n
interiorul creia Macedonski s-a simit mereu nedreptit: Dar luna cea rece, -acea dumnie! De
lupi care url, -acea srcie! Ce-alunec zilnic spre ultima treapt,! Sunt toate pustia din calea cea
dreapt