Imperiul bizantin(320-325-340)

Domnia lui Constantin cel Mare(306-337)

Episcopul Eusebiu de Cezareea(Palestina)
o Viata fericitului imparat Constantin cel Mare
o Cuvantare la Adunarea Sfintilor
o Cuvantare tinuta cu prilejul sarbatoririi a 30 de ani de domnie ai imparatului
Constantin(Cuvantare la tricennalia)
o Despre Sfantul Mormant

Imperiul devine crestin,iar un autor ca Eusebiu devine celebru prin discursuri de
lauda pentru imparat-o expunere de teologie politica in care se legitimeaza puterea
imparatului Constantin.Imparatia pamanteasca este o imitatie a celei ceresti.Imperiul
condus de un singur om care trebuie sa fie crestin si virtuos aspira la pace,dar are
dreptul de a domina lumea.Rolul imparatului este de a guverna dupa modelul lui
Hristos.Dupa Sinodul din 325 de la Niceea,Eusebiu pronunta un discurs in care
celebreaza 20 de ani de domnie ai lui Constantin,apoi Cuvantarea la
tricennalia(discursul a fost rostit in prezenta imparatului in 336-25 iulie 336)-
reprezenta o adevarata expunere a teologiei politice.In continuarea acestui discurs
exista Despre Sfantul Mormant ,care este un text independent. Despre Sfantul
Mormant reprezinta un cuvant rostit anterior la 15 septembrie 335 la Ierusalim
fara prezenta imparatului .Sunt 2 texte : primul are 10 capitole,al doilea este spus
anterior,dar scris posterior.
Stilul :
i. Discursul la tricennalia foloseste persoana a III-a, desi imparatul era de fata
ii. Al doilea foloseste persoana a II-a,desi imparatul nu era prezent
In primele trei capitole , Eusebiu afirma ca nu se va folosi de modelele traditionale de
evocare a virtutiilor unui imparat.Imperiul crea de Constantin este o reflectie a imparatiei
ceresti-avem avantajele unitatii dintr-o monarhie.Asa cum omul este facut dupa chipul si
asemanarea lui Dumnezeu,tot asa si imperiul pamantesc trebuie sa aiba drept model
regalitatea divina.Dumnezeu e sursa puterii imparatului.Pe un imparat virtuos insusi
Dumnezeu il lauda.Din capitolele 4-7,Eusebiu descrie modul in care fiul lui Dumnezeu este un
intermediar intre Dumnezeu si creatia sa.Eusebiu insista asupra asemanarilor de esenta
dintre Dumnezeu Tatal si Fiul Sau.Pentru a putea fi un adevarat intermediar,Fiul trebuie sa
impartaseasca toate calitatile esentiale cu Dumnezeu Tatal.
Am putea imparti discursul in 3 parti :
Partea I(capitolele 1-3) : Eusebiu discuta rolul imparatului care il are drept model pe
Hristos
Partea a II-a(capitolele 4-6) :Eusebiu arata ca un imparat virtuos se bucura de
darurile divine si e recompesat de Dumnezeu
Partea a III-a(capitolele 7-9):Se arata ca imparatul crestin imitand biruinta lui Hristos
aduce un mare folos intregii lumi
Capitolul 10 :arata modul in care un imparat crestin trebuie sa ii multumeasca lui
Dumnezeu pentru unitatea si pacea imperiului.
Temele recurente vizeaza aniversarea celor 30 de ani de domnie si tema victoriei prin
care imparatul isi impune stapanirea autoritara.Datorita acestor teme, discursul a
fost numit de editori Laus Constantini .
Textul descrie si principalele virtuti ale imparatului crestin :
Clementa
Evlavia
Dreptatea
Stabileste principalele teme de reflectie ale filosofiei politice a imperiului crestin.Sunt decrise
raporturile fundamentale din perspectiva doctrinei crestine dintre puterea politica, imperiu si
imparat.
In discursul Despre Sfantul Mormant , Eusebiu se adreseaza la Ierusalim unui public format din
pagani si crestini.Incearca sa arate care sunt fundamentele puterii politice ale unui imperiu
crestin.Discursul acesta fixeaza si principalele teme de reflectie din apologetica crestina a primelor
secole :
1) Invataturi despre creatie- lucrare a lui Dumnezeu
2) Invataturi despre Dumnezeul transcendent si Logosul Sau
3) Invataturi despre intrupare(motive ale mortii si invierii sale).Intruparea Fiului lui Dumnezeu
nu i-a afectat cu nimic divinitatea, intrucat puterea netrupeasca a Logosului lui Dumnezeu
nu poate suferi nicio schimbare, nu poate fi atinsa in esenta sa si nu poate deveni inferioara
ei insasi nici atunci cand se intrupeaza
Expunerea lucrarii mantuitoare arata realitatea politicii Imperiului Roman,fiind o dovada a
biruintei lui Hristos asupra mortii .
