Caracterizarea personajului principal

-Vitoria Lipan-

Romanul „Baltagul” rămâne o scriere memoriabilă nu numai prin

conţinutul şi prin multitudinea semnificaţiilor,cât şi prin personajele
lui,dintre care un rol important îl joacă Vitoria Lipan,Nechifor Lipan şi
Gheorghiţă,fiul lor.
Importante sunt in derularea acţiunii şi personajele secundare sau
episodice: părintele Daniil Milieş,baba Maranda,negustorul David,Ilie
Cuţui,Calistrat Bogza şi soţiile lor.
Majoritatea personajelor sunt caractere puternice,sunt
reprezentative pentru lumea pe care o reprezintă.
Dintre toate personajele figura cea mai importantă este Vitoria
Lipan,care se individualizează prin câteva trăsături distincte:este soţia
lui Nechifor Lipan şi mama Minodorei şi lui Gheorghiţă.Încă de la
început impresionează prin frumuseţea şi farmecul fizic,căci la cei
aproape 40 de ani „ochii ei căprui răsfrângeau lumina castanie a
părului”,însă privirea ei era dusă departe,semn al gândurilor care o
copleşeau. Ochii ei „luceau ca într-o uşoară ceaţă,in dosul genelor
lungi,răsfrânse în cârligaşă.”
Înfăţişarea fizică ilustrează îngrijorarea femeii provocată de
absenţa îndelungată a soţului ei,pe care îl bănuieşte mort.
Femeie dârză,deprinsă cu greutăţile vieţii,Vitoria este o gospodină
harnică şi pricepută,care duce treburile gospodăriei în absenţa
soţului,care adesea este plecat.Ea ştie să producă şi să valorifice
laptele,brânza,ştie să se tocmească cu negustorii şi unde să-şi vândă
produsele,mergând ea însăşi la câmpie.
Având un deosebit simţ practic,înainte de a pleca în căutarea lui
Nechifor,ea îşi lasă gospodăria orânduită.Prevăzătoare îşi duce banii la
preot pentru a nu fi prădată,comandă pentru Gheorghiţă un baltag pe
care îl sfinţeşte părintele Danilă,iar ea ia cu sine o puşcă pe care s-o
folosească în caz de nevoie.
Femeie arhaică,Vitoria este o femeie credincioasă,care respectă
cu stricteţe obiceiurile strămoşeşti şi creştine.Nu pleacă la drum până
nu se consultă cu preotul,se roagă,ţine post 12 vineri,se spovedeşte,se
împărtăşeşte,iar când întâlneşte o cumetrie şi o nuntă respectă tradiţia
şi mai ales e preocupată să împlinească toate cele creştineşti pentru
înmormântarea lui Nechifor.
 Femeie superstiţioasă,Vitoria crede în vise,în semne,în decântece
şi în vrăji şi pentru aceasta nu uită să meargă şi la baba Maranda
pentru a afla veşti despre soţul ei.
Certitudinea că soţul ei e mort,este întărită de visul în care acesta
i-a apărut trecând peste o apă neagră,întors cu spatele.
Vitoria impresionează prin luciditate şi stăpânire de sine,căci îşi
dă seama că Gheorghiţă are nevoie de mintea şi experienţa ei şi
hotărăşte să plece împreună.
Având o inteligenţă ieşită din comun,Vitoria reuşeşte să intuiască
şi să descifreze cele mai intime gânduri ale lui Gheorghiţă sau a celor
cu care intră în contact.Ea ştie să strecoare anchetatorilor sugestii fără
ai jigni.Este dulce la vorbă cu cei care îi oferă date şi ascuţită la limbă
cu cei care nu-i dau relaţii.Vorbeşte de multe ori în maxime:”cine nu
cearcă,nu izbuteşte”, „cel ce spune multe,ştie puţine”, „toate pe lumea
asta au un rost”. Cu toate greutăţile întâmpinate în drumul său,Vitoria
nu renunţă,nu dă înapoi până nu-şi atinge scopul.
Ca mamă se dovedeşte mai tolerantă cu Gheorghiţă şi e mai
aspră cu Minodora,pe care vrea să o educe în spiritul tradiţiei.
Dragostea pe care a purtat-o soţului ei o face să fie neliniştită şi
împovărată de gânduri când acesta lipseşte.Bănuiala că el e mort o
roade „ca un vierme neadormit” şi se socotea moartă şi neliniştită ca
„pârâul Tarcăului” până nu-l va găsi pe Nechifor Lipan:”dacă a intrat el
pe celălalt tărâm,oi intra şi eu după dânsul”.
Dragostea pentru soţ se păstrase ca în tinereţe.Deşi atunci se
arătase uneori geloasă,acum ar fi preferat „să-i fi făcut farmece vreo
muiere”,cum spune baba Maranda.Vitoria înţelege elementele
naturii,care o îndrumă şi îi dau semne,să o ia pe calea cea bună.Ea îi
uimeşte pe cei din jurul său prin intuiţie.Gheorghiţă zice:”Mama asta
trebuie să fie fermecătoare,cunoaşte gândul omului”.La rândul lui
Calistrat Bogza e uluit de exactitatea cu care a reconstituit momentul
crimei:”să se ştie că a fost întocmai cum a arătat femeia mortului”.
Vitoria e un personaj complex caracterizat atât prin mijloacele
caracterizării directe şi indirecte.
Fiind un personaj complex părerile criticilor literari referitoare la
Vitoria sunt diverse.George Călinescu o socoteşte „un Hamlet
feminin”.Perpessicius o socoteşte „un suflet tenace şi aspru de
munteancă,un aspru caracter de o voinţă aproape sălbatecă,aproape
neomenească”.Nicolae Manolescu o considera „nereligioasă,vicleană şi
rea”.
Acţiunile personajului şi comportarea ei demonstrează toate
aceste calităţi şi defecte,oferindu-i caracterul complex în care
predominante sunt calităţile.