CURS MORALA

Curs 1
Lectie introductiva. Etimologia cuvantului morala
Exista doi termeni pentru aceasta disciplina, etica si morala. Acestor termeni li se
adauga atributele: filosofica ori crestina. Grecii nu au alt cuvant pentru disciplina decat cel de
etica (itos) ceea ce noi, definim cu termenul de morala.
Etica a parut filosofilor ca exprima mai bine obiectul demersurilor lor de abstractiare,
adica cugetarea filosofica cu privire la principiile generale ale activitatii morale sau studiul
metodelor sau sistemelor de morala.
Etica pare o disciplina care nu e normativa. !reinta obiectiv anumite dectrine morale
sau principii etice. E rationala si abstracta.
Morala " disciplina legata de un animit mod de a te comporta, care prescrie norme de
urmat mai mult sau mai putin obligatorii.
#n greaca cuvantul $itos% (comportament) vine de la acelasi cuvant, care insemna
initial $obicei%. &a 'omer aceasta inseamna $locuinta oamenilor si a animalelor, locul unde
acesta avea liniste si relativa siguranta. Apoi desemna patria si abia mai tariu in intreaga
gandire greceasca capata semnificatia de $ceva interior, conceptia, caracterul cuiva sau un fel
statornic de a actiona.
Aristotel numeste virtutile etice cele care se intemeiaa pe obicei, deprinderi,
deosebite de cele neetice, fundamentate pe cunoasterea abstracta.
(upa el se intrebuinteaa in intreaga filosofie anterioara.
#n ).*. termenul $iti% este folosit in 1Cor. 1+,,, cu sensul de datina, obicei: %)u va
lasati inselati, tovarasiile rele strica obiceiurile bune$ (datina , depridere).
&c 1,-: datina liturgica: %A iesit la sorti dupa obiceiul preotiei sa tamaiee intrand in
templul (omnului%.
..A.1,1/,1-0 11,21: datina individuala: %3i iesind 34a dus dupa obicei in 5untele
5aslinilor si ucenicii &4au urmat%.(&uca 22,,-)
4datina nationala: %ca l4au auit icand ca #isus )aarineanul 6v4a strica locul acesta si
va sc7imba datinile pe care ni le4a lasat noua 5oise%.
Cuvantul morala vine din ad8ectivul latin $moralis, morale% care este traducerea
grecescului $itos% in latina .E un ad8ectiv substantiviat de la $mos, moris% (obicei). 3eneca
foloseste termenul de $p7ilosop7ia moralis%. (esi cei doi termeni sunt aproape sinonimi vom
folosi termenul %morala% din doua conveniente:
1 4 de ordin lingvistic: l4a primit din limba latina, apoi mai tariu pe cel grecesc de
etica.
2 notiunea $morala% implica un caracter mai mult practic decat teoretic.
Obiectul Moralei crestine il constituie faptele omenesti constiente si libere.
#nstinctele, actele reflexe, automatismele ar parea la prima vedere ca nu fac obiectul 5oralei.
(e fapt, ele sunt manifestari ale personalitatii, sunt functii controlate de ratiune si
responsabile.
1
Actele savarsite din frica sau constrangere nu constituie obiectele 5oralei, $faptele
care nu se savarsesc in deplina libertate, nu au valoare vesnica%(3ofronie de la Essex).
9biectul moralei e vointa omeneasca. .aptele sunt consecinta vointei.
Metodele de cercetare: sunt cele folosite indeobste de stiintele umaniste:
observatia, ac7eta, demonstratia si altele. 5orala crestina apreciaa nu numai faptele ci si
gandurile, intentiile, vorbele. )u se multumeste numai sa constate calitatea preenta sau
trecuta a faptelor omenesti, ci vrea sa dea calitate si perspectiva viitoarelor noastre fapte. 3f.
#oan Gura de Aur arata ca faptele noastre au repercursiuni istorice. )u suntem responsabili
numai fata de noi insine, ci si fata de urmasii nostri (suferinta copiilor mici): $!arintii mananca
agurida6%.
Deinita Moralei generale: (isciplia normativa care stabileste si preinta in mod
sistematic si critic pe de o parte normele dupa care omul trebuie sa4si orientee vointa, iar pe
de alta parte, modalitatile prin care omul reuseste infaptuirea binelui moral.
Morala ca disci!lina teologica sunt multe sisteme de 5orala religioasa.
5orala crestina e o disciplina teologica. #vorul ei principal e :evelatia divina. *emeiul
tuturor evaluarilor faptelor omenesti il ofera :evelatia lui #isus, transmisa prin 3f. 3criptura si
3f. *raditie. 5orala crestina vrea sa orientee vointa si faptele omenesti spre scopul final al
omului, spre fericirea in #mparatia lui (umneeu (indumneeirea).
Deinita "eologiei morale este disciplina teologica care pe baa :evelatiei
dumneeiesti transmisa prin 3f. 3criptura si 3f. *raditie si propovaduita de ;iserica, infatiseaa
in mod sistematic normele dupa care trebuie sa se conduca orice crestin pentru a dobandi
asemanarea cu #isus, ;inele suprem, fericirea.

Obiectivul "eologiei morale: e fericirea in #mparatia lui #isus. Acest obiectiv trebuie
ales si urmarit de4a lungul intregii vieti pamantesti. .ericirea este personala, dar si comunitara
$putem sa ne pierdem de unul singur, dar suntem fericiti impreuna%. .ericirea este ec7ivalenta
cu sfintenia ($comunios sanctorum%) si cu viata eterna. *eologia morala propune omului nu
doar un scop pamantesc, ci si un scop transcendent, comuniunea descoperirii in lumina lui
(umneeu. #n lumina acestui scop etern vor fi evaluate faptele oamenilor.
.ara sa subliniee lumina rationala, morala crestina va da prioritate deosebita
adevaratelor revelatii care sunt absolute si eterne sau care pot conduce la eterniare in
#mparatia lui (umneeu. .orta rationala va capata valente noi in lumina revelatiei.
)ormalitatea functionarii ratiunii este garantata numai in interiorul credintei.
2
Curs 2
Caracteristicile moralei crestine
5orala cre<tin= este profund 7ristologica. Ea isi are temeiul in purificarea firii omenesti prin
moartea si #nvierea (omnului 'ristos. .inalitatea ei presupune comuniunea es7atologica cu
(omnul 'ristos si in .iul cu *atal si cu (u7ul 3fant. !rin (omnul 'ristos, umanul a a8uns la
indumneeire realiandu4se astfel $omul nou% (3f. Ap. !avel). Etosul crestin se intemeiaa pe
comuniunea intertrinitara si pe impartasirea firii omenesti de frumusetea si slava firii divine.
