Capitolul XXI I

DREPTUL SECURITII INTERNAIONALE

1. Noiunea, scopurile i principiile dreptului securitii internaionale
Dreptul securitii internaionale lato sensu presupune o totalitate de norme juridice i principii
unanim recunoscute i speciale care au drept scop protecia pcii i securitii internaionale,
reprimarea aciunilor de agresiune, asigurarea securitii politice, militare, economice, ecologice,
alimentare, informaionale a statelor, precum i stabilitatea politic, economic i social in lume.
Stricto sensu, dreptul securitii internaional cuprinde o totalitate de principii unanim recunoscute
i speciale care au drept scop asigurarea securitii militare i politice a statelor, prevenirea
izbucnirii rzboiului i reprimarea actelor de agresiune.1249
Securitatea colectiv contemporan este universal, cuprinzind nu doar aspectele miliare
i politice, ci i alte aspecte economice, ecologice, umanitare i, desigur, juridice. In primul
rind astzi se pune accentul pe diplomaia preventiv. Prevenirea conflictelor, eliminarea
ameninrilor la pace i securitate sunt calea cea mai efectiv de asigurare a pcii.1250
Scopurile de baz a regulilor de drept internaional coninute in Carta Organizaiei Naiunilor
Unite constau in asigurarea pcii i securitii in toate rile lumii. Totodat, nectand la rigiditatea
lor, regulile prevzute de Cart n-au impiedicat declanarea numeroaselor conflicte armate.
Din aceste considerente, eforturile societii internaionale in prezent sunt concentrate atat la
consolidarea mecanismelor existente cit i in vederea crerii de noi instrumente de reacionare a
statelor contra oricror tentative de a aduce atingere pcii internaionale.
Sistemul de securitate actual este dominat, mai mult decat alte domenii ale dreptului
internaional, de consideraiuni politice, deoarece in prim analiz, acesta este fundamentat pe
sentimentul de indivizibilitate i solidaritate a statelor in chestiuni de pace, care in fond reprezint
mai degrab o chestiune politic decit una juridic. Astfel, toi subiecii societii internaionale
trebuie s fie preocupai de securitatea fiecrui actor in parte, iar aceasta necesit existena
unui mecanism de garanii internaionale, instituit in interesul comun, pentru a menine pacea
internaional. Aceast idee a cptat o tent particular in sec. XX, odat cu crearea organizaiilor
internaionale cu vocaie de universalitate: Societatea Naiunilor, Organizaia Naiunilor Unite,
ale cror preocupare major a devenit meninerea securitii internaionale cu scopul de a izbvi
generaiile viitoare de flagelul rzboiului.
In acest sens, statele dup cele dou rzboaie mondiale, nu sint preocupate decat de ceea
ce le pare imperios - securitatea colectiv. Prin urmare, ele au convenit s confere organelor
organizaiei internaionale funcia i prerogativa de a asigura eficacitatea, nu a dreptului in general,
dar a singurei reguli de interzicere a utilizrii forei; dreptul i pacea trebuiau s fie ambele
supravegheate prin aceeai aciune colectiv. In faa conflictelor de interese, preocuparea
fundamental rmane meninerea pcii i nu a justiiei. Organizaia Naiunilor Unite dup Societatea
Naiunilor a preferat s dea un sens ingust interesului comun al statelor.1251
Autorii Cartei Naiunilor Unite n-au considerat c postulatele Societii Naiunilor erau responsabile
de eecul su, ci caracterul lor nefinisat. Idea securitii colective a fost pstrat, in partea
in care ea constituia un progres in raport cu sistemul tradiional al alianelor politice i militare:
securitatea colectiv nu const intr-o coaliie a priori a anumitor state adepte a unei filozofii comune
contra alilor, nici in aliane fluide i pragmatice; aceasta este angajamentul luat de fiecare
Stat de a aduce sprijinul su la o decizie colectiv de a se opune oricrui Stat vinovat, la decizia
majoritii, unei agresiuni sau unei ameninri a pcii. Prin definire, securitatea colectiv este
defensiv, spre deosebire de alianele rigide de la sfaritul secolului XIX, i ea se pregtete la o reacie
universal, oricare Stat neavand posibilitatea sa conteze asupra aliailor de incredere pentru a scpa
de ameninarea sanciunilor colective. Aceast sistematizare a aciunii contra tuturor i a tuturor cu
toii, in conformitate cu formula lui M. Virally, n-a fost niciodat absolut, in sensul c anumitor
State le scap logica ei: pe timpul S.N., Statele puternice puteau s exploateze fisurile Pactului; in
Cart, membrii permaneni ai Consiliului de Securitate sunt, graie dreptului de veto, in adpostul
realizrii sanciunilor colective. Totodat, ceea ce este inedit, in sistemul stabilit prin Cart, este
rolul fundamental conferit catorva State mari - invingtorii celui de-al doilea conflict mondial
recunoscute drept responsabile pentru meninerea pcii. Ineficacitatea S.N. fiind atribuit respectrii
prea amnunite a egalitii Statelor in materie, nu s-a ezitat s fie consacrat juridic inegalitatea lor,
prin responsabilitatea principal a Consiliului de securitate pentru meninerea pcii.1252
Aceast evoluie juridic corespundea de asemenea unui schimb in balana de puteri in societatea
internaional: aceast schimbare ine mai puine de multiplicarea numrului de State,
puin evident dup imediata finisare a rzboiului, decat la distana mai mare intre Statele cele mai
puternice i toate celelalte (fenomen care va culmina, caiva ani mai tarziu, prin bipolarizare).
Mijloacele juridice internaionale de asigurare a securitii internaionale sunt destul de variate.
La ele referim mijloacele panice de soluionare a diferendelor internaionale, msurile de
dezarmare, mecanismele de securitate la nivel universal i regional, msurile de incredere.1253
Toate mijloacele de asigurare a securitii internaionale pot fi divizate in:
- mijloace de intrire a pcii: dezarmarea, msuri de incredere, crearea zonelor denuclearizate;
- mijloace de meninere a pcii: mijloacele panice de soluionare a diferendelor internaionale,
operaiunile de meninere a pcii;
- mijloace de restabilire a pcii: msurile de constrangere ale ONU.1254
Msurile realizate pan astzi in vederea constituirii sistemului universal de securitate
colectiv pe care omenirea le-a intreprins odat cu contientizarea pericolului declanrii conflictelor
de proporii, au fost urmtoarele:
crearea Societii Naiunilor i ulterior crearea Organizaiei Naiunilor Unite
formarea alianelor militare
inceperea negocierilor pe scar mondial indreptate spre limitarea i lichidarea celui mai
periculos armament
elaborarea concepiei de securitate colectiv
tentativele de elaborare a tratatelor internaionale in materia interzicerii armei nucleare
limitarea inarmrilor
reducerea contingentelor militare
interdicia curselor de inarmare in spaiul cosmic
interdicia crerii i producerii noilor tipuri de arme de distrugere in mas.
Totodat astzi ca niciodat este pus problema elaborrii sistemului flexibil de msuri de
asigurare a securitii a frontierelor de stat, inclusiv msurile de incredere, crearea zonelor demilitarizate
pe baze convenionale, msurile de lupt cu terorismul internaional.
Este important s notm c Carta ONU prevede in primul rand mijloacele panice de asigurare
a pcii internaionale. Formula meninerea pcii internaionale in sensul Cartei mai intai de
toate presupune prevenirea conflictului armat, luarea msurilor pentru a nu permite declanarea
unui nou rzboi. Scopul principal al ONU este izbvirea omenirii de flagelul rzboiului. Din acest
considerent Carta ONU pune accentul pe realizarea msurilor necesare pentru existena relaiilor
panice intre state i ar preveni apariia conflictelor armate.1255
Din cele expuse mai sus, putem evidenia trei etape in evoluia istoric a securitii colective:
1. formarea alianelor interstatale clasice. Prin acestea, statele s-au intrunit pentru a globaliza
rspunsul la chestiunile legate de securitatea colectiv. Astfel un rspuns colectiv este prezentat la
intrebri calificate ab initio ca fiind strict individuale. Aceasta a fost starea embrionar a securitii
colective pe care o cunoatem astzi, deoarece aceste aliane reprezentau mai degrab aprarea
colectiv a statelor contra agresiunii din exterior. Deficienele acestei abordri a securitii colective
au dus la declanarea primului conflict mondial, ale crui rezultate sint binecunoscute.1256
2. a doua etap a fost cea a Pactului Societii Naiunilor, semnat dup primul rzboi mondial.
