B.

9
1. Proprietile razelor X
n funcie de lungimea lor de und, radiaiile pot fi:
Radiaii X moi, cu lungimi de und mari (cuprinse ntre 1-5), avnd energie i putere de penetraie redus,
Radiaii X dure cu lungimi de und mici (0, 001), avnd energie i putere de penetraie mare.
Proprietile razelorX sunt urmtoarele:
Razele X se rspndesc sferic din sursa care le eman, sub form de fascicol divergent.
Razele X se propag n linie dreapt, cu o vitezde 300. 000 km/sec.
Razele X au o penetrabilitate invers proporional cu lungimea de und.
Intensitatea razelor X scade cu ptratul distanei.
Razele X sunt absorbite de corpurile prin care trec, absorbia fiind direct proporional cu numrul atomic
de mas la puterea lungimea de und la puterea 3,densitatea i grosimea obstacolului.
Razele X determin fenomenul de luminiscen.
Razele X determin efecte de fotosensibilitate (reduc emulsia de bromur de argint la argint metalic).
Razele X produc ionizare - are loc ionizarea gazelor prin care trec.
Razele X au efecte biologice asupra esuturilor vii prin ionizrii prin excitaii care produc alteraii n materia
vie.

2.Explorarea radiologic clasic
A. Examenul r adi ogr af i c st andar d pr esupune f ol osi r ea unor i nci den e de ansambl u ( f a ,
pr of i l i baz de cr ani u) car e de mul t e or i sunt sufi ci ente pentru stabi l i rea di agnosti cul ui , sau
servesc ca baz de
or i ent ar e pent r u i nvest i ga i i ul t er i oar e. Pe l ng acest e i nci den e dea n s a m b l u , p e n t r u
o m a i b u n e v i d e n i e r e r a d i o l o g i c a a n u m i t o r formai uni anatomi ce (aua
turceasc, stnca temporal ul ui , mandi bul a,gurile optice, etc) se folosesc incidene specifice, regionale
B.Explorarea radiologic aspatiilor lichidieneintracraniene
E x p l o r a r e a r a d i o l o g i c a s i s t e mu l u i v e n t r i c u l a r i c i s t e r n a l s e real i zeaz cu aj utorul
unor substane de contrast (pozi ti ve sau negati ve)care au un i ndi ce de absorbi e al razel or X di feri t
de cel al LCR. Di ntre tehnicile de vizualizare a sistemului cisternal i ventricular amintim:
pneumoencefalografia
t o t a l s a u f r a c i o n a t s e r e a l i z e a z p r i n i ntroducerea unei canti ti de aer
subarahnoi di an pri n punci e l ombarsau occipital, dup extragerea unei cantiti egale de LCR;
ventriculografia
presupune i ntroducerea contrastul ui di rect n si stemul ventri cul ar (coarnel e frontal e sau occi pi tal e al e
ventri cul i l or l ateral i ) cuajutorul unui trocar printr-o gaur de trepan;