1. Caracterul ontologic se fundamenteaa pe #ntruparea lui (umneeu si pe intreaga lui
opera de mantuire. El ne4a dat sansa sa devenim fii lui (umneeu (#oan 1,12). Etosul
crestin se fundamenteaa pe constiinta omului ca e fiu al lui (umneeu. $Credinta si
marturisirea% (5t. 1>, ,24,,) constituie conditii pentru intrarea in noua ontologie, in
;iserica $trup al lui 'ristos%. 3copul moralei crestine e cultivarea vietii in 'ristos.
2. .iind una care se implineste in trupul tainic al lui 'ristos, morala crestina e profund
ecleiala. !rin ;ote omul se integreaa in ;iserica acolo unde isi cultiva atat calitatea sa
de fiinta sociala cat si calitatea de fiu al lui (umneeu si mostenitor al imparatiei 3ale. #n
;iserica etosul crestin primeste dimensiuni pe care nu le poate oferi simpla societate
omeneasca. 3unt dimensiuni dumneeiesti, descoperite si facute posibile de si in 'ristos
(umneeu.
5orala crestina si in special cea ortodoxa e morala 3f. &iturg7ii. !etre *utea a recunoscut ca
problema sa a fost ca nu a fost o $fiinta liturgica%. A lucra cu intelectul este o osteneala si o
ascea catre (umneeu (3f. #oan (amasc7in).
5ircea Eliade: $Cultura adevarata este permanenetul contact cu tainele din ?nivers%.
3ofronie: $)u pot sa fii ortodox fara: credinta dogmatica, viata liturgica, ascetica.%
!r. (. 3taniloae: $5antuirea e in 'ristos si in ;iserica%.
3. Este profund marcata de etosul mona7al. 3crierile mona7ilor ne4au descoperit in modul cel
mai profund calea pe care trebuie sa o urmee crestinul pentru a se curata de patimi,
pentru a dobandi virtutile si indumneeirea. Etosul mona7al este etosul asceei si
rugaciunii. :ugaciunea lui #isus constiuie centrul vietii mona7ale.
4. Are un profund caracter dialogat. 9mul este o fiinta sociala care exista $din% si $pentru%
comuniunea cu altii ((umneeu, ingerii, semenii). #n intalnirea cu alti oameni, cu generatii
viitoare, omul devine responsabil de faptele sale. &ibertatea pe care a pus4o in sufletul
nostru (umneeu este infinita , dar libertatea nu presupune alegerea binelui sau a raului ci
alegerea binelui dintr4o multime infinita de aspecte oferite de (umneeu.
3
3imeon )oul *eolog: $#n acelasi loc in care a avut caderea apoi restaurarea. Adam a caut
sufleteste apoi trupeste. 5ateria nu a fost transfigurata (@)%. :eligia insasi este relatia dintre
(umneeu si om baata pe intalnirea tainica du7ovniceasca din trairi.
(umneeu se intereseaa de om, se descopera lui, i se adreseaa, il c7eama, si in aceasta
c7emare se afla fundamentul religiei. 9mul este apoi c7emat de propria sa constiinta si in c7ip
liber sa raspunda lui (umneeu. (umneeu ofera omului 7arul 3au, comunica cu el prin
cuvinte, acte, imagini, iar omul e c7emat sa raspunda cu credinta, iubire si incredere.
:aspunsul omului la c7emarea lui (umneeu imbraca doua forme: direct, atunci cand omul
vaand slava lui (umneeu isi manifesta credinta, iubirea si nade8dea prin acte doxologice,
cultice. Este si un raspuns indirect la c7emarea lui (umneeu atunci cand omul intoarce darul
primit de la (umneeu lumea aceasta4 imprimand in el c7ipul 3au, altfel spus umaniand cat
mai mult cosmosul. 3copul omului e sa fie preot al creatiei. Ale *ale dintru ale *ale.
5. .oloseste pe langa mi8loacele naturale si mi8loace 7arice. )u e numai o modalitate de
instruire religioasa, ci mai ales una de crestere du7ovniceasca. Ea utilieaa mi8loacele
naturale puse la dispoitie de stiintele materiale:filosofia , psi7ologia, pedagogia, in
vederea educarii omului. (ar pentru viata noua pe care o propune ;iserica prin 3f. *aine si
prin intregul cult ortodox in general.
6. #si intemeiaa intregul sau continut pe autoritatea divina. ;inele moral ce trebuie infaptuit
repreinta viata lui (umneeu. Exigentele morale apar ca porunci ale lui (umneeu sau ale
;isericii, prin urmare poruncile, morala avand autoritate divina se impun constiintei morale
ca un imperativ absolut.
A. &atura sociala a moralitatii crestine nu e despartita de morala individuala, personala, si de
dimnesiunea du7ovniceasca, ;iserica cuprinde omul si societatea.Gandita in ;iserica,
societatea fireasca nu poate exista fara 'ristos. 9mul deodata membru al ;isericiisi al
societatii face ca structurile sociale sa tina cont de idealul ;isericii daca vor sa fie alcatuite
din cetateni onesti. ;iserica si socieatea exista dintr4o relatie peri7oretica. ;iserica ofera
credinta, baa, pentru o noua gandire sociala. Ea face ca societatea sa inteleaga faptul ca
probleme fundamnetale, criele ei ma8ore sunt de ordin moral si du7ovnicesc, inainte sa fie
probleme sociale, etc. ;iserica nu preinta societatii un sistem politic. )u cultiva sisteme
sisteme politice paralele cu cele existente, ci propune, pe 9mul cel nou, pe 'ristos si
iubirea 3a de oameni. !ornind de la 'ristos se pot constitui noi temeiuri pentru viata
sociala a omului. .ara latura crestina orice cultura, societate, civiliatie, raman inc7ise in
sfera lumii acesteia, seculare, si nu pot sa4l eliberee pe om inainte de toate de el insusi.

8. 5orala nu a separat lucrarea ei de innoire de activitate sociala a acesteia, dar a inteles ca
viata du7ovnoceasca trebuie sa existe concret in viata de i cu i a oamenilor. #n
expunerea metodica a moralei vorbim de morala individuala, sociala si de mistica sau
spiritualitate. Cele trei aspecte nu sunt separate, viata morala fiind una singura si unitara.
)u putem separa morala de viata du7ovniceasca si nici de etosul ecleial. )u pot fi crestini
iolati de ;iserica sau de mediul uman si social in care ti4a fost randuit sa traiesti.