Inainte de Hristos exista politeismul ,pep amant dominand razboaiele,pacea fiind imposibil
de instaurat ;dupa El a aparut un imperiu in care se raspandeau invataturile crestine.Puterea
lui Hristos face sa dispara politeismul si poliarhia.Imperiul Roman incearca sa cuprinda
intregul neam omenesc in aceeasi unitate si armonie.Cuprinderea in armonie a unor natiuni
diferite determina transformarea morala a umanitatii care are loc prin raspandirea
invataturilor crestine.Imperiul trebuie sa asigure pacea si sa indeplineasca o misiune
universala.
Inainte de Constantin, Diocletian,Maximian,Galeriu si Lecinius au avut parte de o moarte nefericita
pentru ca s-au opus crestinismului.Eusebiu observa ca odata cu ascensiunea crestinismului, intre
natiuni au inceput sa domine armonia si concordia rezultate din mesajul evanghelic.Un astfel de
imperiu,pentru a se putea mentine are nevoie de un imparat crestin care isi va guverna domnia
imitandu-l pe Hristos.Eusebiu arata care trebuie sa fie actiunile si virtutiile unui imparat.
Caracteristicile guvernarii imperiale sunt o imitatie a modelului Logosului.Imparatul trebuie sa
pregateasca supusii pentru imparatia cereasca,trebuie sa ii supuna pe adversarii adevarati sa
proclame legile evlaviei si sa vegheze la mantuirea tuturor= imparatul are fuctie pedagogica,este
didaskalos,cel care invata adevarata doctrina.Virtutiile sale le detine prin participarea la Logos.
El e :
rational prin participarea la ratiunea universala
intelep prin participarea la intelepciune
bun prin comuniune cu bunatatea
drept prin comuniune cu dreptatea
curajos pentru ca are model forta din Imparatia lui Dumnezeu = ii fac
legitima puterea
Pe drept cuvant,imparat este cel care si-a sadit in suflet virtuti regale dupa modelul imparatiei
supreme.Eusebiu arata ca doar Constantin merita titlul de imparat in opozitie cu predecesorii pagani
care nu au fost imparati pe drept cuvant,ei pot fi uzurpatori ai puterii sau tirani.
Raporturile dintre imparatia cereasca si cea pamanteasca are 2 consecinte :
1. fondarea monarhiei imperiale(imitatie a celei divine)
2. imperiul si imparatul trebuie sa fie crestini
Constant(337-350) si Constantiu(337-361)
Are loc inchiderea templelor pagane(partial).Crestinismul e cel care incearca sa domine.Dupa
Constantiu se revine la paganism-IULIAN APOSTATUL(361-363).Acesta moare la 23 iulie 363 si se
revine la crestinism :Imparatul Teodosie I(379-395) care refuza titlul de Pontifex Maximus(aparator al
credintei pagane).Acesta inchide templele pagane(legea din 8 noiembrie 392),propune codul
teodosian,iar paganii isi puteau pierde drepturile civice sub Monorius,Teodosie al II-lea,Leon I,
Anastasie .
Iustinian I(527-565) : a luat cele mai riguroase masuri impotriva paganilor ;instruirea in crestinism
prin Codul lui Iustinian ;asumarea unei viziuni asemanatoare cu cea descrisa de Eusebiu.Imparatul
trebuie sa asigure mantuirea comuna a supusilor si sa ii pregateasca pentru imparatia
cereasca.=ascensiunea crestinismului prin evanghelizare=comunitati crestine(trimiterea de misiuni in
teritoriul dominat de pagani,organizarea institutiilor catehumenilor,crearea institutiilor
caritabile,inca exista pagani in Imperiul Roman,in sate si in cadrul aristocratiei).
In 529,Iustinian le inchide,iar paganismul este vazut in afara legii si este ceva strain imperiului.In
383,crestinii care se intorc la paganism sunt straini de Imperiul Roman.Are loc lupta dintre ortodocsi
si arieni(eretici).
I. Sinoadele(credinta dreapta)=adunarea episcopilor
II. Fenomenul ereziilor se manifesta in secolul al IV-lea.

Legi impotriva ereticilor :
i. Periodic sunt reinnoite,nu sunt strict aplicate
ii. Statul incearca sa devina garantul dreptei credinte.Iustinian intareste legislatia
impotriva ereticilor.
iii. Unitatea si pacea imperiului si cele ale Bisericii sunt strans legate ;nu pune capat
tuturor ereziilor ;exista comunitati ariene in Constantinopol pana in secolul al XVII-
lea ;aceste dezidente privesc minoritati si nu pot afecta coeziunea imperiului.

Erezia monofizitilor(monos=unul,phyusis=natura)=o singura natura a lui Hristos.
Sinodul al IV-lea de la Calcedon din 451: persoana unica a lui Hristos trebuie
recunoscuta in 2 firi(naturi) fara confuzie.
Regiuni dezidente :
Palestina
Egipt
Siria(partea orientala)

Sunt incercari de a negocia cu ei,insa esueaza si apare existenta unui acord.