Pactul a propus nu doar aprarea comun contra agresiunii din afar, ci i a inclus garaniile mutuale
de securitate, in principiu, egale pentru toi. Dar Pactul nu a oferit garanii viabile ale pcii
perpetue. In aceast ordine de idei merit a fi menionate: limitarea capacitii de reacionare a
Consiliului Societii Naiunilor la ameninrile la pacea internaional, neinterzicerea complet
a utilizrii forei in vederea soluionrii diferendelor internaionale etc. Prin urmare i aceast
etap s-a soldat cu izbucnirea unui nou rzboi mondial.
3. sistemul propus de Carta ONU demonstreaz, c nectand la eecurile sale, securitatea
n-a fost abandonat, ci a fost preluat i perfecionat. Totodat, dei securitatea colectiv a fost
preocuparea central a statelor viitoare membre ale ONU, in textul actului constitutiv nu este utilizat
acest termen. Consfinind toate garaniile securitii internaionale: interzicerea recurgerii
la rzboi, mijloacele de soluionare panic a diferendelor internaionale etc., Carta ONU ne pare
astzi s priveasc spre viitor, adaptat acelui context politic instabil existent in prezent.
Principiile securitii colective. Principiile i scopurile dreptului securitii internaionale
sunt in acelai timp scopuri i principii ale dreptului internaional public. Tratatul internaional
fundamental al dreptului securitii internaionale, la fel ca i a dreptului internaional public,
este Carta ONU. In ea este formulat scopul de baz de a menine pacea i securitatea
internaional. Sunt indicate, de asemenea, mijloacele de atingere a scopului propus de a intreprinde
msuri colective efective pentru evitarea i inlturarea ameninrii la pace. Carta ONU a
determinat principiile de baz a dreptului securitii internaionale. In primul rand acestea sunt
principiile soluionrii pe cale panic a diferendelor internaionale i interzicerea aplicrii forei
i ameninrii cu fora. In scopul realizrii acestor principii, Carta oblig statele s acorde ONU
intregul ajutor in aciunile sale i s se abin de la acordarea ajutorului oricrui stat, impotriva
crui ea intreprinde msuri de natur preventiv sau coercitiv. Suplimentar, Carta ONU a acordat
organizaiei un drept fr precedent, de a asigura ca statele, care nu sunt membre, s acioneze
in conformitate cu principiile indicate in acea msur, care este necesar pentru meninerea pcii
i securitii internaionale. Totodat, nu doar principiile indicate, ci i alte principii ale dreptului
internaional formeaz fundamentul dreptului securitii internaionale. Aceast dispoziie
a fost subliniat special de ctre Adunarea General a ONU. Msurile colective efective pot fi
realizate doar in baza respectrii principiilor egalitii suverane, neimixtiunii in afacerile interne
i autodeterminrii. O importan deosebit o are principiul indeplinirii cu bun credin a
obligaiilor de drept internaional. Ordinea juridic internaional sigur este o condiie inerent
a pcii i securitii internaionale.1257
In cele ce urmeaz vom expune in esen coninutul principiilor aflate la baza sistemului
internaional de securitate colectiv:
- principiul soluionrii diferendelor internaionale pe cale panic. Securitatea internaional
trebuie cercetat in primul rand prin intermediul mijloacelor de reglementare panic a diferendelor
internaionale. La randul su, interdicia de a recurge la for constituie, totodat, o
incitare de a acorda prioritate mijloacelor panice i o garanie a eficacitii lor. Ins ea va prea o
utopie dac nu va fi insoit, pe plan instituional, de procedurile i mijloacele destinate s reprime
orice recurgere la for i s asigure, in locul statelor de la acel moment private de puterea lor de
constrangere unilateral, respectarea tuturor regulilor de drept. Statele nu se pot mulumi de ceea
ce le garanteaz mecanismul rspunderii internaionale, adic de reparaia a posteriori, aleatorie i
in orice situaie insuficient pentru anumite violri de drept. Concilierea suveranitii statale i a
securitii internaionale in sens larg necesit o veritabil putere executiv internaional. Or, statele
nu sint pregtite s o accepte, ceea ce d natere unui dezechilibru in mecanismul securitii
internaionale.
- principiul indivizibilitii securitii. In virtutea interdependenei statelor securitatea trebuie
s fie una pentru toi i egal pentru toi: nu poate fi creat securitatea pentru unele state din
contul altor state.1258 In baza acestui principiu, doctrinele militare ale tuturor statelor trebuie s fie
strict defensive. Inarmrile nucleare i obinuite precum i forele armate ale statelor trebuie limitate
in aspect atit cantitativ cit i calitativ impreun cu cheltuielile bugetare pentru ele i trebuie s
se afle la nivelul suficienei rezonabile pentru aprare, sub un control internaional.1259
- principiului anonimitii. Securitatea are drept scop stoparea sau prevenirea utilizrii forei
sau insei agresiunii din orice surs fr o desemnare prealabil a prietenilor i dumanilor.1260
- principiul dezarmrii. Dezarmarea presupune un complex de msuri avind drept scop incetarea
creterii numrului de mijloace de purtare a rzboiului, limitarea lor i lichidarea. Principiul
dezarmrii se conine in mai multe documente importante de drept internaional: Declaraia
ONU din 1970 referitoare la principiile dreptului internaional privind relaiile prieteneti i cooperarea
intre state in conformitate cu Carta ONU adoptat prin Rezoluia Adunrii Generale
nr. 2625(XXV), Tratatul privind neproliferarea armamentului nuclear (art.VI) etc. Acest principiu
presupune obligaia membrilor comunitii internaionale s realizeze dezarmarea total sau
parial pe calea negocierilor cu scopul de a limita, lichida sau reduce anumite tipuri de inarmri.
In condiiile actuale sarcina primordial este de a realiza dezarmarea nuclear.1261
- principiul egalitii i securitii egale (principiul neprejudicierii securitii). Securitatea egal
in sens juridic presupune: toate statele posed acelai drept de a-i asigura securitatea. Egalitatea
de facto in acest context nu exist i nici nu poate exista. Asigurarea securitii are loc pentru toi
in msur egal fr primirea anumitor beneficii unilaterale.1262
Rspuns la problema politic central a relaiilor internaionale, fiecare sistem juridic de securitate
internaional este totodat o codificare a tentativelor anterioare i o corijare a deficienelor
lor tehnice in conformitate cu concepiile puterilor dominante la inceputul unui conflict major
care justific un nou sistem. Aceast dualitate a putut fi verificat atit in 1815, precum i in 1919 i
1945. Odat stabilit, sistemul evolueaz in dependen de circumstanele care n-au fost prevzute
de ctre creatorii si. In orice caz, acestea nu sint mecanisme juridice care garanteaz securitatea
internaional; ele nu pot aciona decit in situaii politice in care guverneaz minimul de consens
asupra gradului insuportabil de violen.1263
Cu toate deficienele prezente astzi in sistemul universal de securitate colectiv, nu putem
s nu atestm faptul c normele sistemului internaional de securitate colectiv contribuie
la stabilizarea i ordonarea raporturilor interstatale, ceea ce va permite in viitor prognozarea
dezvoltrii acestor relaii, precum i altor relaii legate de ele.1264 Totodat, merit s fie menionat
progresul realizat de comunitatea internaional in vederea asigurrii securitii colective. Astfel
astzi suntem in prezena unui numr impuntor de tratate internaionale atat bilaterale, cit i
multilaterale, care rein i interzic producerea i experimentarea, precum i stocarea sau reducerea
anumitor tipuri de inarmri care, in final, au permis prevenirea apariiei anumitor conflicte,
sau evoluia lor.1265
In final susinem c asigurarea securitii internaionale indubitabil se refer la una din problemele
globale ale contemporaneitii, de soluionarea crei depinde supraveuirea civilizaiei
umane.
2 Securitatea colectiv a statelor
La nivelul cel mai teoretic, securitatea colectiv presupunea in trecut o vag ideologie de
solidaritate, care este criticat de E.H. Carr drept o prezumie fals a armoniei de interese,
prin care conceptul de bun comun recunoscut de ctre statele civilizate va inlocui interesele
naionale egoiste. In acest sens, securitatea colectiv reprezint o intoarcere parial la principiul
medieval jus ad bellum.1266
Astzi, prin securitate colectiv se subineleg acele msuri intreprinse in comun de state in
exercitarea dreptului de autoaprare colectiv, pentru asigurarea pcii, inlturarea i combaterea
agresiunii, msuri infptuite fie prin intermediul organizaiei internaionale, fie in baza prevederilor
unor tratate incheiate intre ele.1267
O alt definiie ne este propus de doctrina sovietic, in care prin securitate colectiv se are
in vedere un sistem de aciuni comune ale statelor lumii sau a unui anumite regiuni geografice,
realizate pentru a preveni sau inltura ameninarea la pacea internaional, precum i pentru
eliminarea actelor de agresiune sau altor acte ce incalc pacea.1268
In acelai timp, este necesar s distingem securitatea colectiv de aprarea colectiv, care
este chemat s stopeze agresiunea ce parvine dintr-o surs predeterminat, pe cand securitatea
colectiv este indreptat contra tuturor tentativelor de inclcare a pcii internaionale.