9. 5orala crestina este o morala religioasa. )u intotdeauna morala si religia au fost gandite
impreuna si legate indisolubil. 5orala incepe intotdeauna cu afirmarea binelui moral, care
este in cele din urma (umneeu. !laton venerand eii cetatii si numind ideea de $bine
absolut% se pare ca nu l4a numit (umneeu. Aristotel, l4a numit pe (umneeu fara a fi
religios. &a !laton intentia dobandirii binelui nu era ec7ivalenta cu religioitatea.
4
Exista morale nereligioase si c7iar antireligioase in care toate obligatiile, normele, legile isi
gasesc ratiunea de a fi in eul omului, in mod exclusiv. 5orala antropocentrica este asadar o
morala nereligioasa.

5orala crestina se vrea prin excelenta religioasa. ?neori putem avea de a face cu o morala
antropocentrica, umanista, care isi spune totusi $religioasa%. 3e numeste asa insa numai
pentru ca pentru aceasta morala religia apare a fi doar o suprastructura care o sanctioneaa.
:elatia dintre un asemenea sistem de morala si religie e doar una formala, exterioara. 5orala
crestina nu vede religia doar ca o realitate autoritativa, care sanctioneaa. Ea e marcata de
dialogul personal si intim dintre (umneeu si om. )umai asa morala poate crea
responsabilitate( sunt responsabil in relatia cu cineva, nu in fata unui principiu, idee, etc.).
Curs ,
!orunca si legea divina ca elemente ale dialogului religios
!orunca divina este un element religios prin excelenta. #n porunca lui (umneeu isi are
revelatia slava 3a absoluta $eu sunt (omnul si (umneeul *au care te4a scos din *ara
Egiptului %. !oruncile lui (umneeu sunt cuvinte pe care (umneeu4iubire ni le adreseaa.
#mplinirea poruncilor e raspunsul responsabil datorat lui (umneeu, pe care4& ascultam, cu
care intram in dialog.
.ericitul Augustin 4 legea lui (umneeu este $expresia fiintei si a vointei lui
preasfinte%((espre liberul arbitru B#). &egea e scrisa de (umneeu in oricare inima omeneasca
ca o c7emare cu totul speciala adresata tuturor.
!orunca divina e criteriul obiectiv al faptelor omenesti. 3une foarte multe forme,
morala laica a preferat si prefera dreptatea, care consta in cautarea generoasa a ceea ce pare
corect prin sine, negli8and implinirea poruncii revelata obiectiv. (aca intentia dreapta nu este
unita cu implinirea poruncilor, dialogul cu (umneeu va fi denaturat. Altfel spus, fascinata de
subiectul desavarsirii de sine morala bunei intentii va falsifica profund morala. (e4a lungul
istoriei, nominalismul si Cantianismul au exagerat absolutiand autoritatea poruncii si a &egii.
Ele s4au fundamentat pe vointa suprema a lui (umneeu. 9mul trebuie doar s4o asculte si s4o
implineasca. Dant distruge astfel caracterul dialogal al moralei.
5orala crestina este deopotriva religioasa si dialogala, fiinta ei este viata in 'ristos. A
vietui in 'ristos nu inseamna a4# copia modelul de a fi intr4un mod servil, a4# reproduce
demersurile 3ale intr4un mod exterior, ci a deveni un raspuns iubitor pentru semeni si pentru
(umneeu cu 'ristos si in 'ristos. A urma lui 'ristos inseamna a te conforma (u7ului 3fant, a
deveni madular al trupului 3au, a incerca dupa putere sa participi la edificarea imparatiei 3ale
incepand de aici.
Ordinea morala
(espre ordine in general
5
9bservand cu atentie fenomenele care se produc in 8urul nostru si in noi insine
intelegem ca toate urmeaa o anumita ordine. :atiunea vede o anumita ordine a firii. !ornind
de la aceasta, stiinta a constata ca exista legi dupa care este guvernat universul. Asadar,
exista legi ale naturii, o ordine care domneste atat in universul mare cat si in universul
mic(om). 3e vorbeste de o intreita ordine: fiica, logica, morala.
a) i#ica: este evidentiata de raporturile constante ce exista intre fenomenele fiice din lume.
&umea vie, sub unele aspecte, este produsul unor fenomene bioc7imice, biofiice si de natura
biologica. #n functie de aceasta ordine fiica toate functionea urmand o ordine precisa a carei
rationalitate este dincolo de lume.

b) logica: ordinea din lumea fiica se oglindeste intr4un anumit fel si in gandirea omeneasca.
!r. 3taniloae: ratiunea umana este forma cea mai inalta de rationalitate a cosmosului.
:atiunea umana e regina ratiunii cosmice. 9rdinea logica este o evidenta de necontestat. !e
baa constatarii existentei acestei ordini orice 8udecata sanatoasa respecta anumite principii
(identitatii, contradictiei, tertului exclus) necesare in orice domeniu s4ar exersa gandirea. 9mul
gandeste logic pentru ca ordinea gandirii logice este structurala fiintei cugetatoare.
Certitudinea existentei acestei ordini e data de faptul ca oamenii se inteleg intre ei de indata
ce recurg la limba8ul comun al logicii (ex. codurile existente in diverse stiinte) c7iar daca
vorbim limbi diferite. (aca s4ar produce suspendarea conditiilor fiice din univers am avea
parte de cataclisme la scara globala. 3uspendarea ordinii logice genereaa nebunia.
c) morala: toate popoarele pe orice scara sociala s4ar fi gasit si4au reglementat viata dupa
anumite norme, prescriptii si legi care urmareau infaptuirea binelui si evitarea raului individual
sau public. $3untem vinovati de toate si pentru toti%((ostoievsCi).
*oate acestea exprima ordinea morala care reglementeaa bunurile raporturi dintre
membrii respectivei societati, fiecarei persoane si societate in care aceasta traieste. Existenta
constiintei morale e cea care garanteaa existenta ordinii morale la nivel individual si c7iar
colectiv. #mpartirea faptelor in bune si rele la nivel individual si social are la baa exigentele
ordinii morale, asigurata de existenta unor principii morale.
Acestea sunt elaborate la randul lor prin aplicarea functiei constiintei morale la
situatiile concrete. Asa au aparut toate legile si preceptele morale care au calificat faptele in
bune sau rele si in consecinta le4au sanctionat sau le sanctioneaa. 9rdinea morala din lume a
fost impusa uneori prin norme morale, iar alteori prin uul comun (bunul simt, gura satului).
Asadar ordinea fiica e legata in mod necesar de fenomenele naturii. 9rdinea logica de
activitatea gandirii iar ordinea morala de viata morala a oamenilor.
$iinta ordinii morale
5oralitatea e o stare de fapt, care se constituie in procesul de raportare a faptelor
noastre libere si constiente la legea morala. (aca 8udecata sanatoasa spune ca o fapta
corespunde exigentelor legii morale iar eu ma 7otarasc in mod liber sa o savarsesc in
conformitate cu exigentele legii morale, atunci fapta savarsita e o fapta morala.
