UNIVERSITATEA ``LUCIAN BLAGA`` SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
``SIMION BARNUTIU``
ETNOLOGIE JURIDICA
Judecata cetelor de batra!
STUDENT " S!#u Ale$adru%Ste&a
ANUL II DREPT I'D' S!b!u
Co#u!tatea (atulu! (! le)!(lat!a e!
Este firesc ca intr-o comunitate, oricare ar fi ea, sa existe legaturi strnse ntre membrii
acesteia. Oamenii au convietuit ntotdeauna n colectivitate. Spontane sau organizate, obiceiurile
ne spun ceva, au, n esenta, rosturi care nu le dezmint pe cele cu care au servit ele de veacuri pe om
si societatea n pastrarea bunei rnduieli, cu care s-au nscris n istoria noastra culturala.
iata sociala a satului romnesc a avut un puternic caracter comunitar, colectiv, datorat
unei rnduieli fara de care acesta nu ar fi putut rezista attea veacuri, caracterizat prin aparitia
unor traditii care mai trziu se regasesc n formele de organizare ale !ustitiei. Este vorba despre
relatiile interumane legate ntre oamenii satului romnesc, indiferent de pozitia pe care o ocupau,
dar si de relatiile de familie stabilite ntre parinti si copii ca si relatiile stabilite ntre celelalte rude "
frati, surori, cumnati, cuscrii etc. c are sa le permita o buna convietuire. #entru aceasta a fost
nevoie de comunicare. $omunicare ntre obste si sfatul satesc, comunicare ntre toti gospodarii
satului, comunicare ntre rude.
%omnii, ca toate popoarele, au trebuit, deci, sa comunice ntre ei stabilind astfel diferite
relatii. &ceste relatii au fost la nceput norme de conduita fara caracter !uridic, norme care au fost
respectate de buna voie de catre toti. 'esi mai trziu a intervenit legea scrisa, satele au continuat
sa-si !udece pricinile potrivit dreptului stramosesc. Este adevarat, cu timpul, legea scrisa a cstigat
tot mai mult teren n detrimentul dreptului comunitar. 'ar ntre biruinta unuia si disparitia partiala
a celuilalt se impunea o perioada ndelungata n care au coexistat ambele tipuri de (instante.
#roblema nlaturarii bruste a dreptului comunitar nu s-a pus n ceea ce priveste dreptul
romnesc scris. &ceasta, deoarece, n mod inevitabil s-ar fi provocat grave perturbari sociale n
rndul satelor romnesti care se bazau pe o traditie bine pusa la punct, pe norme nescrise, dar
respectate cu strictete. 'ealtfel, ncalcarea legii nescrise ducea la sanctionarea celor vinovati, ceea
ce demonstra importanta legii nescrise .
$unoasterea formelor de organizare traditionala care au existat de-a lungul timpului,
datorita preluarii lor de catre generatiile ce au urmat, ca si comunicarea permanenta ntre oamenii
satului si are iomportanta sa. )ara existenta acestora dreptul scris de azi, probabil ar fi fost mai
sarac. )ara comunicarea ntre toti gospodarii satului romnesc traditional aceste forme de
organizare, adevarate mecanisme !uridice, nu ar fi existat.
'reptul romnesc a fost si este nca indisolubil legat de societate. %omnii, si-au creat
propriile reguli sociale cum dintre care amintim " regulile obisnuielnice, regulile morale, regulile
religioase etc., reguli clare care le asigurau convietuirea n colectivitate reguli care si azi
coexista cu regulile scrise. &stfel, o serie ntreaga de practici sociale, ndelung repetate n actele
zilnice, cunoscute, aplicate si respectate au devenit, n timp, norme de drept.
$onditiile vietii materiale si spirituale, tipurile de relatii sociale din societatea romneasca
au determinat aparitia unor comunitati si grupuri specifice de solidaritate. iata satului romnesc a
avut un puternic caracter comunitar colectiv concretizat n aparitia unor valoroase traditii social-
economice, cu norme, forme de organizare si institutii proprii .
*
Cutu#ele
+aza dreptului la poporul romn au format-o cutumele care creau o situatie !uridica
mentinuta prin consimtamnt mutual. $utuma sau obiceiul !uridic este cel mai vec,i izvor de
drept, si reprezenta o practica att de nradacinata n comunitatea satului romnesc nct oamenii
socoteau ca prin ea si puteau exercita drepturile. Si c,iar faceau acest lucru.
