Sunteți pe pagina 1din 15

Capitolul II.

Imagistica medical
II. 1. Culegerea biosemnalelor
II.1.1. Electrozi
Pentru a masura efectele electrice in tesuturi se recurge la electrozi. Interfata electrod-
tesut este, in felul sau, un traductor prin care procesele electrochimice complicate asociate cu
conductia ionica din tesut ii transfer informatia in conductia electronic din circuitul de m-
sur. Transferul de informatie este afectat de anumite erori.
Multe metale formeaza cu electrolitul biologic saruri solubile, slab toxice si nu pot fi
utilizate decit ca electrozi de suprafa pe pielea intacta. Cei mai utilizai sunt electrozii de g
i gCl !clorur de argint" care sunt netoxici.
Electrozi de suprafata. #ormele uzuale sunt$ placue, s%rma multi filara, rotund, disc,
cupa !#ig. &'".
Fig. 35. Forme diferite de electrozi de suprafa.
(lectrodul de Pt i PtCl !clorur de platin" are bune performane in culegerea si in
stimularea la curenti mici. Pentru curenti mari este preferabil un metal in contact cu o sare
solubila.
(lectrodul Pb este utilizat adesea in masurarea rezistentei electrice a. pielii !contact
direct" in foi usor mulabile pe o suprafata neregulata.
Microelectrozi. Masurarea potentialelor intracelulare pretinde diametre la )irf de ordinul
* +m sau mai putin, in intentia ca microelectrodul s nu perturbe functia celulara normala.
,'
II.1.2. Traductori
Traductorul con)erteste energia din forma sa originara intr-o form mai comoda pentru
obser)are si inregistrare, adesea electric.
Traductorul utilizat in masurarile biofizice produce un semnal electric proportional cu
)aloarea unui parametru biologic.
Tipuri de traductoare
- de deplasare : deplasarea liniara sau unghiulara se transforma intr-un semnal electric.
- de presiune : con)ersia presiunii in semnal electric este larg utilizata in explorarile
functioniale cardio-respiratorii.
- de temperatur : sunt de natur rezisti)a !termistori" sau generatori termoelectrici.
- de lumin : curent utilizati in masuratorile biofizice este fotorezistorul.
- de radiaii : sunt utilizati pentru e)aluarea dozei primite de personalul radiologic sau in
medicina nucleara.
II.1.3. Biosenzori
a. Definitia biosenzorilor
-iosenzorii sunt detectori ce se bazeaza pe molecule selecti)e ce intra in componenta plantelor
si animalelor. -iosenzorii moderni au e)oluat din combinarea a doua discipline separate$ tehnologia
informationala, !microcircuite si fibre optice, procesare numerica a datelor, teoria generala a
sistemelor cu comportare neliniara" si biologia moleculara. Prima furnizeaza electrozi miniaturali
sau senzori optici, tehnica de preluare si procesare a informatiei iar a doua, pune la dispozitie
biomolecule care recunosc o substanta tinta !#ig. &.".
Fig. 36. Prezentarea schematic a unui biosensor.
,.
R
E
C
E
P

!
R
R"#$C!R
%#I&P!'II(
E)ECR!*IC+

&ubstan
purttoare de
elemente biologice
%sange+
&emnal
electric

Circuit
electronic
de
amplificare

b. Aplicatii ale biosenzorilor
Principala cerinta pentru un biosenzor este aceea de a fi )aloros in acord cu cercetarile si
aplicatiile comerciale$ identificarea moleculelor tinta, disponibilitatea recunoasterii elementelor
biologice corespunzatoare si potentialul pentru detectarea posibilitatii sistemelor, sa fie sensibile
tehnologiei de laborator in cate)a situatii.