Trsturile caracteristice ale securitii colective. Din definiiile expuse mai sus rezult c securitatea
colectiv este realizat prin intermediul unei organizaii internaionale, care acord fundamentele
pentru coordonarea discuiei despre care, cand i ce tip de sanciuni trebuie impuse.
Sistemul de securitate colectiv este exprimat juridic printr-un tratat. Coninutul acestui
tratat este determinat de statele participante. Ins fundamentul oricrui sistem de securitate
colectiv sunt cel puin trei obligaii ale statelor participante:
1. s nu aplice fora sau ameninarea cu fora;
2. s soluioneze diferendele aprute exclusiv prin mijloace panice;
3. s coopereze activ cu scopul de a inltura orice incercare de a perturba pacea
internaional.
Suplimentar, statele participante ii pot asuma benevol obligaia de a acorda ajutor in toate
cazurile, cand un membru al sistemului de securitate colectiv va devenit victima unui atac
svarit de un stat ter.1269
Mai mult ca atat, termenul securitate colectiv denot un sistem de garanii mutuale creat
pentru a promova securitatea i alte scopuri comune care unesc membrii acesteia.1270 Un sistem
operativ de securitate colectiv este in general bazat pe dou cerine interdependente:
1. cerina ca statele s-i rezolve diferendele internaionale pe cale panic prin aa mijloace
cum sunt: mijloacele judiciare, medierea, concilierea etc.
2. orice stat care evit s utilizeze mijloacele indicate mai sus, devine subiect al sancionrii
colective de ctre ali membri prin aplicarea anumitor sanciuni.1271
In fapt, aceste trsturi deriv din funciile securitii colective:
Funcia disuasiv care presupune c atunci cand sistemul funcioneaz el oprete partenerii
s recurg la violena armat, deoarece aceasta va fi din start soldat cu eec, prin urmare recurgerea
la rzboi devine iraional.
Funcia preventiv - in caz de ameninare contra pcii, partenerii vor aciona pentru a dezamorsa
tensiunile prin negocieri sau alte mijloace panice, or problema securitii colective
reprezint, in sens larg, problema asigurrii pcii i prevenirii rzboiului.
Funcia coercitiv (reparatorie) in caz de atentare la pace sau inclcarea pcii internaionale,
ce reprezint in sine un eec al sistemului, securitatea colectiv este pus in faa sarcinii de a-i
repara propriile lacune. Aceasta va presupune reacionarea prin toate mijloacele, inclusiv utilizarea
forei armate.1272
Reieind din cele expuse mai sus, pornind de la imperativele realitii din zilele noastre,
concepia crerii sistemului internaional de securitate colectiv inainteaz in calitate de scop
- crearea mecanismului efectiv de meninere a pcii la nivele radical sczute de inarmri nenucleare
inand cont de lichidarea total a armamentului nuclear i a altor arme de distrugere in
mas.1273 In drept, estimm a fi util separarea acestui obiectiv sub form de principiu separat
al dreptului securitii internaionale, alturi de principiile dezarmrii universale, reducerii i
controlului inarmrilor.
Structura sistemului securitii colective.
Sistemul de securitate colectiv reprezint prin sine un ansamblul articulat de norme juridice,
de instituii i mecanisme, care pot fi reduse, in opinia unor autori la urmtoarele:
1. principiile fundamentale a dreptului internaional public, cum ar fi interzicerea aplicrii
forei sau ameninrii cu aplicarea forei, soluionarea panic a diferendelor internaionale, egalitatea
suveran a statelor, integritatea teritorial, neamestecul in treburile interne ale unui stat;
2. procedurile de soluionare panic a diferendelor;
3. aciunile colective pentru prevenirea i inlturarea ameninrilor la pacea internaional,
violarea pcii, precum i pentru prevenirea actelor de agresiune;
4. atribuiile Adunrii Generale i Consiliului de Securitate a ONU in examinarea chestiunilor
legate de dezarmare i limitarea inarmrilor.1274
5. neangajarea i neutralitatea
6. msurile de incredere etc.1275
Pot fi deosebite dou sisteme de securitate colectiv: sistemul universal de securitate colectiv
i sistemul regional de securitate colectiv.
Cu referire la structura sistemului de securitate colectiv, in calitate de sistem organizat, nu
putem s nu consemnm faptul c aceasta presupune un ir de probleme in ce privete definirea
sa, precum i fundamentele precise. Este cert faptul, c Carta ONU permite s fie soluionat un
numr mare de probleme, deoarece reprezint prin sine o construcie pozitiv contemporan,
care ofer un cadru concret pentru analiza i evaluarea dispoziiilor sale.1276
Dup cum am enunat mai sus, forumul principal pentru realizarea aciunilor concrete
in vederea formrii sistemului internaional de securitate colectiv este Organizaia Naiunilor
Unite (ONU)- organizaia internaional universal in materia cooperrii statelor pentru asigurarea
securitii internaionale.1277 Conform Cartei ONU, organizaia trebuie s devin centrul
coordonrii aciunilor tuturor naiunilor in vederea atingerii scopurilor sale.
Principalele mijloace prevzute de Carta Naiunilor Unite pentru asigurarea securitii colective
sint infptuirea dezarmrii, msurile de reglementare panic a diferendelor internaionale
iar, in caz de necesitate - adoptarea msurilor de constrangere contra statelor ce se fac vinovate de
inclcarea pcii i securitii internaionale.
Anume dup adoptarea Cartei ONU, securitatea internaional tradiional a dobandit denumirea
de securitate tradiional, care reprezint un anumit sistem de relaii interstatale in scopul
meninerii pcii i securitii internaionale, reglementate de principiile i normele statutului
organizaiei.
Activitatea practic a ONU cuprinde toate sferele securitii internaionale universale:
politic, militar, economic, ecologic i umanitar. Ins aceste aspecte sint reflectate de o
natur vag, dac le privim din punct de vedere a securitii universale. Astfel, sistemul de securitate
colectiv universal prezint astzi un spaiu vast de activitate pentru dreptul internaional
convenional.1278
Organele ONU, cum ar fi Adunarea General, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic i
Social prezint prin sine mecanisme in exerciiu de negocieri in marea majoritate a chestiunilor
legate de securitatea colectiv universal. In rezoluia 43/90 din 7 decembrie 1988, Adunarea
General a ONU a chemat toate statele s-i aduc aportul la dialogul internaional, mai intai de
toate in cadrul ONU, cu scopul cutrii cilor acceptabile pentru toi, mijloacelor i coordonarea
msurilor practice in vederea intririi pe baze universale a securitii colective, determinate
in Carta ONU, precum i pentru ridicarea rolului i eficacitii ONU in meninerea pcii i
securitii internaionale sub toate aspectele.1279
In ce privete prevederile Cartei in materia meninerii securitii internaionale, in articolul 1,
organizaia cere membrilor organizaiei s ia msuri colective eficace pentru prevenirea i nlturarea
ameninrilor mpotriva pcii i pentru reprimarea oricror acte de agresiune sau a altor nclcri ale
pcii.
Totodat trebuie de avut in vedere faptul c nici un membru a ONU nu poate s se eschiveze de la
indeplinirea obligaiilor conform Cartei, cu excepia cazului cind el va fi eliberat de indeplinirea
lor de ctre Consiliul de Securitate. Art. 2 p.2 al Cartei ONU prevede toi membrii Organizaiei
trebuie s-i ndeplineasc cu bun credin obligaiile asumate potrivit prezentei Carte, iar art. 25
prevede angajamentul membrilor ONU s accepte i s execute hotrrile Consiliului de Securitate,
deoarece anume Consiliul de Securitate in conformitate cu art. 24 din Cart poart rspunderea
principal pentru meninerea pcii i securitii internaionale.
Carta ONU in mod detaliat reglementeaz mijloacele de meninere a pcii i securitii
internaionale punand accent pe caracterul lor panic, preventiv: soluionarea panic a diferendelor
internaionale, interzicerea aplicrii forei i ameninrii cu fora, realizarea cooperrii in
soluionarea problemelor internaionale de natur economic, social, cultural i umanitar, limitarea
inarmrilor i dezarmarea. In situaia in care msurile preventive nu ajut la soluionarea
diferendului, se recurge la msuri coercitive, ce reprezint msuri cu caracter temporar cu privire
la reprimarea aciunilor de inclcare a pcii, pe care Consiliul de Securitate a ONU le va estima
ca fiind necesare.1280 In conformitate cu prevederile articolelor 41 i 42 ale Cartei ONU, statele
membre ale ONU, la decizia Consiliului de Securitate, sint obligate s participe la sanciunile cu
caracter nemilitar (intreruperea total sau parial a relaiilor economice, cilor de comunicare
feroviar, maritim, aerian, potal, telegrafic, radio etc, ruperea relaiilor diplomatice) sau cu
caracter militar.
