Traducerea filmuletului motivational de pe TED.

com
Aimee Mullins
I. The opportunity of adversity
Vreau sa va mparta?esc o descoperire facuta acum cteva luni, n timp ce scriam un ar
ticol pentru Italian Wired. Cnd scriu, am ntotdeauna dic?ionarul la ndemna. Dar deja
terminasem de scris articolul ?i mi-am dat seama ca niciodata nu am cautat cuvnt
ul ''dizabilitate'' n dic?ionar.
0:34
Sa va citesc defini?ia. ''Dizabilitate'', substantiv: ''infirm, neajutorat, nefo
lositor, distrus, stagnat, mutilat, ranit, schilodit, olog, epuizat, extenuat, s
labit, impotent, castrat, paralizat, handicapat, senil, ramolit, imobilizat, zdr
obit, distrus, obosit, surmenat, exclus. Vezi ?i ranit, inutil ?i slab. Antonime
: sanatos, puternic, capabil. Am citit lista unui prieten ?i la nceput am rs. Era
absurda. Dupa ce am trecut de ''schilodit'', m-a lasat vocea ?i a trebuit sa ma
opresc ca sa-mi revin din ?ocul emo?ional produs de aceste cuvinte.
1:46
Era dic?ionarul meu vechi. M-am gndit ca, poate, a fost tiparit mai demult. Dar a
ie?it din tipar la nceputul anilor '80, cnd ncepeam ?coala primara ?i ncepeam sa n?e
leg unde ma ncadrez n afara familiei ?i cum ma raportez la ceilal?i copii ?i la lu
mea din jurul meu. Slava Domnului ca pe atunci nu foloseam un dic?ionar. Dupa ac
easta defini?ie, se pare ca m-am nascut ntr-o lume care credea ca cineva ca mine
nu are nicio trasatura pozitiva. Dar astazi, sunt recunoscatoare pentru oportuni
ta?ile ?i aventurile pe care mi le-a procurat via?a.
2:32
A?a ca, am cautat imediat n edi?ia online din 2009, spernd sa gasesc o modificare
majora. Iata versiunea noua a defini?iei. Din pacate, nu e cu nimic mai buna. Ul
timele 2 cuvinte, de sub ''Aproape antonime'', sunt tulburatoare: ''ntreg'' ?i ''
viguros''.
2:58
Nu doar cuvintele sunt problema. Conteaza ce credem despre oamenii pe care-i num
im n acest fel. E vorba de valorile din spatele cuvintelor ?i cum le construim. L
imba noastra ne afecteaza gndirea ?i felul n care vedem lumea ?i pe ceilal?i oamen
i. De fapt, multe societa?i antice, inclusiv grecii ?i romanii, credeau ca un bl
estem emis pe cale orala era foarte puternic, deoarece atunci cnd l spuneai cu voc
e tare, l faceai sa existe. Deci ce realitate vrem sa cream? O persoana care are
limitari sau o persoana puternica? Prin simplul fapt ca numim un om, un copil, s
-ar putea sa stopam puterea pe care o are. Nu ar fi mai bine sa-i deschidem o u?
a?
3:59
Un asemenea om care mi-a deschis o u?a a fost doctorul meu din copilarie, de la
Institutul A.I.Dupont, din Wilmington, Delaware. Numele lui e Dr.Pizzutillo. Ame
rican de origine italiana, al carui nume se pare ca e prea dificil de pronun?at
de americani. A?a ca ?i spunea Dr.P. Dr.P. purta ntotdeauna papioane colorate ?i a
vea nclina?ia necesara pentru a lucra cu copiii.
4:26
Iubeam timpul petrecut la spital, cu excep?ia ?edin?elor de terapie fizica. Treb
uia sa fac nenumarate exerci?ii cu aceste benzi elastice groase, de diferite cul
ori, ca sa-mi ntre?in mu?chii de la picioare. Uram din tot sufletul acele benzi.
Le uram. De?i aveam 5 ani, deja ncercam sa-l conving pe Dr.P. sa ma lase sa renun
? la acele exerci?ii, binen?eles, fara niciun succes. ntr-o zi, a venit la ?edin?a
mea... ...erau ni?te ?edin?e dure ?i epuizante... ?i mi-a spus: ''Aimee, e?ti o
feti?a att de puternica,'' ''nct cred ca o sa rupi una din aceste benzi.'' ''Cnd o
s-o rupi, o sa-?i dau 100 de dolari.''
5:22
Acesta era ?iretlicul doctorului Pizzutillo ca sa ma convinga sa fac exerci?iile
care nu-mi placeau, spernd ca voi fi cea mai bogata feti?a de 5 ani de la etajul
doi al spitalului. Dar ceea ce a facut el a fost sa transforme o obliga?ie ziln
ica ntr-o experien?a noua ?i promi?atoare. ?i ma ntreb ?i astazi n ce masura faptul
ca mi-a zis ca sunt o feti?a puternica a influen?at felul n care ma vad astazi,
ca o persoana puternica ?i atletica.
6:04
Acesta e un exemplu al felului n care adul?ii care de?in puterea pot declan?a put
erea unui copil. Dar prin acele defini?ii ale dic?ionarului, limba noastra nu ne
permite sa cream realitatea pe care cu to?ii o vrem, posibilitatea ca un indivi
d sa se considere capabil. Limba noastra nu e la curent cu schimbarile societa?i
i, multe dintre ele fiind produse de tehnologie. Binen?eles ca, dintr-un punct de
vedere medical, picioarele mele, opera?ia cu laser pentru deficien?a de vedere,
protezele de titan pentru genunchi ?i ?old, care le permit oamenilor sa-?i puna
n valoare abilita?ile ?i sa depa?easca limitele impuse de natura asupra lor, ca
sa nu mai vorbim de platformele de socializare online, care le permit oamenilor
sa se autodefineasca, astfel nct sa se poata alatura unor grupuri pe care ei le al
eg. Poate ca tehnologia ne dezvaluie acum mai clar ceea ce a fost ntotdeauna adev
arat. Faptul ca fiecare om are ceva rar ?i puternic de oferit societa?ii ?i ca a
bilitatea omului de a se adapta e cel mai mare c?tig al nostru.