plicatiile acestor dispoziti)e sunt cu atat mai )ariate cu cat moleculele incorporate sunt mai
)ariate. sistenta medicala este cea care beneficiaza imediat de biosenzori, nu numai in testele
clinice, dar si in fabricarea de medicamente si inlocuirea unor organe ca pancreasul artificial pentru
diabetici. -iosenzorii se folosesc de asemenea pentru stabilirea calitatii si sigurantei hranei si
detectarea factorilor de mediu poluanti. lte cate)a exemple se pot aminti$ detectarea patogenilor,
determinarea ni)elelor de toxicitate inainte si dupa bioremeditare, detectarea si determinarea
organofosfatilor, determinarea metabolitilor toxici cum ar fi micotoxine, etc.
c. Clasificarea biosenzorilor
-iosenzorii pot fi clasificati$
- dupa tipul de agent biologic folosit$ biocatalitic !enzime, celule, tesuturi", anticorp
!imunosenzor" sau antigen !fragment de /0"1
- dupa tipul traductorului folosit$ amperometrice, potentiometrice, conductometrice,
calorimetrice, optice, piezo-electrice, manometrice1
2n alt tip de clasificare imparte biosenzorii in urmatoarele categorii$
- -iosenzori de afinitate. nalitul nu se modifica chimic in timpul masuratorii. (l doar se leaga
de receptor. 3a sfarsit el poate fi indepartat chimic sau prin spalare.
- -iosenzori de metabolism. ici substratul biologic se consuma printr-o reactie chimica cu
analitul, formandu-se un nou produs. 4tarea initiala se poate reface dupa completa consumare a
analitului. !(xemplu$ se doreste detectarea microorganismului 5el6cobacter P6lor in substanta
purtatoare$ suc gastric. 7n metabolismul sau, acest microb produce 05& !amoniac". sadar, senzorul
nu )a detecta microbul in sine, ci concentratia de amoniac."
- 7munosenzori. 8etectarea substantelor de tip antigen !g" se face cu a9utorul anticorpilor !c",
pe principiul :lacat-cheie:. nticorpii sunt proteine cu molecule in forma de ; !numite
imunoglobuline". 7n )arfurile ;-ului sunt doar doua locuri, unde se poate lega un singur tip de
antigen. ceasti anticorpi sunt produsi de organism ca raspuns la o anumita substanta straina
!antigen", pe care nu o poate elimina prin fagocitoza si careia, in ultima instanta, <i :incurca
planurile:, legandu-se de ea$ c=g.
- 4enzori biomimetici. Cu a9utorul acestor senzori se detecteaza semnale fizice !sunet, stres
mecanic, lumina" pe baza interactiunii lor cu substratul biologic acti) !receptorul".
II.1.4. Stimulatoare
2n stimulator furnizeaza organismului energie, electrica sau de alta natura, pentru a obtine un
raspuns cu )aloare diagnostica sau un efect terapeutic. (fectul terapeutic se cbtine cu ni)eluri de
energie foarte )ariate$ de la cele foarte mici cu adresa strict *ocalizata, trecind prin cele medii,
care )izeaza un tesut sau un organ i termin%nd cu cele foarte mari, care fie acopera regiuni intinse
ale corpului, fie se concentreaza pentru a obtine efecte ter mice destructi)e, controlate.
Stimulatorul cardiac asista, prin impulsuri electrice de mica putere, functia lezata de initiere
sau de conducere a excitatiei care declanseaza contracia inimii. 8efibrilatorul utilizeaza puteri
mari <n impuls, pentru a corecta fibrilatia )entriculara sau pentru a termina un stop cardiac.
,>
2n neurostimulator electric poate )iza fibra ner)oasa motorie?senziti)a sau fibra musculara, in
)ederea masurarii )itezei de conducere a excitaiei pe ner) sau pentru e)aluarea excitabilitatii
musculare.
lte stimulatoare sint utilizate in diagnoza organelor de simt sau in in)estigarea statusului
cerebral pe calea raspunsurilor corticale e)ocate. nestezia local, somnul si calmarea durerii
pot fi induse prin stimulare electrica.
lectro! magneto si sonoterapia sunt, in esen, mi9loace de tratament al unor afectiuni
cronice.
