De cele mai multe ori Terenul este inteles prin relatie cu nativii.

Terenul este cadrul supradeterminat

pentru descoperirea diferentelor; este o segmentare a lumii in diferite culturi, arii si situri care face
posibila munca de teren
-terenul devine unul din conceptele centrale ale antropologiei. Ferguson si Gupta au aratat ca terenul
poate fi inteles atat ca un demers intelectual cit si practica profesionala. Acestia disting 2 imperative
de analiza.I- urmareste ideea terenului ca functionind in practica acdemica micropolitica prin care
munca antropologca se deosebeste de muncile altor apropiate discipline, precum istoria, sociologia,
st.politice, literatura si critica literara, studiile religioase. Principala distinctie consta in aplicarea
muncii de teren prin observatia participativa. Cu alte cuvinte diferenta antropologilor de alti
specialisti academicieni este construita nu doar in ideea ca antropologii sunt specialisti in
diferenta,dar in metodologia specifica pentru descoperirea si intelegerea acestor diferente. Astfel
,munca de teren defineste antropologia ca discplina in 2 directii: construind un spatiu cu posibilitati
si-n acelasi timp trasind liniile care limiteaza acest spatiu. Stocking: munca de teren a devenit
experienta constitutiva de baza a atat pentru antropologi,cit si pentru cunoasterea antropologica. In
dependenta de punctul de vedere al antropologului se poate pune sub intrebare insusi statutul
profesional si identitatea intelectuala a antropologului.
II-lea imperativ- inceputul discutiei legat de ideea de teren in antropologie se cuvine a fi de la
indoiala pe scara larga legata de adecvarea metodelor etnografice traditionale si coneptiile legate de
schimbarile intelectuale si politice a lumii contemporane postcoloniale. Problema consta in
nepotrivirea dintre pe de o parte problemele aparute in urma globalizarii, mobilizarii lumii si pe de
alta parte resursele aduse de o metoda originara dezvoltata din societatile de smal-scale. Munca de
teren considerata ideala nu-si mai are aplicabilitatea astfel in ultimii ani. Critici au fost multe, printre
care insasi constructia textelor etnografice, relatia dintre etnografie si informatorilor din teren: care
este natura localului ca experintra traita intr-o lume globalizanta si deteriorata?
Intr-o oarecare masura, antropologia pare determinata de a lasa ideea unor teritorialitati, a unor
comunitati fixe, stabile, cultural localizate si sesizeaza o lume interconectata in care oamenii,
obiectele si ideile sunt rapid schimbate si refuza de a sta intr-un singur loc.
Astfel, terenul este o componenta centrala a tradititi antropopologiei, ca sa fim siguri, dar
antropologia invata de asemenea ca aceste traditii sunt permanent refacute si chiar reinventate daca
se cere.
Malinowski and Rivers
Rivers' Program
In "A General Account of Method," Rivers sistematizeaza munca de teren intr-un sir de itemi care
contin urmatoarele 3 reguli de baza: cunoasterea limbii nativilor, luarea de notite imediata si
completa, si scrierea de informatii de ansamblu suplimentare
Concrete Instances (The Golden Rule: "the abstract should always be approached through
the concrete"
Use Native Terms (Differences of Mental Groupings between Europeans and Natives: "The
savage arranges his universe in categories different from those of ourselves")
Ask for Positive Statements and Descriptions (avoid leading questions)
Focus on most fundamental and important (things people do so constantly that they have
become automatic
Corroborate Your Evidence
All Evidence is Interdependent (culture is indivisible)
Although his rules still reveal an evolutionary bias ("People of the lower culture" are highly
developed in terms of concrete instances, but often have "a poor development of abstract thinking"),
Rivers demonstrates an increasing appreciation of the complexities of understanding native thought
and customs.

Malinowski's Fieldwork Manifesto
Instead of launching into a laundry list of rules, Malinowski's methodological statement utilizes a
more narrative style structured on explaining three crucial conditions for successful field work:
1. "The student must possess real scientific aims, and know the values and criteria of modern
ethnography"
2. "He ought to put himself in good conditions of work, that is, in the main, to live without other
white men, right among the natives"
3. "He has to apply a number of special methods of collecting, manipulating and fixing his
evidence"
For Malinowski, the second condition was "the most elementary," most fundamental aspect of
successful fieldwork. This condition actually involved a two-fold directive:
To be alone ("without other white men")
To live right among the natives, in close contact (this could "only be achieved by camping
right in their villages")
To strengthen his claim, he then directs our attention to Plates I and II: pictures of his tent in
strategic locations. (Plate I shows a picture of his tent on the beach of Nu'agasi, while Plate II's tent is
situated right in the middle of the village, with a row of natives squatting in front of his tent.) For
Malinowski, living among the natives in isolation from other white men led the ethnographer to treat
the native as a companion -- "and by means of this natural intercourse, you learn to know him, and
you become familiar with his customs and beliefs far better than when he is a paid, and often bored,
informant." (page 7)
With the proper conditions for fieldwork established, Malinowski then returns to the first condition
of successful fieldwork: the active pursuit of ethnographic evidence. For the fieldwork, a knowledge
of the modern results of scientific study by its principles and aims is crucial to the ethnographer's
project, providing "foreshadowed" problems to examine.
In the remaining pages of the Introduction, Malinowski identifies three specific types of evidence
that must be distinguished from each other and collected:
"The organisation of the tribe, and the anatomy of its culture" (using the method of concrete,
statistical documentation)
"The imponderabilia of actual life and the type of behaviour" ( collected through minute,
detailed observations, in the form of some sort of ethnographic diary, made possible by close contact
with native life)
"A Corpus Inscriptionum" (assemblage of a collection of ethnographic statements,
characteristic narratives, typical utterances, items of folk-lore and magical formulae has to be given
as "documents of native mentality") (reminiscent of Franz Boas' text collection!)
By illustrating each of these types with concrete examples from his own fieldwork experience, draws
us to his final conclusions about method, which serves in the end only to illuminate the ultimate goal
of the Ethnographer: "to grasp the natives point of view, his relation to life, to realise his vision of his
world." (Malinowski 1922, page 25)