C. Explorarea vaselor cerebrale. Angiografia cerebral
Este metoda de vi zual i zare radi ol ogi c a si stemul ui caroti di an sau v er t eb r o -
ba z i l ar opac i f i a t e n pr eal a bi l c u aj u t or ul u nei s ubs t an e de c o n t r a s t i o d a t e .
n s e r v i c i i l e d e n e u r o r a d i o l o g i e t e h n i c i l e u z u a l e d e introducere a substanei de contrast
sunt: puncia arterial direct; puncia i injectarea n contracurent n artera humeral sau axilar; punci a
arterei femural e i cateteri zarea aortei cu i nj ectare gl obal ncrosa aortei (crosografi e), sau
i nj ectri sel ecti ve al e di feri tel or vase cudestinaie cranio-cerebral;Introducerea substanei de contrast
este urmat de executarea deradiografii n dou incidene (fa i profil). n c ont i nua r ea t i mp ul ui
a r t e r i al i c a pi l a r ( i nt e r medi a r ) s e poat e obine angiografic i timpul venos, superficial i profund.
1 . Computer-tomografia
R e p r e z i n t e x a m e n u l d e b a z a l e n c e f a l u l u i , p e r m i n d vizualizarea sa
direct.CT f ur ni zeaz i magi ni n s ec i uni axi al e i event ual f r ont al e al e crani ul ui i encefal ul ui ;
i magi ni n cel el al te pl anuri spai al e se pot obi neprin reconstrucie, pornind de la o serie de seciuni axiale
fine, contigue. nanumi t e si t ua i i se pot ob i ne dat e supl i ment ar e f ol osi nd subst an e de contrast
administrate intravenos, sau intratecal.Interpretarea i magi ni l or CT benefi ci az de posi bi l i tatea
msurri i densi t i l or ( n uni t i Houn sf i el d) ; de r emar cat i mposi bi l i t at ea CT de a diferenia net
substana alb de cea cenuie. n pl us este de rei nut posi bi l i tatea oferi t de CT n l egtur cu oseri e de
tehni ci de radi ol ogi e i nterveni onal (punci e bi opsi e, drenaj ul unui abces).
2. Rezonana magnetic nuclear
Fr a neglija aportul CT, n prezent, RMN tinde s ocupe un rol
totmai i mpor t ant n expl or ar ea encef al ul ui . RMN est e super i oar CT npr eci zar ea
l ezi uni l or subst an ei al be; deasemenea est e expl or ar ea de elecie pentru fosa posterioar ca i
pentru leziunile situate n vecintatealiniei mediane, sau la nivelul bazei craniului.Datori t compozi i ei chi mi ce
di feri te RMN di fereni az substanaalb de cea cenuie, aa cum nu poate face CT.Ca o metod
morfol ogi c pur RMN permi te un excel ent studi u al det al i i l or anat omi ce n t oat e cel e t r ei
pl anur i spa i al e, f r a necesi t a folosirea unor substane de contrast.
3 . Ultrasonografia
Uti l i zarea ul trasunetel or este
de i nteres n neonatol ogi e (ecografi atransfontanel ar), n expl orarea vascul ar a trunchi uri l or supraa
orti ce,precum i a trunchiurilor arteriale intracraniene.

3. Aspecte radiologice a fracturilor
O fractura este bine vizibila pe imaginea radiologica atunci cind fragmentele osoase rezultate sunt indepartate intre
ele. Linia de fractura apare in acest caz ca o zona in bandaa fina sau grosolana de transparenta crescut cu margini
bine conturate,situat intre fragmentele osoase.
1. Radiografia trebuie s precizeze focarul de factur i starea osului fracturat :
- trai ectul fracturei - transversal , obl i c, spi roi d, compl ex
- depl asarea- angul area, ncl ecarea, rotai a, transl ai
- suprafaa fragmentel or- neted, di nat.
2.Variante:
1) fracturi prin tasare- apar pe oasele spongioase ( tipic pentru vertebre)
2) fracturi parcelare- intereseaz epifizele, apofizele i marginea oasoas dinvecintatea articulaiilor.
3) fracturi intraarticulare genunchi, cot, temporo- mandibular.
4) fractura pe os patol ogi c.
3.Traiectul de fractur -este o linie transparent pentru oasele tubulare i plate i olinie opac pentru oasele
spongioase, cnd mecanismul este prin tasare.
Simptome de fracturare-linia de fracturii :
-Fractura transversal
-Oblica
-Longitudinala
-Sub forma de litera T
-Sub forma de V.
Simptom de fracturare-dislocarea fragmentelor :
-dislocarea laterala
-longitudinala prinalunicare
-longitudinala prin indepartarea fragmentelor
-longitudinal prin angrenare
-angulara
-periferica5rotatie)
B.10
1.Propriietatile imaginii radiologice.
Imaginea radiologica se formeaza avand la baza proprietatile razelor X de a se propaga in linie dreapta, de a patrunde si a fi
absorbite de organe si tesuturi, de a produce luminescenta ecranului fluorscent sau fosforescent, de a impresiona filmul
radiografic. Ea este un produs atat al legilor de proiectie, cat si al propietatilor de patrundere a razelor X care fac ca un obiect,
tridimensional din spatiu sa se proiecteze intr-un singur plan in doua dimensiuni. Daca fascicolul de raze X strabate toracele,
constituit din organe si tesuturi cu compozitie chimica,densitate si grosimi variate, absorbtia va fi inegala, iar imaginea rezultata
pe ecranul fluoroscopic va consta din zone mai luminose sau mai intunecate.Pe filmul radiografic reprezentarea este inversa celei
de pe ecranul fluorescent, zonele luminoase vor apare negre (radiotransparente) iar zonele intunecate albe (radioopace).