1) Imparatul Marcian(451-457)
2) Leon I(457-474)
3) Zenon(476-491)
4) Anastasie (491-518)
5) Iustinian(527-565) -incearca sa se alieneze cu Roma pentru
impunerea credintei calcedoniene ;in Egipt si Siria exista erezia
monofizitilor si calea represiunii ;aceasta politica independenta de la
fidelitatea fata de imparatul populatiei respective=imparatul e nevoit
sa renunte la aceasta politica din pricina razboiului din 520 impotriva
persilor= o incercare de a avea raport total cu monofizitii.Episcopii
exilati sau intemnitati isi recapata teritoriile prin sustinerea
poporului.















Toma DAquino(1225-1274)
Summa theologiae
Commentarii la politica lui Aristotel
Commentarii la sentente
De regno
Toma DAquino este doctor al Bisericii Catolice.
Omul e orientat spre a trai intr-o comunitate cat mai buna cu putinta.Este nevoie de stiinta care sa se
ocupe de comunitatea umana= stiinta politica.Ea este prima dintre stiintele practice ,dar si o
disciplina arhitectonica.Politica duce la perfectiune,adica la filosofia lucrurilor umane de la
Aristotel.Preia conceptul de zoonpolitikon(animal social/civil/politic).Omul este o fiinta sociala,lucru
aratat de limbaj.E fiinta cea mai apta pentru comunicare ;e singura care cunoaste
binele/raul,drept/nedrept.Viata in comun e reglata de legi.Legea e o ordonare infaptuita de ratiune
in vederea binelui comun.E promulgata de cel caruia ii revine grija binelui comun.Este o proprietate
generala a ratiunii practice,fiind orientata spre actiune.Dar,ea trebuie sa vizeze intotdeauna binele
comun.Legea are caracter constrangator.Exista mai multe feluri de legi :
o Naturale(firea omului)
o Divine(porunci)
Discutia in privinta legislatorului apare in cadrul incercarii de a stabili care e cel mai bun regim
politic.Orice lege e valabila dupa ce a fost promulgata oficial.E valabil pentru toate formele de regim
politic.Sunt 6 feluri de regim politic :
A. Trei forme de guvernare justa :
1. MONARHIA
2. ARISTOCRATIA
3. TIMOCRATIA(domina cel independenti din punct de vedere politic)
B. Trei forme de guvernare corupta :
1. TIRANIA
2. OLIGARHIA
3. DEMOCRATIA(forma benigna)

In Summa theologiae se propune o guvernare mixta (elemente monarhice, aristocratice,
democratice) : mai multi cetateni care guverneaza si o unitate a conducerii.
Sunt doua principii care ghideaza guvernarea buna:
1) Participarea cat mai larga la guvernare ( pacea si afectiunea reciproca intre membrii
comunitatii)
2) Conducerea de catre cei virtuosi ( aristocratie=regimul cel bun, avandu-i pe cei cu adevarat
virtuosi)
In guvernarea mixta avem un conducator principal,secondat de un Consiliu al Inteleptilor ;toti
cetatenii trebuie sa fie alesi si sa aleaga la randul lor.Exista 2 argumente :
1) Doar comunitatea politica dispune de puterea necesara pentru a impune reguli care sa fie
urmate de toti ;
2) O lege liber promulgata de comunitate, bazata pe consimtamantul tuturor, va fi mai usor
ascultata decat o lege scrisa de o singura autoritate care guverneaza.
Pentru Toma,adevaratul destin al omului se indeplineste in Imparatia lui Dumnezeu. Viata
pamanteasca trebuie sa fie organizata pentru a face trecerea fara obstacole spre Dumnezeu ;
societatea temporala are sarcina implinirii fiecarui membru al sau, implinirea care este
individuala,insa trebuie ghidata de binele comun. Astfel, se poate legitima puterea temporala.Legea
nu poate determina doar in functie de ceea ce ii place sau decide un unic conducator. Vointa
legislatorului nu poate fi sursa principala a legii ( regim arbitrar). Desi binele comun e scopul puterii
temporale, nu avem peste tot aceleasi legi.Ele sunt variabile in functie de regiunile in care sunt
aplicate , de traditii, etc. Legile create de oameni ( pozitive) trebuie sa intareasca legatura naturala(
stabilirea principiului asocierii umane in vederea binelui comun). Cel mai important lucru legat de legi
nu este inventarea lor de catre un principe,ci descoperirea lor printr-un proces care studiaza o
anumita societate. Principele este mai degraba raspunzator de interpretarea si aplicarea legilor.
Problema autoritatii :
Se afla ea la nivelul populatiei sau rezida in mainile principelui ?
