Sunteți pe pagina 1din 1

Elaborata in anul 1872,citita in sedinta Junimii din 7 septembrie 1872 si

aparuta in “Convorbiri literare” la 1 aprilie 1873,Floare Albastra este una


dintre cele mai reprezantive poezii nu numai pentru trairea spectacolului
nuantat al naturii,ci,mai cu seama,pentru locul pe care il ocupa natura in
lirica de iubire a lui Eminescu.
Precedata,in timp,de unele mari creatii,cum sunt Venere si
Madona,Epigonii,Mortua est! si Egipetul urmate de Imparat si proletar,Fat-
Frumos din tei,Calin(file din poveste) sau Strigoii –ca sa ramanem in sfera
marilor creatii eminesciene din aceasta perioada-poezia Floare albastra isi
are punctul de plecare in mitul romantic al aspiratiei catre un ideal inalt ,de
fericire,incununat de o iubire pura , desavarsita,ideal spre care aspirase si
marele poet Italian Giacomo Leopardi in Ginestra sau eroul lui Novalis din
Heinrich von Ofterdingen.
Poezia “Floare Albastra” radiaza lumini ce trec dincolo de framantarile
sufletesti ce I-au dat nastere ,iar in lirica peisagista a lui Mihai Eminescu se
inalta,orbitor,ca o coloana a infinitului construita dintr-un crystal
multicolor,original.