In ce privete mecanismul prevzut de Cart in materia reacionrii Organizaiei la
ameninrile in adresa pcii i securitii internaionale, mai ales cu referire la aplicarea
sanciunilor cu caracter militar fa de statele ce se fac vinovate de inclcarea prevederilor Cartei,
este necesar s examinm articolul 43 din Cart, care dispune c statele membre pun la dispoziia
Consiliului de Securitate forele lor armate, pe baza unor acorduri speciale incheiate cu Consiliul
de Securitate. Autorii Cartei au lsat la latitudinea statelor membre chestiunea de a decide asupra
oportunitii i volumului mijloacelor militare care trebuiau puse dup caz in serviciul securitii
internaionale. Prin aceasta articolul 43 a cptat o importan insemnat in cadrul sistemului
ONU de organizare a securitii colective. El constituie suportul material al crui absen in
Pactul Societii Naiunilor afectase serios increderea in aceasta din urm.1282 In practic statele
membre ale ONU pun la dispoziia Consiliului forele necesare fr ca acordurile in cauz s se
refere la art.43 din Carta ONU. Se are in vedere contingente puin numeroase, prezentate chiar de
ri nealiniate sau slab inarmate. Aceast practic a evoluat in timp.1283 Totodat, pan la moment
nici un stat n-a semnat un astfel de acord, prevzut de articolul 43 al Cartei ONU, fapt trasat in
literatura de specialitate drept fenomen negativ al sistemului universal de securitate colectiv.
Situaia existent, ins nu este ieit din practica comun, astfel constituirea forelor armate
ale Societii Naiunilor, de asemenea, nu fusese niciodat realizat. In virtutea unei rezoluii a
Consiliului din 8 decembrie 1934, o for internaional de poliie compus din 3300 persoane
a asigurat corectitudinea operaiunilor electorale in Sarre, in timpul plebiscitului, iar o astfel de
soluie care avea precedent in trecut este de aceeai natur ca i operaiunile de meninere a
pcii a Naiunilor Unite.1284
Totodat muli autori consider c in practic sistemul ONUzian de meninere a pcii i
securitii internaionale a suferit eec. Astfel, Carta ofer rolul principal Consiliului de Securitate
(chiar dac Adunarea General are anumite atribuii in virtutea articolelor 11 i 14), fapt
ce in anul 1945 permitea puterilor aliate s fie garante ale pcii. Dreptul de veto a celor cinci
membri permaneni nu prea la acel timp s devin o problem, ins in scurt timp, odat cu
inceperea rzboiului rece anume acest drept a inceput s fie folosit cu scopul de a proteja un
stat prieten, fcand imposibil desemnarea statului agresor i prin urmare, fcand imposibil
acionarea organizaiei. Una din consecinele eecului de realizare a procedurilor capitolului VII
al Cartei ONU a fost adoptarea rezoluiei Dean Acheson [377 (V)]. In iunie 1950 Coreea de Sud
a fost invadat de trupele Coreei de Nord (comunist). Consiliul de Securitate a ONU a votat o
rezoluie care cerea incetarea ostilitilor. URSS care practica la acel moment politica scaunului
gol in cadrul Consiliului de Securitate, cu scopul de a protesta contra respingerea candidaturii
Chinei comuniste in cadrul ONU, s-a opus acestei decizii. Ea a aplicat dreptul de veto, paralizand
toate deciziile cu privire la acest conflict. Din aceste considerente Adunarea General a
votat rezoluia 377 (V) Uniunea pentru meninerea pcii (rezoluia Dean Acheson, in numele
secretarului de stat al SUA), care a permis Adunrii generale s acioneze in caz de imposibilitate
de acionare a Consiliului de Securitate. Aceast rezoluie, de mai multe ori, a permis trecerea
peste realizarea dreptului de veto de ctre un membru permanent a Consiliului de Securitate (de
exemplu in Egipt in anul 1956).1285
3 Acorduri regionale de meninere a pcii
Mecanismul securitii colective, propus de Carta ONU, nu interzice, totodat, sistemele
regionale de securitate colectiv, cu condiia c ele rman conforme acelorai postulate i sint
subordonate sistemului universal.
Conform articolului 53 din Carta ONU, Consiliul de Securitate a ONU va folosi, acolo unde
este cazul, organisme regionale, pentru aplicarea aciunilor de constrangere sub autoritatea sa. In
conformitate cu aceste prevederi, diferite organizaii internaionale au desfurat activiti avand
acest caracter.1286
Organele i forumurile regionale joac un rol considerabil in realizarea programului securitii
internaionale universale. Pentru ca sistemul s devin universal, el trebuie in egal msur s
se refere la toate regiunile. De fapt, insi sistemul securitii universale presupune msuri nu
doar de caracter global, dar i regional, de exemplu limitarea inarmrilor, dezarmarea, reducerea
numeric a contingentelor militare, crearea zonelor denuclearizate, zonelor de pace, msurile
de incredere i prevenirea atacurilor neateptate.1287 Suplimentar, la nivel regional pot fi concretizate
i dezvoltate principiile i normele dreptului internaional in sferele: economic, ecologic,
umanitar, care, la randul lor, pot deveni parte component a securitii colective universale.
Legalitatea acordurilor regionale de meninere a securitii colective este recunoscut prin
articolul 52 din Cart, cu anumite condiii. Activitile acestor organisme regionale trebuie s fie
compatibile cu scopurile i principiile Naiunilor Unite i ele trebuie s fie destinate reglementrii
cazurilor care aduc atingere meninerii pcii i securitii internaionale, se refer la o aciune cu
caracter
regional. Formula articolului 52 nu permite s afirmm c aceste acorduri regionale trebuie s fie
conforme cu criteriile sistemului universal al securitii colective. Adunarea general a Naiunilor
Unite se consider competent, in aceleai condiii ca i Consiliul de securitate, pentru a determina
care organizaii regionale sau sub-regionale rspund criteriilor acestui articol (O.S.A., O.U.A.,
Conferina islamic, de exemplu). Este dubios faptul c orice proces regional de negociere ar putea
fi calificat drept acord regional in sensul articolului 52 din Cart: Statele Unite au susinut-o
cu privire la Grupul Contadora in faa Curii Internaionale de Justiie, ins aceasta a exprimat
rezerve serioase la aceast tez (cazul activiti militare n Nicaragua). In ce privete alianele incheiate
dup cel de-al doilea rzboi mondial, ele se inscriu mai exact in cadrul articolului 51, ca
legitim aprare colectiv a cror coninut nu este acelai.1288
Capitolul VIII din Cart reglementeaz raporturile intre Consiliul de securitate i organizaiile
regionale de securitate create de ctre Statele membre. El stabilete un gen de federalism - mai mult
funcional decat instituional - al crui varf il ocup Consiliul de securitate. Toate activitile
acestor organizaii in materie de securitate sint plasate sub controlul Consiliului, care trebuie
s fie informat despre ele (articolul 54); in special, nici o aciune coercitiv nu va trebui s fie
intreprins de ctre ele fr permisiune prealabil (articolul 53 1, in afar de excepia prevzut
de articolul 107 pentru Statele exinamice). In cadrul crizei iugoslave s-a instituit o cooperare intre
Naiunile Unite i pe de o parte Comunitatea european, care s-a exprimat in special prin copreedenia
Conferinei pentru pace in Iugoslavia incepand cu 1992, precum i pe de alt parte
cu N.A.T.O. i Uniunea Europei Occidentale: aceste organizaii vor fi la inceput insrcinate s
realizeze blocada maritim a Iugoslaviei (Serbia i Montenegro), interzicerea survolului Bosniei-
Heregovinei, s recurg la for dac este necesar pentru asigurarea securitii FORPRONU,
s controleze navigaia pe Dunre, in final, ele se vor substitui Forelor de pace ale Naiunilor
Unite in cadrul acordurilor Dayton din 1995. De asemenea ele sunt susinute in demersurile lor
diplomatice in faza actual a tentativelor de aplanare a conflictului din Kosovo. Iar in ce privete
colaborarea O.N.U. cu O.S.A. in vederea restabilirii democraiei in Haiti, a se vedea in special
rezoluiile 46/7 i 48/27 ale Adunrii generale i 841 (1993) a Consiliului de securitate.1289
Din cele menionate mai sus putem deduce condiiile inaintate sistemelor de securitate
regional:
- activitile la nivel regional trebuie s corespund scopurilor i principiilor ONU;
- acestea trebuie s priveasc doar diferendele locale i s nu depeasc limitele regiunii
respective;
- nu pot fi intreprinse careva msuri coercitive in lipsa acordului Consiliului de Securitate a
ONU;
- toate diferendele locale aprute dintre statele anumitei regiuni trebuie soluionate doar prin
mijloace panice;
- Consiliul de Securitate trebuie s fie mereu informat de aciunile intreprinse sau preconizate
in cadrul acordurilor regionale pentru meninerea pcii i securitii internaionale;
- orice aciuni la nivel regional nu trebuie s contravin aciunilor in cadrul sistemului universal
de securitate colectiv a ONU.