7:29
Capacitatea omului de a se adapta e un lucru interesant, pentru ca oamenii vor m
ereu sa le vorbesc despre depa?irea adversita?ilor ?i va voi face o marturisire.
Nu mi-a placut niciodata aceasta expresie ?i am raspuns cu ezitare la ntrebarile
oamenilor despre ea. Cred ca am nceput sa n?eleg de ce. Implicita n problema depa?
irii adversita?ii e ?i ideea ca succesul sau fericirea nseamna depa?irea cu succe
s a unei experien?e grele, fara sa fii ramas marcat de aceasta, ca ?i cum succes
ele mele din via?a provin din capacitatea de a ocoli presupusele dificulta?i ale
unei vie?i cu proteze, sau ceea ce al?ii vad ca dizabilitatea mea. Dar, de fapt
, ne schimbam. Suntem binen?eles marca?i de o provocare fizica sau emo?ionala. Vr
eau sa sugerez ca acesta e un lucru bun. Adversitatea nu e un obstacol pe care t
rebuie sa-l depa?im, ca sa ne putem trai via?a n continuare. Face parte din via?a
noastra. Cred ca e un fel de umbra a mea. Uneori, o vad destul de mult, alteori
mai pu?in, dar e ntotdeauna cu mine. Nu ncerc sa diminuez impactul luptei unei pe
rsoane cu adversitatea.
8:56
n via?a exista adversitate ?i provocari pentru fiecare dintre noi, dar ntrebarea n
u e daca vei ntlni aceasta adversitate, ci felul n care vei reac?iona la ea. A?a ca
datoria noastra nu e numai sa-i protejam de adversitate pe cei pe care-i iubim,
ci ?i sa-i pregatim sa se lupte cu ea. Le facem un deserviciu copiilor, cnd i fac
em sa se simta incapabili de a se adapta. Exista o diferen?a importanta ntre fapt
ul medical ca am suferit o amputare ?i opinia subiectiva a societa?ii, daca am s
au nu o dizabilitate. ?i ca sa fiu sincera, singura dizabilitate reala cu care m
-am confruntat a fost faptul ca lumea crede ca pot fi descrisa prin acele defini
?ii.
9:55
Din dorin?a noastra de a-i proteja pe cei pe care-i iubim, spunndu-le adevarul de
spre diagnostic, sau diagnosticul despre calitatea viitoare a vie?ii lor, trebui
e sa avem grija sa nu fim primii care facem pe cineva sa se simta inferior. Fapt
ul ca vezi doar ce e n neregula cu tine poate fi mult mai daunator dect patologia n
sa?i.
10:27
Deoarece nu tratam persoana n totalitatea ei ?i nu i recunoa?tem rezisten?a, i tran
smitem un alt rau peste celelalte probleme pe care le are. Practic evaluam impor
tan?a acelui om n societate. A?a ca trebuie sa vedem prin patologie lucrurile de
care este capabil un om. ?i, mai ales, se formeaza un parteneriat ntre acele defi
cien?e percepute ?i cea mai mare abilitate creatoare a noastra. Nu trebuie sa de
valorizam sau sa negam aceste momente dificile, sa le evitam sau sa le trecem cu
vederea, ci sa gasim oportunita?ile pe care le prezinta adversita?ile. Ideea pe
care vreau s-o subliniez este nu numai sa depa?im adversitatea, dar ?i sa ne de
schidem la ea, sa o mbra?i?am, sa o facem knock-out, ca sa folosesc un termen spo
rtiv, poate chiar sa dansam cu ea. ?i poate ca vom vedea adversitatea ca pe ceva
natural, consistent ?i util, ceva care nu ne mai trage n jos.
11:53
n acest an, Charles Darwin mpline?te 200 de ani, iar acum 150 de ani, cnd scria des
pre evolu?ie, Darwin a ilustrat un adevar despre caracterul uman. Ca sa parafraz
ez, nu cea mai puternica specie supravie?uie?te ?i nici cea mai inteligenta, ci
aceea care se poate adapta la schimbare. Conflictul genereaza crea?ie. Din lucra
rile lui Darwin, printre altele, putem sa vedem ca abilitatea omului de a suprav
ie?ui ?i de a nflori este impulsionata de lupta spiritului uman, de la conflict l
a transformare. nca o data, transformarea, adaptarea este cel mai mare atribut al
omului. ?i poate ca, pna cnd suntem testa?i, nu ?tim de ce suntem capabili. Poate
ca asta ne da adversitatea: un sim? al sinelui, cunoa?terea propriei noastre pu
teri. A?a ca ne putem face singuri un cadou. Putem redefini adversitatea ca ceva
mai mult dect ni?te vremuri grele. O putem vedea ca pe o schimbare. Adversitatea
e schimbarea la care nca nu ne-am adaptat.
13:15
Cred ca cea mai mare adversitate pe care am creat-o este ideea de normalitate. C
ine este normal? Nu exista normalitate. Exista trasaturi comune, tipice, dar nu
?i normale. ?i chiar a?i vrea sa cunoa?te?i o asemenea persoana banala? (Rsete n s
ala) Nu cred. Daca putem sa schimbam aceasta paradigma din aspira?ia spre normal
itate la posibilitate sau for?a, ca sa spunem un pic mai mult, putem elibera for
?a a multor copii ?i i putem ndemna sa-?i foloseasca abilita?ile valoroase n comuni
tate.
13:56
Antropologii ne spun ca singurul lucru pe care noi, oamenii, l-am cerut de la me
mbrii comunita?ii a fost sa fie de folos, sa poata contribui. S-a descoperit ca
oamenii de Neanderthal, n urma cu 60.000 de ani, i carau pe cei batrni ?i pe cei cu
deficien?e fizice ?i poate pentru ca experien?a lor de a supravie?ui s-a dovedi
t a fi valoroasa pentru comunitate. Ei nu-i vedeau pe ace?ti oameni ca fiind inf
irmi sau nefolositori. Erau considera?i rari ?i valoro?i.