Stimulatorul cardiac
4timularea cardiaca este corectarea electrica a unor tulburari de r itm, in regim de curenti
slabi1 defibrilarea si cardio)ersia se refer la corectarea in regim de curenti tari. Stimulatorul
cardiac !#ig. &>" este primul dispoziti) electronic irnplantat in corpul uman in proportie de mas
!astazi mai multe sute de mii".
4timulatorul cardiac este un dispoziti) intra- sau extracorporal pentru asistarea permanenta
sau temporar a funciei cardiace i cuprinde$ !*" o parte electronic, incluzind un
generator de impulsuri si un sistem ce stabileste momentul transmiterii impulsului excitator1
@eneratorul de impulsuri A este stimulatorul propriu-zis numit si pacemaBer. (ste alcatuit dintr-o
baterie si un circuit electronic. Totul este incorporat intr-o cutie de titaniu, usoara !aprox. C'g",
subtire !. - Dmm" special conceputa ca atunci cand este implatata sub piele sa treaca neobser)ata1
!C" conexiuni si electrozi pentru aplicarea impulsurilor la inima. #irele electrice sunt constituite
din spire metalice acoperite cu un material izolant. 4e termina printr-o extremitate - electrod - care
este plasata in ca)itatile inimii $ atriu si )entricul drept.
7n esenta, stimulatorul comanda depolarizarea si contractia )entriculara1 in
ma9oritatea cazurilor stimulatorul suplineste conducerea atrio-)entriculara permanent sau
intermitent blocata.
(xista stimulatoare EunicameraleF cu un singur electrod fixat in )entricuclul drept sau
bicamerale, cu electrozi fixati la ni)el atrial si )entricular.
Fig. 3". Stimulatorul cardiac.
,D
Implantarea stimulatorului
7nainte de implantarea unei stimulator cardiac sunt praticate cate)a in)estigatii pentru a
confirma indicatia$
- inregistrarea ritmului cardiac timp de C, de ore,
- studiul electrofiziologic care consta in explorarea cailor de conducere electrica ale inimii cu
a9utorul unei sonde care este plasata la ni)elul inimii.
7mplantarea se efectuaza sub anestezie locala. Procedura este simpla$ medicul cardiolog
efectueaza o mica incizie la ni)elul pielii sub umar pentru a introduce electrozii sub control
radiologic pana la ni)elul inimii. 2lterior stimulatorul cardiac este fixat sub piele.
7nter)entia dureaza aproximati) ,' minute cu )ariatii in functie de operator si complexiatea
procedurii. (ste o inter)entie bine suportata in general. 8urerea post inter)entie este minima,
pacientul se poate ridica imediat si este spitalizat doar pentru cate)a zile.
Pacientul trebuie sa primeasca un carnetel pe care sa fie notate
- caracteristicile stimulatorului,
- regla9ele selectionate,
- data urmatorului control.
Supra#egherea stimulatorului cardiac
7nitial se supra)egheaza cicatrizarea la locul de implantare. /oseata locala asociata cu durere,
febra sunt semnele unei infectii si pacientul trebuie sa se prezinte de urgenta la centrul unde a fost
implantat stimulatorul.
paritia de contracturi ale musculaturii din 9urul stimulatorului sau cresterea in )olum a bratului
impun de asemenea prezentarea de urgenta la spital.
3a . saptamani de la implantare este recomandat sa se efectueza un control al stimulatorului.
8urata de )iata a stimulatorului depinde de tipul de stimulator, de capacitatea bateriei.
4timulatoarele au in general o grantie de , ani dar durata de )iata poate depasi '-> ani.
4emnele ca un stimulator se uzeaza apar treptat in luni de zile. Medicul cardiolog poate decela
primele semne de uzura A care apar fara sa sur)ina )reo problema de functionare - cu a9utorul unui
calculator care FcitesteF acti)itatea pacemaBerului.
