Durerea nu este a Fiinei, ci a aspectelor sau a rolurilor pe care le jucm n
dimensiunea uman. Durerea provine din ceea ce credem c suntem, nu din ceea ce suntem cu adevrat. Nu spunem aici c durerea este o iluzie. Durerea exist, este real ca experien a Fiinei identificat cu un aspect al ei. Numai c orice aspect este o creaie. Propria noastr creaie, de-obicei incontient. Este momentul pentru a deveni contieni c noi suntem aceia care crem diferitele aspecte ale Fiinei noastre, i strile lor. Facem prin intermediul gndirii. Felul n care gndim realitatea este propriu fiecruia dintre personajele interioare care-i disput scena contiinei. Relaia ntre identificare i durere este indisolubil. Orice moment n care nu suntem contieni poate deveni un moment de durere. i aici intervine funcia transformatoare a durerii, ca un fel de alarm semnaliznd ieirea din starea de Zero, ieirea din Contien, ndeprtarea de acel Centru al Fiinei care creeaz toate realitile experimentate.