14:32
Cu c?iva ani n urma, eram ntr-o pia?a din ora?ul meu natal, n acea zona ro?ie din NE
statului Pennsylvania, ?i ma uitam la o cutie de ro?ii. Era vara. Eram n pantalo
ni scur?i. Am auzit vocea unui barbat n spatele meu: ''Mai sa fie, daca nu e chia
r Aimee Mullins.'' M-am ntors ?i am vazut un batrn pe care nu-l cuno?team.
14:52
I-am spus: ''Ma scuza?i. Ne cunoa?tem? Nu-mi amintesc.''
14:58
Mi-a spus: ''N-ai cum sa ma fii ?inut minte''. ''Cnd ne-am cunoscut, tocmai o aju
tam pe mama ta sa nasca''. (Rsete n sala) Deci el era. ?i mi-am adus aminte.
15:10
Acel barbat era Dr.Kean, un om pe care-l ?tiam doar din pove?tile mamei mele, de
oarece, ca de obicei, am venit pe lume cu o ntrziere de doua saptamni. ?i doctorul
mamei mele plecase n vacan?a. A?a ca cel care a ajutat la aducerea mea pe lume er
a un strain pentru parin?ii mei. ?i pentru ca m-am nascut fara tibii ?i pentru c
a aveam picioarele rasucite ?i doar cteva degete la picioare, el a trebuit sa le
dea ve?tile proaste.
15:43
Mi-a spus: ''A trebuit sa le zic parin?ilor tai'' ''ca nu vei merge niciodata''
''?i ca nu vei avea niciodata mobilitatea pe care o au al?i copii,'' ''sau o via
?a independenta''. ''Dar tu mi-ai demonstrat ca m-am n?elat.'' (Rsete n sala) (Apla
uze)
16:05
Ce e mai extraordinar e faptul ca a pastrat articolele din ziar n care am aparut,
nca din copilarie. Cnd am c?tigat concursul de ortografie n clasa a doua, cnd am fos
t cu ceilal?i cerceta?i n parada de Halloween, cnd am luat bursa la facultate sau
victoriile mele sportive. El le dadea exemplu studen?ilor reziden?i, studen?ilor
de medicina de la ?colile Hahnemann ?i Hershey. ?i numea acest curs ''Factorul
X'', poten?ialul voin?ei umane. Niciun diagnostic nu putea sta n calea puterii vo
in?ei, ca determinant n calitatea vie?ii cuiva. ?i Dr.Kean mi-a mai spus: ''Din e
xperien?a mea, daca nu i se spune contrariul,'' ''?i daca i se ofera ?i cel mai
mic sprijin,'' ''daca este lasat sa faca ce vrea, un copil va face performan?a''
.
17:08
Dr.Kean a facut acea schimbare n mentalitate. El a n?eles ca exista o diferen?a ntr
e diagnosticul medicului ?i felul n care cineva reac?ioneaza la el. ?i mentalitat
ea mea s-a schimbat de-a lungul timpului. Daca m-ai fi ntrebat la 15 ani daca a?
da protezele n schimbul unor picioare din carne ?i os, nu a? fi ezitat nicio secu
nda. Pe vremea aceea, aspiram la acel tip de normalitate. Daca ma ntrebi azi, nu
sunt att de sigura. ?i asta ''mul?umita'' experien?elor pe care le-am avut cu ele
?i nu ''n ciuda lor''. Poate ca aceasta schimbare din mine s-a produs pentru ca
am fost expusa la mai mul?i oameni care mi-au deschis u?i dect cei care mi le-au n
chis n fa?a.
18:07
A?a ca, vede?i, nu ave?i nevoie dect de o persoana ca sa ave?i revela?ia propriei
puteri, ?i sunte?i pe drumul cel bun. Daca i po?i oferi cuiva cheia propriei sal
e puteri, spiritul uman este att de receptiv... Daca po?i face asta ?i i deschizi
cuiva o u?a la un moment crucial, l educi a?a cum trebuie. l nve?i sa-?i deschida s
ingur u?ile. De fapt, cuvntul ''a educa'' are radacina ''educe''. nseamna sa pui n
prim-plan ce e n interior, sa sco?i n valoare poten?ialul. A?a ca, repet, ce poten
?ial vrem sa scoatem n eviden?a?
18:51
S-a facut un studiu de caz n Marea Britanie, n anii '60, cnd au trecut de la ?colil
e clasice la cele cu clase diferen?iate. E vorba de categorisirea elevilor. Sunt
separa?i elevii cu A, cu B, cu C, cu D etc. Elevii cu A aveau o programa mai gr
ea, cei mai buni profesori etc. Timp de trei luni, studen?ii cu note de D au pri
mit A, li s-a spus ca sunt de A, li s-a spus ca sunt de?tep?i. Dupa aceasta peri
oada de trei luni, aveau performan?e de nota A.
19:25
Reversul medaliei a fost ca studen?ilor cu A li s-a spus ca sunt de nota D. ?i a
sta s-a ntmplat dupa cele trei luni. Unii mai erau n ?coala. Al?ii renun?asera la s
tudii. Partea cruciala a acestui studiu e ca ?i profesorii au fost pacali?i. Ei
nu ?tiau ca s-a schimbat ceva. Li s-a spus care studen?i au A ?i care au D. ?i i
-au tratat corespunzator.
20:03
Cred ca singurul handicap este un spirit zdrobit, care nu mai are speran?a. Nu m
ai vede frumuse?ea. Nu mai are curiozitatea naturala a copilului ?i capacitatea n
nascuta de a-?i imagina. Daca, n schimb, putem determina spiritul unui om sa-?i p
astreze speran?a, sa vada frumuse?ea din sine ?i din al?ii, sa fie curios ?i pli
n de imagina?ie, nseamna ca ne folosim puterea a?a cum trebuie. Cnd un spirit are
acele calita?i, putem sa cream noi realita?i ?i noi moduri de a fi.