%egulile formate n timp nu sunt impuse de constrngere, nsa ele sunt respectate, c,iar
nescrise fiind.. #ractica generatoare de cutume era uniforma, repetabila si avea o durata de timp
destul de ndelungata.
-a nceputul Evului .ediu, peste tot domnea legea nescrisa, dreptul comunitar, acel obicei
al pamntului dupa care se conduceau toate asezarile romnesti. #ricinile dintre romni s-au
!udecat potrivit acelor -ex Olac,orum. /n %omnia, pozitia dreptului obisnuielnic cutumiar s-a
pastrat pna la nceputul veacului al 010-lea, alcatuind obiceiul pamntului sau legea romneasca,
2us ala,ium sau 1us alac,orum . &bia dupa aparitia $odului civil din 3456 rolul cutumei
se restrnge, dar c,iar si legea scrisa face, nca, trimitere, prin cteva articole, la obiceiul !uridic.
$utuma a fost, deci, cea care a exprimat vreme ndelungata nevoile sociale ale colectivitatii
romnesti si a influentat continutul ideii de !ustitie. $a si !ustitta, cutuma este expresia necesitatii
unei ordini, a unui ec,ilibru armonic, pana la urma moral n substanta sa. Oamenii satului
romnesc aveau nevoie de ceva care sa-i a!ute la ndreptarea celor ce greseau. $onditiile vietii
materiale si spirituale, tipurile de relatii sociale din societatea romaneasca au determinat aparitia
unor comunitati si grupuri specifice de solidaritate.
Obiceiul este, practic, rodul experientei de viata a ntregii comunitati. Obiceiul este un
model de conduita, el presupune o anumita constrngere n recunoasterea valorilor de grup si de
respectare alor. Obiceiul apare ca un comportament pe care grupul social l impune membrilor sai.
El se concretizeaza, n general, pe formule orale, iar autoritatea lui se bazeaza, pentru aplicare,
tocmai pe faptul ca este rezultatul unei practici vec,i, incontestabile. Obiceiul formeaza un
mecanism creator si pastrator de ordine, si mai mult dect att, obiceiul este un mecanism pastrator
de cultura
#rescrierile obiceiului pamntului sunt izvorte din bunul simt si din ntelepciunea
poporului romn, de aceea cnd un membru al colectivitatii n care traia gresea el era !udecat
numai dupa normele cutumiare ale locului n care traia. #oporul romn a tinut si tine, nca, la
traditia ntemeiata pe practicarea si manifestarea cultului. 7raditia a fost si nca mai este
conducatoarea tuturor actelor omului. #oate, tocmai de aceea legea tarii sau obiceiul pamntului
apare ca o emantie a ntregului popor privit n structura lui de clasa si n evolutia lui istorica.
Exista, nca, obiceiuri stravec,i care s-au pastrat aproape nealterate de-a lungul timpului.
iata psi,osociala n satul romnesc a avut un caracter comunitar evidentiat de nc,egarea
anumitor traditii cu caracter economic si psi,osocial, de conservarea unor mentalitati specifice.
Satul romnesc si-a dezvoltat forme specifice conform trebuintelor comune si a vointei comune.
8.8.Sta,l sublinia ca satul romnesc este o forma de convietuire sociala, pe un trup de
mosie, a unui grup biologic nc,is, deseori legat prin rudenie de ceata, traind n gospodarii
familiale, asociate ntr-o obste care, prin ,otarri luate n adunarile ei generale are dreptul de a se
amesteca n viata particulara a fiecarei gospodarii, potrivit regulilor !uridice ale devalmasiei si
conform mecanismului psi,ic al obstii pe baza de traditii difuze.
/ntreaga viata sociala si economica a poporului romn s-a intemeiat pe obste - sustinea
istoricul #.#.#anaitecu - aceasta nsemnnd o asezare permanenta si stabila, o stapnire comuna
pamntului, alcatuiri sociale satesti, cu legi perfect adaptate nevoilor colective.
9
Obstea taraneasca romneasca a constituit o asociatie umana cu legi si obiceiuri !uridice
proprii. $omunitatea sateasca romneasca traia n limitele unui perimetru agricol numit ,otar, dupa
legi transmise de oamenii buni si batrni.
