Modificri care apar in stadiul terminal

Vom infatisa in continuare modificarile care apar in ultima perioada de viata a unui muribund:
Aspectul fetei, vazul, auzul, vorbirea. Musculatura se relaxeaza

Daca pacientul are proteza dentara mobila, aceasta numai poate fi purtata, este indepartata,
ceea cce provoaca retragerea gurii, a bu
i in fundul orbitelor, tamplele colapsate, urechile reci,
pielea aspra, de coloratie livida, cianotica sau negricioasa. Ochii pot ramane intredeschisi, dar
vederea slabeste treptat. Vorbirea este din ce in ce mai dificila, necesitand niste eforturi
apreciabile. Se pare, insa, ca auzul functioneaza, fiind ultimul simt care se pierde.
Aparatul respirator. Activitatea respiratorie slabeste progresiv, respiratiile devin dificile,
ineficiente (datorita scaderii globalea fortei musculare), zgomotoase, neregulate. Pot aparea
bradi- sau tahipnee, sau tipuri patologice de dispnee: Cheyne- Stockes, Ksmaul, Biot. Poate
g
de secretii bronsice sau pulmonare care nu mai pot fi expectorate. Alte manifestari des
intalnite la muribunzi sunt setea de aer sau tusea. Lipsa de oxigen secundara insuficientei
ventilatorii genereaza agitatie apoi, prin hipoxie secundara insuficientei ventilatorii
genereaza agitatie apoi, prin hipoxie persistenta( pana la apoxie) cerebrala pacientul
decedeaza.
Sistemul nervos central (SNC). Datorita scaderii severe a proceselor metabolice, energia
bolnavului scade corespunzator, acesta ajungand sa sse miste, sa vorbeasca din ce in ce mai
putin, doarme din ce in ce mai mult, de cele mai multe ori cantonandu-se intr-o stare de
letargie. Starea sa de constienta poate fluctua intre vigilenta si coma, dar diminua, lent sau
brusc, in functie de echilibrul oxigen/bioxid de carbon in sange, precum si proportia celorlalte
constante biologice sangvine (glicemie, uremie, etc ). Uneori, in stadiile mai putin avansate,
pot aparea starea de dezvoltare si halucinatiile datorate de obicei hipoxiei sau cresterii
concentratiiei unei sangvine sau varsaturi cauzate, de asemenea, de o uremie crescuta. Alte
cauze frecvente ale agitatiei pot fi: vezica urinara plina, durerea sau efectul secundar al unor
medicamente.
Aparatul digestiv si urinar. Pacientul terminal se alimenteaza si se hidrateaza din ce in ce mai
putin. La vastnic, acesta se suprapune pe fondul scaderii treptate a senzatiei de sete.
Progresiv se instaleaza deshidratarea si aparitia unor simptome specifice: sughituri, greata,
v g

cantitati din ce in ce mai mici. Scaderea peristaltismului gastro-intestinal impiedica golierea
ritmica a stomacului, din care cauza pot aparea balonari la ingurgitarea unor cantitati mici de
alimente. Datorita scaderii energiei si a activitatii globale musculare, defecarea devine din ce
in ce mai greoaie, instalandu-se constipatia ( care se poate produce si ca efect secundar al
unor medicamente, ca antispasticele, de exemplu. Alteori, prin relaxare musculatura
generala, se produce consecutiv relaxarea sfincteriana, ceea ce conduce la incontinenta
anala sau urinara.
Sistemul circulator. Modificarile de functionare ale aparatului cardio-vascular duc la alterari
ale valorilor tensiunii arteriale, pulsului, temperaturii si ratei respiratorii. Aceste alterari se
manifesta prin:
- Scaderea progresiva a temperaturii, ceea ce atrage dupa sine o modificare a coloratiei
tegumentelor, concretizata prin paloare, cianoza sau coloratie negricioasa.
- Cresterea temperaturii in cazul infectiilor adiacente, de regula pneumonie sau infectie
urinara; temperatura creste vertiginos, de asemenea, in cazul unor afectiuni cerebrale
(tumori, hemoragii masive cu inundatie ventriculara);
- Puls din ce in ce mai slab perceptibil i artera radiala, pana la puls filiform;
- Tulburari de ritm cardiac, materializate prin puls neregulat, ceea ce uneori este un semn
prevestitor al mortii;
- Tensiunea arteriala scade progresiv;
- Stopul cardiac se instaleaza dupa stopul respirator; este momentul in care pacientului i
se poate institui resuscitarea cardio-respiratorie si poate fi conectat la un aparat de
ventilatie asistata;
- Datorita fragilitatii vasculare pot apare hemoragii interne sau externe.

Pacientii terminali sunt deosebit de vulnerabil si sunt foarte expusi infectiilor,care nu intarzie
sa apara. Cel mai des se constata infectii cu localizare pulmonara (pneumonia de decubit) sau
urinara (in special la cei cu sonda vezicala). Infectiile supraadaugate sunt, in general,
netratabile sau sunt foarte greu controlabile, drept pentru care de cele mai multe ori
constituie o cauza asociata mortii. Singura masura terapeutica ce se poate lua in caz de
infectii o constituie ingrijirile palliative: combaterea febrei, aplicarea de comprese reci,
asigurarea confortului vestimentar prin folosirea unei lenjerii de corp usoare, nu prea groase,
comode, alaturi de masurile de igiena ce se impun, dat fiind faptul ca pacientul transpire
abundent.

In sfarsit, atunci cand vorbim de ingrijirile muribundului nu trebuie sa facem abstractie de
atributiile ce ii revin celui care ingrijeste in ceea ce priveste perioada de dupa decesul
pacientului, lucru adesea ignorat, din pacate.
Daca cineva din familie, sau vreunul dintre apropiatii pacientului au fost de fata in momentul
producerii decesului, li se va ingadui sa zaboveasca o vreme langa cel decedat pentru a se
reculege. Daca nimeni din familie nu l-a asistat pe pacient in ultimele sale clipe, este datoria
nursei de a lua legatura cu apropiatii decedatului, pentru a-I anunta, procedand cu tact,
povestindu-le, eventual, ultimele clipe ale defunctului, asigurandu-I ca a murit in pace si nu a
suferit, oferindu-le totodata sprijin si compasiune. Numai astfel nurse dintr-un serviciu de
ingijiri palliative isi va indeplini menirea, si anume sa-l asiste pe pacient inainte, in timpul
producerii decesului si dupa producerea acestuia.


















Petcuta Madalina Ginela
Clasa III A