- msurile coercitive cu folosirea forei armate la nivel regional pot fi realizate doar pentru
respingerea atacului deja svarit in cadrul realizrii dreptului la legitim aprare individual
sau colectiv in termenii articolului 51 al Cartei ONU, cu intiinarea imediat a Consiliului de
Securitate.
596 Drept Internaional public
Din cele menionate mai sus rezult c orice sistem regional de securitate colectiv poate fi i
constituie parte component a sistemului universal de securitate colectiv.1290
Securitatea european este una dintre cele mai importante probleme politice de pe continentul
nostru, afectand prin consecinele sale intreaga situaie internaional, o problem in a
crei rezolvare sint cointeresate toate popoarele europene. Popoarele din Europa sint vital interesate
in zdrnicirea izbucnirii unui nou rzboi, in statornicirea unei pci trainice.1291 Asigurarea
securitii europene nu este indreptat impotriva nici unui popor, ea corespunde intereselor
naionale vitale ale tuturor rilor, reprezint o cauz comun a intregii Europe. Lupta pentru
securitatea european ofer fiecrei ri de pe continentul nostru posibilitatea de a juca un rol
demn in viaa internaional contemporan, de a-i aduce contribuia la cauza pcii mondiale.
Obinerea unor progrese reale in direcia reglementrii problemelor politice europene face necesar
ca fiecare ar, mare sau mic, s militeze cu perseveren pentru a-i aduce contribuia
proprie la intrirea securitii europene, la cauza pcii tuturor popoarelor.1292
Anume cu scopul realizrii acestor obiective, in aceast regiune au fost efectuate multiple
tentative, deseori soldate cu succes, pentru instituirea mecanismelor regionale de securitate
colectiv a statelor cum ar fi: Organizaia Tratatului Nord-Atlantic, fosta Organizaie a Tratatului
de la Varovia, Uniunea Europei Occidentale, Organizaia petntru Securitate i Cooperare in
Europa etc.
Organizaia Tratatului Nord-Atlantic
Tratatul Nord-Atlantic a fost semnat in anul 1949. La momentul semnrii organizaia numra
12 state. In prezent sunt 28 membri. In conformitate cu dispoziiile articolelor 5 i 7 din Tratat,
atacul armat contra unui sau catorva state participante va fi calificat ca atac contra tuturor
membrilor, dac un astfel de atac va avea loc, fiecare membru va ajuta partea atacat prin toate
mijloacele inclusiv aplicarea forei armate. Atacul cuprinde atacul armat atat pe teritoriul statelor
membre cit i asupra navelor aeriene i militare dintr-o anumit regiune. Orice atac svarit precum
i msurile intreprinse imediat vor fi aduse la cunotina Consiliului de Securitate a ONU.
Msurile vor fi incetate atunci cand Consiliul de Securitate va intreprinde msuri de restabilire i
meninere a pcii i securitii internaionale.
Sediul organizaiei este oraul Bruxelles (Belgia).
Uniunea Europei Occidentale (UEO) a fost infiinata in anul 1954, in scopul intririi cooperrii
intre statele vest-europene in domeniul securitii. Ea are la origine Tratatul de la Bruxelles semnat
la 17.03.1948 de ctre cinci ari occidentale - Frana, Belgia, Luxemburg, Olanda i Marea
Britanie - prin care se crea o aliana militar european la care au aderat ulterior Germania, Spania,
Portugalia, Italia i Grecia (in total zece state). Sarcinile sale principale constau in obligaia
generala de asistena in caz de agresiune contra unui stat membru, prezervarea pcii i securitii
in Europa. UEO ofer statelor membre o platforma de cooperare in materie de politica de aprare
i securitate, in scopul consolidrii influenei politice a Europei in cadrul NATO i de a crea
o identitate europeana de securitate. Prin intrarea in vigoare, la 1.11.1993, a Tratatului de la
Maastricht, UEO a devenit parte integranta a dezvoltrii Uniunii Europene, fiind definita drept
bra inarmat al UE i pilon european al NATO. Tratatul de la Amsterdam, intrat in vigoare la
1.05.1999, consfinete rolul UEO in implementarea deciziilor de politica externa ti securitate
comuna (PESC) a UE.
Totodat, in plan teoretic, in opinia autorilor sovietici blocurile militare create in Europa
Occidental incalc principiul regionalitii, deoarece sfera lor de aciune cuprinde cateva continente.
Astfel sfera de aciune a NATO cuprinde teritoriile membrilor europeni, America de Nord,
o parte a Africii. Articolul 8 din Tratatul de la Bruxelles revizuit prevede c Consiliul Uniunii Europei
Occidentale, creat de tratat va fi convocat imediat pentru a da posibilitate Inaltelor pri
contractante s se consulte cu privire la orice situaie care poate amenina pacea, indiferent de regiunea
unde ar aprea aceast ameninare. Observm c aceast dispoziie vine in contradicie
cu prevederile art. 52 din Carta ONU.1293 Or, in literatura sovietic a dreptului internaional regiunea
este determinat ca un areal geografic unanim recunoscut la o anumit etap istoric,
care include state suverane, caracterizate prin cultur i tradiii comune, legturi politice stabile
i cooperare economic strins.1294
Uniunea European. Definiia progresiv a unei politici de aprare comun a statelor membre
a Uniunii Europene a fost introdus prin articolul 17 al Tratatului cu privire la Uniunea
European semnat la Maastricht in anul 1992. Totodat prevederea respectiv a fost realizat
doar in decembrie 1999, ca urmare a summit-ului franco-britanic de la Saint-Malo. In timpul
acestei intruniri guvernul Regatului Unit a precizat c iniiativa european de securitate i aprare
trebuie conceput ca o parte component a Alianei Nord-Atlantice. Aceasta presupune faptul c
statele membre ale Uniunii Europene vor putea avea, pe aceast cale, o influen asupra deciziilor
Alianei. Totodat discordanele intre statele neutre i cele membre ale Alianei Atlantice in cadrul
UE au persistat, nectand la faptul c dou din cele patru state neutre ale UE, Finlanda i Suedia,
in realitate coopereaz cu Aliana i au reacionat pozitiv la propunerile de la Saint-Malo.
Dup consacrarea politicii strine i de aprare comun in Tratatul de la Maastricht a izbucnit
conflictul in fosta Iugoslavie. Atunci Uniunea European a incercat fr succes s-i propun
bunele oficii in vederea reglementrii diplomatice a conflictului. Lipsite de o capacitate de
intervenie european, statele membre ale Uniunii n-au putut decat s intervin in cadrul forelor
de meninere a pcii a ONU i in continuare, sub comandamentul SUA in cadrul unei fore a
NATO acesta fuseser cazul Bosniei i Heregovinei in Kosovo i fosta Republic Iugoslav a
Macedoniei. Astfel, lecia conflictelor din Balcani a fost insuit. De la acel moment Uniunea a
acionat atit in sfera diplomaiei cit i in materie de securitate.
In timpul summitului de la Feira (iunie 2000), cele patru direcii civile ale Politicii Europene
Comune in materie de Securitate i Aprare au fost definite: poliie, protecie civil, administraie
civil i Stat de drept.
In continuare, Consiliul european de la Nice (7-9 decembrie 2000) a decis crearea organelor
permanente:
- Comitetul politic i de securitate: compus din reprezentani naionali, care urmrete
evoluia situaiei internaionale, contribuie la definirea politicilor i supravegheaz realizarea lor
in practic;
- Comitetul militar al Uniunii Europene: compus din efii de Stat-major al forelor armate,
care dau sfaturi militare Comitetului politic i de securitate;
- Statul-major al Uniunii Europene, care indeplinete funcii de reacionare rapid, planificare
strategic i evaluare.
In ce privete fosta Organizaie a Tratatului de la Varovia (1955-1991), care a fost creat cu
scopul de a asigura securitatea regional a statelor aparinand blocului socialist, putem atesta
faptul c modelul propus de aceasta a fost unul de tranziie, care era departe de a fi unul perfect.
