Sunteți pe pagina 1din 1

Inca din copilarie, apoi in adolescenta si chiar in prima parte a maturitatii me

le, reactia mea in fara unei persoane care se enerva era aceea de a rezona la un
ison pe aceeiasi frecventa, lungime de unda sau vibratie, cum vreti s-o numiti.
Rezultatul ? Pentru ambele parti erau aproximativ aceleasi : cuvinte grele adres
ate, jigniri,
amenintari, rani sufletesti trenante, adevarate traume emotionale care au lasat ur
me adanci, fara sa le constientizam atunci, la acel moment.
Copilul de atunci a crescut cu frica de parintii nervosi care il bateau, adolescen
ta in elanul si curajul ei adolescentin nu s-au mai temut de bataie, sau chiar d
aca stia ca aceasta urma, nu a ezitat sa-si exprime punctele de vedere tot pe to
n nervos in fata parintilor stresori jignindu-i cu cuvinte grele, facand totul in c
iuda lor iar parintii de atunci
au devenit actualii pacienti ai sectiilor de psihiatrie, cardiologie, neurologi
e, etc.
In prezent, la 46 ani, invat si pun in practica unele adevaruri universale care
spun ca trebuie sa ai si chiar sa multumesti vietii atat pentru experientele, pl
acute cat si pentru cele mai putin placute, pentru obstacolele intalnite si depa
site, pentru ca, doar prin ele ajungi la o maturitate emotionala care te ajuta s
a inveti cum sa eviti, sa anihilezi, sa depasesti momentele si starile de enerva
re.
Este o munca continua cu mine- insami, trebuie sa me deconectez de la tiparele e
ducationale vechi sa pastrez din acestea doar pe cele cu adevarat trebuincioase
pentru noul OM si sa ma
reconectez cu altele noi, constructive, inaltatoare care sa-mi creasca frecvente
le de functionare ale corpului si ale creierului.
Ma aflu in faza in care sa invat sa accept, sa iert si sa ma eliberez de trecut
cu faptele si persoanele
implicate si sa-mi asum responsabilitatea pentru prezentul meu. Eu sunt singura
responsabila pentru tot ceea mi se intampla sau mi se va intampla de acum incol
o. Cred ca aceasta munca cu mine- insami poate dura toata viata, dar, cu fiecare
pas inainte facut, oricat de mic este, parca simt o transformare in mine, in vi
ata mea, o transformare care uneori ma uimeste, uneori nu gasesc logica in ea, n
u o pot putea explica in cuvinte, dar care ma face sa ma simt din ce in ce mai b
ine, imi da mai mult curaj si incredere in fata incercarilor vietii. Subliniez c
a imi este foarte greu sa
raman calma permanent, sa nu ma enerveze nimeni si nimic, consider deja ca acest
ea sunt apanajul samanilor, sfintilor, fiintelor foarte evoluate spiritual ; pen
tru mine si in general pentru noi, oamenii de rand, este normal sa avem atat sta
ri pozitive cat si stari negative uneori, dar este important sa nu lasam ca aces
te stari sa ne stapaneasca si sa dureze timp indelungat, si, daca le-am constien
tizat, sa gasim metode de eliminare a lor din subconstientul nostru.iesind in nat
ura, facand miscare, ascultand muzica, razand, plangand, citind, facand lucru de
mana, ooo..., dar cate alte metode exista de eliminare .ramane doar sa ne dam se
ama care dintre ele raspund necesitatii corpului si creierului nostru. Repet, Eu
, personal, ma aflu pe acest drum de experimentari, cautari, incercari de divers
e metode
O zi minunata iti doresc. Daniela, Petrosani
Imi place si gasesc foarte potrivita descrierea si diferenta pe care o face Dr.
Bernie S Siegel in cartea sa "Iubire, medicina si miracole"-pag 205
furie versus resentiment
"...furia este un sentiment normal daca o exprimi cand o resimti. Atunci ea se c
onsuma.
Daca o ti insa sub capac, degenereaza in resentiment sau ura.
Mai devreme sau mai tarziu, resentimentul si ura explodeaza, distrugandu-i pe ce
ilalti, sau sunt inabusite, distrugandu-l pe cel in cauza."