Incurajarea celor care cred ca nu sunt buni pentru slujire,

de Florin Iosub



Dupa Ehud, a urmat Samgar, fiul lui Anat. El a ucis 600 de oameni dintre filisteni cu un
otig de plug. Si el a fost un izbavitor al lui Israel. Judecatori 3:31
Istoria cartii Judecatori este una zbuciumata: in mod ciclic apar seriile de robie si
eliberare, fiecare cu contextul, motivele si solutiile respective. Atipic este ceea ce se
intampla cu Samgar fara introducere ampla si fara concluzii, si totusi te intrebi ce cauta
in acest context. Asa cum o marturisesc majoritatea exegetilor Bibliei, Dumnezeu nu
risipeste spatiu in Scripturi pentru lucruri inutile sau de umplutura, iar concluzia este una
singura: Dumnezeu evidentiaza lucruri mici sau oameni aparent marunti pentru a-i
incuraja pe toti cei care cred ca sunt nefolositori si marunti, dar care in realitate sunt
de neaparata trebuinta in slujire.
Mai intai de toate Dumnezeu evidentiaza faptul ca nu ai nevoie de o identitate marcanta
pentru a sluji pe ogorul Evangheliei. Identitatea lui Samgar este fara nici o semnificatie:
Samgar, fiul lui Anat. Numele lui nu este unul simbolic, asa cum l-a avut Avraam, Israel,
Moise, Isus sau altii, iar genealogia lui nu este una deosebita fiul lui Anat, dar nici acest
Anat nu a fost cineva remarcabil. Samgar nu are nici macar un renume care sa se fi cladit
in istorie in urma slujirii pentru Dumnezeu totul tine de contextul restrans al unui singur
verset din Scriptura. In acest context ma duc cu gandul la ucenicii Domnului Isus care au
venit entuziasmati din misiune bucurosi ca pana si demonii le sunt supusi, iar Domnul
Isus le muta atentia inspre alt motiv de bucurie bucurati-va ca numele voastre sunt scrise
in ceruri !Identitatea noastra poate fi stearsa in ochii lumii, dar nu inaintea lui Dumnezeu
care intareste in noi convingerea ca suntem o semintie de preoti indiferent cine suntem
din punct de vedere social sau material. Pentru asta nu avem nevoie nici de nume
simbolice, nici de genealogie (ex. bunicul misionar, tata evanghelist, eu pastor) si nici de
altceva, ci doar de constienta statutului de slujitor al lui Dumnezeu in contextul in care m-
a asezat.
Un al doilea lucru interesant in exemplul lui Samgar este ca nu avem nevoie de inzestrari
deosebite pentru a face ceva pentru Dumnezeu. Samgar a luptat pentru Dumnezeu cu un
otig de plug. (acea piesa a plugului care curata lama plugului de pamant). Samgar nu se
lamenteaza ca nu are sabie, scut, cal, care de razboi, etc. ci slujeste pe Dumnezeu cu ce
are. Moise slujeste pe Dumnezeu cu un toiag, o vaduva din vremea Domnului Isus il
slujeste cu 2 banuti, baiatul din pustie il slujeste cu 5 paini si 2 pestiProblema nu este
ce ai sau nu, ci cum folosesti ceea ce ai pentru a ajuta la inaintarea Imparatiei lui
Dumnezeu, si daca esti gata sa mergi pana la capat pentru Samgar, a merge la razboi cu
un otig de plug insemna sinucidere curatatotusi el se gandeste ca 600 de filisteni morti
e mai mult decat nimic. Modernismul ne-a invatat ca misiunea se face doar daca ai
masina si daca biserica sponsorizeaza combustibilul, gazduirea musafirilor se face doar
daca oaspetii isi platesc sederea, rugaciunea si postul se fac numai atunci cand motivele
sunt cu adevarat importanteNu trebuie sa fii super-inzestrat ca sa slujesti, ci doar sa
realizezi ce daruri a investit Dumnezeu in tine si sa le pui la dispozitia Lui!
Al treilea lucru interesant in exemplul lui Samgar este ca nu avem nevoie de viziuni
marete pentru a sluji pe Dumnezeu. Nu toti au chemarea din partea lui Dumnezeu ca si
Livingstone sa misioneze in Africa, sau ca Hudson Taylor sa castige China pentru
Hristos. Samgar nu a fost chemat sa duca pe Israel in Canaan ca si Moise, sau sa
cucereasca tot teritoriul inamic la fel ca Iosua, dar a fost un izbavitor al poporului lui
Dumnezeu chiar daca tinta lui si succesul lui au fost incomparabil mai mici cu ale altora.
Domnul Isus marturiseste in Luca 15:7 ca este bucurie in cer pentru un singur pacatos
care se intoarce la Dumnezeu cu pocainta! Si daca tinta mea ar fi sa castig un singur
suflet pentru Imparatia lui Dumnezeu, e infinit mai mult decat nimic. Fiecare, in felul lui
si in locul in care l-a asezat Dumnezeu, prin lucruri marunte dar absolut necesare, ajuta la
inaintarea Imparatiei lui Dumnezeu. Este ca si in exemplu unui santier al constructiei unei
catedrale in care fierarul se ocupa de fier, constructorul de caramizi, iar maturatorul
nebagat in seama este intrebat tu ce faci aici? iar el raspunde construiesc o catedrala!
Fratele Simion Cure povesteste cum a fost invitat la o ordinare de pastor si a surprins pe
drum festivitatea inaugurarii cu turle si trambite a unui pod. A doua zi dupa festivitate
cantaretii plecasera, ornamentele disparusera, si in mod simbolic a intrebat podul unde-ti
sunt laudatorii? Morala: scopul podului era slujirea, nu aprecierea si lauda celorlalti.
Scopul nostru, al ucenicilor lui Hristos este sa fim vrednici slujitori si indiferent ca
suntem mai mult sau mai putin vizibili sa fim ispravnici credinciosi, fiecare in lucrul
incredintat lui.
Florin Iosub