Coastele si claviculele au o structura densa si absorb o cantitate mai mare de raze X astfel gradul de luminozitate a ecranului va fi
mai mic.
Muschii toracici, tendoanele si aponevrozele absorb o cantitate mai mica de raze X decat oasele; organele parenchimatoase pline
(cordul si vasele,ficatul, rinichii,splina) ori lichidele, lasa sa treaca prin ele o parte din fascicol si de aceea, in dreptul lor, ecranul
se va lumina discret, iar filmul radiografic se va innegri nuantat, in raport cu grosimea si densitatea lor.
Tesutul adipos absoarbe de 10 ori mai putin razele X decat muschii si organele din jurul carora se gaseste pe care le scoate in
contrast.
Aerul si gazele care au densitate de 1000 ori mai mica decat a partilor moi, absorb o cantitate mai mica de raze X si contribuie la
contrastarea organelor pe care le marginesc.Tesutul pulmonar cu structura spongioasa si continut aerian ca si camera cu aer a
stomacului, nu absorb aproape deloc razele X din fasciculul incident si, la iesirea din torace, ajung in cantitate mare si lumineaza
ecranul sau innegresc puternic filmul.
Se spune ca plamanul si camera cu aer a stomacului sunt transparente la razele X.In regiunea mediastinala radiatiile fiind
absorbite aproape in intregime, atat de schelet, cat si de organele din constituenta, ecranul ramane complet intunecat iar sarurile
de argint din filmul radiografic raman nemodificate.
Absorbtia inegala determina "relieful radiologic" constituit din nuante de umbra si nuante de lumina (grade de opacitate si grade
de transparenta) care creeaza contrastul natural intre diferite organe si tesuturi avand ca rezultanta imaginea radiologica care reda
forma acestor organe si de multe ori structura tesuturilor.se proiecteze intr-un singur plan in doua dimensiuni.
3. Radiodiagnosticul chisturilor radiculare
Chistul radicular este o colectie lichidiana care contine cristale de cholesterol si care este limitata de un epiteliu
stratificat,necheratinizat.
Imaginea radiologic este cea a unei formatiuni circumcise,bine delimitat printrun lizeren dens care inglobeaza apexul unui
dinte.Este reprezentat de o zona de transparenta rotunda situat periapical.Chistul radicular tinde sa creasca ,devenind chist
extensiv,extensia chisului se urmareste radiologic,Compiutur Tomografia(C.T) da date precise privind volumul sau si
modificarile osoase ale structurilor vecine. Prin I.R.M(rezonant magnetic) se constata continutul chistic al formatiunii
periapicale.
B.11
1. Factorii care influenteaza asupra img radiologice :
Factorilor care influinteaza densitatea filmului:
factorii primari:kilovoltajul,prelucrarea filmului,distant sursa-imagine,caracteristicilepacientului(dimensiune,forma,patologie)-
factorii secundari :filtrarea fascicului,grila antidifuzie,mediu de contrast utilizat
Factorii care influenteaza contrastul filmului :
Factorii primari :ceata,grila antidifuzie,prelucrarea filmului,substantele de contrast si filtrarea fascicului
Factorii secundari :sistem de compresie,distanta film-pacient ;
Alti factori care determina neclaritatea imaginii sunt :
-miscarea pacientulu in timpul expunerii,poate fi voluntara sau involuntara (respiratorie,cardiac),
-distanta sursa-imagine ;
-distanta film-obect.

2. Metode de examinare a glandei salivare
Explorarea radiologica va fi adaptata circumstantelor clinice.
In cazul paradontitei parotidiene se va apela la :
-O.P.T
-examen radiologic in incidenta mandibula defilata ,incidenta tangenta pentru ramul ascendent al mandibulei ,axiala(pentru
a pune in evidenta lobul faringian),si incidenta Parma ;
-sialografie,care se realizeaza prin innpuscarea substantei de contrast dupa cateterism,al canalului Stenon,evidentiinu-se diversii
timpi ai opacifierii si evacuarii glandei.
In cazul patologiei glandei submaxilare se va apela la urmatoarele posibilitati de explorare radiologica :
-O.P.T
-radiografii in incidenta mandibulara defilata
-filme ocluzale :ortoocluzal inferior(pentru traectul canalului Wharton si planseul bucal)si disocluzalpostero-anterior(pentru
glanda in sine).

