Andrei Valachi

Ceilali (sunt de vin)

Publicat: 20 Decembrie 2000
Nota: Articol preluat de pe situl autorului, pe vremea cnd respectivul sit
mai exista. Autorul nu a fost consultat cu privire la acest gest (nici nu se putea,
se afa de ceva vreme n Canada), dar nu cred ca s-ar supra Infernul sunt
ceilali? Pe legea mea, Sartre era romn. i nc unul trecut prin mzga
comunista, dezbrcat de ruine, de autocenzura, curat de orice obiectivitate.
n tara asta nimeni nu e, niciodat, de vina. Pentru nimic. Ceilali fura,
ceilali chiulesc, ceilali iau mita s.a.m.d. i nimeni, niciodat, nu o sa tie
s-i lmureasc limpede cine sunt aceti ceilali. Evident, din cnd n cnd,
acest prea general ceilali capta o forma distincta i atunci toi rsufa
uurai ca au pe cine arata cu degetul. Antonescu e de vina, Ba, regele
Mihai!, Americanii, Evreii, Capitalismul/Imperialismul, Ceauescu.
Chiar i zicala transformata n poanta: Coposul e de vina ca cu punctele de
suspensie completate cu ceea ce dorete vorbitorul, indica aceasta dorin
aproape americana de a personifca raul.
Nu spun ca aceasta e o trstur exclusiv romneasca. E normal i
omenesc ca indivizii sa caute pentru nemplinirile lor nite scuze care s-i
elibereze de orice responsabilitate. Dar parca la noi e mai dramatica avnd n
vedere situaia prin care trecem, i e i mai dramatica prin lipsa de luciditate
dovedita. E un fenomen generalizat, care cancerizeaz toate paturile sociale.
Ei bine, daca e nevoie neaprat sa existe un chip al rului, mi asum
acest rol. Privii-mi poza i spunei: El e de vina. Valachi e de vina. Pentru ca,
vrnd, nevrnd, stiu ca o parte din vina apasa i pe umerii mei. Nu, nu o fac pe
Isus, nu iau asupra mea crimele i dezndejdile voastre ci sunt gata sa mbrac
costumul diavolului din noi.
mi amintesc Revoluia, de ceea ce pentru cei mai multi dintre noi, tia
mici, a nsemnat Revoluie cu adevrat. Eram de serviciu la cantina
studeneasc. Ascultasem Radio Europa Libera nc de pe 17 decembrie i
tiam ca la Timioara se trage. Iar eu, aparat mpotriva cureniei cu de un sort
jegos, aparat de contiin prin frica, ma lsam dus de mnu la usa de
intrare unde trebuia s-i supraveghez pe studeni i sa dau alarma n cazul
unor indivizi suspeci, a unor teroriti. Raiunea mea gemea mpotriva unui
asemenea ordin imbecil (un tip narmat cu o furculi uitata n buzunarul
halatului care pzete de teroriti), urechile mele auzeau suprapus pe
zgomotul de cantina vocile de la radio: Criminalilor! Tragei, tragei n fraii
votri!, ruinea ma strivea i totui i totui am executat ordinul. La fel ca i
ceilali nevinovai. i priveam pe colegii mei mncndu-i macaroanele
scrboase (nu-i o fgura de stil), relaxai de vacanta de iarna care se apropia,
mi doream sa gsesc undeva n rrunchii mei puterea de-a ma urca pe o masa
i de-a urla: Porcilor, oameni mor acolo, i tii asta, iar voi primiti
recunosctori laturile Partidului!. i totui, indiferent de cta furie clocotea n
mine, raiunea nu m-a prsit i am tcut. Am nghiit cu noduri aceleai
laturi, am splat pe jos, am strns vesela i mi-am calcat demnitatea n
picioare. Remucrile pentru acele clipe m-au urmrit ani ntregi, pn cnd
m-am convins ca Revoluia fusese doar o gigantica nscenare i ca, fortuit, frica
mea de atunci ma ferise sa impersonez o marioneta.
Si totui, aceasta ruine persista i n zilele de la nceputul lui 90, chiar
i atunci cnd i vedeam pe fotii scond capul la lumina, strigndu-i sus i
tare nevinovia. Iar n privirile lor citeam sinceritate. Atunci a fost prima oara
cnd am neles ca, pentru romni, Infernul sunt ceilali. Am fost inundat de
o imensa mirare de care n-am mai reuit sa scap nici pn n ziua de azi. Mi-l
amintesc pe Iliescu, transformat brusc n duman al comunismului, desi mi
amintesc de prima sa declaraie din care lipsea proclamarea cderii organizrii
unipartide. Mi-l amintesc n campania electorala din 92, cnd, n cadrul unui
interviu, ntrebat find de ce a sczut producia marfa (si nc nimeni nu
bnuia ct avea sa scad), a dat un rspuns nsoit de o privire de prunc: Pai,
unul din motive ar f acela ca se muncete mai putin, numai cinci zile pe
sptmn!. i tonul vocii sale insinua discret ca, aa cum spuneam mai
nainte, Coposul e de vina!, desi el era liderul CPFSN-ului atunci cnd s-a
promulgat decretul privind sptmn de munca de cinci zile. Si, de atunci,
mereu, mereu, ca pe un descntec menit sa dezlege de ghinion, auzeam cte o
plngere care sublinia sintagma lui Sartre Aia fura, aia iau mita, aia-i bat
joc de munca, ia-s chiulangii!. Nu pot s-l uit pe anonimul cu care am vorbit
cndva pe tren. Cuprins de o ciudata amnezie, se plngea de jaful exercitat de
politicieni asupra tarii, ca doua secunde mai trziu s-mi povesteasc, stpnit
de o proletara mnie, cum l-au dat afara de la fabrica de buturi alcoolice unde
lucra pentru ca l-au prins aruncnd peste gard cteva navete de bere. La fel, nu
pot sa uit reportajul despre SIDEX, unde Berceanu, ministrul Industriilor, i
Radu Vasile, prim-ministru, se plngeau de escrocheriile care falimentau
aceasta fabrica, cu replici gen: Da, domle, acu c-ai pomenit, pot sa va spun,
contractul cu frma aia e dubios tare! sau Cum a ajuns aici? E simplu:
cumprau materia prima mai scump i desfceau marfa la preturi de nimic, ca
sa ias comisioanele mai grase!. i amndoi aveau aceeai ochi inoceni pe
care i ntlnesc de ani ntregi ncoace.
