Mai nti de toate trebuie s subliniem originea latin a cuvntului pdure care provine din

padule (prin fenomenul de rotacism), i totodat bogia familiei lexicale pe care a dezvoltat-o n
limba romn: pdurean, pdure, pduratic, pdurar, pdurice, pduros etc. Lsnd la o
parte multitudinea de expresii n care intr cuvntul pdure, nu vom ocoli ns sinonimul acestuia,
ntrebuinat adesea de poei: codru, care are sensul de pdure mare, deas, btrn, provenind
tot din limba latin: quodrum (quadrum).



ntre moarte i via, ca un semn al eternitii, st Pdurea. Pdurea labirint,
pdurea ca simbol al forei eterne, al vitalitii. Pdurea, codrul nseamn
resorbirea civilizaiei n natur pentru a dinui. Codrul a fost cndva cetate. Dorul
de codru este dorul de a reveni mereu la rdcinile permanente, pure ale raiunii
adormite, ale civilizaiei pierdute n neant.

Un prim simbol al spatiului labirintic l constituie padurea. n nuvele, aceasta conserva
atributele pe care Mircea Eliade le identifica n Tratatul de istorie a religiilor, si anume acelea
de sanctuar, de centru, de spatiu originar n care fiinta si regaseste natura primordiala si
patrunde n esenta lumii13. n vechile ritualuri de initiere, spatiul n care se producea
desavrsirea alesului era o padure, deoarece acest loc, prin structura sa labirintica, ascundea
de ochii profanilor ntreaga ceremonie. n spatiul ntunecat al padurii, personajele eliadesti au
revelatia vietii si a mortii. Gavrilescu si Hildegard pornesc n finalul nuvelei La tiganci spre
spatiul padurii, recstignd ntr-un alt plan al existentei paradisul pierdut n spatiul profan:
Ia-o spre padure, pe drumul al mai lung. Si mna ncet. Nu ne grabim.

Doina Rusti, Dictionar de simboluri din opera lui Mircea Eliade, Bucuresti, Ed. Vremea, 2005, p.161.