3. Semiologia radiologica a tumorii maligne
Osteosarcomul este cea mai frecventa tumoare maligna primara a osului dupa mielomul multiplu (30% din
totalul acestora). 70 80% din cazuri sunt descoperite inainte de 30 ani, sexul masculin fiind afectat preponderent
(2 : 1). Dupa 35 ani, cele mai multe osteosarcoame sunt secundare unor leziuni preexistente (ex. :maladie et,
osteomielita, etc.). Osteosarcoamelor se dezvolta de obicei in zona metafizara a oaselor lungi, cel mai frecvent la
nivelul extremitatii distale a femurului si al extremitatii proximale a tibiei si peroneului, dar poate afecta orice zona
a oricarui os sau chiar partile moi (osteosarcomul extraosos).Dupa modul de dezvoltare se descriu forme centrale,
cu evolutie intraosoasa, si forme periferice, cu evolutioe spre periost si partile moi. Radiografic, se pot evidentia
osteosarcoame osteolitice, osteocondensante sau mixte.
Sarcomul osteogenic periosteal este o tumoare care se dezvolta din periost, in afara osului, si afecteaza cu
frecventa egala cele doua sexe in decadele a doua si atreia decada de viata. Imaginea radiologica este
caracteristica : zona eliptica, sesila, cu opacitati rotunde sau sub forma de spiculi, pe fata externa a corticalei
extremitatii distale a femurului sau a extremitatilor proximale ale tibiei si humerusului, de care ramane separata
printr-o banda fina radio-transparenta.
Condrosarcomul. Este a doua tumoare maligna primara osoasa ca frecventa dupa osteosarcom. Condrosarcomul
central este localizat frecvent la nivelul centurilor (coxal, sacru, omoplat, stern) 50%, extremitatilor femurului
sau extremitatii proximale a tibiei sau humersului, si apare ca o leziune osteolitica policiclica, imprecis delimitata.
Osul cortical, in contact cu tumoarea, capata un aspect vatuit inainte de a fi lizat. Reactia periostala este rara,
dar la nivelul endostului, apare uneori o ingrosare la periferia tumorii, tipica pentru condrosarcom. In mod
caracterstic, in interiorul zonei de osteoliza se pot evidentia calcificari mici, neregulate, ale matricei condroide, in
fulgi de zapada. Condrosarcoamele periferice au localizari asemanatoare, dar o evolutie mai silentioasa decat a
celor centrale, ajungand frecvent la dimensiuni considerabile, inainte ca pacientul sa se prezinte la medic.
Imaginea caracteristicaeste cea a unei mase cu opacitate crescuta,la nivelul partilor moi, continand calcificari
punctate in fulgi ded zapada si inducand o ingrosare a corticalei in locul unde este atasata la os. Ulterior corticala
si segmentul osos respectiv sunt complet distruse.
Fibrosarcomul este o tumoare fibroblastica maligna, care nu formeaza matrice osteoida sau
condroida. Localizarea predilecta este zona metafizo-diafizara a oaselor lungi din vecinatatea genunchiului,
urmata, in ordinea descrescatoare a frecventei, de extremitatea superioara a humerusului, ilion, extremitatea
inferioara a tibiei, omoplat, etc. Este o tumoare cu dezvoltare lenta, care are tendinta de a metastaza la nivelul
ganglionilor limfatici. Si in acest caz exista forme centrale si periferice.Radiologic, fibrosarcomul apare ca o leziune
osteolitica, delimitata precar, fara calcificari intralezionale, care erodeaza si, ulterior, distruge corticala. Uneori,
dezvoltarea tumorii duce la aparitia unor sechestre osoase, care pledeaza pentru diagnostic.
Reticulosarcomul Ewing. Este cea mai frecventa tumoare osoasa maligna a tinerilor, dupa
osteosarcom. Sarcomul Ewing este sensibil la radioterapie. Se localizeaza la nivelul femurului (25%), pelvisului,
centurii scapulare (scapula, clavicula, extremitae proximala humerus), tibiei si peroneului. Clasic,
sarcomul Ewing este descris ca o leziune osteolitica, distrugand corticala osoasa, insotita de reactie periostala in
bulb de ceapa si triunghiuri Codman. Tumoarea nu produce tesuturi osficabile, de aceea in zonele de extensie in
partile moi nu sunt prezente calcificari.
Mielomul este cel mai frecvent neoplasm primar al osului si constituie un limfom B cu expresie tumorala
plasmocitara. Localizarile preferate sunt oasele plate ale calotei craniene si pelvisului si corpii vertebrali, dar poate
fi afectat orice segment osos. Pe radiografie se evidentiaza zone de osteoliza rotunde sau ovalare, fara lizereu de
condensare periferic, multiple si mici la nivelul craniului sau cu dimensiuni mai mari la nivelul pelvisului.
Tumorile maligne secundare ale osului reprezinta categoria de tumori cel mai frecvent intalnita la nivelul
scheletului. Pot interesa orice segment, dar se localizeaza cu predilectie in zonele cu vascularizatie bogata sau
maduva rosie (pelvis, vertebre, metafizele proximale ale humerusului si femurului, coaste, etc.) Metastazele
osteolitice apar ca zone radio-transparente, cu forma neregulata, contururi imprecise, cu dezvoltare rapida,
fara sa determine aparitia reactiei periostale sau invatia partilor moi. Metastazele osteocondensante sunt mai rare,
apar aproape exclusiv la nivelul pelvisului si al vertebrelor si au la origine cancere cu dezvoltare lenta (Prostatice,
ale tubului digestiv sau cii urinare). Se prezinta sub forma unor zone opace, cu margini neregulate, care in timp
conflueaza si ocupa in intregime segmentul afectat, determinand elevarea periostului si formarea de os nou cu
cresterea dimensiunilor osului interesat (in aceste cazuri, diagnosticul diferential cu maladia et devine dificil