Satul devalmas era o colectivitate legata adesea prin rudenie de ceata, care traia n
gospodarii familiale, reunite ntr-o obste care lua ,otarri prin consultarea satenilor. Satul
functiona ca un ntreg, iar oamenii satului se supuneau unor reguli :norme, valuri, stil de viata ;
dar binecunoscute de sateni, de gospodarii satului. $u alte cuvinte existau norme !uridice, nescrise,
dar aplicate. $omunicarea avea un rol esential n obste.
#entru perioada feudala organul de conducere sateasca al obstilor taranesti din cele trei tari
romane era denumit ( sfatul satului sau ( sfatul batranilor ori ( sfatul oamenilor buni , (sfatul
oamenilor zdraveni iar legislatia sateasca era denumita ( legea tarii sau ( obiceiul pamantului .
Organul satesc de conducere ca si legislatia sateasca ocupau locul al treilea dupa
< domnie = si < dregatorie =, respectiv dupa < pravilele imparatesti = si < pravilele boieresti =.
Sfatul satului era un organ institutional complex care ingloba mai multe suborgane cu
atributii distincte si interdependente. 'in sfatul satului faceau parte trei unitati social-culturale a
caror activitate era coordonata de nucleul de batrani din sat.
$eata sfatului satului se subdividea in trei cete de varsta deosebite intre ele "
- ceata batranilor >
- ceata oamenilor zdraveni >
- ceata feciorilor.
Ceata batranilor era alcatuita din sexagenarii si septagenarii satului, adica din oameni
intelepti, cu o minte agera si cu o reputatie nepatata, pentru a putea face fata nevoilor conducerii
locale.
&cestia erau capetenii de drept si de fapt, legiuitorii, executorii, !udecatorii si
administratorii satului.
'in aceasta cauza cetasii trebuiau sa locuiasca in vatra satului pe care il reprezentau.
Ceata oamenilor zdraveni era alcatuita din oameni maturi alesi in numele categoriilor
profesionale existente in sat.
&cestia puteau locui si in afara vetrei satului, pe mosia satului.
Ceata feciorilor era alcatuita din tineretul satului.
Ea alcatuia unitatea de paza a satului, ec,ipa de stafete ce ducea vestile in sat, grupul
strigatorilor peste sat care organiza ceremoniile festive de peste an.
1n ea erau numiti numai feciorii care la < sorocul primirii lor =, adica de &nul ?ou,
trecusera de!a ritul de initiere numit < intratul in ,ora = din duminica #astilor.
)eciorii ieseau din ceata cand se insurau sau cand comiteau vreo infractiune grava care
incalca ordinea morala enuntata in statutul cetei.
$ea mai importanta in ordinea ierar,iei de varsta si experienta era deci ceata batranilor care
se si numea de fapt < capul sfatului satului =.
Ea coordona activitatea celorlalte doua cete din subordine.
)O%.E 'E 2@'E$&7& O+S7E&S$&
1n perioada feudala cetele de varsta mentionate desfasurau doua forme de !udecata
obsteasca, cu variantele lor locale "
a; o !udecata a varstnicilor care se petrecea la doua nivele sociale " - la nivelul intereselor
!uridice ale intregii comunitati satesti :< !udecata batranilor =, < !udecata megiesilor = etc.;
6
- la nivelul intereselor !uridice profesionale :< !udecata plugarilor =, < !udecata
pastorilor = etc.;
b; o !udecata obsteasca a tinerilor organizati in ( feciorii satesti si ( fruntasii feciorelnice
.
1n functie deci de organizarea interna a satului pe cete se grefau si formele de !udecata.
&ceste sentinte obstesti puteau merge in feudalismul timpuriu pana la pedeapsa capitala.
& doua forma de !udecata obsteasca, cea a cetelor de feciori dadea rar si cu aprobarea
cetelor de batrani ai satului sentinte materiale > sentintele lor aveau mai mult un caracter etic, erau
mai mult morale decat materiale.
2@'E$&7& $E7E1 'E +&7%&?1
Sfatul satului, organiza intern obstea sateasca libera si aservita.
Sfatul satesc liber avea capacitate !uridica deplina de conducere, coordonare, !udecata si
executie in sat.
Sfatul satesc aservit avea o capacitate !uridica restransa > el era numai un organ de
executare locala a dispozitiilor si !udecatii domeniale.