Acceptarea /respingerea din partea populatiei a legilor/deciziilor principelui sunt lucruri esentiale.Nu
vorbim la Toma de actiuni procedurale specifice democratiei de astazi ; nu exista procedura juridica
prin care se stabileste ca populatia e sursa legitima a autoritatii.Cu toata lipsa formalismului juridico-
politic trebuie sa remarcam importanta consimtamantului principelui.Guvernantii nu sunt priviti ca
reprezentanti ai poporului.Dupa modelul Vechiului Testament, alegerea e la Toma expresia unei
decizii divine, nu umane.In acest context, aclamarea e investita cu unica functie procedurala
existenta.Este esential faptul ca luand ca model Vechiul Testament si evreii, Toma ajunge la
concluzia ca autoritatea temporala pretinde in mod legitim ascultare / supunere,atat timp cat
respecta poruncile divine.O autoritate se legitimeaza nu atat in functie de originea sa, cat mai ales in
functie de modul in care se exercita.Uzurparea politica insasi poate fi ulterior legitimata fie prin
consimtamant popular, fie prin autoritatea superioara.Pornind de la cele sase forme aristotelice de
regim, putem distinge la Toma trei modalitati de guvernare :
a. Regala = cand o singura persoana detine puterea fara sa fie guvernat
b. Politica = cand cel care guverneaza e la randul lui guvernat
c. Despotica
Pentru Toma, guvernarea regala e cea in care conducatorul are puteri depline, iar in cea politica
legile limiteaza autoritatea guvernarii.Se disting doua sensuri ale cuvantului politic la Toma :
General : politicul e identificat cu guvernarea oamenilor( forme aristotelice)
Particular : guvernarea politica se opune guvernarii regale prin felul in care cele doua
guvernari relationeaza cu legea ; intre regimul regal si cel politic exista o diferenta
fundamentala data de raportarea la lege, diferenta care nu poate fi atribuita nici participarii
populare, nici numarului de guvernanti sau dimensiunii cetatii.
Daca regele guverneaza in mod absolut=REGIM REGAL
Daca tine cont de legile comunitatii= GUVERNARE POLITICA
In regimul politic nu se exclude monarhia,regele se supune legilor.Numarul guvernantilor este
secundar in raport cu importanta legilor ;el poate deveni important atunci cand examinam un regim
monarhic in care avem conducerea unui singue om in opozitie cu guvernarea unei multimi.Desi Toma
prefera un regim mixt,pare uneori ca prefera regmul monarhic, justificat pe baza unei viziuni
metafizice in care virtutea unitatii devine fundamentala.In acest caz, unitatea care guverneaza
universul se gaseste si in sfera politica, unde asigura suprema coerenta a lumii pamantene.Monarhul
trebuie sa asigure pacea comunitatii nefiind suficient faptul ca el sa fie un om virtuos.Cel mai mare
pericol care pandeste o monarhie e degenerarea in TIRANIE.
Sunt trei masuri preventive care reduc sansele degenerarii:
Alegerea conducatorului sa se faca de catre popor
Poporul trebuie sa indeparteze monarhul care nu respecta legile si guverneaza tiranic
Puterile monarhului trebuie sa fie moderate.

In Summa theologiae, Toma pare a prefera Constitutia mixta pentru ca in ea legea are de partea ei
un numar mare de garanti : e lege in sensul propriu si nu e specifica doar unui anumit
grup.(Dumnezeu pare a-l prefera).Regimul mixt este regimul in care conducatorul principal e asistat
de cateva persoane care sunt garanti ai intelepciunii si in care elementul democratic e dat de
alegerea populara a conducatorului.
Commentarii la sentente
Teologul Petrus Lombardus a scris Cartea sententelor.
Distinctia 44, Cartea a II-a
Textul de tinerete pleaca de la faptul ca orice suveranitate isi are sursa in Dumnezeu, ceea ce nu
inseamna ca abuzurile politice il au ca autor pe Dumnezeu. Dumnezeu nu este raspunzator de
originea injusta pe care o poate avea o suveranitate, ci doar de buna folosire a puterii de care da
dovada o anumita guvernare.Mai mult, Dumnezeu poate consimti la pierderea puterii unui regim
daca puterea este ilegitima.Dumnezeu e singurul care cunoaste ratiunea pentru care suveranitatile
ilegitime ajung sa detina puterea politica.Ca si pentru Augustin, si la Toma autoritatea politica apare
ca urmare a pacatului originar.Puterea civila nu putea exista inainte de pacat pentru ca pe atunci nu
exista posibilitatea manifestarii superioritatii unor oameni.Supunerea apare ca un remediu necesar
dupa caderea in pacat.Aceasta justificare a puterii civile e legitimata si de justificarea legii.Dupa
formula Apostolului Pavel, legea se justifica din pricina existentei nedreptatii pentru ca intre cei
drepti nu ar fi fost nevoie de o suveranitate.Aceasta suveranitate politica e specifica doar existentei
din lumea pamanteasca.In acest context, Toma introduce o discutie despre dubla actiune a unei
suveranitati care poate fie sa-i ghideze pe oameni, fie sa-i domine.Daca un rege adevarat isi conduce