B12
1.Constructia si principiul de lucru a tubului radiogen
Tubul radiogen

. Cel mai important element al aparatului Roentgen
. Parti componente:
. Catod
. Anoda
. Continator vidat (sticla - ceramica - metal)
Catodul
. Filament de tungsten ncalzit la 2700 K
. ncarcare electrica negativa
. Efectul Edison - nor de electroni n jurul catodului
. Piesa de concentrare
. Prencalzire la 1500 K (joasa tensiune)
. Tuburi cu unul sau mai multe focare
Anoda
. Receptor al electronilor emisi de catod
. Emitor de radiatie X si caldura (cantitati foarte mari)

Tipuri
. Stationare:
simple, stabile, ieftine,
limitate n capacitate, tinta de tungsten-rheniu pe un bloc de cupru
. Rotative
. Disc cu suprafete nclinate la 15-20
. Materiale:
. Piste tinta: aliaje de tungsten-rheniu, beriliu, titan, zirconiu
. Disc: molibden grafit (creste capacitatea de nmagazinare termica)
. Rotatie: 3000-9000 min
-1

. Randament energetic al tubului: functie de intensitatea curentului, patratul tensiunii, numar atomic al
materialului anodei
Diferena de potenial (tensiune) creat cu ajutorul unui transformator de nalt tensiune accelereaz electronii emii de spiral,
izbindu-i astfel cu putere de inta de tungsten (sau alt metal greu fuzibil, cu numr atomic mare). n urma ciocnirii unui electron cu
un atom de metal, electronul va intra ntr-unul din straturile superioare de electroni ale atomului, unde va expulza pe alt electron. n
urma acestui fenomen, va fi produs un foton de radiaie X.

2.Notiuni de computer tomografic
Computer-Tomografia este o metoda imagistica de diagnostic,care se baziaza pe rializarea unei imagini,ca urmare a diferentelor
de densitate ale unor structuri anatomice(a unui strat,o sectiune dintro structura).
Elementar vorbind, se foloseste un fascicul de RX,provenit dintrun tub roentgen de putere mare(120kv) care strabate o regiune
anatomica si care etste atenuat.
Fasciculul RX,partial atenuat (un coeficente de atenuare liniara),este transformat prinefect de scintilatie,in cuanta de lumina,care
ulterior va fi transformat in microcurent electric. Aceasta va fi amplificat si va fi transmis,ca informatie numerica,unui calculator
care va fi redat pe u n monitor TV. Informatiile se culeg in timpul miscarii circulatorii a tubului in jurul axului central al
corpului,durata cursei complete in jurul axului longitudinal este de10 sec. Si cu cit acest timp este mai mare cu atit se culeg mai
multe informatii.