Sfatul satesc al unei asezari libere conducea conform cu traditia locala, impartea dreptatea
celor care i-o solicitau, recompensa moral pe fruntasi si gospodari, reprezenta satul in relatiile
intersatesti si fata de organele dregatoriei si ale domniei.
1n structura lui traditionala era alcatuit, asa cum am aratat, din trei subunitati de baza din
care cea mai importanta era ceata de batrani a satului. 1n aceasta ceata intra initial un numar impar
de batrani astfel ca ,otararea sa se poata lua, cum am spune noi astazi, cu ma!oritate de voturi.
?umarul cetasilor se putea ridica pana la o unsprezecime din cifra totala a batranilor din sat.
$onform zicalei " < +atranii sunt sfintii satului = erau cooptati printre cetasi numai cei in
varsta cu o < viata nepatata = a!unsi la cel mai inalt grad de intelepciune. $and in sat nu existau
batrani suficienti pentru a acoperi nevoile functionale ale cetei se cooptau batrani nepatati din
satele vecine > de unde si zicala " < $ine n-are batrani sa-i cumpere =.
$eata de batrani o data aleasa si inscaunata, devenea inamovibila > ea era acceptata ca atare
de dregatorie si era tolerata de domnie. &tata timp cat faceau parte din ceata de sfat, batranii satului
nu puteau fi insultati, maltratati sau detinuti de vreun organ domenial fara ca satul sa se rascoale.
'regatoria nu avea putere legala asupra cetei de batrani iar domnul tarii evita sa-i incalce
drepturile.
a; Obiectul activitatii !uridice a cetelor de batrani
$etele de batrani din sfatul satului exercitau dreptul de !udecata locala in conformitate cu
obiectivele !ustitiei autonome a obstilor satesti.
&cest drept de !udecata locala se referea la tot ceea ce privea organizarea si administrarea
satului feudal, la institutiile satesti, la gospodaria sateasca, la convietuirea pasnica intre satele
vecine ce alcatuiau o unitate zonala numita in trecut < tara =.
$eata de batrani aplica traditia !uridica locala fixata in obiceiul pamantului sau crea < legi =
proprii, adica obiceiuri !uridice noi, in cazul in care traditia nu stabilea sau nu sugera solutii.
b; $and actiona ceata de batrani
$a institutie !uridica ceata de batrani actiona periodic dar si accidental.
Periodic, in perioada marilor sarbatori de peste an :$raciun, -asatul Secului, #asti, %usalii
etc.; cand !udeca direct :constituita in complet de !udecata; sau indirect : prin cetele de !udecatori
din subordine " ceata pastorilor, ceata strigatorilor etc.;.
1n aceste conditii alcatuia la ,otare, in tinda bisericii sau in vreo gospodarie din sat
< scaunul de !udecata =. &ceasta a fost prima si cea mai vec,e functie a cetei de batrani, !udecata
dupa traditie a conflictelor intersatesti.
A
Accidental, ceata de batrani se constituia ori de cate ori era solicitata de o nevoie presanta
vicinala.
c; 7e,nica de !udecata
2udecata cetelor de batrani prezinta la romani doua forme relativ distincte ale scaunului de
!udecata prin locul, timpul si te,nica desfasurarii lor.
#rima forma este !udecata la ,otare si a doua, scaunul de !udecata propriu zisa.
$ele mai vec,i mentiuni se refera la ceea ce numim !udecata la ,otare > prin ,otare
intelegem limitele materiale ale mosiei satesti, granitele dintre sate.
-a ,otarele mosiei satesti, sub un pom considerat sfant : brad, ste!ar, fag, plop ;, conform
traditiei, periodic sau ocazional se adunau roata batranii satului in ziua sorocita !udecatii.
eneau dis-de-dimineata, in stare de puritate fizica si morala, !urau sa !udece drept, luau loc
pe cioate de lemn sau pe bolovani, ascultau intati partile in conflict, apoi martorii si apoi c,ibzuiau
intre ei pentru a da ,otararea.
&cest act !ustitiar stabilit < la ,otare = se numea < ,otararea batranilor =.
1n acceptiunea ei primara, < ,otararea = desemna pentru ma!oritatea cazurilor rezultatul
proceselor relative la fixarea ,otarelor si ,otarniciilor.
1n ceea ce priveste a doua te,nica de !udecata, se disting doua feluri de scaune de !udecata "
cel din vatra satului si cel din pragul bisericii.