Acest fapt rezult din prevederile articolului 11 al Tratatului de prietenie, colaborare i asisten
mutual intre Republica Popular Albania, Republica Popular Bulgaria, Republica Cehoslovac,
Republica Democrat German, Republica Popular Polon, Republica Popular Roman, Republica
Popular Ungar i Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (Tratatul de la Varovia) din
14 mai 1955: In cazul cand in Europa va fi creat un sistem de securitate colectiv i va fi incheiat
in acest scop un tratat general-european de securitate colectiv, lucru spre care prile contractante
vor tinde neincetat, prezentul tratat ii va pierde valabilitatea in ziua intrrii in vigoare a
Tratatului general-european.
Mai mult ca atat, in Declaraia statelor participante la Tratatul de prietenie, colaborare i
asisten mutual de la Varovia, semnat la Praga, 28 ianuarie 1956 se propunea: Pan la realizarea
unui acord cu privire la crearea unui sistem eficace de securitate in Europa, o contribuie
serioas la consolidarea acestei securiti i la crearea increderii necesare intre statele europene
ar fi incheierea intre rile respective a unor tratate de neagresiune cu luarea angajamentului de
a rezolva problemele litigioase numai prin mijloace panice Condiiile panice de dezvoltare a
popoarelor europene pot fi asigurate cel mai bine prin crearea unui sistem de securitate colectiv
in Europa, care s inlocuiasc grupurile militare existente in Europa. 1295
Organizaia pentru Securitate i Cooperare n Europa (OSCE) Actul final al Conferinei pentru
Securitate i Cooperare in Europa din anul 1975, semnat de 33 state europene, Canada i
SUA, creaz fundamentele securitii europene i a cooperrii regionale. In acest sistem pot fi
evideniate patru elemente:
1. totalitatea principiilor de care se vor conduce statele participante in raporturile dintre
ele (printre care figureaz principiile interne oricrui sistem de securitate: principiul neaplicrii
forei, principiul soluionrii panice a diferendelor internaionale, principiul inviolabilitii frontierelor
de stat);
2. complexul de msuri practice convenite pentru asigurarea securitii europene (luarea de
msuri efective in sfera dezarmrii, elaborarea unei metode unanim acceptate de soluionare a
diferendelor internaionale etc.)
3. programul cooperrii in sferele economic, tehnico-tiinific, umanitar etc., care in
mod sigur va contribui la intrirea securitii europene i universale;
4. msuri organizaionale realizate de statele participante cu scopul de a realiza in practic
dispoziiile Actului Final. Acestea sunt realizate in mod unilateral, in ordine bilateral sau
multilateral.1296
Sediul OSCE este oraul Viena (Austria).
Sistemul de securitate colectiv n cadrul Comunitii Statelor Independente (CSI)
In conformitate cu Tratatul de securitate colectiv din 1992 i Acordul de aprobare a
Dispoziiei privind Consiliul de securitate colectiv din 1992 in cadrul CSI a fost insituit Consiliul
de securitate colectiv. In cadrul Consiliului intr efii statelor membre i Comandantul Superior
a Forelor Armate Unite ale Comunitii. Consiliul stabilete i intreprinde msuri pe care
le consider necesare pentru meninerea i restabilirea pcii i securitii. Despre aceste msuri
va fi imediat anunat Consiliul de Securitate a ONU.
In cadrul CSI au fost la fel create Forele Armate Unite ale Comunitii - trupe, fore i organele
de conducere cu ele oferite de Forele Armate ale statelor CSI i operaional subordonate
Comandamentului Superior a FAUC, care ins rman in subordonare direct fa de conducerea
militar a propriilor state.
Statutul CSI prevede c in caz de apariie a ameninrii la suveranitatea, securitatea i integritatea
teritorial a unui sau catorva state membre, fie la pacea i securitatea internaional, membrii
Comunitii realizeaz consultri reciproce cu privire la luarea de msuri pentru inlturarea
ameninrii aprute, inclusiv operaiuni de meninere a pcii i folosirea forelor armate in vederea
realizrii dreptului la legitim aprare individual sau colectiv in termenii articolului 51 din
Carta ONU.
Sediul Consiliului or. Moscova (Federaia Rus).
In calitate de sisteme regionale neeuropene de securitate colectiv pot fi menionate urmtoarele:
Organizaia Statelor Americane (OSA), cu sediul la Washington (SUA), a fost infiinat in
1948, in baza Tratatului interamerican cu privire la ajutorul reciproc din 1947, Statutului OSA din
1948 i Tratatului internamerican cu privire la soluionarea panic a diferendelor internaionale
din 1948. In perioada anilor 1960-1980 in Tratatul din 1947 i Statutul OSA au fost introduse
modificrii considerabile. Organizaia are ca scop principal garantarea pcii i securitii pe
continentul american i organizarea unei aciuni solidare a membrilor si in cazul unei agresiuni.
Astfel, in conformitate cu articolul 25 din Statutul OSA orice agresiune indreptat contra unui
stat membru este calificat drept agresiune contra celorlalte state. Totodat, spre deosebire de
alte sisteme regionale de securitate colectiv, Statutul OSA nu prevede obligaia organizaiei de
a intiina Consiliul de Securitate a ONU despre msurile cu caracter militar intreprinse, fapt ce
contravine dispoziiilor ONU.
Asociaia Naiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN)
ASEAN a fost creat in anul 1987 la Bangkok de ctre cinci membri fondatori, iar astzi
numr deja 10 state. Unul din scopurile fixate ale organizaiei consist in promovarea pcii
i stabilitii regionale. Liderii ASEAN au estimat util, in vederea realizrii scopului propus, s
creeze Comunitatea pentru Securitate a ASEAN (ASC). Membrii Comunitii pledeaz pentru
soluionarea exclusiv panic a diferendelor regionale. Suplimentar, in vederea recunoaterii
securitii in regiunea asiatic i cea a Pacificului, ASEAN a creat in anul 1994 Forumul Regional
al ASEAN, ale crui obiective sunt dezvoltarea diplomaiei preventive i elaborarea soluiilor
pentru conflictele aprute.
Sediul ASEAN este in Jakarta (Indonezia).
Organizaia Colaborrii de la anhai creat in anul 2001, are in componen urmtoarele
state: Rusia, China, Kazahstan, Uzbekistan, Kargazstan i Tadjikistan. In organizaie exist i un
grup de observatori Mongolia, India, Pakistan i Iran. Liderii acestei structuri au desfurat
primul lor summit in anul 2001. Aceast organizaie, acreditat la ONU, ii desfoar activitatea
in numele stabilitii in regiunea Asiei Centrale i in interesele membrilor ei. Dac iniial
elurile fundamentale ale organizaiei au fost concertarea eforturilor in lupta impotriva terorismului,
extremismului religios i traficului de droguri din regiune, in prezent ea reacioneaz la
provocrile globale. Aceasta se refer, in primul rand, la problemele amplasrii sistemului american
de aprare antirachet in Europa. Organizaia Colaborrii de la anhai nu este o structur
exclusiv militar. In ultima vreme se discut activ aspectele economice ale cooperrii membrilor
ei. Ins cu toate acestea tema securitii colective rmane principal.
Uniunea African (UA), fondat in 2002, a succedat Organizaia Unitii Africane i numr
in prezent 53 membri. O instituie important in cadrul UA este Consiliul de Pace i Securitate.
Infiinarea acestuia a fost propus in 2001, iar activitatea i-a inceput-o in 2004. Rolul acestui consiliu
este acela de a menine pacea i securitatea colectiv, bazanduse pe o diplomaie preventiv.
Sediul UA este oraul Addis-Abeba (Republica Federal Democratic Etiopia).
Liga Statelor Arabe (LSA) creat in anul 1945 numr astzi 22 membri. Printre scopurile
organizaiei figureaz meninerea securitii regionale. Cu acest scop au fost create Comisia
militar permanent (comandanii forelor militare ale statelor membre) i Consiliul unit de
aprare (minitrii afacerilor externe, minitrii aprrii). Aceste organe au fost create in anul 1950
dup semnarea Tratatului cu privire la aprarea comun i cooperarea economic. Funciile acestor
organe constau in pregtirea planurilor strategice pentru respingerea eventualelor ameninri
sau agresiuni indreptate contra unui sau citorva state membre a tratatului, precum i inaintarea
propunerilor cu privire la organizarea forelor armate ale statelor membre ale tratatului.
Sediul LSA Cairo (Egipt).
4 Operaiunile de meninere a pcii
Activitatea operaiunilor de meninere a pcii este reglementat de o serie de rezoluii adoptate
de Adunarea General in baza Cartei ONU. Adunarea General in mod regulat examineaz
chestiuni legate de operaiunile de meninere a pcii.1297 In rezoluiile sale se menioneaz c
activitatea pacificatoare a ONU, chemat s aduc prile in diferend la un acord, este o funcie
important a organizaiei. Ea contribuie la reglementarea politic a diferendului, ins nu o substituie.
Aceasta este o dispoziie principial, care se refer la competena tuturor organelor ONU.
