Giovanni Pico della Mirandola (1463-1494), Despre

demnitatea omului Demnitatea omului

Gandindu-m la sensul acestor spuse, nu m nemulumeau acele numeroase argumente ce
sunt aduse de muli in legtur cu superioritatea naturii umane: (anume) c omul este un
intermediar intre creaturi, fiin-du-le slujitor celor superiori i stpani celor inferiori lui; c prin
ascuimea simurilor, prin spiritul creator al raiunii, prin lumina inteligenei (sale) este
interpretul naturii; c este elementul de legtur al eternitii i al timpului trector. (...)
Printele Dumnezeu, supremul arhitect, construise deja dup legile tainicei inelepciuni,
aceast cas a luminii , pe care o vedem, preamre templu al dumnezeirii. (...) Dar dup
terminarea lucrrii, furitorul dorea s existe cineva care s cerceteze cu atenie inelesul
unei atat de mari infptuiri, s-i indrgeasc frumuseea, si admire mreia. Din aceast cauz,
dup ce toate celelalte lucruri au fost duse la capt (dup cum dovedesc Moise i Timaios), s-a
gandit in sfarit, s creeze omul. Dar, printre arhetipuri nu avea vreunul dup care s
plsmuiasc un nou neam; nici printre bogii nu mai avea ce s-i dea motenire noului fiu, i
nici printre locuri nu mai avea vreunul in care s ad acest contemplator al Universului. Toate
erau deja pline (...). in sfarit, preabunul creator a hotrat ca acela, cruia nu mai putea s-i
dea nimic propriu, s aib ceva comun, dar cu toate acestea s fie deosebit de fiecare in parte.
Aadar, a conceput omul ca pe o lucrare cu un aspect care nu il difereniaz i, aezandu-l in
centrul Universului, i-a vorbit astfel: O, Adame! nu i-am dat niciun loc sigur, nicio infiare
proprie, nici vreo favoare deosebit, pentru ca acel loc, acea infiare, acele ingduine pe care
insui le vei dori, tocmai pe acelea s Ic dobandeti i s le stpaneti dup voina i hotrarea ta.
Natura configurat in celelalte fiine este silit s existe in limitele legilor prestabilite de mine.
Tu, neingrdit de niciun fel de opreliti, ii vei hotri natura prin propria-i voin in a crei
putere tc-am aezat. Te-am pus in centrul lumii pentru ca de aici s priveti mai lesne cele ce se
afl in lumea din jur. Nu te-am fcut nici ceresc, nici pmantean, nici muritor, nici nemuritor,
pentru ca singur s te infiezi in forma pe care insui o preferi, ca i cum prin voia ta ai fi
propriu-i sculptor i plsmuitor de cinste. Vei putea s decazi la cele de jos ce sunt lipsite de
inteligen; vei putea, prin hotrarea spiritului tu, s renati in cele de sus ce sunt divine."

Sigmund Freud (1856-1939), Angoas i civilizaie
Fericirea este un ideal irealizabil
Care sunt inteniile i obiectivele vitale trdate de conduita oamenilor, ce cer ei de la
via, spre ce tind ei? Nu ne vom inela nicidecum dac rspundem: ei aspir spre fericire,
oamenii vor s devin i s rman fericii. Aspiraia aceasta are dou faete, un scop negativ i
unul pozitiv: pe de o parte, evitarea durerii i a neplcerii, iar pe de alt parte trirea unor plceri
intense. intr-un sens mai restrans, termenul fericire" semnific doar faptul c a fost atins cel de
al doilea scop. in corelaie cu aceast dualitate a scopurilor, activitatea oamenilor poate lua dou
direcii, dup cum ei incearc de o manier preponderent sau chiar in mod exclusiv s realizeze
unul sau altul dintre scopuri.
Dup cum vedem, pur i simplu, principiul plcerii este acela care determin scopul
vieii, (...) intreaga ordine a universului i se opune; am fi tentai s spunem c nu a intrat
nicidecum in planul Creaiunii" ca omul s fie fericit". Ceea ce numim fericire, in sensul cel
mai strict al termenului, rezult dintr-o satisfacie mai degrab imediat a nevoilor care au atins o
mare tensiune, ceea ce prin natura sa nu este posibil decat sub form de fenomen episodic. (...)
in acelai timp, ne este mai puin dificil s trim nenorocirea. (...)
Nu-i de mirare dac, sub presiunea acestor posibiliti de suferin (din partea propriului
corp, din partea lumii exterioare i din raporturile noastre cu ceilali oameni -n.n.) omul se
strduiete de obicei s-i reduc preteniile la fericire () i dac el se consider fericit i
numai scpand de nenorocire i evitand suferina; intr-un mod foarte general, sarcina de evitare a
suferinei o izgonete pe ultimul plan pe aceea de obinere a plcerii.
Dac programul pe care ni-1 propune principiul plcerii i care const in a fi fericit nu
este realizabil, ne este totui permis s nu renunm la orice efort destinat s ne apropie de
realizarea sa. Ca s ajungem aici, putem adopta ci foarte diferite (...). Niciun sfat nu este aici
valabil pentru toi, fiecare trebuind s caute prin el insui modalitatea prin care s poat deveni
fericit.