Controlul cardiologic este recomandat sa se efectueze la fiecare . luni.
8aca semnele de uzura nu sunt detectate de medicul cardiolog stimulatorul isi incetineste
acti)itatea cu *GH in medie si nu se mai adapteaza la efort. stfel pacientul poate simti ca acti)iatea
pacemaBerului se schimba cu luni inainte sa existe pericolul epuizarii bateriei. 4upra)egherea ar
trebui sa fie redusa la C-& luni cand se apropie momentul epuizarii bateriei.
Irice lesin, ameteala se)era, pierderea starii de constienta, oboseala impune prezentarea la
spital.
4chimbarea stimulatorului este o procedura simpla intrucat nu se inlocuieste decat bateria.
/areori se impune si schimbarea electrozilor.
Jiata de zi cu zi cu stimulator cardiac, pacientul purtator de stimulator cardiac$
- trebuie sa e)ite efortul excesi) cu bratul de partea stimulatorului. Tenismenii, )anatorii trebuie
sa pre)ina medicul sa implanteze aparatul de partea opusa bratului utilizat
- sa e)ite sa doarma pe partea cu stimulatorul
paratura electromena9era in stare buna de functionare nu influenteaza acti)itatea
stimulatorului cardiac$ tele)izorul, telecomanda, radio, aspiratoare, roboti de bucatarie. Placile de
inductie in schimb pot fi un pericol pentru purtatorul de stimulator cardiac.
4istemele de alarma nu influenteaza acti)itatea stimulatorului.
Telefoanele mobile trebuie folosite la o distanta de *'cm de stimulatorul cardiac. 8esi riscul de
interferenta este minim este de preferat ca telefonul mobil sa fie purtat de partea opusa fata de
stimulator.
,K
8etectoarele de arme sunt fara risc pentru purtatorul de stimulator cardiac, dar trebuie semnalat
ca stimulatorul poate declansa o falsa alarma, de aceea este de preferat ca purtatorul stimulatorului
sa prezinte carnetul stimulatorului.
7n domeniul medical trebuie e)itate !contraindicatii bine cunoscute de personalul medical"$
7nter)entii chirurgicale cu bisturiul electric, sedinte de radioterapie, /M0 A ul cardiac !stimulatorul
cardiac constituie o contraindicatie pentru efectuarea acestei metode imagistice".
'G
II. ,. &isteme de amplificare -i inregistrare a biosemnalelor
II.2.1. Electrocardiorafia
(lectrocardiografia !(C@" completeaza in mod util examenul clinic al inimii. (a permite
detectarea unei tulburari a ritmului sau a conductiei cardiace, o hipertrofie auriculara sau
)entriculara, o pericardita, o ischemie miocardica, in particular un infarct al miocardului.
(lectrocardiograful este un aparat inregistrator legat la electrozi de detectie, dintre care , sunt
aplicati pe incheieturile mainilor si la glezne si alti . in anumite puncte de pe suprafata toracelui.
8iferite grupari ale acestor electrozi, corespunzand diferitelor circuite de inregistrare, sunt legate de
un stilet care da un traseu corespunzand unei deri)atii !reflectare localizata a acti)itatii electrice a
cordului". stfel sunt inregistrate douasprezece deri)atii. (lectrocardiografia este un examen
nein)azi) lipsit de orice incon)enient.
(lectrocardiograma !(L@, (C@" este un test ce masoara impulsurile electrice ale inimii. 7nima
este o pompa musculara formata din patru camere. Cele doua camere de sus sunt denumite atrii, iar
cele de 9os, )entricule. 2n sistem natural electric, face ca muschiul inimii sa se contracte si sa
pompeze sangele catre plamani si restul corpului.