20:53
Vreau sa va las cu o poezie, scrisa de un poet persan din sec.14, pe nume Hafiz,
pe care mi-a spus-o prietenul meu Jacques Dembois. Poezia se nume?te ''Dumnezeu
l care ?tie doar patru cuvinte''. ''Fiecare copil l-a cunoscut pe Dumnezeu.'' ''
Nu Dumnezeu al cuvintelor,'' ''nu Dumnezeu al interdic?iilor,'' ''ci un Dumnezeu
care ?tie doar patru cuvinte ?i le tot repeta,'' ''spunnd: vino, danseaza cu min
e''. ''Vino ?i danseaza cu mine.''
21:31
Va mul?umesc. (Aplauze)
Vreau sa va mparta?esc o descoperire facuta acum cteva luni, n timp ce scriam un ar
ticol pentru Italian Wired. Cnd scriu, am ntotdeauna dic?ionarul la ndemna. Dar deja
terminasem de scris articolul ?i mi-am dat seama ca niciodata nu am cautat cuvnt
ul ''dizabilitate'' n dic?ionar.
0:34
Sa va citesc defini?ia. ''Dizabilitate'', substantiv: ''infirm, neajutorat, nefo
lositor, distrus, stagnat, mutilat, ranit, schilodit, olog, epuizat, extenuat, s
labit, impotent, castrat, paralizat, handicapat, senil, ramolit, imobilizat, zdr
obit, distrus, obosit, surmenat, exclus. Vezi ?i ranit, inutil ?i slab. Antonime
: sanatos, puternic, capabil. Am citit lista unui prieten ?i la nceput am rs. Era
absurda. Dupa ce am trecut de ''schilodit'', m-a lasat vocea ?i a trebuit sa ma
opresc ca sa-mi revin din ?ocul emo?ional produs de aceste cuvinte.
1:46
Era dic?ionarul meu vechi. M-am gndit ca, poate, a fost tiparit mai demult. Dar a
ie?it din tipar la nceputul anilor '80, cnd ncepeam ?coala primara ?i ncepeam sa n?e
leg unde ma ncadrez n afara familiei ?i cum ma raportez la ceilal?i copii ?i la lu
mea din jurul meu. Slava Domnului ca pe atunci nu foloseam un dic?ionar. Dupa ac
easta defini?ie, se pare ca m-am nascut ntr-o lume care credea ca cineva ca mine
nu are nicio trasatura pozitiva. Dar astazi, sunt recunoscatoare pentru oportuni
ta?ile ?i aventurile pe care mi le-a procurat via?a.
2:32
A?a ca, am cautat imediat n edi?ia online din 2009, spernd sa gasesc o modificare
majora. Iata versiunea noua a defini?iei. Din pacate, nu e cu nimic mai buna. Ul
timele 2 cuvinte, de sub ''Aproape antonime'', sunt tulburatoare: ''ntreg'' ?i ''
viguros''.
2:58
Nu doar cuvintele sunt problema. Conteaza ce credem despre oamenii pe care-i num
im n acest fel. E vorba de valorile din spatele cuvintelor ?i cum le construim. L
imba noastra ne afecteaza gndirea ?i felul n care vedem lumea ?i pe ceilal?i oamen
i. De fapt, multe societa?i antice, inclusiv grecii ?i romanii, credeau ca un bl
estem emis pe cale orala era foarte puternic, deoarece atunci cnd l spuneai cu voc
e tare, l faceai sa existe. Deci ce realitate vrem sa cream? O persoana care are
limitari sau o persoana puternica? Prin simplul fapt ca numim un om, un copil, s
-ar putea sa stopam puterea pe care o are. Nu ar fi mai bine sa-i deschidem o u?
a?
3:59
Un asemenea om care mi-a deschis o u?a a fost doctorul meu din copilarie, de la
Institutul A.I.Dupont, din Wilmington, Delaware. Numele lui e Dr.Pizzutillo. Ame
rican de origine italiana, al carui nume se pare ca e prea dificil de pronun?at
de americani. A?a ca ?i spunea Dr.P. Dr.P. purta ntotdeauna papioane colorate ?i a
vea nclina?ia necesara pentru a lucra cu copiii.
4:26
Iubeam timpul petrecut la spital, cu excep?ia ?edin?elor de terapie fizica. Treb
uia sa fac nenumarate exerci?ii cu aceste benzi elastice groase, de diferite cul
ori, ca sa-mi ntre?in mu?chii de la picioare. Uram din tot sufletul acele benzi.
Le uram. De?i aveam 5 ani, deja ncercam sa-l conving pe Dr.P. sa ma lase sa renun
? la acele exerci?ii, binen?eles, fara niciun succes. ntr-o zi, a venit la ?edin?a
mea... ...erau ni?te ?edin?e dure ?i epuizante... ?i mi-a spus: ''Aimee, e?ti o
feti?a att de puternica,'' ''nct cred ca o sa rupi una din aceste benzi.'' ''Cnd o
s-o rupi, o sa-?i dau 100 de dolari.''
5:22
Acesta era ?iretlicul doctorului Pizzutillo ca sa ma convinga sa fac exerci?iile
care nu-mi placeau, spernd ca voi fi cea mai bogata feti?a de 5 ani de la etajul
doi al spitalului. Dar ceea ce a facut el a fost sa transforme o obliga?ie ziln
ica ntr-o experien?a noua ?i promi?atoare. ?i ma ntreb ?i astazi n ce masura faptul
ca mi-a zis ca sunt o feti?a puternica a influen?at felul n care ma vad astazi,
ca o persoana puternica ?i atletica.