(aca 8udecata sanatoasa imi spune ca fapta respectiva e contrara legii morale iar eu
ma 7otarasc sa o savarsesc, fapta respectiva va fi rea, imorala. 3impla raportare a faptei
(cuvantului, gandului, gestului) la legea morala confirma moralitatea faptei, iar reultatul
acestei raportari la calificativul faptei de fapta buna sau rea.
Ra!ortarea a!tei la legea morala e iinta moralitatii
6
.apte morale sunt numai acelea care sunt reultatul voinei libere si responsabile si
sunt savarsite cu un anumit scop. (aca faptele presupun libertatea si constientiarea morala
este legata in c7ip esential de persoana. )u putem considera fapte morale bune sau rele pe
cele savarsite de fiinte care nu au constiinta evaluarii faptelor (boli psi7ice).
9biectul ordinii morale il constituie faptele morale insele (faptele libere constiente
raportate la legea morala impreuna cu toate celelalte impre8urari, relatii, situatii, care
influenteaa faptele, gandurile, cuvintele intr4un sens bun sau unul rau.
9rdinea morala consta in totalitatea faptelor morale impreuna cu tot ceea ce se refera
la ele. .aptele morale sunt fapte libere si constiente raportate la legea morala. #n relatie cu
aceasta lege, faptele (cuvintele, gandurile) primesc calificativul de bune sau rele. 5oralitatea
este insusirea ce o dobandesc faptele libere si constiente ale omului prin raportarea lor la
legea morala, iar fiinta moralitatii sta tocmai in raportul sau relatia dintre aceste fapte si legea
morala in general.
Curs /
%inele din !unct de vedere crestin
$*ot laudandu4ne o sa ne prinda Apocalipsa nepregatiti% (Bla7uta)
;inele este valoarea morala fundamentala. *oate sistemele de morala accepta acest
lucru. )umai modul in care fiecare sistem de morala foloseste binele moral, deosebeste un
sistem de altul. !rin bine intelegem tot ceea ce corespunde: cerintelor, dorintelor si in general
preferintelor vietii omenesti. ;inele nu trebuie sa fie ceva subiectiv ci obiectiv. *rebuie sa aiba
pecetea universalitatii (universalitatii). #n ceea ce priveste binele moral acesta trebuie sa
respecte demnitatea umana si valoarea pesonalitatii umane. (in punct de vedere crestin
binele este sfintenia, identic cu vointa lui (umneeu. (e la inceput binele nu este o idee
(viiunea filosofica), ci un concept universal, o realitate concreta. )umai in aceasta calitate
binele se poate uni cu viata omeneasca si sa o determine pe aceasta la sc7imbare, la
modelare, transfigurare. ;inele nu trebuie cautat numai in afara omului, ca daca s4ar gasi
numai in afara si ar fi inaccesibil lui ar fi inutil. Astfel nici lumea nu ar fi buna, nu ar avea
bunatate in ea insasi.
Experienta umana confirma ca in lume e bine, ca lumea e buna, ca binele e in lume si
in om, dat fiind faptul ca omul si lumea se intrepatrund. Ca binele sa fie cu adevarat bine el
trebuie sa fie accesibil fiecarui om pentru ca si omul e o parte a lumii. !articiparea oamenilor
7
la bine trebuie sa nu creee dispute, ci sa fie caua unirii dintre ei. ;inele e (umneeu si
imparatia &ui. E asadar personal si realitate personala. (umneeu ca spirit absolut este ;inele
3uprem atat in inteles metafiic cat si in inteles moral si4si descopera vointa sa prin legea
morala. !otrivit invataturii crestine binele nu e o idee ci persoana sau mai precis treime de
persoane. $nimeni nu este bun fara numai unul (umneeu% (5t. 1-, A).
3f. Grigorie de )Essa: (umneeu e binele inainte de toate si in mod legitim binele. #n
firea lui este bunatatea. Ca si (umneeu binele e si dincolo de lume si in lume si in om. 3e
ofera tuturor oamenilor pentru ca toti sunt creati dupa $c7ipul 3au% si c7emati la $asemanarea
cu El% (.ac. 1, 2F). !reenta lui (umneeu in lume si in om constituie caua unitatii lumii si a
unirii dintre (umneeu, cosmos si om, ca si a oamenilor intruolalta. Existenta omului isi are
originea in actul creator al lui (umneeu.
9mul isi are fiinta imprumutata. Avand inceput omul se gaseste intr4o continua
miscare catre tinta sa finala, intr4un proces de sc7imbare ontologica. (estinul uman implica
urcusul de la c7ip la asemanare, respectiv de la omul vec7i la omul nou.
3c7imbarea omului nu se identifica cu sc7imbarile ce au loc in cosmos. )u este
determinata din exterior, ci launtric si realiata prin intalnirea mintii cu inima (in rugaciunea
curata).
&nclinatia omului s!re bine sau rau
#mplica sau presupune sc7imbarea axiologica ce determina propria lui antologie. )u
omul creaa binele ci acesta exista obiectiv, iar omul e c7emat sa participe la el si sa si4l
impropriee tot mai mult $urcand din inceputuri prin inceputuri care nu au niciodata sfarsit (3f.
Grigorie de )Essa).
!articiparea omului la bine e un act de ascultare, de acord al vointei sale cu vointa
dumneeiasca. Cosmosul intreg participa mai plenar la bine prin om.
!otentialitatile bune ale cosmosului trebuie actualiate prin lucrarea buna a omului. A
lucra asupra cosmosului inseamna insa a lucra asupra trupului si mintii noastre, eliberarea
trupului si a mintii omenesti de placere, inseamna dupa 3f. 5axim 5arturisitorul un plus de
bine, nu doar in trupul si in viata omului ci si in destinul cosmosului. Expresia concreta a
preentei binelui in om si in lume este transfigurarea sau indumneeirea. 3fantul 5axim
vorbeste despre o indumneeire a cosmosului.
Cunoasterea binelui
(aca binele se identifica cu (umneeu (creatia e buna prin participare, (umneeu e
bine in sine), cunoasterea binelui se identifica cu cunoasterea lui (umneeu (#oan 1A, ,).