Pe msur ce impulsul cardiac se propag prin cord, curenii electrici se rsp%ndesc <n esuturile
din 9urul inimii, iar o mic parte din acetia a9ung la suprafaa corpului. 8ac plasm nite electrozi
pe piele <n zone situate de o parte i de alta a cordului, potenialele electrice generate de aceti
cureni pot fi <nregistrate pe electrocardiogram. (lectrocardiograma normal a unui ciclu cardiac
este ilustrat <n figura &D.
Fig. 3$. lectrocardiogram normal.
a. Caracteristicile electrocardioramei normale
I electrocardiogram normal a unui ciclu cardiac !#ig. &D" este format dintr-o und P, un
Ecomplex M/4F i o und T. Complexul M/4 are, de cele mai multe ori, trei unde diferite, unda M,
unda / i unda 4.
2nda P este determinat de potenialele electrice generate de depolarizarea atrial care precede
contracia acestuia. Complexul M/4 este determinat de potenialele electrice generate de
'*
depolarizarea )entricular, adic de rsp%ndirea undei de depolarizare <n )entriculi care precede
contracia miocardului )entricular. 8e aceea, at%t unda P c%t i componentele complexului M/4 sunt
considerate unde de depolarizare.
2nda T este determinat de potenialele generate <n momentul <n care )entriculul se recupereaz
din starea de depolarizare. cest proces apare <n muchiul )entricular la G.C' A G.&' sec. 8up
depolarizare1 aceast und este cunoscut ca o und de repolarizare.
stfel, electrocardiograma este compus at%t din unde de depolarizare, c%t i din unde de
repolarizare.
b. Etapele ciclului cardiac
%efiniie& ciclul cardiac include ansamblul de e!enimente electro"mecanice leate de trecerea
s#nelui prin inim$% &n cursul unei sistole 'i diastole cardiace.
Etapa I: &istola .entricular. 8ebutul complexului M/4 <n care fenomenul electric <l precede
pe cel mecanic. 4e iniiaz contracia )entriculului st%ng care are ca rezultat creterea presiunii <n
acest )entricul i <nchiderea )al)elor atrio A )entriculare !#ig. &K i ,G".
Fig. 3'. (mplerea #entriculelor cu s)nge. Fig. *+. ,ontracia #entriculelor.
Nn contracia izo#olumic !G.G'G sec." )entriculul se contract ca o ca)itate <nchis, ceea ce
duce la e-ecia rapid !G.*GG sec." a s%ngelui din )entriculul st%ng <n aort !#ig. ,*", ceea ce asigur
>GH din )olumul sistolic. -ecia lent !G.CGG sec.", ce urmeaz dup e9ecia rapid, asigur &GH
din )olumul sistolic.
Etapa a II-a: #iastola .entricular. Protodiastola sau <nceputul diastolei )entriculare are o
durat de G.GC' sec. i acum presiunea )entriculului st%ng scade sub )aloarea presiunii din aort,
acesta duc%nd la <nchiderea )al)ulei aortei !#ig. ,C".
Nn rela.area izo#olumic !G.G'G sec." presiunea din )entriculul st%ng !J4" scade rapid.
'C
Fig. */. -ecia s)ngelui din 0S 1n aort prin #al#ula Fig. *2. Poziia #al#ulelor inimii 1n protodiastol 3i
sigmoid 1n contracia izo#olumic. 1n rela.area izo#olumic.
2rmeaz umplerea rapid !G.*GG sec." <n care presiunea din J4 este aproape de zero, fapt <n
urma cruia s%ngele ptrude rapid din 4 <n J4 !#ig. ,&", )olumul sanguin cresc%nd cu >GH.
(mplerea lent !G.CGG sec." este caracterizat de faptul c presiunea J4 este aproximati) egal cu
presiunea 4, )olumul sanguin <n J4 cresc%nd cu *GH !#ig. ,,".
Fig. *3. (mplerea rapid. Fig. **. (mplerea lent.
'&
4istola atrial sau presistola )entricular !G.*GG sec." se caracterizeaz prin faptul c presiunea
din 4 este mai mare fa de cea din J4, s%ngele trece rapid <n J4, finaliz%ndu-se umplerea
)entricular !CGH" !#ig. ,'".