poporul urmarind binele tuturor, conducatorul absolut guverneaza pentru propriul
avantaj.Suveranitatile legitime pot fi in mod legitim sa pretinda supunere din partea crestinilor.Ne
putem intreba daca suveranitatile ilegitim dobandite trebuie sa intampine un refuz de a fi ascultate
de crestini.Potrivit lui Toma, legitimitatea ascultarii civile nu poate fi contestata pornind de la lipsa de
demnitate a detinatorilor puterii.Singurul lucru care poate ridica indoieli in privinta necesitatii
ascultarii e modul ilegitim in care anumiti suverani si-au dobandit puterea(uzurpare).Un astfel de
regim tiranic nu poate pretinde supunere decat daca se transforma in regim onest fie cerand
consimtamant din partea supusilor, fie plecand de la decizia unei autoritati supreme.Rolul
consimtamantului este unul foarte important intrucat acorda o adevarata autoritate acelor regimuri
civile care erau lipsite de legitimitate.Numim consimtamant acceptarea de catre cetateni a unei
politici in privinta carora poporul se poate exprima in mod liber.Insa, cetatenii isi pot exprima si
deacordul fata de aceste decizii,daca sunt savarsite abuzuri la adresa legii sau folosesc violenta si
impiedica exercitarea puterii civile.Cetatenii sunt chemati sa consimta sau sa dezaprobe si politica
unei autoritati in privinta taxelor percepute.Se datoreaza faptului ca orice suveranitate dreapta e
instituita in vederea binelui comun si spre avantajul membrilor comunitatii=LIBERTATE=dar al lui
Dumnezeu.Invocarea notiunii de consimtamant ne trimite la opera lui Cicero care afrimase ca
puterea civila obtinuta prin violenta nu e dorita de popor, care va asculta de aceasta putere doar in
cazul in care va fi constrans.In cazul unei tiranii, cel care l-ar omori pe tiran,ar obtine consimtamantul
celor oprimati.

De regno
Este neterminat si este scris la sfarsitul vietii.Este impartit in doua carti,prima avand 12 capitole,iar
ultima avand 8 capitole.
Cartea debuteaza printr-o ancheta in privinta cuvantului rege(rex).Cartea I e fundamentala pentru
filosofia politica si reia principalele teme aristotelice subsumate unei perspective crestine.In Prolog,
Toma marturiseste ca are intentia de a defini ce este guvernarea si de a prezenta principalele
atribute care decurg din functia regala.Referintele sale sunt biblice, dar si filosofice(Aristotel). Orice
lucru a fost randuit in vederea unei finalitati= viata politica are nevoie de un conducator care sa-i
ghideze pe ceilalti spre scopurile care trebuie atinse in cetate.Tema aminteste de obligatiile omului
de a trai alaturi de semenii sai.Toma reia definitia aristotelica a omului vazut ca animal social si
politic.Natura sociala a omului e prezentata ca o necesitate.In capitolele II-VII, Toma investigheaza
care e cea mai buna forma de guvernare= trei forme juste si trei forme injuste.In capitolul al III-lea,
Toma pare sa-i acorde prioritate monarhiei in fata aristocratiei si timocratiei.
Sunt trei argumente :
01. Pacea e mai bine garantata in monarhie
02. Regimul e unitar(un singur conducator)
03. Dominatia unui singur conducator e naturala =monarhia are avantajul de a nu favoriza
divergentele de interese ale celor care conduc.
In capitolul al IV-lea, e prezentata tirania vazuta ca cea mai rea forma politica(conducatorul isi
urmeaza propriul bine).Fiind singurul conducator,tiranul are cele mai mari sanse sa-si exercite
puterea doar in favoarea sa.Tiranul e omul cel mai lipsit de ratiune si este comparat cu animalele.
Trebuie cu orice prt impiedicata preluarea puterii de catre conducatorii rai.
Nu regimul regal degenereaza cel mai adesea in tiranie,ci regimul in care mai multi isi impart puterea
degenereaza in tiranie.Totusi, si monarhia poate degenera in tiranie ( capitolul al VI-lea).Remediile
pentru aceasta situatie(Cum sa se evite tirania ?) sunt mijloacele pasnice care duc la destituirea
tiranului.De fiecare data cand e pus in cauza regimul tiranic, exista autoritatea publica.Poporul are
dreptul de a-si alege un rege si de a-l inlatura pe tiran sau de a-i limita puterea.Tiranul poate fi
inlaturat pentru ca nu guverneaza legitim si pentru ca incalca pactul cu supusii sai.O alta greseala e
lipsa de incredere in capacitatile politice ale superioritatii.Daca un tiran nu mai merita sa-si
guverneze superioritatea,insa un rege intelept trebuie sa fie recompensat pentru modul in care isi
indeplineste functiile = cinste, glorie sunt insuficiente pentru un rege bun(capitolul al VII-lea) intrucat
el trebuie sa aiba un suflet virtuos si astfel sa dispretuiasca gloria trecatoare.Desi dorinta de glorie
poate fi legitima, acest sentiment ramane prea fragil pentru a crea intre oameni legaturi care sa se
bazeze pe virtute. Capitolele VII, X, XI descriu actiunea justa a tiranului.Capitolele VIII si IX arata
faptul ca principele trebuie sa tinda spre adevarata fericire care se gaseste la Dumnezeu.