Subliniind principala rspundere a Consiliului de Securitate pentru meninerea pcii, rezoluiile
susin c Carta ONU a inzestrat i Adunarea General cu funcii i atribuii in aceast sfer
i Adunarea, in particular, poate recomanda in conformitate cu articolele corespunztoare ale
capitolului VII a Cartei ONU principii i orientri de realizare a operaiunilor pacificatoare
(rezoluia 49/37 din 9 decembrie 1994). In anul 1994 Adunarea General a aprobat proiectul
Conveniei privind securitatea personalului Naiunilor Unite precum i a celui asociat. Necesitatea
acestei convenii este dictat de numrul mare de victime, care le suport forele pacificatoare.
Timp de 45 ani cit este realizat misiunea in Israel au fost omorate 39 persoane. Timp de doi ani
numrul victimelor forelor ONU in Somalia a depit 130 persoane. La personalul ONU se
refer persoanele, indreptate de ctre Secretarul General in calitate de membri a contingentelor
poliieneti, militare sau civile, care particip in operaiunile ONU. Prin operaiunile ONU
subinelegem operaiunile, intreprinse de organul competent al ONU in conformitate cu Carta i
realizate sub conducerea i controlul Organizaiei in dou cazuri:
1) cand sunt realizate in scopul meninerii sau restabilirii pcii i securitii internaionale;
2) cand Consiliul de Securitate sau Adunarea General au declarat c exist o ameninare
serioas la securitatea personalului participant la operaiune. In acest caz sunt realizate operaiuni
umanitare i nu militare.1298
Convenia face deosebire intre operaiunile pacificatoare i operaiunile, ce prezint msuri
coercitive in conformitate cu capitolul VII din Cart. Ea nu se aplic fa de personalul, impli-
cat in aciunile militare contre forelor armate organizate, crui i se aplic dreptul internaional
umanitar. Totodat aceasta nu inseamn c personalul pacificator este exceptat de aciunea
acestui drept. In convenie se conine prevederea c nici o dispoziie din ea nu aduce atingerea
aplicabilitii dreptului internaional umanitar fa de personalul ONU, antrenat in operaiunile
sale sau obligaiei acestui personal s respecte acest drept (art.20). Personalul ONU este obligat
s respecte legile i hotrarile statului de edere i a statului de tranzit; s se abin de aciuni
incompatibille cu caracterul imparial i internaional al obligaiunilor lor.1299
Dup cum cunoatem, Consiliul de Securitate este in drept s aplice fora armat pentru realizarea
deciziilor sale cu privire la inlturarea ameninrilor la pace sau orice inclcare a ei. Aceasta
este constrangerea militar. Ea se poate exprima prin participarea in lupte, prin separarea forat
a beligeranilor etc. Dispoziiile respective ale Cartei ONU au un important rol preventiv, ins in
practic ele nu au fost realizate. Spre deosebire de acestea, operaiunile de meninere a pcii presupun
operaiunile forelor armate fr aplicarea armelor, cu excepia cazurilor de legitim aprare,
realizate cu acordul prilor beligerante i destinate pentru urmrirea asupra respectrii acordului
de armistiiu. Scopul lor este susinerea eforturilor diplomatice pentru soluionarea politic a
diferendului. Forele pacificatoare ale ONU sunt caracterizate prin urmtoarele trsturi:
- personalul lor este pus la dispoziie i echipat de ctre statele membre;
- forele pacificatoare sunt aplicate la decizia Consiliului de Securitate i in limitele acestei decizii;
- forele pacificatoare acioneaz sub egida ONU;
- forele pacificatoare sunt folosite cu prezena dorinei prilor in diferend de a-l inceta;
- forele pacificatoare se supun Secretarului General al ONU.1300
- Aciunile contingentelor armate sub egida ONU sunt realizate imparial fr a avea loc o
imixtiune in afacerile interne ale prilor implicate in diferend1301
Forele pacificatoare au fost aplicate deja in 1948.
Dup cum am menionat mai sus, potrivit articolului 39 din Cart, Consiliul de Securitate,
constatand existena unei ameninri impotriva pcii, a unei inclcri a pcii sau a unui act de
agresiune, va face recomandri ori va hotri ce msuri s fie luate, in conformitate cu articolele
41 i 42 pentru meninerea sau restabilirea pcii i securitii internaionale. Pe acest temei juridic
ONU efectueaz operaiuni de meninere a pcii, ce au caracterul de sanciuni aplicabile statelor
care prin aciunile lor amenin pacea i securitatea internaional.1302
Totodat sistemul prevzut de Carta ONU s-a dovedit a avea deficiene serioase, cum este
utilizarea dreptului de veto. In anul 1956 in timpul crizei de Suez, aciunea Consiliului de Securitate
a fost paralizat de un veto dublu: francez i englez. Adunarea General atunci a fost sesizat
in virtutea rezoluiei 377 (V) i ea a recomandat incetarea focului. Frana i Marea Britanie au
cerut atunci ca o for internaional s fie plasat intre Egipt i Israel. In temeiul unei propuneri
parvenit din partea Canadei, Adunarea General prin rezoluia 998 din 4 noiembrie 1956 a creat
FUNU (Forele de Urgen a Naiunilor Unite).1303
In calitate de operaiuni prevzute in capitolul VII al Cartei ONU, operaiunile de meninere
a pcii sunt aciuni colective care sunt decise i realizate de ctre organele ONU. Acestea sunt
aciuni operaionale care plaseaz contingente (fore armate sau observatori) furnizate de statele
membre i care se afl sub comandamentul statului major al Naiunilor Unite.
Spre deosebire de sistemul prevzut de Cart, operaiunile de meninere a pcii nu prezint
un caracter coercitiv, cu alte cuvinte misiunea lor este doar de a se interpune intre beligerani, ins
fr a persecuta agresorul. Aceast misiune este strict definit de organul care creeaz operaiunea
de meninere a pcii. In orice situaie nu are loc desemnarea agresorului, ci recunoaterea mai
multor pri implicate in conflict.1304
In situaiile in care Consiliul de Securitate nu este in stare s adopte o decizie, Adunarea
General poate in virtutea rezoluiei 377 (V) s creeze o nou for de intervenie, iar Consiliul
de Securitate nu mai este unicul organ capabil s acioneze. Este necesar de asemenea s subliniem
c acordul dintre statele interesate este indispensabil pentru trimiterea contingentelor. Prin
urmare, acest sistem este relativ consensual, spre deosebire de cel prevzut in Cart.
In prezent in lume sunt realizate aisprezece operaiuni de meninere a pcii. Teoretic,
operaiunile de meninere a pcii sunt msuri temporare, realizate in ateptarea unei reglementri
politice a diferendului, justificand prin aceasta crearea lor. In practic atunci cand aceast reglementare
politic intarzie, operaiunea dureaz la nesfarit cum este cazul UNFICYP (Cipru) al
crei mandat este re innoit in mod regulat incepand cu anul 1964. Multiplicarea conflictelor i
in special celor interstatale au crescut considerabil numrul operaiunilor. Finisarea antagonismelor
dintre Est i Vest de asemenea a permis terminarea utilizrii sistematice a dreptului de
veto in cadrul Consiliului de Securitate. Sarcinile inscrise ctilor albastre i btilor albastre s-au
diversificat, trecand de la misiunea clasic de intervenie la misiuni de supraveghere a alegerilor,
precum i la insrcinri umanitare.
Odat cu incetarea rzboiului rece i a bipolaritii, Consiliul de Securitate a devenit un
factor important in luarea de msuri cu caracter militar. Consensul politic intre membrii Consiliului
de Securitate a avut ca rezultat recurgerea, pentru prima dat in istoria ONU la utilizarea
direct i sistematic a ansamblului prevederilor Cartei in scopul de a pune capt folosirii forei
i ameninrii cu fora. Astfel, in rezoluiile nr. 660 din 2 august 1990 i nr.661 din 6 august 1990
privind agresiunea Irakului impotriva Kuwaitului, agresiunea i agresorul sunt identificate, iar in
rezoluia nr.662 din 9 august 1990 este respins orice valoare juridic a anexiunii Kuwaitului de
ctre Irak, declarat nul. Irakul a acceptat toate condiiile puse in Rezoluia nr. 687 din 3 aprilie
1991, pentru intrarea in vigoare a incetrii focului. Rezoluiile nr. 661 i 662 prevd i msuri de
embargo.