Fig. *5. Sistola atrial sau presistola #entricular.
c. Te(nica electrocardiorafiei
cti)itatea electrica a inimii poate fi detectata de la ni)elul pielii prin niste mici discuri
metalice, denumite electrozi. 7n timpul electrocardiogramei electrozii sunt atasati de piele la ni)elul
toracelui, bratelor si picioarelor. cestia sunt conectati la un aparat ce transforma impulsurile
electrice intr-o reprezentare grafica, pe care o inregistreaza pe hartie. ceasta reprezentare grafica,
ce apare sub forma unei linii, este analizata de aparat si mai apoi de catre medic.
)rotocolul de e*plorare electrocardiorafic$
Pre#ederi generale
*. Pacientul .a fi plasat /n decubit dorsal, cu toracele i membrele descoperite, /n stare de
rela0are fizic -i psi1ic
C. 7nregistrarea se )a realiza la temperatura de confort !CG
G
C", e)it%ndu-se temperaturile sczute
!determin contracii musculare" sau temperaturile ridicate !transpiraiile determin modificri
de conductibilitate", care pot produce erori de <nregistrare
&. Plasarea electrozilor se )a face astfel $
- )a fi precedat de degresarea cu alcool a tegumentelor
- <n scopul mririi conductibilitii electrice se )a folosi o past special sau se poate prefera
acoperirea electrozilor cu o bucat de material textil, <mbibat <n clorur sau bicarbonat de
sodiu
',
- primii , electrozi )or fi plasai pe rdcina membrelor !e)it%ndu-se zonele osoase", ultimii .
fiind plasai pe regiunea precordial, <n urmtoarele puncte de elecie $
(1 - spatiul I( intercostal2 parasternal drept
(, - spatiul I( i.c.2 parasternal sting
(3 - la mi4locul distantei dintre (, si (5
(5 - spatiul ( i.c. sting2 pe linia mediocla.iculara %.irful inimii+
(6 - spatiul ( i.c. sting2 pe linia a0ilara anterioara
(7 - spatiul ( i.c. sting2 pe linia a0ilara mi4locie
- se )or conecta apoi cablurile specifice, respect%nd strict codul culorilorR282(2*
!87,877,8777" i "R2"82"(2"M2"*2"(i !J*,JC,J&,J,,J',J.", unde $ O alb1 / O rou1 J
O )erde1 0 O negru1M O maron1 Ji O )iolet A #ig. ,. i ,>.
Fig. *6. 0ariate tipuri de electrozi 3i accesorii utilizate 1n electrocardiografie.
Fig. *". Plasarea electrozilor utiliz)nd un electrocardiograf produs de ,ardio ,ontrol Inc.