3. Chisturi disembriopatice
Se produc prin proliferarea elementelor epiteliale de origine embrionara,pe linia de fuziune a mugurilor faciali si
mandibulari.
La maxilarul superior se poate constata :
-Chistul naso-palatin(chistul canalului incisiv)
Aceasta deriva din epiteliul canalului incisiv,este relativ frecvent si are forma de inima de carte de joc . Este situat
strict median,in regiunea incisivilor superiori,pe el suprapuninduse spina nazala anterioara.
-Chistul globulo-maxilar.
Este situate intre incisivul lateral si canin,la jonctiunea dintre mugurele facial median sic el lateral.Inpinge si
dezorganizeaza radacinile dintilor vecini.
-Chisturi maxilo-palatini.
Se intilneste rar,este localizat pe linia mediana a palatului,la nivelul suture longitudinal.
-Chisturi noso-alveolari
Este superficial,cu discreta interesare osoasa de contact.
La nivelul mandibulei :
Se constata rar si este situat in regiunea simfizara,intre cei doi nuclei embrionari ai mandibulei.Devine simtomatic
cind se infecteaza,si deplaseaza radacinile dentare vecine,pe cele mediene intr-o parte si in cealalta.


. Cel mai important element al aparatului Roentgen
. Parti componente:
. Catod
. Anoda
. Continator vidat (sticla - ceramica - metal)
Catodul
. Filament de tungsten ncalzit la 2700 K
. ncarcare electrica negativa
. Efectul Edison - nor de electroni n jurul catodului
. Piesa de concentrare
. Prencalzire la 1500 K (joasa tensiune)
. Tuburi cu unul sau mai multe focare
Anoda
. Receptor al electronilor emisi de catod
. Emitor de radiatie X si caldura (cantitati foarte mari)

Tipuri
. Stationare:
simple, stabile, ieftine,
limitate n capacitate, tinta de tungsten-rheniu pe un bloc de cupru
. Rotative
. Disc cu suprafete nclinate la 15-20
. Materiale:
. Piste tinta: aliaje de tungsten-rheniu, beriliu, titan, zirconiu
. Disc: molibden grafit (creste capacitatea de nmagazinare termica)
. Rotatie: 3000-9000 min
-1

. Randament energetic al tubului: functie de intensitatea curentului, patratul tensiunii, numar atomic al
materialului anodei
Diferena de potenial (tensiune) creat cu ajutorul unui transformator de nalt tensiune accelereaz electronii emii de spiral,
izbindu-i astfel cu putere de inta de tungsten (sau alt metal greu fuzibil, cu numr atomic mare). n urma ciocnirii unui electron cu
un atom de metal, electronul va intra ntr-unul din straturile superioare de electroni ale atomului, unde va expulza pe alt electron. n
urma acestui fenomen, va fi produs un foton de radiaie X.

2.Notiuni de computer tomografic
Computer-Tomografia este o metoda imagistica de diagnostic,care se baziaza pe rializarea unei imagini,ca urmare a diferentelor
de densitate ale unor structuri anatomice(a unui strat,o sectiune dintro structura).
Elementar vorbind, se foloseste un fascicul de RX,provenit dintrun tub roentgen de putere mare(120kv) care strabate o regiune
anatomica si care etste atenuat.
Fasciculul RX,partial atenuat (un coeficente de atenuare liniara),este transformat prinefect de scintilatie,in cuanta de lumina,care
ulterior va fi transformat in microcurent electric. Aceasta va fi amplificat si va fi transmis,ca informatie numerica,unui calculator
care va fi redat pe u n monitor TV. Informatiile se culeg in timpul miscarii circulatorii a tubului in jurul axului central al
corpului,durata cursei complete in jurul axului longitudinal este de10 sec. Si cu cit acest timp este mai mare cu atit se culeg mai
multe informatii.

3. Chisturi disembriopatice
Se produc prin proliferarea elementelor epiteliale de origine embrionara,pe linia de fuziune a mugurilor faciali si
mandibulari.
La maxilarul superior se poate constata :
-Chistul naso-palatin(chistul canalului incisiv)
Aceasta deriva din epiteliul canalului incisiv,este relativ frecvent si are forma de inima de carte de joc . Este situat
strict median,in regiunea incisivilor superiori,pe el suprapuninduse spina nazala anterioara.
-Chistul globulo-maxilar.
Este situate intre incisivul lateral si canin,la jonctiunea dintre mugurele facial median sic el lateral.Inpinge si
dezorganizeaza radacinile dintilor vecini.
-Chisturi maxilo-palatini.
Se intilneste rar,este localizat pe linia mediana a palatului,la nivelul suture longitudinal.
-Chisturi noso-alveolari
Este superficial,cu discreta interesare osoasa de contact.
La nivelul mandibulei :
Se constata rar si este situat in regiunea simfizara,intre cei doi nuclei embrionari ai mandibulei.Devine simtomatic
cind se infecteaza,si deplaseaza radacinile dentare vecine,pe cele mediene intr-o parte si in cealalta.