6:04
Acesta e un exemplu al felului n care adul?ii care de?in puterea pot declan?a put
erea unui copil. Dar prin acele defini?ii ale dic?ionarului, limba noastra nu ne
permite sa cream realitatea pe care cu to?ii o vrem, posibilitatea ca un indivi
d sa se considere capabil. Limba noastra nu e la curent cu schimbarile societa?i
i, multe dintre ele fiind produse de tehnologie. Binen?eles ca, dintr-un punct de
vedere medical, picioarele mele, opera?ia cu laser pentru deficien?a de vedere,
protezele de titan pentru genunchi ?i ?old, care le permit oamenilor sa-?i puna
n valoare abilita?ile ?i sa depa?easca limitele impuse de natura asupra lor, ca
sa nu mai vorbim de platformele de socializare online, care le permit oamenilor
sa se autodefineasca, astfel nct sa se poata alatura unor grupuri pe care ei le al
eg. Poate ca tehnologia ne dezvaluie acum mai clar ceea ce a fost ntotdeauna adev
arat. Faptul ca fiecare om are ceva rar ?i puternic de oferit societa?ii ?i ca a
bilitatea omului de a se adapta e cel mai mare c?tig al nostru.
7:29
Capacitatea omului de a se adapta e un lucru interesant, pentru ca oamenii vor m
ereu sa le vorbesc despre depa?irea adversita?ilor ?i va voi face o marturisire.
Nu mi-a placut niciodata aceasta expresie ?i am raspuns cu ezitare la ntrebarile
oamenilor despre ea. Cred ca am nceput sa n?eleg de ce. Implicita n problema depa?
irii adversita?ii e ?i ideea ca succesul sau fericirea nseamna depa?irea cu succe
s a unei experien?e grele, fara sa fii ramas marcat de aceasta, ca ?i cum succes
ele mele din via?a provin din capacitatea de a ocoli presupusele dificulta?i ale
unei vie?i cu proteze, sau ceea ce al?ii vad ca dizabilitatea mea. Dar, de fapt
, ne schimbam. Suntem binen?eles marca?i de o provocare fizica sau emo?ionala. Vr
eau sa sugerez ca acesta e un lucru bun. Adversitatea nu e un obstacol pe care t
rebuie sa-l depa?im, ca sa ne putem trai via?a n continuare. Face parte din via?a
noastra. Cred ca e un fel de umbra a mea. Uneori, o vad destul de mult, alteori
mai pu?in, dar e ntotdeauna cu mine. Nu ncerc sa diminuez impactul luptei unei pe
rsoane cu adversitatea.
8:56
n via?a exista adversitate ?i provocari pentru fiecare dintre noi, dar ntrebarea n
u e daca vei ntlni aceasta adversitate, ci felul n care vei reac?iona la ea. A?a ca
datoria noastra nu e numai sa-i protejam de adversitate pe cei pe care-i iubim,
ci ?i sa-i pregatim sa se lupte cu ea. Le facem un deserviciu copiilor, cnd i fac
em sa se simta incapabili de a se adapta. Exista o diferen?a importanta ntre fapt
ul medical ca am suferit o amputare ?i opinia subiectiva a societa?ii, daca am s
au nu o dizabilitate. ?i ca sa fiu sincera, singura dizabilitate reala cu care m
-am confruntat a fost faptul ca lumea crede ca pot fi descrisa prin acele defini
?ii.
9:55
Din dorin?a noastra de a-i proteja pe cei pe care-i iubim, spunndu-le adevarul de
spre diagnostic, sau diagnosticul despre calitatea viitoare a vie?ii lor, trebui
e sa avem grija sa nu fim primii care facem pe cineva sa se simta inferior. Fapt
ul ca vezi doar ce e n neregula cu tine poate fi mult mai daunator dect patologia n
sa?i.
10:27
Deoarece nu tratam persoana n totalitatea ei ?i nu i recunoa?tem rezisten?a, i tran
smitem un alt rau peste celelalte probleme pe care le are. Practic evaluam impor
tan?a acelui om n societate. A?a ca trebuie sa vedem prin patologie lucrurile de
care este capabil un om. ?i, mai ales, se formeaza un parteneriat ntre acele defi
cien?e percepute ?i cea mai mare abilitate creatoare a noastra. Nu trebuie sa de
valorizam sau sa negam aceste momente dificile, sa le evitam sau sa le trecem cu
vederea, ci sa gasim oportunita?ile pe care le prezinta adversita?ile. Ideea pe
care vreau s-o subliniez este nu numai sa depa?im adversitatea, dar ?i sa ne de
schidem la ea, sa o mbra?i?am, sa o facem knock-out, ca sa folosesc un termen spo
rtiv, poate chiar sa dansam cu ea. ?i poate ca vom vedea adversitatea ca pe ceva
natural, consistent ?i util, ceva care nu ne mai trage n jos.
11:53
n acest an, Charles Darwin mpline?te 200 de ani, iar acum 150 de ani, cnd scria des
pre evolu?ie, Darwin a ilustrat un adevar despre caracterul uman. Ca sa parafraz
ez, nu cea mai puternica specie supravie?uie?te ?i nici cea mai inteligenta, ci
aceea care se poate adapta la schimbare. Conflictul genereaza crea?ie. Din lucra
rile lui Darwin, printre altele, putem sa vedem ca abilitatea omului de a suprav
ie?ui ?i de a nflori este impulsionata de lupta spiritului uman, de la conflict l
a transformare. nca o data, transformarea, adaptarea este cel mai mare atribut al
omului. ?i poate ca, pna cnd suntem testa?i, nu ?tim de ce suntem capabili. Poate
ca asta ne da adversitatea: un sim? al sinelui, cunoa?terea propriei noastre pu
teri. A?a ca ne putem face singuri un cadou. Putem redefini adversitatea ca ceva
mai mult dect ni?te vremuri grele. O putem vedea ca pe o schimbare. Adversitatea
e schimbarea la care nca nu ne-am adaptat.