,. Controlul standardizrii $
- se )a <nregistra semnalul de etalonare !<n )ederea aprecierii amplitudinii deflexiunilor", astfel
<nc%t la o diferen de potenial de * mJ excursia peniei s fie de *G mm
- este obligatorie )erificarea acestui aspect <naintea fiecrei <nregistrri
'. "rtefactele sunt reprezentate de deformri ale traseului electric, ce au drept cauze $
''
- EparaziiiF produi de curentul alternati) !oscilaii regulate cu frec)ena de 'G 5z, care dau
traseului (C@ un aspect EdinatF. cest aspect (C@ poate fi e)itat prin $
a" conectarea corect la pm%nt1
b" folosirea de electrozi de bun calitate !neoxidai"1
c" prealabila degresare a tegumentelor i obinerea unei bune aderene a electrozilor
la tegumente1
d" <ndeprtarea din )ecintate a aparatelor electrice <n funciune1
e" e)itarea <ncrucirii cablurilor conectate la pacient cu cele de la reea
- oscilaii EdinateF, neregulate ca frec)en i amplitudine, datorate contraciilor musculare
- supra-sau subdeni)elri ale liniei izoelectrice determinate de micrile pacientului sau ale
cablurilor <n cursul <nregistrrii traseului (C@
tape de 1nregistrare a electrocardiogramei
*. 4e introduce <n aparat h%rtie <nregistratoare i h%rtie carbon1
C. 4e asigur o <mpm%ntare corespunztoare1
&. 4e conecteaz aparatul la reeaua de curent alternati), prin mufa corespunztoare i se pornete
aparatul1
,. 4e trece selectorul pe poziia T(4T1
'. 4e cupleaz filtrul de &G 5z !c%nd este cazul"1
.. 4e regleaz poziia liniei izoelectrice1
>. 4e aplic etalonul de * mJ !prin apsare cadenat", fix%nd ni)elul de amplificare astfel <nc%t *
mJ s aib corespondent un semnal de *G mm1
D. 4e conecteaz osciloscopul1
K. 4e plaseaz electrozii i se conecteaz pacientul la aparat prin intermediul cablurilor specifice,
respect%nd codul culorilor1
*G. 4e selecteaz modul de culegere a semnalelor pentru <nregistrarea combinaiilor de deri)aii
!unipolare i bipolare"1
**. 4e )izualizeaz pe r%nd fiecare canal de <nregistrare prin intermediul osciloscopului1
*C. 4e declaneaz <nregistrarea, la )iteza de derulare dorit, dup o prealabil )izualizare a
traseului1
*&. 3a sfritul <nregistrrii se )a opri derularea h%rtiei, se )a bloca eta9ul final i se )a opri aparatul.
I electrocardiograma poate sa arate$
- do)ezi ale maririi de )olum a inimii,
- semne ale unui flux sanguin insuficient la ni)elul inimii,
- semne ale unor leziuni noi sau )echi ale inimii !infarcte",
- probleme ale ritmului cardiac !aritmii",
- modificari ale acti)itatii electrice, determinate de un dezechilibru electrolitic,
- semne de inflamatie a sacului ce incon9oara inima !pericardite",
I electrocardiograma nu pre)ede aparitia unui infarct miocardic.
II.2.2. +onocardiorafia
%efiniie. (xamen care permite <nregistrarea grafic a oscilaiilor produse de zgomotele
cardiace.
Pgomotele cardiace sunt produse de$
micarea )al)elor !<n special <nchiderea )al)elor",
)ibraia pereilor inimii la trecerea s%ngelui,
'.
)ibraia marilor )ase la trecerea s%ngelui.
Pgomotele cardiace sunt captate de un microfon special cu cristal piezoelectric care le
transform <n semnale electrice i dup filtrare i amplificare sunt <nregistrate pe h%rtie.
Pregtirea i poziia bolna)ului sunt la fel ca <n cazul (C@. Nnregistrarea fonocardiogramei se
face la focarele clasice de auscultaie a cordului !#ig. ,D".
Concomitent se <nregistreaz (C@ spre a a)ea indice de referin asupra timpului i duratei
fenomenului acustic <nregistrat.
Fig. *$. Focarele clasice de auscultaie a cordului.
"uscultaia permite perceperea zgomotelor cardiace cu a9utorul unui stetoscop.
Ponele de auscultaie$
aria aortic - spaiul 77 i.c. drept parasternal1
aria pulmonar A spaiul 77 i.c. st%ng parasternal1
aria tricuspidian - sub apendicele xifoidian1
aria mitral - spaiulJ i.c. st%ng, pe linia medio-cla)icular.
II.2.3. Electroencefalorafia
%efiniie. (xamen care permite inregistrarea acti)itatii electrice spontane a neuronilor
cortexu7ui cerebral. Traseul obtinut este numit electroencefalograma.
(lectroencefalografia !((@" are drept indicatie principala epilepsia$ ea permite diagnosticarea
acestei boli, precum si supra)egherea tratamentului si e)olutiei ei. (a ser)este, de asemenea, la
stabilirea diagnosticului encefalitei, meningoencefalitei si la determinarea originii metabolice.
