-

vrsta pacienfifui gi cooperarea copilului;

-
stadiul fiziologic al dintelui temporar;
-
gradul de atingere a
lesuturilor
nvecinate;
-
stadiul de dezvoltare al dintelui permanent subiacent;
-
necesitatea menlinerii spaliului sau mentinerii pe loc a dinlilor
temporari, pentru a asigura lungimea arcadei qi a nu perturba funclia
sau fizionomia.
Dtiologia traumatismelor la copiii mici este legat de nv{area mersului,
de poziliile de echilibru qi se traduc printr-o luxalie sau reintruzie a incisivilor
abia erupfi. Mai trziu, fuctorii etiologici sunt legali de diverse
jucrii
sau
jocuri,
balansoare sau mersul pe biciclet.
Examenul radiologic se impune la toate cazurile, deoarece numai cu
ajutorul lui putem evita complicaliile ce risc s perturbe dezvoltarea
germenului dintelui permanent.
Una dintre dificul{ile majore n traumatismele dinfilor temporaxi este
evaluarea strii pulpare gi parodontale a dintelui traumatizat
fi
a afectxii sau nu
a mugurelui dintelui permanent. Astfel pot apare:
l Hiperemia pulpar este de cele mai multe ori reversibil, dac
traumatismul se produce n faza de formare gi stabilitate a dintelui temporax, cu
condiJia ca traumatismul s nu fi afectat integdtatea coroanei cu deschiderea
camerei pulpare. n func1ie de importanla traumatismului poa avea loc o
hemoragie pulpar, ce va duce n timp la o colorare n gri sau brun a dintelui
respectiv. n acest caz se va face diagnosticul diferenJial cu discromia coronar
din necroz.
Testele clinice de vitalitate se asociaz cu examenul radiologic
9i
vor
precede ntotdeauna orice manoper terapeutic.
n cazul conservrii vitalitjii, discromia se va atenu4 n timp ce n caz de
necroz. se va accentua continuu.