Numeroasele succese ale operaiunilor de meninere a pcii (de exemplu cea din Timor in
anul 1999) nu ne fac totui s uitm i importantele eecuri cum a fost cel al FORPRONU in fosta
Iugoslavie unde imposibilitatea ctilor albastre de a interveni a fost demonstrat prin luarea lor ca
ostatici, sau insuccesul MONUOR in Ruanda, care nu a putut impiedica un genocid previzibil.1305
In anul 1992 Consiliul de Securitate a cerut Secretarului General s elaboreze un raport i
recomandri pentru a permite o mai mare eficacitate a ONU in domeniul meninerii i restabilirii
pcii. Acest studiu este Agenda pentru pace, completat in anul 1995 cu un supliment. Agenda
definete un anumit numr de concepte i le dezvolt din nou, plecand de la funciile ONU in
domeniul meninerii pcii. Aceste concepte sunt: diplomaia preventiv, care consist in impiedicarea
naterii sau rspandirii diferendelor interstatale, restabilirea pcii care trebuie s permit
apropierea prilor in diferend, meninerea pcii care const in meninerea unei prezene a forelor
Naiunilor Unite pe teren. In sfarit un nou concept, cel de consolidare a pcii trebuie s permit
evitarea unei reinceperi a ostilitilor, in special prin reconstruirea structurilor distruse.1306
Printre operaiunile de meninere a pcii realizate de ONU se numr: operaiunile desfurate
in Cipru in 1964, cele desfurate in urma rzboiului din octombrie din 1973 in Orientul Mijlociu
(in Sinai i Golan), in 1978 in Liban, in 1988 prin grupul de observatori militari pentru Iran
i Irak. In Cambodgia, cu incepere din 1991 i in fosta Iugoslavie (Croaia), incepand cu martie
1992, au fost folosite, cu amploare deosebit, operaiunile de meninere a pcii.1307
5 Dezarmarea statelor
Dezarmarea statelor este un complex lrgit de msuri ale statelor, realizate de comun acord
cu scopul de a micora, iar in final de a lichida complet mijloacele materiale de purtare a
rzboiului.1308 Dezarmarea astzi este unul mijloacele cele mai efective de meninere a pcii i
prevenire a rzboaielor.
Pentru prima dat dezarmarea a fost prevzut de Statutul Societii Naiunilor, in care se
vorbea despre necesitatea limitrii armamentelor naionale pan la minimul compatibil cu securitatea
naional i indeplinirea obligaiilor internaionale (art.8). In cele ce au urmat, Carta ONU
a recunoscut necesitatea de a controla inarmrile cit i realizarea dezarmrii (art. 11, 26).
Principiul dezarmrii presupune anumite obligaii juridice:
1. de a respecta strict normele cu privire la dezarmare, de a participa la manifestaiile,
prevzute de tratate avand drept scop limitarea cursei de inarmri i dezarmarea;
2. de a insista s fie elaborate norme noi, s fie incheiate noi tratate in sfera dezarmrii.1309
Direciile de baz ale cooperrii internaionale in sfera dezarmrii sunt:
- dezarmarea nuclear (Tratat pentru interzicerea folosirii armelor nucleare in atmosfer, in
spaiul cosmic i sub ap 1963, Tratatul de neproliferare a armamentului nuclear 1968, Tratatul
de interzicere total a experienelor nucleare 1996);
- interzicerea producerii i lichidarea anumitor tipuri de armament (Convenia cu privire la
interzicerea perfecionrii, producerii i stocrii armelor bacteriologice (biologice) i cu toxine
i la distrugerea acestora 1972, Convenia privind interzicerea dezvoltrii, producerii, stocrii i
folosirii armelor chimice i distrugerea acestora 1993)
- limitarea anumitor tipuri de armament (Tratatul incheiat intre URSS i SUA privind limitarea
sistemelor de aprare antirachet 1972, Tratatul privind limitarea armelor strategice ofensive 1991,
Tratatul cu privire la reducerea i limitarea in continuare a armelor strategice ofensive 1993).1310
In ce privete cile de realizare a principiului dezarmrii, cea mai radical cale poate fi
considerat adoptarea unui tratat multilateral cu privire la dezarmarea general i total. Tentativele
de a elabora un astfel de tratat intreprinse in anii 60 ai secolului trecut s-au soldat cu
eec. A doua cale presupune adoptarea acordurilor bilaterale i multilaterale. Exist un ir de
forumuri internaionale la care este examinat chestiunea dezarmrii. In calitate de exemple pot
fi menionate: Adunarea General a ONU, Comisia ONU pentru dezarmare, Comitetul special
pentru Oceanul indian, Comitetul special pentru Conferina universal pentru dezarmare.1311
Problema cea mai important in materia dezarmrii universale o constituie armamentul nuclear,
a crui utilizare in prezent nu este interzis, ci doar proliferarea lui (Tratatul de neproliferare
a armamentului nuclear 1968). Prin urmare, necesitatea soluionrii grabnice a problemei
neproliferrii armamentului nuclear este condiionat de mai multe cauze:
In primul rand, rspandirea acestui tip de armament ar provoca o majorare cantitativ a
efectelor cursei de inarmare, fapt ce prezint o ameninare la pacea i securitatea internaional.
Apariia unui nou membru in grupul nuclear extinde sfera geografic de aplicare a armamentului
nuclear. O alt consecin ar fi majorarea cantitativ a acestui tip de arme, care va avea loc
atat din contul membrilor vechi cit i a celor noi.
In al doilea rand, in virtutea rspandirii rapide a armamentului nuclear, ultimul poate s
ajung in mainile formaiunilor teroriste din lumea contemporan.1312
6 Reducerea i controlul armamentelor
Controlul constituie un element necesar al dezarmrii statelor. In aceast sfer, legat de
interesele securitii, fr un control sigur este dificil s contezi pe succes. Comisia ONU pentru
dezarmare in anul 1988 a declarat c controlul efectiv este elementul cel mai important al oricrui
acord despre dezarmare.1313
Controlul naional joac un rol important in sfera dezarmrii. El are dou aspecte. Primul
presupune creare unei baze normative, ce asigur indeplinirea normelor internaionale in sfera
dezarmrii i activitatea organelor naionale i internaionale de control. 1314 Cel de-al doilea aspect
const in utilizarea mijloacelor tehnice de control, care se afl in afara limitelor teritoriului
controlat (staiuni seismice, satelii artificiali, care aparin unor state, cu ajutorul crora este
realizat controlul asupra activitii altor state pe teritoriul lor). Celelalte state trebuie s respecte
dreptul la control naional i s nu impiedice realizarea acestuia.
Un rol considerabil revine schimbului de informaii despre starea inarmrilor i msurile
privind limitarea lor. O form mai efectiv sunt inspeciile reciproce la faa locului. Scopul
inspeciilor este de a vizita teritoriul statului sau obiectele, aflate sub jurisdicia sau controlul
su pentru verificarea respectrii obligaiilor in baza acordului. Inspeciile pot fi alctuite din
grupe de naionali, sau pot fi completate la nivel internaional i sunt realizate in baz de reci-
procitate (de exemplu, Documentul Conferinei de la Stocholm cu privire la msurile de intrire
a increderii i securitii i dezarmarea in Europa 1986), la cerere (de exemplu, Convenia cu
privire la interzicerea producerii, stocrii i aplicrii armei chimice 1993) sau la decizia organului
internaional (de exemplu, Tratatul cu privire la neproliferarea armamentului nuclear 1968)
organizaiei internaionale (de exemplu, Tratatul cu privire la interzicerea total a experienelor
nucleare 1996).1315
Schimbul operativ de informaii pentru prevenirea confruntrii militare cu scopul de a afla
inteniile adevrate ale prii adverse este atat un mijloc de realizare a dezarmrii, precum i o
metod de reacie contra unor eventuale tentative de atentare la pacea i securitatea internaional.
In calitate de exemplu poate fi adus acordul incheiat intre URSS i SUA cu privire la telefonul
rou (Memorandumul privind inelegerea intre URSS i SUA cu privire la stabilirea liniei pentru
legtura direct din 20 iunie 1963). Astfel de acorduri se refer anume la acele cazuri cand nici
una din pri nu este cointeresat in apariia situaiilor periculoase care se dezvolt intr-o modalitate
inacceptabil. Aceast linie de legtur direct a fost intensiv folosit in anul 1967 in timpul
rzboiului arabo-israelian, in anul 1971 in timpul rzboiului dintre India i Pakistan, in anul 1974
in timpul conflictului dintre Turcia i Cipru. Astfel de linii au fost create mai tirziu intre URSS i
Frana, RFG, Marea Britanie.1316
Majoritatea tratatelor in sfera dezarmrii prevd crearea sistemelor proprii de control. De
exemplu, Tratatul de interzicere total a experienelor nucleare 1996 prevede crearea de staiuni,
capabile s stabileasc faptul producerii exploziei nucleare cu puterea mai nare de 1 mie tone in
echivalent trotil, oriunde ar fi el produs.
Pentru realizarea controlului anumite tratate prevd instituirea organizaiilor internaionale.
In conformitate cu Convenia privind interzicerea armei chimice acioneaz Organizaia pentru
interzicerea armelor chimice.