;inele nu e un obiect, ci realitatea personala ce intra in comuniune cu omul, urmeaa ca si
cunoasterea lui se va realia la nivelul relatiilor de comuniune personala. 9mul intra in
comuniune in integralitatea fiintei sale. Aceasta comuniune personala se desc7ide cu
descoperirea lui (umneeu din propovaduirea ;isericii (sa si comunitata). Ea poate sa se
nasca si prin descoperirea preentei lui (umneeu in lume in calitate de creator si sustinator
al ei. !reenta lui (umneeu in viata oamenilor sau in cosmos este o c7emare. 9mul este
c7emat sa dea un raspuns asteptarii dumneeiesti. *impul (!r. 3taniloae) e intervalul intre
c7emarea lui (umneeu si raspunsul omului. (escoperirea lui (umneeu arata iubirea lui fata
de om si fata de lume. ;inele e bine daca se imparte, risipeste, daruieste. (umneeu e binele
in sine care se risipeste in cosmos prin ratiuni. Cunoasterea lui (umneeu se realieaa prin
8
raspunsul iubitor al omului la iubirea lui (umneeu. Cu cat participam la iubirea &ui mai mult
cu atat #l cunoastem mai bine si cu cat il cunoastem mai bine cu atat #l iubim mai mult. #ubirea
este cel mai bun instrument de cunoastere. (aca in fiinta 3a (umneeu ramane necunoscut in
#isus 'ristos intalnim c7ipul deplin al lui (umneeu, precum si al omului. 9mul 'ristos
transfigureaa umanul si binele omenesc este intr4un urcus permanent. (umneeu e cunoscut
in lucrurile 3ale necreate, in persoane si in actiuni istorice(3f. 5axim 5arturisitorul). 3f.
)icodim Ag7ioratul vorbeste despre fiinta, energii si persoana. Energiile divine necreate ne
trimit catre cosmologie. !ersoana ne trimite catre istorie. *eologia istoriei cu cosmologia se
intalneste in om. Cea mai evidenta sc7imbare sc7imbarea la fata a (omnului. (omnul e
preent in intreaga fire umana.
Aceasta descopera iubirea lui fara de margini si libertatea lui creatoare sustinatoare.
Cunoasterea binelui nu are limite. ;inele autentic e infinit dupa cum fara de limite e
cunoasterea lui (umneeu. :ealitatile concrete in care cunoasterea binelui sunt: lumea
(cosmosul), omul, 5antuitorul #isus 'ristos. (aca privim in 8urul nostru putem sa cunoastem
binele.
&umea poate fi mi8loc de cunoastere a binelui (toate oglindesc bunatatea lui
(umneeu 9rigen) asa cum este mi8loc de cunoastere a lui (umneeu. &umea vorbeste
despre binele dumneeiesc pentru ca se impartaseste de binele dumneeiesc. )atura asteapta
rascumpararea fiilor lui (umneeu. #n momentul in care omul a caut sti7iile vroiau sa scape
de om (3f. 3imeon )oul *eologul). 9 data transfigurat trupul omenesc natura revine la
frumusetea initiala. &umea da marturie despre bine pentru ca se impartaseste de bine avand
in sine binele 7arului dumneeiesc. &umea insa nu are in sine intregul bine pentru ca energiile
sunt mult mai multe. (umneeu nu e doar energie ci si persoana. &umea da marturie despre
bine dar nu e ea insasi ;inele. E buna pentru ca e rodul lucrarii lui (umneeu si pentru ca
gaduieste in ea prin energiile divine necreate pe (umneeu #nsusi. &umea creata da marturie
despre Creator. (upa cadere insa lumea este afectata, iar preenta lui (umneeu in ea este
mai greu sesiabila. Consecintele caderii sunt reale c7iar dupa venirea (omnului #isus 'ristos.
3i in conditiile restaurarii lumii ne aflam in continuare intr4o lume cauta. 9mul a caut mai
intai sufleteste si a murit cu moarte sufleteasca si vesnica, apoi trupeste. :estaurarea are loc
la fel. 5ai intai du7ovniceste, apoi la cea de a doua venire si trupeste. #ndumneeirea trupului
numai dupa transfigurarea lumii.

&uarea la cunostiinta a raului din lume provoaca dorul si nostalgia binelui. #n viiunea
ortodoxa insa nostalgia binelui nu e doar una paradisiaca ci nostalgia imparatiei, a
indumneeirii firii omenesti.
:estaurarea
firea cauta restaurata e firea lui Adam
firea transfigurata e mai presus de firea lui Adam (cea indumneeita).
Curs +
9mul (preenta binelui in om) insusi e factor de cunoastere al binelui mai ales
analiandu4si propriile puteri va intelege intelepciunea infinita a lui (umneeu. Caut in pacat,
restaurat in 'ristos, omul pastreaa $inrudirea cu (umneeu%, fiind c7ipulGfata &ui. C7iar
pacatos fiind omul nu inceteaa sa oglindeasca in el ar7etipul c7iar daca o face intr4un mod
foarte palid.
9
9mul e o fiinta logica (rationala) creat dupa modelul &ogosului divin. #ndepartadu4se de
pacat si impropriindu4si lumina dumneeiasca el se face insusi lumina.
Ba oglindi lumina si puterea &ogosului dumneeiesc dar numai in relatie cu &ogosul
dumneeiesc va constientia profund ;inele din el insusi. Cunoasterea binelui va fi rod al
comuniunii personale care presupune curatia inimii. Constiinta absentei binelui ca stare
naturala a celor care au fost create $bune foarte% face sa apara in om dorinta, nauinta dupa
bine. (e aceea (umneeu 'ristos fericeste pe cei care $inseteaa si flamanesc dupa
dreptate%.
!arintele !etroniu 3f. )ifon al Constantianei
4cea mai larga preentare a vietii unui sfant
4s4a pastrat imaginea 8udecatii finale(vedenia sa)
43orin (umitrescu a analiat pictura 8udecatii
4preenta la 8udecata a paganilor, care nu au cunoscut legea lui 'ristos dar din fire au tinut4o
potrivit constiintei lor, dar datorita faptului ca nu au avut ;oteul ortodox participa cu toate
simturile mai putin cu simtul vederii.
Evang7elia e plinatatea firii si plinatatea legii. $Cel care se 8udeca pe sine toata viata,
nu se mai duce la 8udecata%. Adevaratul bine e cel care se impartaseste. #ubirea nu socoteste
niciodata (cand risipeste), dar e si singura care socoteste(in dar trebuie intoarsa). $#ubirea e
singurul bun care se inmulteste cand se risipeste.% (proverb persan)
%inele si virtutea
#ntrucat binele nu e o idee, concept, principiu impersonal, ci (umneeu cel personal si
efect al lucrarii lui (umneeu, urmeaa ca virtutea in calitate de bine infaptuit, constant isi ia
fiinta din relatia personala cu (umneeu. Birtutea in calitate de putere se va gasi in cele din
urma in vointa lui (umneeu. Conformitatea vointei e mai mult decat un 7abitus (stare
dobandita prin deprindere, obisnuinta de a indeplini un cuantum de principii morale). )u le
exclude pe acestea dar nu se reduce la ele. Birtutea e o putere general vorbind. $(umneeu
detine orice virtute% (3f. Grigorie de )Essa, (espre rugaciune).