Cartea a II-a
Inceputul este dedicat comparatiei dintre arta si natura, arta imita natura.Exista o analogie intre
conducerea lumii de catre Dumnezeu si misiunea principelui.Principele instituie statul si
guverneaza.Instituirea cetatii e obiectul cartii a II-a.Capitolele III si IV prezinta guvernarea regala si
definirea actiunii de a guverna ca si conducere a comunitatii spre un scop just pune problema
finalitatii neamului omenesc.Daca viata fericita ar fi scopul ultim al neamului, atunci comunitatea
politica ar fi forma de viata perfecta, principelui i-ar reveni conducerea oamenilor spre acest
scop.Totusi, pentru ca viata buna este doar un mijloc pentru a avea acces la fericirea cereasca,
puterea temporala se supune celei spirituale(puterea papala). Guvernantii au rolul de a mentine
pacea si de proteja comunitatea de amenintarile externe.Ei trebuie sa instituie o legislatie justa care
sa favorizeze viata virtuoasa vazuta ca obiect si scop al vietii politice.Putem spune ca pentru Toma,
omul e in mod natural o fiinta sociala, iar viata sociala e conforma aspiratiilor naturale ale
oamenilor,insa societatea se constituie prin intermediul consimtamantului vointelor umane.Desi ii
este naturala omului, viata in societate nu este un simplu fapt de natura, ci este o opera a ratiunii si a
virtutii.In acest context, principele poate fi vazut ca un vicar al multimii( slujitor al binelui
comun).Fiind in slujba poporului, el nu este un subordonat al poporului.Pentru Toma, adevaratul
subiect al vietii politice este poporul care deleaga guvernarea principelui.








Dante(1265-1321)
De monarchia(1310-1317)= text in latina
Dante pleaca de la o premisa aristotelica :fericirea umana nu poate fi atinsa decat prin intermediul
politicului.In acest context, rolul de a-i conduce pe oameni inspre fericire trebuie sa ii revina
autoritatii imperiale.Ea e legata de cea mai inalta dintre stiinte = FILOSOFIE(ca morala, etica lui
Aristotel). Daca termenul morala e la Dante teoria despre virtuti, trebuie sa observam ca cea mai
importanta virtute este cea politica.Ei ii revine rolul de a face sa domneasca dreptatea intre
oameni.Fericirea pamanteasca nu poate fi atinsa in afara dreptatii.Prin natura lui, omul se situeaza
intre coruptibil si incoruptibil.Politica e mijlocul prin care partea coruptibila poate atinge fericirea
pamanteasca.Scopul celalalt al omului(incoruptibil) este legat de urmarirea fericirii ceresti.Daca
fericirea partii coruptibile e corespondentul palid al celei incoruptibile= monarhul trebuie sa fie dupa
chipul lui Dumnezeu.
CARTEA A III-A
Incearca sa raspunda la intrebarea : Este puterea imperiala dependenta de puterea pontificala sau isi
are originea direct in Dumnezeu ?. Dante legitimizeaza puterea imparatului incercand sa o faca
dependent de Dumnezeu.El va polemiza cu cei care sustin ca puterea temporala e subordonata
puterii spirituale.Potrivit lui Dante exista o autonomie a imperiului fata de puterea papala.Puterea
pontificala si cea imperiala sunt doua institutii carora Dumnezeu le-a dat viata pentru fericirea
lumii.Desi ele sunt independente, se cuvine sa gandim puterea politica in functie de exigente
maximale de unitate si universalitate(un singur conducator).Numai respectand aceste exigente
putem face ca dreptatea sa fie mentinuta pep amant.Fiind o lucrare de filosofie politica,monarhia
examineaza principiile constitutiilor drepte,identificand regimul cel mai bun cu cel de
monarhie.Acesta poate asigura pacea universala indispensabila fericirii din aceasta lume.
CARTEA I
Monarhul universal este necesar in vederea mentinerii dreptatii si a pacii in societate.Necesitatea sa
tine de o dreptate care,desi este una pamanteasca, se raporteaza la faptul ca fericirea se
desavarseste in lumea de dincolo.Cu cat un lucru se indeparteaza de fiinta in cel mai inalt grad, cu
atat se indeparteaza de 1. Exista si un argument istoris prin care Dante justifica excelenta imperiului :
Hristos a ales sa se intrupeze intr-o perioada de apogeu al Imperiului Roman(domnia imparatului
Augustus)
Pavel : plinirea vremii
CARTEA A II-A
Reuneste o serie de citate din scriitorii latini pentru a arata maretia Imperiului Roman.El raporteaza
istoria Romei la istoria umanitatii, destinul omenirii este destinul dreptului si al binelui public care se
defineste prin preeminenta binelui comun.Individul dispare in fata interesului cetatii, reafirmarea
tezei aristotelice a precedentei intregului asupra partii.Dezbaterea despre cele doua suveranitati nu
poate ignora faptul ca Dante isi exprima viziunea intr-un cadru polemic.Adversarii sai se grupeaza in
trei categorii :
Suveranul pontifical si cei care il sustin
Cei care,impinsi de cupiditate,considera ca prin ura fata de imperiu isi exprima iubirea fata de
puterea spirituala
Cei care prefera dreptul canonic in locul teologiei si textele pontificale in locul celor biblice si
sinodale
Potrivit lui Dante, suveranitatea papei nu poate fi una temporala pentru ca Hristos a refuzat
exercitarea oricarei puteri temporale.Desi scopul ultim al vietii umane nu e unul temporal,exista
doua fericirii : terestra si si cereasca fapt care determina ca nu doar Papa trebuie sa fie gandit in
functie de omul perfect, ci si imparatul.Ideea existentei celor doua suveranitati aparea si la Toma si
tine de doua ordini diferite care nu-si puteau transgresa frontierele.Pentru Toma, puterea regala era
legata de paternitas, puterea politica era desemnata prin termenul de dominatio.Dante nu ii
atribuie politicii o semnificatie religioasa, ci una filosofica(teoria despre unitate.Incearca sa-i convinga
pe teologi ca imparatul poate administra bine imperiul.