13:15
Cred ca cea mai mare adversitate pe care am creat-o este ideea de normalitate. C
ine este normal? Nu exista normalitate. Exista trasaturi comune, tipice, dar nu
?i normale. ?i chiar a?i vrea sa cunoa?te?i o asemenea persoana banala? (Rsete n s
ala) Nu cred. Daca putem sa schimbam aceasta paradigma din aspira?ia spre normal
itate la posibilitate sau for?a, ca sa spunem un pic mai mult, putem elibera for
?a a multor copii ?i i putem ndemna sa-?i foloseasca abilita?ile valoroase n comuni
tate.
13:56
Antropologii ne spun ca singurul lucru pe care noi, oamenii, l-am cerut de la me
mbrii comunita?ii a fost sa fie de folos, sa poata contribui. S-a descoperit ca
oamenii de Neanderthal, n urma cu 60.000 de ani, i carau pe cei batrni ?i pe cei cu
deficien?e fizice ?i poate pentru ca experien?a lor de a supravie?ui s-a dovedi
t a fi valoroasa pentru comunitate. Ei nu-i vedeau pe ace?ti oameni ca fiind inf
irmi sau nefolositori. Erau considera?i rari ?i valoro?i.
14:32
Cu c?iva ani n urma, eram ntr-o pia?a din ora?ul meu natal, n acea zona ro?ie din NE
statului Pennsylvania, ?i ma uitam la o cutie de ro?ii. Era vara. Eram n pantalo
ni scur?i. Am auzit vocea unui barbat n spatele meu: ''Mai sa fie, daca nu e chia
r Aimee Mullins.'' M-am ntors ?i am vazut un batrn pe care nu-l cuno?team.
14:52
I-am spus: ''Ma scuza?i. Ne cunoa?tem? Nu-mi amintesc.''
14:58
Mi-a spus: ''N-ai cum sa ma fii ?inut minte''. ''Cnd ne-am cunoscut, tocmai o aju
tam pe mama ta sa nasca''. (Rsete n sala) Deci el era. ?i mi-am adus aminte.
15:10
Acel barbat era Dr.Kean, un om pe care-l ?tiam doar din pove?tile mamei mele, de
oarece, ca de obicei, am venit pe lume cu o ntrziere de doua saptamni. ?i doctorul
mamei mele plecase n vacan?a. A?a ca cel care a ajutat la aducerea mea pe lume er
a un strain pentru parin?ii mei. ?i pentru ca m-am nascut fara tibii ?i pentru c
a aveam picioarele rasucite ?i doar cteva degete la picioare, el a trebuit sa le
dea ve?tile proaste.
15:43
Mi-a spus: ''A trebuit sa le zic parin?ilor tai'' ''ca nu vei merge niciodata''
''?i ca nu vei avea niciodata mobilitatea pe care o au al?i copii,'' ''sau o via
?a independenta''. ''Dar tu mi-ai demonstrat ca m-am n?elat.'' (Rsete n sala) (Apla
uze)
16:05
Ce e mai extraordinar e faptul ca a pastrat articolele din ziar n care am aparut,
nca din copilarie. Cnd am c?tigat concursul de ortografie n clasa a doua, cnd am fos
t cu ceilal?i cerceta?i n parada de Halloween, cnd am luat bursa la facultate sau
victoriile mele sportive. El le dadea exemplu studen?ilor reziden?i, studen?ilor
de medicina de la ?colile Hahnemann ?i Hershey. ?i numea acest curs ''Factorul
X'', poten?ialul voin?ei umane. Niciun diagnostic nu putea sta n calea puterii vo
in?ei, ca determinant n calitatea vie?ii cuiva. ?i Dr.Kean mi-a mai spus: ''Din e
xperien?a mea, daca nu i se spune contrariul,'' ''?i daca i se ofera ?i cel mai
mic sprijin,'' ''daca este lasat sa faca ce vrea, un copil va face performan?a''
.
17:08
Dr.Kean a facut acea schimbare n mentalitate. El a n?eles ca exista o diferen?a ntr
e diagnosticul medicului ?i felul n care cineva reac?ioneaza la el. ?i mentalitat
ea mea s-a schimbat de-a lungul timpului. Daca m-ai fi ntrebat la 15 ani daca a?
da protezele n schimbul unor picioare din carne ?i os, nu a? fi ezitat nicio secu
nda. Pe vremea aceea, aspiram la acel tip de normalitate. Daca ma ntrebi azi, nu
sunt att de sigura. ?i asta ''mul?umita'' experien?elor pe care le-am avut cu ele
?i nu ''n ciuda lor''. Poate ca aceasta schimbare din mine s-a produs pentru ca
am fost expusa la mai mul?i oameni care mi-au deschis u?i dect cei care mi le-au n
chis n fa?a.
18:07
A?a ca, vede?i, nu ave?i nevoie dect de o persoana ca sa ave?i revela?ia propriei
puteri, ?i sunte?i pe drumul cel bun. Daca i po?i oferi cuiva cheia propriei sal
e puteri, spiritul uman este att de receptiv... Daca po?i face asta ?i i deschizi
cuiva o u?a la un moment crucial, l educi a?a cum trebuie. l nve?i sa-?i deschida s
ingur u?ile. De fapt, cuvntul ''a educa'' are radacina ''educe''. nseamna sa pui n
prim-plan ce e n interior, sa sco?i n valoare poten?ialul. A?a ca, repet, ce poten
?ial vrem sa scoatem n eviden?a?
18:51
S-a facut un studiu de caz n Marea Britanie, n anii '60, cnd au trecut de la ?colil
e clasice la cele cu clase diferen?iate. E vorba de categorisirea elevilor. Sunt
separa?i elevii cu A, cu B, cu C, cu D etc. Elevii cu A aveau o programa mai gr
ea, cei mai buni profesori etc. Timp de trei luni, studen?ii cu note de D au pri
mit A, li s-a spus ca sunt de A, li s-a spus ca sunt de?tep?i. Dupa aceasta peri
oada de trei luni, aveau performan?e de nota A.