3f. 5axim 5arturisitorul: #isus 'ristos e $fiinta virtutii%.
Bointa lui (umneeu se intipareste in firea omului, asa incat virtutea va fi
conformitatea vointei umane cu firea. Activitatea conforma firii implica relatia de comuniune
cu (umneeu (ceea ce dupa pacatul stramosesc nu se mai poate constata). !rin urmare
virtutea e participarea constanta, libera si constienta a omului la bunatatea lui (umneeu.
.ara acest gen de participare nu poate exista virtute in sens crestin. (esavarsirea de sine ca
virtute autonoma este o miscare in interiorul firii, dar totul se petrece in limitele stricte ale
orgoliului, care este opusul virtutii. $.ara (umneeu, virtutile sunt vicii stralucitoare% (.er.
Augustin)
Asa isele $virtuti naturale% ale omului se datoreaa faptului ca omul are pecetea lui
(umneeu, ca e c7ip al 3au. #ubirea, pacea, generoitatea, exista la om in mod natural dar nu
atat ca virtuti ci ele sunt native, mai degraba ca trasaturi firesti ale personalitatilor adulte
educate. .ara (umneeu ele pot fi folosite, din nefericire, nu numai spre bine ci si spre rau.
;una lor folosire e posibila numai prin luminarea de catre (umneeu. (si umanismul are c7ipul
binelui, $lupta finala va fi intre uman si divino4uman% #. !opovici)
(upa cum lampa cu ulei nu va lumina de nu se va atinge de flacara, tot asa si sufletul
cu virtutile lui naturale va ramane stins si intunecat, inc7is in limitele lui naturale daca nu va
primi luminarea 7arului lui (umneeu. .ara acesta virtutile naturale nu inseamna altceva
10
decat posibilitati indoielnice. Birtutea e calea de mi8loc. Birtutea corespunde vietii potrivit
naturii.
Aceasta ideea a fost pusa in circulatie de filosofia stoica. Crestinismul a preluat4o si
valoriat4o altfel. (.ilosofii au fost primii profeti dintre pagani). .ilosofia a a8uns la o fundatura
existentiala. Biata nu mai are sens stoicii4 si a8ung la denade8de, sinucidere.
!laton spune ca virtutea este $privirea spre cel care este intr4adevar bun%. 3fintii !arinti spun
ca desavarsirea e vederea lui (umneeu. )u exista o discordanta intre natural si 7ar. (omnul
a facut ca sa straluceasca 7arul din om. 3ocrate le4a numit $(eimon%, dar nu se stia catre ce
nauia sufletul. 9mul nu nauieste catre un principiu ci catre o persoana. .inalitatea 7arului
din noi e intalnirea cu !ersoana care lumineaa 7arul din noi.
9arecum stoicii s4au apropiat de conceptul de $persoana%. 'arul e o prelungire a
lucrarii unei !ersoane. .iinta e o abstractiune a mintii, ceva general. #ubirea e fundamentala
cand vorbim de !ersoana. Crestinismul pune iubirea in centrul ontologiei sale. (e aceea nu
separa ontologicul de etic. 'arul se inmulteste nu pentru stradaniile omenesti, ci potrivit
milostivirii dumneeiesti.
#n crestinism au existat doua atitudini fata de filosofie: demonica (inc7inare a lumii) si
de a asuma cultura cultura antic7itatii intr4un mod poitiv (3f. Basile cel 5are) Crestinismul
boteaa anumite concepte si idei ale antic7itatii.
Aristotel defineste virtutea astfel: $9 dispoitie stabila6 care produce totdeauna o
anumita fapta care se caracterieaa drept cale de mi8loc0 ca un ec7ilibru intre exigentele
aflate in conflict%. (aca omul pastreaa starea de existenta dupa fine va ramane in virtute.
3f. #gnatie ;riancianinov stare paradisiaca, postedenica, transfigurarea.
1. conformitate intre firea umana si c7ip
2. distorsionata prin pacat (neconformitate cu c7ipul lui (umneeu)
,. indumneeirea firii omenesti
3tiinta se ocupa cu firea cauta. Es7atologia ne descopera originea (3f. 5ax
5arturisitorul). #dealul omenesc nu e starea paradisiaca, ci cea es7atologica. (3f. 5axim).
Crestinismul propune o nostalgie es7atologica. $#isus 'ristos sau restaurarea omului% apoi
indumneeirea omului. 5antuirea e restaurare apoi indumneeirea. Crestinismul nu are o
viiune ciclica asupra omului ci una desc7isa, nostalgia invierii. :iturile originii pagane duc
catre originalitatea paradisiaca. 3f.3imeon )oul *eolog spune ca raiul a fost idit in iua a
opta. Adam era c7emat sa se uneasca cu (umneeu. #mparatia era o nostalgie viitoare.
)e intrebam care e starea naturala a omuluiH Care este criteriul in functie de care el va
putea afirma ca e in stare naturala, ca se comporta in limitele naturaleH Conformitatea in ceea
ce facem noi astai si virtutea e acelasi lucruH )u orice fel de bine e in conformitate cu
(umneeu. #ubeste si fa ce vrei. Cand iubesti pe (umneeu faci voia &ui.
#n lume nu exista un asemenea criteriu. 9mul nu este acest criteriu.)u in om aflam
notiunea de bine plenar. Exista , stari ale fiintei umane. (esi restaurati noi ne aflam intr4o
stare cauta. 3f. 3iluan Atonitul are plansul lui Adam. Criteriul il gasim la creator. El ne
descopera care e firea autentica, El ne descopera prin revelatie criteriul in functie de care ne
definim propria natura. 9mul se cunoaste pe sine numai prin (umneeu. 9rice cunoastere
omeneasca presupune teologia.#n #isus 'rsitos umanul e descoperit in c7ip deplin. 9rice
cunoastere umanista e idolatra.
9mul ia cunostiinta de starea sa naturala numai in lumina revelatiei lui (umneeu.
!otrivit revelatiei naturale omul nu se mai afla in starea in care a fost creat de (umneeu. )oi
11
ne aflam intr4o stare mai inalta decat Adam prin ;ote (asemanare, restaurarea firii in starea
cea dintai), asemanarea o dobandim prin virtuti si prin 3f. *reime. (5irungere darul (u7ului
3fant). 5ai pre8os decat Adam dupa trup noi suntem in continuare in starea postedenica, prin
venirea lui 'ristos ea nu a fost restaurata, bolile si suferintele omenesti nu au fost restaurate
de 'ristos. 9mul a fost creat ca incununare a creatiei apoi restaurarea cosmosului si trupul
omenesc (cea mai inalta plasticiare a cosmosului).