Existenta universalitatii :
-Justificarea necesitatii Imperiului
La nivel social, avem nevoie de o guvernare unica,pe care o putem justifica,plecand de la tezele
filosofiei politicii aristotelice.Monarhul universal e garantul pacii care reprezinta conditia
fundamentala pentru a obtine fericirea pamanteasca.Existenta lui garanteaza aplicarea dreptatii
pentru ca ea nu ar putea fi realizata in absenta unui imparat a carui vointa comanda in mod
legitim.Restul vointelor,cu exceptia celei a imparatului ,sunt stapanite de cupiditate, care este insusi
contrariul dreptatii.Chiar acolo unde vointa este dreapta, ea nu va reusi sa impuna dreptatea,daca e
lipsita de forta.Numai unicitatea suveranului ar putea garanta faptul ca fiecare este recompensat in
functie de ceea ce i se cuvine.Dreptatea isi afla contrariul sau in exercitarea vointei.In cazul unei
vointe care nu este lipsita de cupiditate,dreptatea,desi este prezenta, nu-si gaseste deplina
stralucire.Ea este o virtute care se exercita asupra altcuiva.Dante se intreaba : Daca nu putem sa
acordam fiecaruia ceea ce i se cuvine,cum am putea oare sa actionam in acord cu dreptatea ?.Este
limpede ca dreptatea va fi cu atat mai extinsa,cu cat cel drept este mai puternic.Singurul om care nu
va fi stapanit de cupiditate, va fi cel a carui libertate se bazeaza pe faptul ca nu are nimic de dorit- se
afla doar imparatul, a carui dreptate nu cunoaste limitare ;fiind eliberat de orice cupiditate,
suveranul se va ingriji ca supusii sai sa infaptuiasca doar binele,dar acest tip de logica nu poate
functiona decat la nivelul imperiului si nu la cel al statelor particulare,care sunt democratii, oligarhii,
tiranii-care urmaresc un anumit interes pe care-l impun cetatenii lor.In afara imperiului,bunul
cetatean si omul bun ajung sa fie intr-o tensiune ireductibila(Aristotel).Ne putem intreba asupra
legitimitatii imperiului ca fundament al politicii.Astfel,se articuleaza cele trei intrebari la care tratatul
lui Dante isi propune sa raspunda :
01. Necesitatea monarhiei(cartea I)
02. Poporul roman ca detinator al functiei monarhiei
03. Raporturile monarhului ca autoritate spiritual superioare
Inainte de a gandi modalitatile in care membrii unei comunitati pot sa-si exprime acordul fata de o
politica sau alta, Dante precizeaza conditiile in care cetatenii ar duce o viata linistita.Daca politica le
solicita celor care guverneaza vigoarea intelectului,ea se datoreaza faptului ca virtutea intelectiva
este expresia cea mai inalta a omului care trebuie sa-si puna calitatile date de Dumnezeu in slujba
vietii publice.Intr-o societate in care guvernantii dispun de aceste calitati,oamenii vor ajunge la
fericire pamanteasca,neignorand-o pe cea cereasca.Dar indeplinirea sarcinii pe care omul a primit-o
de la Dumnezeu nu se poate petrece decat intr-un loc in care domneste pacea.Acest regim de pace
se instaleaza atunci cand oamenii ii confera putere unei singure persoane careia i se supun si care
asigura dreptatea politica suprema= MONARHUL UNIVERSAL
Dominatia chiar si a unui singur om trebuie sa aiba loc cu consimtamantul celorlalti.In absenta lui,nu
numai ca respectiva comunitate nu va pune in practica binele comun,ci vrand mai multi sa o domine,
va fi in intregime distrusa.Unicitatea guvernarii se impune nu numai in cazul constitutiilor drepte,ci si
in cazul celor corupte.In favoarea ideii unei guvernari unice,Dante aduce mai multe citate biblice care
transmit ideea conform careia acest tip de putere politica este sensul prezentei divine si al acordului
lui Dumnezeu.Cautarea guvernarii unice dorite de Dumnezeu este o cautare a dreptatii,atat cat poate
fi aplicata intre oameni.Daca in cartea I,Dante pune tema dreptatii in raport cu vointa, putem
observa ca in gandirea sa dreptatea nu e legata direct de consimtamant,el este exprimat prin acordul
dat de supusii imparatului.Dante nu se ocupa de aspectul functional al consimtamantului popular,el
nu se intreaba care e modalitatea prin care poporul roman il investeste cu autoritate pe imparat si o
transmite pana in secolul al XIV-lea.Dante nu justifica prin consimtamant puterea poporului roman