http://books.google.ro/books?id=Ln68qAmQIH8C&pg=PA143&lpg=PA143&dq=fieldwork+by+particip
ant+observation+is+recognized+within+and&source=bl&ots=3EhWzjO__v&sig=EFUsJqM3yJq7gg9sc7
arLxWxbXs&hl=ro&sa=X&ei=ptaEU-
GiAoKK7Ab1y4Aw&ved=0CE4Q6AEwAw#v=onepage&q=fieldwork%20by%20participant%20observati
on%20is%20recognized%20within%20and&f=false

o carte buna despre ist antropologiei
sinteza antropologie
De cele maimulte ori antropologia este asociata cu studiile micilor societati, culturilor traditionale,
dar defapt antropologia este primul si cel mai important mod de a gindi; ca antropologia poate fi
aplicata oricarui aspect al vietii umane. Astfel incit, este complementara cu si un supliment necesar
altor stiinte umane precum psihologie, economie. Qntropologia se distinge prin accea ca incearca sa
contabilizeze diversitatea umana, studiind-o prin munca de teren de lunga durata si analizind-o prin
introducerera metodelor comparative. A. Introduce incursiuni unice in dimensiunea informala a vietii
sociale si culturale, evidentiind constrastele dintre ce oamenii spun si fac; si intrte structura formala a
societatii si ceea ce de fapt se intimpla; si-n sfirsit pentru a intelege conditia umana, A este unul din
indespensabilele instrumente
-o generatie sau chiar doua A ra vazuta ca obiect de studiui in citeva universitati (SUA, Anglia) vazuta
de cei din afara ca esoterica si de catre cei din interior ca un secret al unei cunoasteri pazita de o
comunitate limitata. Doar cu citeva exceptii, interesul pu A din afara era prea modesta si influenta sa
se raspindea doar in mediile academice. Acest lucru s-a schimbat o data cu cresterea numarului de
persoane non-academice din Vest demonstrind ca A poate oferi anumite incursiuni fundamentale
privind conditia umana, aplicabile in multe situatii cotidiene si-m general ceea ce se intimpla in viata.
Pe parcursul anilor s-a observat in diverse universitati si colegii necesitatea de a exista si o instruire
antropologica pentru viitorii specialist, aceasta oferind posibilitatea de a vedea viata umana din afara
si in interior
-in anii 1990 in multe tari vestice A si ideile derivate din aceasta a devenit parte a vocabularului mai
ales pentru jurnalisti, dar si a oamenilor din organele de ordin. Evident ca acest lucru nu este o
coincidenta. Desigur, argumentam inca o data ca o perspectiva antropologica este indispensabila
pentru intelegerea prezentei lumi si ca nu este nevoie de a avea o pasiune puternica pu rudenia
afrucana ori schimbul de daruri polisiniane.
Dupa, antropologul norvegian Thomas Hylland Eriksen sunt citeva motive de ce cunoastera
antropologca poate ajuta la intelegerea lumii contemporane:
1. Contactul dintre diferite grupuri culturale a crescut enorm in prezent. Calatoriile de lung
durata au devenit comune, sigure. In sec al 19-lea, doar o parte relativa mica de populatie vestica au
calatorit. Acest lucru s-a schimbat in culturile decade: oamenii de afaceri, lucratori si turisti calatoresc
din tarile bogate in cele sarace. Si migrantii (forta de munca), refugiatii si studentii se muta in directia
inversa (sarac-bogat); varietatea culturala virtuala.- curiozitatea despre altii a fost stimulata si de
asmenenea a devenit necesara pentru rationamente politice pu intelegerea varietatii culturale.
Curentele controverse despre subiecte legate de multiculturalism, precum drepturile minoritatilor
religioase, hijabul (voalul femeilor musulmane), limba de instruire in scoli si apelurile pentru actiuni
pozitive cauzate de discriminarea etnica in piata fortei de munca certifica catre o urgenta nevoie de a
trata sensibil cu diferentele culturale.
2. Lumea este ingustata prin diferite cai. TV-satelita, telefonia globala, retelele de net au creat
conditii pentru o retea globala, instantanee si libera comunicare; puncte bune si slabe: distanta nu
mai este o piedica pu contactele apropiate; mai nou se dezvolta retelele sociale virtuale si-n acelasi
timp individuale au o paleta larga de informatie din care poti alege. De asemenea, cunoastem ca
economia a devenit de asemenea organic integrata. Companiile transnationale au crescut dramatic