'eidegger spunea ca existenta umana a existat spre moarte (trupesc da, dar nu si
sufleteste).
Ceea ce noi numim natural nu mai este natural ci nenatural, caut in pacat. Cel care
pacatuieste boteat fiind pierde 7arul boteului ((iodor al .oticeei). )umim existenta aceasta
naturala pentru ca omul pe aceasta o cunoaste, nu alta. 9 numeste naturala pentru ca s4a
obisnuit cu ea, fara ca ea sa mai fie ceea ce a voit si a creat (umneeu. (umneeu ingaduie
existenta noastra cauta, are cu ea un plan. Ceea ce stim din existenta naturala de dincolo de
pacat e ca ea era un mod de existenta neamestecata cu vreun element eterogen (raul), omul
indeplinind in mod constient si liber voia lui (umneeu pana la cadere. !rin urmare, numai
modul de existenta in care e implinita voia lui (umneeu e unul dupa fire, natural. )aturalul
uman nu e iolat de divin, omul e natural daca indeplineste voia &ui. !acatele firii sau
impotriva firii sunt pacate impotriva lui (umneeu. *raieste $dupa fire% omul care isi foloseste
toata puterea in scopul pentru care a fost creat, asemanator cu (umneeu. Atata vreme cat
omul incalca voia lui (umneeu e gresit sa afirmam ca ramane in starea lui naturala, ca ar fi o
fiinta virtuoasa. Adevarata participare la (umneeu presupune si cunoasterea deplina a lui
(umneeu (conformitate intre credinta mea si descoperirea lui (umneeu). A crede a fi
credincios lui (umneeu, a implini poruncile lui (umneeu (3f. Grigorie !alama). )u avem toti
acelasi (umneeu, pentru ca (umneeu e si om. !rin 'ristos cunoastem divinitatea pentru ca
in 'ristos divinul s4a unit cu umanul. :eligia (unirea) deplina se realieaa in 'ristos.
)oi trebuie sa ne conformam 7arului $7aina luminoasa% 7aina paradisiaca. (upa
cadere (umneeu a facut lui Adam tunici de piele. Biata !arintelui )icolae !lanas pruncii
vedeau minunile care se intamplau cu ). !lanas. 3e ruga 3f. celor fara de arginti.
!entru oc7ii du7ovnicesti lumea e alta decat cea pe care o vedem noi. )oi vedem
lumea si omul potrivit pacatului din noi. #maginea lumii e cea infatisata de 'ristos si sfintii &ui.
(upa Aristotel virtutea e considerata drept cale de mi8loc intre doua extreme. 9
intalnim si la 3fintii !arinti : $dreapta socotinta%, discernamant. 3f. #ustin 5artirul si .ilosoful
avea o viiune asumativa, acei $logoi% ratiuni seminale. 5antuitorul a venit inainte de toate
sa mantuiasca lumea.
Birtutea se afla in relatie cu afectele si actiunile in care excesul este gresit si insuficienta
blamata6deci virtutea este o anumita cale de mi8loc, tinta ei fiind masura dreapta dintre
doua extreme.
Birtutea nu e simpla stare 7abituala insusita prin deprindere ci mai degraba expresia
existentei extatice, a existentei care se defineste numai in relatie cu un altul, cu (umneeu
virtutea nu se limiteaa la calitatile impropriate de umanitate. $(aruind voi dobandi%.
Birtutile nu sunt asadar comoditati individuale sau roada comoditatii prin care ocolim
extremele. .inalitatea virtutii nu este numai in noi, ci trebuie sa savarsim binele
inc7inandu4ne viata noastra lui (umneeu si semenilor.
Birtutea nu e starea egoista de ec7ilibru in raport cu semenii si cu (umneeu, ci starea de
comuniune activa cu realitatile prin care eu ma definesc in calitate de om. (ar a fi in
comuniune cu (umneeu inseamna a trai viata potrivit poruncilor &ui. Ca sa stabilesc
ec7ilibru sau calea de mi8loc am nevoie de un criteriu obiectiv care sa4mi arate extremele,
lipsa si excesul. Acest criteriu nu4l gasim nici in firea asa is naturala, nici in societate ci in
12
revelatie. Criteriul este 'ristos. 5antuitorul ne invata ca $fara 5ine nu puteti face nimicG
din ceea ce este adevarat bun% (#oan 1+, +). ?nirea cu (omnul umple viata omului de
putere si4l face sa biruiasca slabiciunile si excesele. $3ingurul bun care ne4a mai ramas din
paradis e lenea% (9rtega).
?nirea cu 'ristos umple viata de 7arul lui (umneeu care ne ofera si virtutea cumpatarii.
Ceea ce putem dobandi prin propriile noastre puteri dobandim prin 7arul lui (umneeu.
(esi virtutile se nasc din 7arul lui (umneeu ele nu lucreaa in om in c7ip ireistibil
incalcand vointa omeneasca (pilda talantilor). ;ucuria, pacea si celelalte virtuti sunt roade
ale 3f. (u7 si ale stradaniilor personale.
Gri8a noastra nu trebuie sa fie aceea de a dobandi aritmetic virtutile caci atunci ele devin $vicii
stralucitoare%. 3copul vietii crestine e dobandirea (u7ului 3fant si in El avem virtutile (3f.
Atanasie cel 5are, 3f. 3erafim de 3arov).
Solidaritatea virtutilor
Birtutile se gasesc intr4o relatie organica unele cu altele. 9 virtute cuprinde pe
cealalta, este sustinuta de alta. (u7ul libertatii face posibile virtutile, este ivorul lor. )u
dobandirea aritmetica a virtutilor cu dobandirea (u7ului 3fant ca ivor al lor este sensul vietii
crestine. #n (u7ul lui (umneeu virtutile sunt inseparabile. 3f. 3imeon )oul *eolog considera
ca dobandirea unei virtuti inseamna dobandirea tuturor virtutilor. 3epararea lor de legaturile
organice dintre ele si de viata in 'ristos deformeaa firea virtutilor. Birtutile crestine sunt nu
doar credinta, nade8dea, dragostea, ci si smerenia, ingaduinta, blandetea, barbatia,
discernamantul, etc. 3merenia si virtutile inrudite cu ea inceteaa insa sa mai aiba de fapt
valoare atunci cand nu sunt insotite de sinceritat, barbatie si conditia existentei lor nu face
posibila implinirea binelui in cadrul relatiilor interpersonale.