de a-si subordona celalalte popoare.Pentru Dante dreptatea poate fi impiedicata de vointa,daca ea
nu s-a eliberat de sub cupiditate.Ori de cate ori vointa supusilor nu e insuficienta de iubire,ea va fi
corupta, iar acordul dintre oameni nu mai exprima vointa lui Dumnezeu.Monarhia cu imparat
primeste acordul lui Dumnezeu si devine cel mai bun regim politic avand cea mai mare utilitate
publica.Daca Dumnezeu vrea ceea ce este mai bine, inseamna ca alegerea regimului multiplului la
care Dumnezeu nu consimte niciodata reprezinta deja un pacat.Consimtamantul politic al supusilor
nu poate sa vizeze numarul detinatorilor puterii pentru ca omul incalca vointa lui Dumnezeu ori de
cate ori consimte la pacat.Insa vointa mai multor persoane care-l cauta pe Dumnezeu poate constitui
deja o baza solida pentru constitutia cea mai dreapta care le-a fost lasata oamenilor= cea prin care
este instaurata armonia prin conducerea de catre un monarh unic.
Potrivit lui Dante,prin acordul vointelor bune bazate pe dreptate se instaureaza armonia care e o
stare dorita de Dumnezeu si de oamenii care vor sa-i placa lui Dumnezeu.Daca in cazul lui Dumnezeu
consimtirea si vointa se identifica pentru ca oamenii sa indeplineasca vointa lui Dumnezeu este
necesar ca ele sa fie conduse de cea a imparatului.Vointele supusilor trebuie sa se armonizeze prin
supunerea de singura vointa lipsita de cupiditate-vointa imparatului.Astfel,se poate instaura
pacea,iar omul poate sa se indrepte spre mantuirea si obtinerea fericirii ceresti.Trebuie sa observam
ca acordul membrilor comunitatii despre care Dante vorbeste in tratat nu constituie fundamentul
vietii politice in imperiul universal.Din punctul de vedere a lui Dante,acordul trebuie interpretat sub
aspectul concordiei, care este efectul colectiv al supunerii vointelor in fata puterii unui guvernator
legitim in ordine metafizica.In viziunea teologico-politica a lui Dante, ceea ce conteaza din punct de
vedere politic este functia imperiala,ea garantand o constructie politica in vederea pacii si a
dreptatii.Nu conteaza mecanismele procedurale prin care cetatenii participa la producerea binelui
comun.Opera lui Dante nu poate insa sa fie redusa la o apologie a imperiului universal.Orice
interpretare a tratatului trebuie sa plece de la contextul istoric si sa nu omita referirea la tratatele
medievale contemporane consacrate raportului dintre cele doua puteri.Trebuie remarcat faptul ca
perioada in care este scrisa este cu putin posterioara disputei dintre Filip al IV-lea si Papa Bonifaciu al
VIII-lea(1301-1303).Inainte de acest tratat,Dante incercase in cartea a IV-a, Convivio(Banchetul),sa
studieze felul in care se infatiseaza viata politica si relatia ei cu filosofia.Ca si in tratatul de fata,nu era
vorba doar de o reflectie teoretica,cele doua lucrari fiind influentate de transformarile juridice si
politice ale comunelor italiene pe cale de a deveni seniorii sub jurisdictia puterii imperiale.Putem
spune asadar,ca Dante aduce in prim-plan ideea unei armonii intre temporal si spiritual,obtinut
tocmai din faptul ca cele doua puteri sunt autonome si au fost instituite direct de Dumnezeu.Nu
trebuie ignorat faptul ca atunci cand ne referim la idealul imperiului universal,reperul si ghidul cel
mai bun este ratiunea.Daca in Monachia,imperiul se intemeia doar pe ratiunea umana, in Divina
comedie,el se inradacineaza intre relatia dintre har si iubire.Dante poate fi cu dificultate incadrat
intr-un curent politic intrucat opera sa atensta o uimitoare capacitate de sinteza.Pariul operei sale a a
fost acela de a descoperi omul in spatele fiecarei institutii.Daca in cele doua lucrari
mentionate,termenii alternativei sunt mereu persoana umana si cel care ocupa o functie,in
Convivio,Dante studiaza in profunzime raportul dintre autoritatea filosofica si cea imperiala.Cele
doua autoritati trebuie sa urmareasca impreuna fericirea in viata pamanteasca.Desi Dante nu-si
imagina un imparat filosof ca Platon, el a fost preocupat de ideea armonizarii celor doua autoritati
din perspective faptului ca ambele au drept scop fericirea pamanteasca.