19:25
Reversul medaliei a fost ca studen?ilor cu A li s-a spus ca sunt de nota D. ?i a
sta s-a ntmplat dupa cele trei luni. Unii mai erau n ?coala. Al?ii renun?asera la s
tudii. Partea cruciala a acestui studiu e ca ?i profesorii au fost pacali?i. Ei
nu ?tiau ca s-a schimbat ceva. Li s-a spus care studen?i au A ?i care au D. ?i i
-au tratat corespunzator.
20:03
Cred ca singurul handicap este un spirit zdrobit, care nu mai are speran?a. Nu m
ai vede frumuse?ea. Nu mai are curiozitatea naturala a copilului ?i capacitatea n
nascuta de a-?i imagina. Daca, n schimb, putem determina spiritul unui om sa-?i p
astreze speran?a, sa vada frumuse?ea din sine ?i din al?ii, sa fie curios ?i pli
n de imagina?ie, nseamna ca ne folosim puterea a?a cum trebuie. Cnd un spirit are
acele calita?i, putem sa cream noi realita?i ?i noi moduri de a fi.
20:53
Vreau sa va las cu o poezie, scrisa de un poet persan din sec.14, pe nume Hafiz,
pe care mi-a spus-o prietenul meu Jacques Dembois. Poezia se nume?te ''Dumnezeu
l care ?tie doar patru cuvinte''. ''Fiecare copil l-a cunoscut pe Dumnezeu.'' ''
Nu Dumnezeu al cuvintelor,'' ''nu Dumnezeu al interdic?iilor,'' ''ci un Dumnezeu
care ?tie doar patru cuvinte ?i le tot repeta,'' ''spunnd: vino, danseaza cu min
e''. ''Vino ?i danseaza cu mine.''
21:31
Va mul?umesc. (Aplauze)
II. Traducerea filmuletului de pe TED.com cu Aimee Mullins, "My 12 pairs of legs
"
http://www.ted.com/talks/aimee_mullins_prosthetic_aesthetics/transcript
Vorbeam unui grup de aproximativ 300 de copii, cu vrste de la 6 la 8 ani, la un m
uzeu dedicat copiilor, si am adus cu mine o sacosa plins de picioare, similare c
u cele pe care le vedeti aici, si le-am ntins pe o masa, pentru copii. Si, din pr
opria experienta, stiti, copiii sunt din fire curiosi cu privire la ceea ce nu s
tiu sau nu nteleg, si ceea ce le este strain. Ei nvata doar sa se teama de acele d
iferente atunci cnd un adult i influenteaza sa reactioneze n acest fel, si cenzurea
za poate aceea curiozitate naturala, sau, stiti, nfrneaza dorinta de pune ntrebari n
speranta de a-i face pe copii sa fie politicosi. Astfel, mi-am imaginat un inva
tator de clasa nti afara pe hol cu acesti copii nestaviliti, spunnd, "Acum, orice a
ti face, nu va holbati la picioare."
0:54
Dar, binenteles, tocmai acesta este scopul. Acesta era motivul pentru care ma afl
am acolo, vroiam sa i invit sa se uite si sa exploreze. Astfel am facut o nteleger
e cu adultii sa lase copiii sa intre singuri, fara niciun adult, pentru doua min
ute, pe cont propriu. Usa se deschide si copiii vin lnga aceasta masa cu picioare
, se nghiontesc si se mboldesc si mpung cu degetele, si ncearca sa se lase cu toata
greutatea pe piciorul de sprint sa vada ce se ntmpla cu acesta. Si am spus, "Copii
, foarte pe scurt -- m-am trezit de dimineata, si am decis ca vreau sa fiu n star
e sa sar peste o casa -- nu prea mare, doua sau trei etaje -- dar, daca v-ati gnd
i la vreun animal, vreun super-erou, sau vreun personaj de desene animate, orice
va trece prin cap chiar acum, ce fel de picioare mi-ati face?"
1:36
Si imediat cineva a strigat, "De cangur!" "Nu, nu, nu! Ar trebui sa fie de broas
ca!" "Nu. Ar trebui sa fie Go Go Gadget!" "Nu, nu, nu! Ar trebui sa fie Incredib
ilii." Si alte lucruri cu care nu sunt familiara. Si apoi, un copil de 8 ani a s
pus, "Hei, nu ai vrea si sa zbori?" Si toata camera, inclusiv eu, am exclamat, "
Da." (Rsete) Si uite-asa, m-am transformat dintr-o femeie pe care acesti copii au
fost nvatati sa o vada ca fiind "invalida" n cineva care putea face lucruri de ca
re corpurile lor nu erau n stare. Cineva care putea fi super-valida. Interesant.
2:16
Ctiva dintre voi m-au vazut de fapt la TED, acum 11 ani, si au fost discutii desp
re cum ti poate schimba viata aceasta conferinta att vorbitorilor ct si audientei,
iar eu nu sunt o exceptie. TED a fost literalmente rampa mea de lansare pentru e
xplorarile din deceniul ce a urmat. La acel moment, picioarele pe care le-am pre
zentat erau prototipuri n prostetica. Am avut picioare din fibra de carbon pentru
alergare modelate dupa picioarele posterioare ale unui ghepard, pe care poate l
e-ati vazut pe scena ieri. Si acestea de zi cu zi, picioare de silicon vopsite i
ntrisec.
2:52
La acel moment, a fost o oportunitate ca sa lansez un apel inovatorilor din afar
a comunitatii medicale traditionale de prostetica sa-si exercite talentul n domen
iul stiintei si artei fabricarii de picioare. Astfel nct sa nu ne concentram doar
pe forma, functie si estetica, ci sa le atribuim diferite valori. Astfel, din fe
ricire pentru mine, o multime de persoane au raspuns apelului meu. Iar calatoria
a nceput, amuzant, cu o participanta la conferinta TED -- Chee Pearlman, care sp
er sa fie undeva n public azi. Atunci ea era editorul unei reviste numite ID, si
mi-a acordat un articol pe prima pagina.