;inele e o realitate universala nu individuala.
Birtutea ingaduintei nu trebuie sa anulee dreptatea. 3merenia nu va anula barbatia.
;arbatia nu se va substitui smereniei sau ingaduintei mai ales atunci cand altii fac nedreptate
sau cand lumea e dominata de institutii sociale nedrepte. Crestinismul e ingaduitor dar nu
ingaduitor cu raul si nici indelung ingaduitor cu slabiciunile sale si ale altora. 5ai mult c7iar
ingaduinta nu poate merge pana la acceptarea nedreptatii. Ea nu poate sa nu protestee fata
de nedreptatea facuta aproapelui sau mediului social. Ea nu trebuie confundata cu lasitatea.
$#ngaduinta e atunci cand cineva suporta nedreptatea care se face lui insusi, iar
lasitatea (lipsa de cura8) e atunci cand toleram nedreptatea care se face altuia.
9nestitea e atunci cand omul lupta pentru altul, iar obranicia cand libertatea de a
vorbi e folosita in interes egoist% (3f. #oan Gura de Aur, $9milii la .acere%)
Birtutea ingaduintei este cu adevarat virtute in relatie cu barbatia si onestitea si
invers.
Cultivand virtutile crestinul nu lucreaa de unul singur ci conlucreaa cu 7arul lui
(umneeu, in vederea biruirii raului. ;iruind raul din el si din lume omul se face impreuna
lucrator cu 'ristos la biruirea celui viclean si participand sau partas la slava lui (umneeu.
Birtutea inseamna deopotriva biruinta raului si pomovarea binelui. Biata crestina
presupune transformarea inimii iubitoare de sine in inima atotiubitoare. Ca sa biruiasca raul si
sa dobandeasca virtutea, crestinul trebuie sa paraseasca egoismul si sa asculte faptuitor de
vointa lui (umneeu. !erformanta individuala fara smerenie si ascultare de voia lui (umneeu
poate fi 7abitus insa nu virtute, o performanta orgolioasa, un pacat deviat $dupa cum
13
intunericul nu are legatura cu lumina tot asa si cel mandru nu are legatura cu virtutea% (3f.
#oan 3cararul $3cara treapta 2,).
(efinind virtutea 3f. 5axim 5arturisitorul spune: $?nirea slabiciunilor omenesti cu
puterea lui (umneeu% (:aspunsul catre *alasie +1). !entru acest motiv performantele
omenesti fara smerenie si ascultarea de (umneeu pot fi uneori realiarea unui bine partial
(de ordin social sau individual) dar nu vor fi niciodata virtuti.
.ara a8utorul lui (umneeu, virtutile sunt de neatins, irealiabile.Birtutea ramane un
simplu produs omenesc in interiorul naturii, o instruire morala, fara a fi biruirea celui rau si
participare la imparatia lui (umneeu, cu atat mai putin. 3f. Ap. !avel: $*ot ceea ce nu este
din credinta e pacat% (:omani 1/, 2,). #n viata crestinului totul trebuie raportat la (umneeu
;inele suprem: $ori de mancati, ori de beti, ori de altceva faceti, toate spre slava lui
(umneeu sa faceti% (1 Cor. 1>, ,1).
Crestinul e c7emat sa ofere orice fapta si orice gand, orice clipa a vietii sale lui 'ristos.
!rin urmare nu este posibil ca viata virtuoasa sa fie independenta de 'ristos, de invierea 3a.
Egoismul si interesul personal nu sunt intamplatoare, ci sunt forme de cria ale omului
insensibil la noua ontologie, la faptul ca a devenit madular al trupului lui 'ristos.
3entimentul plinatatii, al vietii noi, pe care doar (omnul 'ristos o ofera te elibereaa
de angoasa stricaciunii si a mortii, te a8uta sa devii din egoist generos din pacatos virtuos.
9rice gand, cuvant, fapta, care se refera la 'ristos cultiva comuniunea cu El si oricine traieste
in 'ristos este firesc sa se configuree dupa 'ristos, dupa modul &ui de a fi, iar aceasta
configurare dupa 'ristos ;inele ipostaiat e virtutea.
(aca virtutea care are calitatea de a fi moralmente buna, care4l orienteaa pe om spre
bine presupune o existenta dreapta, inseamna ca singura optiune funamental dreapta e
'ristos.
Evaluarea dreapta a obisnuintelor, faptelor, gandurilor nu va putea califica drept virtuti
si obisnuinte faptele, cuvintele, gandurile noastre fara 'ristos. Adevarata virtute reulta dintr4
o alegere existentiala corecta inradacinata intr4o orientare precisa, fara ec7ivoc, in sensul
scopului ultim participarea la imparatia lui (umneeu. 9ri nu poti participa la ea fara 'ristos,
(u7ul 3fant, ;iserica.
3ofronie de Essex: trei lucruri sunt de neinteles pentru viata crestina: o credinta
nedogmatica, neeclesiala, neascetica.
Asadar virtutea nu poate exista in afara credintei articulata dogmatic si traita si
eclesial4liturgic si ascetic.Birtutea nu se naste din asa4isa credinta autonoma. 3fantul Grigorie
!alama face o distinctie intre credinta in (umneeu si credinta lui (umneeu. 5ona7ul e
traitor cu (umneeu.
A lega virtutea de tendinta de autoperfectionare e o greseala. (*rebuie sa iesim din
inc7inarea fata de sine. )u pentru viata noastre trebuie sa a8ungem la desavarsire ci pentru
(umneeu. $(e acum nu mai traiesc eu6% dobandirea unei vieti in (umneeu, dau
intaieteatea vietii lui 'ristos).
9 autodesavarsire care nu ma conduce la imparatia lui (umneeu nu poate fi virtute.
Birtutea crestina este desc7isa de 'ristos, are ivorul in 'ristos si tinde spre unirea deplina
es7atologica cu El. 'ristos este inceputul si sfarsitul virtutii, fiinta virtutii (3f. 5axim
5arturisitorul).
14
Bointa virtuoasa e plasarea in prea8ma preentei binelui ca realitate personala, viand
nu numai viata activa controlata de cenura constiintei ci si fiecare manifestare a omului in
calitate de fiinta vie.
Birtutea vieaa pana si subconstientul uman (visam noaptea ce traim iua), pana si
starea de somn in vise. !racticarea rugaciunii lui #isus ne arata ca rugaciunea poate fi
neincetata, ca ea poate infrumuseta gandurile cele mai adanci, miscarile cele mai fine ale
sufletului, cuvintele, faptele si toate gesturile omului. 3fintii nu sunt mareti in cele mari, ci si in
cele mici, in fiecare gest, in gingasia fiecarei fapte imediate.

15