ca numar. Modul capitalist de productie si economiile monetare in general care domina global
sec.XX, au devenit o agenda globala. Subiecte precum razboi si pace, mediu si saracie sunt atat de
transnationale incit nu pot fi abordate, discutate de un singur stat.
3. Cultura se schimba rapid in era noastra si asta este vizibil aproape peste tot. In Vest, tipicile
aspecte ale vietii au inceput sa se transforme. Spre ex., familia nucleara nu mai este unicul si social
acceptat mod de viata. Cultura tinerilor si a trendurilor in fashion si in muzica se schimba atat de
repede incit persoanele in virsta au dificultati in urmarirea obiceiurilor lor; obiceiurile alimentare se
schimba legate de marea diversitate din multele tari; secularismul rapid a schimbat rolul religiei in
societate si consumul media este transnational.
Acestea si alte schimbari conditioneaza urmatoarele intrebari: cine suntem noi cu adevarat? Care
este cultura noastra? Si cum putem spune ca Noi avem o cultura?
In rezultat, curiozitatea despre altii a fost stimulata-cea care cauta patternurile si similaritatiloe, dra
care fundamental critica solutiile rapide si raspunsurile simple la intrebari complexe.
A. nu este atat o precisa stiinta, cit o cale de a apropia lumea: ea ofera o cunoastere
substantiala despre viata locala, puncte de vedere asupra lumii si diversitatea culturala, dar cel mai
important, naste intrebari intr-o maniera care difera de alte stiinte sociale. Imediat se intreaba: ce
este o fiinta? Se raspunde: ce este o fiinta umana in aceasta particulara societate?
A.incearca sa inteleaga modalitatile prin care vietile umane sunt unice, dar de asemenea sensul orin
care vietile umane sunt unice, dar de asemenea sensul prin care noi suntem toti similari, cind, spre
exemplu, no studiem sistemul economic traditional a Nigeriei centrale, o parte importanta a
exploatarii constista in intelegerea modului cum economia lor este corectata cu alte aspecte a
societatii lor. Daca aceasta dimensiunea este absenta, economia Nigeriei devine incomprehensibila
pentru antropologie.
-studiaza conexiunile din cadrul societatii si relatiile dintre societati. Practic orice sistem social poate
fi studiat d.p.d.v antropologic si cercetarea antropologica contemporana dispune de un enorm
arsenal empiric si teoretic.
-A.este studiul comparativ a vietii umane sociale si culturale. Metoda sa principala este observatia
participativa care consista din munca de teren intr-un context social particular. Daca fiecare disciplina
se poate de spus ca are o problema centrala, atunci problema centrala a A este diversitatea vietii
social-umane.
Un puternic universalist program este fondat de Donald Brown (Human Universals, 91) unde sustine
ca antropologii au exagerat pentru generatii difrentele dintre societati, neglijind similaritatile care tin
umanitatea impreuna: sporturile atletice, calendarul, organizarile comunitare, bucataria, cosmologia,
dansul, arta decorativa, divinatia, educatia, interpretarea viselor, folclorol, tabuurile alimentare,
riturile funerare, jocurile, gsturile. Brown are dreptate atuncicind acuza antropologiica au fost
inclinati catre simpatizarea exoticului si unicului, neglijind similaritatile culturale
-Tensiunea dintre universal si particular a fost indelung dezbatuta si productiva in antropologie si
ramane a fi importanta una- o cale de reglare este in interiorul si exteriorul antropologiei- si anume
prin conceptul de etnocentrism. O cultura sau o societate trebuie inteleasa prin proprii ei termeni.
Antropologii sunt cei suspecti de aplicarea si imprastierea unor scale universale utilizate in evaluarea
oricareu societati. Pina nu demult europenii masurau non-europenii in concordanta cu
rationamentele proprii lor.
Conrad Phillip Koltak consider c antropologia cultural studiaz societatea i cultura, descrie i
explic similaritile i diferenele sociale i culturale. Analiznd diversitatea, n timp i spaiu,
antropologii fac distincie ntre universal (trsturi culturale mprtite de toate populaiile umane),
general (trsturi comune diferitelor grupuri umane, dar nu tuturor grupurilor umane) iporticu/ar
(trsturi proprii doar unui grup). (vezi in continuare cap VI, Achim Mihu, Antropologie culturala)