Scaunul de !udecata din vatra satului se desfasura in batatura satului in asistenta
consatenilor. $el din tinda sau pridvorul bisericii se desfasura numai intre cetasii batrani.
&mbele forme de !udecata erau anuntate la iesirea din biserica de catre preot > anuntarea se
facea simplu, ca o porunca.
'e aici porunca era vestita satului prin stafetele alcatuite din membrii cetei de feciori.
$etasii se adunau si se randuiau in scaun dupa dupa varsta, in ordine descrescatoare.
&poi se presta !uramantul ca < va !udecare cu dreptate = dupa care pornea la !udecata in
prezenta partilor in cauza > uneori !udeca si in contumacie.
$&7EBO%11 'E #E'E#SE "
1n mod firesc, pedepsele erau gradate de la cele morale la cele materiale si de la cele usoare
la pedepsele capitale.
#edepsele < 2udetului al mic = : cand ceata de batrani !udeca abateri usoare ; erau "
mustrarea, ostracizarea, despagubirea crescanda si bataia.
< 2udetul al mare = : care !udeca abateri care periclitau existenta fizica a comunitatii
satesti ; aplica pedepsele in functie de periculozitatea infractiunii pentru comunitatea sateasca.
&cestea erau " crancenarea, infierarea, mutilarea mainii, lapidarea.
$rancenarea se folosea in sec. al 010-lea in sens ritual de insangerarea a pielii si musc,ilor.
Erau incrancenati dupa o !udecata intre membrii familiei cei neimpartasiti pentru a nu se
transforma in strigoi > se incrancenau cu o cruce pe piept, deasupra inimii, se incrancena
inc,eietura mainii, se incrancena talpa piciorului stang.
1n sudul 'unarii incrancenarea se facea in ceafa.
1nfierarea ca sanctiune fizica a fost conceputa ca insemn pentru vinovati.
$ei infierati erau stampilati cu fierul rosu pana la mutilarea organului respectiv. %anile
infierarii lasau cicatrici adanci asemenea semnelor de proprietate executate pe animale.
1n documente se mentioneaza atat infierarea robilor prinsi dupa evadare, cat si a tal,arilor
criminali > primii cu semnul de proprietate al domeniului feudal de care apartineau, ceilalti cu
semnul degradarii civile care era o cruce suplicatorie : in x sau v ; marcata pe frunte.
5
.utilarea mainii "
1n dreptul cutumiar romanesc intalnim notiunea de < mana = intrebuintata in doua sensuri
!uridice "
a; de forta legala
b; de sanctiune penala
$a forta legala in obiceiul pamantului mana a fost evocata ca semn al autoritatii familiei, al
stapanului casei, al lui pater familias, de aceea uneori romanul se !ura, printre altele si pe mana "
< sa-mi putrezeasca mana daca am luat ceva =.
#rintre pedepsele grave era si mutilarea integrala a mainilor iobagilor si partiala a mainilor
oamenilor liberi : in special mutilarea degetelor care se puneau pe inscris ; .
$etele de batrani aplicau sanctiunea mutilarii mainii celor vinovati de crime.
7aierea mainii in semn de pedeapsa pentru un iobag era ec,ivalenta cu caderea pe treapta
robiei iar pentru omul liber considerat criminal era ec,ivalenta cu moartea civila : pierderea
personalitatii !uridice ; .
-apidarea
-a origine lapidarea a fost o sanctiune rituala la fel de grava ca arderea pe rug, spanzuratul
sau trasul in teapa.
.acedo-romanii lapidau fecioarele care pacatuiau inaintea casatoriei. inovata era dusa in
munte, la marginea unei prapastii unde era lapidata de membrii familiei " tatal, mama, fratii,
surorile si rudele apropiate.
-apidarea nu se facea anar,ic " surorile si fratii mai mici ai vinovatei zvarleau pietricele,
rudele apropiate pietre mai mari si parintii cele mai mari. 1nainte de a se prabusi sub lovituri
victima prefera sa se arunce in prapastie.
1n unele sate romanesti din Serbia exista o forma de ucidere comunitara de tipul lapidarii "
uciderea batranilor neputinciosi numita lapot, socotiti ca au devenit o povara insuportabila pentru
copii, familie sau comunitate sateasca. 8otararea se dadea de catre !udetul al mare al adunarii
satului.
$um se proceda "
+atranii neputinciosi erau declarati de ceata de neam sau de spita de neam indezirabili, apti
de a fi exterminati atat cat mai puteau sta pe picioare.