3:31
Acest lucru a nceput o calatorie fantastica. Am avut ntlniri interesante la acel mo
ment; am acceptat numeroase invitatii sa vorbesc n diferite locuri din lume despr
e designul picioarelor de ghepard. Oamenii veneau la mine dupa conferinta, dupa
discursul meu, barbati si femei. Si conversatia se derula ceva de genul, "Stii A
ime, esti foarte atragatoare. Nu pari invalida." (Rsete) Ma gndeam, "Ei bine, asta
e interesant, pentru ca nu ma simt invalida." Si acest lucru mi-a deschis ochii
despre aceasta conversatie care putea fi explorata, despre frumusete. Cum trebu
ie sa arate o femeie frumoasa? Cu arata un corp sexy? Si, interesant, din punctu
l de vedere al identitatii, ce nseamna sa fii invalid? Ma refer la oameni -- Pame
la Anderson are mai multe elemente prostetice n corpul ei dect mine. Nimeni nu spu
ne ca e invalida. (Rsete)
4:28
Iar aceasta revista, cu ajutorul desigerului grafic Peter Saville, a ajuns la de
signerul de moda Alexander McQueen, si la fotograful Nick Knight, care erau de a
semenea interesati de explorarea acelei conversatii. Astfel, la trei luni dupa T
ED eram n avion spre Londra, pentru prima mea sedinta foto de moda, care a avut c
a rezultat aceasta coperta -- Fashion-able? La trei luni dupa aceasta, am facut
primul spectacol pentru Alexander McQueen pe o pereche de picioare de lemn lucra
te de mna din cenusa solida. Nimeni nu a stiut -- toata lumea a crezut ca sunt ci
zme de lemn. De fapt, le am pe scena cu mine: Vita-de-vie, magnolia, ntr-adevar u
imitor. Expresivitatea conteaza. Expresivitatea este cea care ridica obiectul ba
nal si neglijat la nivel de arta. Transforma lucrul care ar fi putut face oameni
i tematori n ceva care te invita sa l privesti, sa te uiti la el mai mult, si poat
e chiar sa-l ntelegi.
5:34
A fost primul lucru pe care l-am nteles n urmatoarea mea aventura. Artistul Matthe
w Barney, n filmul sau poetic numit "The Cremaster Cycle." Atunci am realizat --
picioarele mele puteau fi sculpturi mobile. Si chiar la acest moment, am nceput s
a ma ndepartez de nevoia de a replica umanitatea ca singur ideal estetic. Astfel
am facut ceea ce oamenii numesc cu afectiune picioare de sticla desi sunt de fap
t poliuretan transparent optic, cunoscut si sub denumirea de material pentru bil
ele de bowling. Greu! Apoi am facut aceste picioare turnate cu o radacina de car
tof care crestea n ele, si sfecle deasupra, si deget de bronz foarte dragut. Aces
ta este un cadru. Apoi un alt personaj a fost jumatate femeie, jumatate ghepard
-- un mic omagiu adus vietii mele de atleta. 14 ore de machiaj prostetic pentru
a intra n pielea unei creaturi cu labe articulate, gheare si o coada ca un bici,
ca un gecko. (Rsete) Si o alta pereche de picioare la care am colaborat ... care
arata ca niste picioare de meduza. De asemenea, din poliuretan. Si singurul scop
al acestor picioare, n afara contextului filmului, este sa provoace simturile si
sa strneasca imaginatia. Capriciile conteaza.
6:56
Astazi am peste o duzina de perechi de picioare prostetice pe care diferiti oame
ni le-au facut pentru mine, si cu ele duc diferite negocieri cu pamntul de sub pi
cioarele mele. Si mi pot schimba inaltimea -- pot avea pna la cinci naltimi diferit
e. (Rsete) Astazi am 1.85. Mi-am facut aceste picioare acum un an la Ortopedia Do
rset n Anglia si cnd le-am adus acasa n Manhattan, prima noapte n oras, m-am dus la
o petrecere cu pretentii. Si era acolo o fata care ma cunostea de ctiva ani la nal
timea mea normala de 1.78. I-a picat fata cnd m-a vazut, si a spus, "Dar esti att
de nalta!" Si i-am zis, "Stiu. Nu e amuzant?" Vreau sa spun, e putin ca si cnd ai
purta picioroange peste picioroange, dar am o relatie complet noua cu aglomerati
a pe care nu am crezut niciodata ca o voi avea. Si ma amuzam de asta. Si ea s-a
uitat la mine, si a spus, "Dar Aimee, nu e corect." (Rsete) (Aplauze) Si ceea ce
este incredibil este ca a spus-o sincer. Nu este corect sa ti poti schimba naltime
a, dupa bunul plac.
8:04
Si atunci am stiut -- atunci am stiut ca discutia cu societatea s-a schimbat pro
fund n ultimul deceniu. Nu mai este vorba despre o discutie despre cum sa depasim
deficientele. Este o discutie despre imbunatatire. Este o conversatie despre po
tential. Un membru prostetic nu mai nseamna nevoia de a nlocui o pierdere. Sunt si
mbolul viu ca purtatorul are puterea de a crea orice si doreste sa creeze n acel l
oc. Astfel, persoanele pe care societatea i considera cndva invalizi pot deveni ar
hitectii propriilor identitati si pot ntr-adevar sa continue sa schimbe acele ide
ntitati proiectndu-si propriul corp pentru a cstiga putere. Si ceea ce ma ncnta pe m
ine foarte mult acum este faptul ca prin combinarea ultimelor tehnologii -- robo
tica, bionica -- cu expresivitatea straveche, ne mutam mai aproape de ntelegerea
umanitatii colective. Cred ca daca vrem sa descoperim adevaratul potential al um
anitatii, trebuie sa celebram acele puteri sfsietoare si acele dizabilitati groza
ve pe care le avem cu totii. Ma gndesc la Shylock al lui Shakespeare: "Daca ne nte
pi, nu sngeram, si daca ne gdili, nu rdem?" Este natura umana, si tot potentialul e
i, cea care ne face frumosi. Multumesc. (Aplauze)