Si nu ma credei ca o sa iau totul asupra mea? Am furat sau am
cumprat obiecte despre care tiam ca sunt furate, am fumat igri i am but
whisky venit n tara prin igareta X, aduse de Truti anonimi. Am tras chiulul
de la serviciu i i-am acoperit pe colegii care trgeau chiulul. Mi-am nghiit n
sec replicile usturtoare, ca un las ce sunt, atunci cnd trebuia sa urlu, am
promis rzbunri cumplite i nu m-am inut de cuvnt. Am dat spaga i am
acceptat spaga.
La toate aceste autoacuzaii as putea imediat sa vin cu autoaprri. Da,
am furat i am cumprat obiecte furate, am fumat igri i am but whisky de
contrabanda, dar numai pentru ca nu aveam bani ca s-mi apar credinele
morale. Am tras chiulul de la serviciu, dar numai ca sa nu stau degeaba (am
avut luni ntregi cnd nu fceam nimic doar pentru ca nu era nimic de treaba
i nici nu aveam voie sa fac altceva), pentru ca dup aia ma duceam sa trag n
brnci la alte chestii. Da, am tcut i nici n-am acionat ca un brbat de multe
ori cnd trebuia s-mi apar principiile, dar am vorbit de asemenea de
nenumrate ori cnd prudenta sau instinctul de aprare cereau tcere i tiam
ca vorbele mele nu rezolva nimic (si am pltit). Am dat spaga pentru ca altfel nu
mi se rezolva problema, dar n-am primit niciodat bani ca mita i am refuzat
absolut orice nu implica munca din partea mea. i mi mai stau pe limba zeci
de justifcri populare: Daca nu fur eu, o s-l fure altcineva; Directorul fura
cu sacul, de ce sa nu iau i eu o saco?; Daca ei se fac ca ma pltesc, i eu
ma fac ca muncesc; Iau. Da, iau spaga ca n-am cu ce-mi plati ntreinerea (
creste copilul, face casa) etc.
Dar la ce bun sunt toate aceste justifcri. Scopul nu scuza mijloacele i
un fapt imoral rmne imoral, indiferent ce as spune eu. De aceea, daca simii
nevoia sa scuipai pe cineva, sa va vrsai tot focul pentru viaa dumneavoastr
nenorocita, nu mergei la oglinda, venii i ma cutai, i sunt cu totul al
dumneavoastr. Eu, unul nu ma voi ierta niciodat pentru ca nu am reuit
ceea ce mi-am propus. ntr-a 12-a, profa de flosofe ne-a pus sa scriem pe o
foaie de hrtie, daca noi credem ca putem schimba lumea. Si, mereu mi aduc
aminte de acest lucru, de faptul ca, aici, n Romnia, n-am reuit sa schimb
nimic. Ar f simplu sa spun ca n-am reuit din cauza celorlali. L-a invoca iar
pe Sartre i pe ai sai ceilali. Orict am ncercat, mereu realizez ca n-am
ncercat chiar totul, sau ca n-am fost n stare sa ncerc totul. i asta ma umple
de remucri, de lucrurile pe care le-a f putut face, dar nu le-am fcut sau le-
am fcut mediocru. Cnd ma plng de politicieni (ca doar i eu sunt om) ma
ntreb, interior, ce varianta am propus eu? Da, m-am vrt n politica (nr. 12 n
fliala Iai PNL, n ianuarie 90), dar dup aia, lipsit de clarviziune, m-am dus
cu aripile si, la un moment dat m-am scrbit. Si, de ce nu am luptat mpotriva
scrbei? Pentru ca nu cred n democraie? Chiar daca patentul nu e fcut sa
bata cuie, daca te forezi bate i cuie. Cnd ma plng de efi/patroni ma
ntreb, tot interior, de ce am fost att de lipsit de diplomaie? Orice om are un
punct sensibil, din care-l poi manevra. n loc de asta, ma duceam i puneam
crud pe tapet situaia i era omenesc ca omul sa devina impermeabil la viitoare
sugestii. S.a.m.d.
mi amintesc din copilrie ca atunci cnd ma ntorceam plngndu-m
de vreo chelfneal luata de la prietenii de joaca, maica-mea mi rspundea
ntotdeauna: Las c-ai fcut tu ceva! Nu te-a btut ala degeaba. Asta mi crea
adesea un sentiment de frustrare. Dar m-a mpiedicat sa cad n aceasta
capcana sartriana. De atunci ncoace am rmas cu fxul de a gndi i reversul
punctului de vedere propriu: Eu ce-am fcut de-am meritat asta? Ce-a f
putut face sa mpiedic acest lucru?.
Aici n Romnia, una peste alta, n-am fcut nimic i merit nimicul. N-am
mpiedicat nimic rau i n-am reuit sa fac sa se petreac ceva bun. n rest,
tcere
SFRIT