$eata de batrani invoca < legea lapotului = fixa data si executa pedeapsa. 'ata sortita
uciderii trebuia sa fie intr-o zi lucratoare.
'is-de-dimineata batranul in cauza, fara sa stie sau constient c,iar dar fara protesteze, era
imbracat in straie de sarbatoare, apoi era scos in batatura satului unde era salutat cu respect de
sateni. )iul lui, o ruda apropiata sau un cetas din neam ii punea un drob de malai copt pe cap si ii
spunea " < ?u te omoram noi, ci malaiul asta = si brusc zdrobea capul batranului cu un fier de plug.
&lte forme de lapidare se refera la superstitiile relative la posesiile demonice.
$ei posedati de demoni trebuiau sa se lase lapidati pentru a scapa de aceasta boala
spirituala : cum sustinea medicina magica;.
7raditia istorica mentioneaza si lapidarea celor atinsi de molimele catastrofale " bolnavii de
miselie : lepra nevindecabila ;, de gubavie : lepra vindecabila ;, de ciuma si ,olera.
7raditia legislativa
)iecare act de comunicare al obstei este important ca si fiecare obicei este transmis din
generatie n generatie. Ori de cte ori sfatul batrnilor sau al oamenilor buni si batrni si va spune
cuvntul intervine si comunitatea sateasca aprobnd sau dezaprobnd ,otarrile sfatului, dar si pe
C
cele ale cetelor. ?ormele si regulile care organizeaza relatiile interumane au rolul lor n viata
obstei.
$olectivitatile traditionale au avut o puternica tendinta de a pastra obiceiurile. /n conceptia
acestora, obiceiul trebuia ndeplinit corect, potrivit rnduielilor transmise din generatie n
generatie. &baterile de la aceste reguli contraveneau bunei cuviinte ndatinate a colectivitatii.
1deea de dreptate si aplicatia ei, n ceea ce priveste poporul romn, se reflecta att n
cutume si traditii, practici si uzante ct si n obiceiuri. Obiceiurile sunt, azi, pentru cei ce le privesc
din afara adevarate spectacole, dar ele au ncifrat ntelesuri profunde asupra relatiilor interumane,
asupra comunitatilor romnesti, asupra mersului normal al vietii sociale. #oporul romn a
descoperit si format elemente, trasaturi, tipuri vii si modele logice pe care le-au urmat de-a lungul
timpului.
+1+-1OB%&)1E
3. &lexandru, Br.1. :3DEA; F Studiu asupra istoriei dreptului general n care se cuprinde istoria
dreptului bizantin si a dreptului vechiu romnesc sau dreptul pamntesc, obiceiurile pamntului,
obiceiurile juridice ale poporului romn - 7ipografia &lexandru $odrean - )ocsani
*. +erec,et, St.Br. :3D9E; F Obiceiul pamntului romnesc. ncercare de studiu juridico!
etnografic - 1asi
9. $ondurac,i, 1.'. :3D9D; F "ormarea vechiului drept romnesc nescris - 7ipografia @nirea -
1asi
6. 'rmba, O. :3D4C; F #storia culturii si civilizatiei - Editura Stiintifica si Enciclopedica -
+ucuresti
A. 8asdeu, +.#. :34C4; F Obiceiurile juridice ale poporului romn - 7ipografia Societatii
&cademiei %omne - +ucuresti
5. 1orga, ?. :3D4A; F #storia poporului romn - +ucuresti
C. .rza,7r.:3D5D; F "olclor muzical din $ihor - Editura @niunii $ompozitorilor - +ucuresti
4. #anaitescu, #.#. :3D55; F Obstea taraneasca n %ara &omneasca si 'oldova - Editura
&cademiei - +ucuresti
D. #op, .. :3DDD; F Obiceiuri traditionale romnesti - Editura @nivers - +ucuresti
3E. #op, .., %uxandroiu, #. :3DD3; F "olclor literar romnesc - Editura 'idactica si
#edagogica - +ucuresti
33. #ascu, St. :3DC*; F (oievodatul %ransilvaniei - Editura 'acia - $lu!
3*. Sta,ll, 8.8. :3D65; F Sociologia satului devalmas romnesc - Editura )undatii - +ucuresti
39. ulcanescu, %. :3DCE; F )tnologie juridica - Editura &cademiei %omne - +ucuresti
4
D