)rincipiu
Pe toata suprafata pielii capului sunt dispusi *G-CG electrozi, mici placi metalice legate prin fire
de aparatul de inregistrat !#ig. ,K i 'G". cesta masoara potentialul electric detectat de fiecare
'>
electrod si compara electrozii doi cate doi, fiecare comparatie traducandu-se printr-un traseu numit
deri)atie.
Fig. *'. Plasarea electrozilor la ni#elul Fig. 5+. %ispunerea electrozilor
corte.ului cerebral 1n electroencefalografie 456. pe o casc utilizat 1n 5.
/eacti)itatea electroencefalografica este e)aluata cu a9utorul unor probe simple$ deschiderea
ochilor, hiperpnee !respiratie ampla si lenta", stimulare luminoasa intermitenta obtinuta cu
descarcari luminoase scurte si intense a caror frec)enta este crescuta treptat.
(xamenul nu necesita spitalizare. (l dureaza aproximati) CG minute, nu antreneaza nici durere,
nici efecte secundare.
(lectroencefalograma - examen care permite inregistrarea acti)itatii electrice spontane a
neuronilor cortexului cerebral.
II.2.4. ,elocimetria -e*amen Doppler% eco " doppler !ascular.
%efiniie. (xamen care utilizeaza ultrasunetele pentru a masura )iteza circulatiei sang)ine.
Indicatii.
(xamenul 8oppler este prescris, in principal, in cardiologie !afectiuni ale inimii, ale arterelor si
ale )enelor" si in neurologie !afectiuni ale creierului".
(xamenul 8oppler cardiac permite studierea miscarilor sangelui intre diferitele ca)itati
cardiace. (l este solicitat atunci cand se banuieste o comunicare anormala intre auricuie sau
)entricule, ori o anomalie de functionare a )al )elor cardiace !ingustarea sau insuficienta )al)ulara"
- (xamenul 8oppler transcranian permite studierea miscarilor sangelui in arterele
intracerebrale, urmarite prin oasele craniului.
- (xamenul 8oppler )ascular permite studierea miscarilor sangelui in arterele sau in )enele
organismului. (l permite, de asemenea, analiza unei arteriopatii a membrelor inferioare si depistarea
unei flebite.
'D
a. )rincipiul !elocimetriei
I sonda emite ultrasunete care se reflecta pe globulele rosii apoi sunt culese de un receptor
situat pe aceeasi sonda !#ig. '*". 4e produce un efect 8oppler$ frec)enta undelor reflectate depinde
de )iteza globulelor rosii !frec)enta creste cu )iteza" si permite deci masurarea )itezei. paratul
emite un sunet cu atat mai ascutit cu cat )iteza este mai mare si mai ales furnizeaza un grafic pe
ecranul de tele)izor sau pe hartie. Cuplarea cu ecografia permite )izualizarea formei structurii
anatomice examinate !artera, inima", )edere in sectiune, in acelasi timp cu fluxul sang)in care o
tra)erseaza. 2tilizarea diferitelor tipuri de sonde si a frec)entelor )ariate permite studiul structurilor
)asculare mai mult sau mai putin profunde.
Fig. 5/. Semnalul %oppler 47f6 repre-zint diferena dintre frec#ena undei reflectate de hematiile 1n mi3care 4f6 3i
frec#ena undei emise de cristalul piezo-electric 4fo6. l poate fi ascultat sau 1nregistrat grafic.
b. Te(nica !elocimetriei
(xamenul 8oppler nu necesita nici o pregatire deosebita, nici anestezie, nici spitalizare1 el este
nedureros. /egiunea examinata este dezbracata, iar medicul pune pe piele o sonda in forma de
creion, apoi o deplaseaza, paralel cu traiectul arterei studiate, de exemplu. 8upa examen nu este
necesara nici o supra)eghere, deoarece acesta nu antreneaza )reun efect secundar.
'K