Judecatorii dau uneori verdicte ciudate, inumane chiar, si daca ii iei la intrebari sustin cu dovezi ca

asa sunt legile, ca ei nu au voie sa le incalce si ca nu ei le fac si aproba.

Corect, dar asta numai daca luam in calcul ca ei nu mai sunt oameni atunci cand cauta solutii
legislative la problemele oamenilor, ci masinarii care citesc si aplica niste legi fara sa tina cont de
rostul lor si de oamenii carora li se adreseaza si pe care ii afecteaza.
Faptul ca legile sunt abuzive, incorecte, incomplete sau permisive nu poate fi insa o scuza pentru un
magistrat care le aplica impotriva intereselor umanitatii si umanismului. Magistratul este un om
totusi, nu o masina. Daca acesta accepta si chiar prefera sa fie o masinarie, pentru ca e mai comod si
fara raspundere, nu are decat, dar trebuie sa accepte statutul de masinarie pentru toata viata sa si,
imediat ce devine ineficient sau inutil trebuie sa fie casat, dezmembrat si reciclat, ca orice mecanism
perimat. Daca insa vrea sa fie tratat ca un om, atunci trebuie sa se si comporte ca un om, fiind,
printre altele, si activ social. Avand o pregatire superioara in domeniu, venind in contact permanent
cu legea si avand experienta consecintelor aplicarii ei asupra cetatenilor, magistratul este dator a lua
atitudine profesionala si civica ori de cate ori sesizeaza o problema in redactarea, prevederile si
aplicarea sau consecintele aplicarii legilor.
Magistratul care nu activeaza social trebuie retrogradat, treapta cu treapta, pana la subsolul
profesiei, dupa care trebuie eliminat din sistem, ca o masinarie expirata. Promovarea si conservarea
pozitiei sale in sistem trebuie conditionata si de activismul profesional in societate, si nu doar de
activitatea la locul de munca sau de rezultatele pasive. Altfel spus, un punct al evaluarii sale trebuie
sa-l constituie valoarea aportului personal adus la imbunatatirea legislatiei, a aplicarii acesteia si a
perfectionarii jurisprudentei umanitare.
Acesta este un punct de vedere cu adresa, dedicat magistratilor, dar practic in orice profesie este
necesara o activitate sociala asemanatoare. Oriunde se poate aplica acest criteriu al evaluarii functie
de activitate si activism social, pe langa dependenta de rezultatele activitatii curente de la serviciu.
Cu cat un om are o educatie mai solida, mai profunda, sau mai bine zis cu cat are pretentia ca este
mai invatat si are mai multe drepturi profesionale, cu atat mai mult trebuie sa creasca activitatea sa
sociala, in sensul identificarii problemelor din societate din punctul de vedere al profesiei sale, a
carentelor legislative si normative, facand propuneri de rectificare a neconformitatilor si oferind
solutii profesionale si profesioniste in rezolvarea acelor probleme.
Daca nu o face, retrogradarea trebuie sa il aduca la locul meritat profesional si civic, iar daca o
face trebuie sa fie promovat functie de rezultate. In felul acesta evolueaza si societatea, evolueaza si
profesionalismul si evolueaza si profesionistii in ierarhia valorilor autentice.
Implicarea sociala pe baza careia trebuie sa se faca evaluarea nu trebuie sa oblige omul sa se faca
primar al localitatii sale care primar trebuie si el sa fie un profesionist in managementul
comunitatilor, un profesionist de cariera - ci doar activ social in sensul pozitiv, care sesizeaza
incorectitudinile din punct de vedere profesional, cauta solutii si apoi le implementeaza, dupa
aprobare.
Judecatorul, de care pomeneam la inceput, are rolul de a cantari faptele si probele si de a lua decizii
in functie de acestea si de constiinta lui. Dar, daca i se dau date eronate, chiar daca are o constiinta
intacta, va lua decizii eronate, aplicand fenomenul GIGO din analiza sistemelor (Gunoi Introduci,
Gunoi Obtii). Iar daca nu a fost controlat la constiinta anterior, deciziile vor fi clar eronate si nimeni
nu le va putea schimba decat intamplator.
Justitiabilul necalificat, omul de rand care paseste in incinta tribunalului sau judecatoriei cu speranta
ca aici cineva ii va face dreptate, are surpriza neplacuta sa afle ca de fapt pe nimeni nu intereseaza
acolo nici de dreptate si nici de corectitudine. El este intrebat scurt si apasat despre cateva lucruri pe
care nu le intelege si apoi se ia o hotarare fara a fi si el consultat in vreun fel, ramanand astfel cu un
gust amar despre dreptate si justitie.
E si normal sa fie asa, pentru ca acest om se astepta ca cineva sa ancheteze, sa investigheze, sa afle
adevarul si faptele asa cum s-au petrecut ele, pentru a separa graul de neghina si adevarul de
minciuna si a face dreptate. Dar este uimit sa afle ca de fapt atat el cat si adevarul sunt ignorate de
justitie, care este preocupata de cu totul altceva si anume de a vinde hotarari evaluate dupa suma pe
care justitiabilul i-o ofera ca onorariu avocatului, si nu ma refer la cel justificat, cu chitanta, ci la cel
fara, pe care acesta il imparte mai apoi proportional cu judecatorul.
Astazi, justitia nu are anchetatori calificati care sa stie pe cine, cum, cand si cat sa il intrebe pentru a
lamuri orice situatie, de la cea mai banala cearta in familie la cel mai complicat caz. Un profesionist ar
sti in fiecare caz in parte de ce informatii are nevoie, cine le poate detine si cum se pot obtine, pentru
a aduce in fata judecatorului probe calificate si obiective. Fara acestea, judecatorul se bazeaza pe
ceea ce i se ofera de catre justitiabili nepregatiti sau avocati corupti, iar dreptatea lui de cele mai
multe ori nici nu are vreo legatura cu acest termen de dictionar.
In cauzele penale exista, intr-adevar, criminalistii, respectiv procurorii, dar in cele civile nimeni nu se
deranjeaza sa incerce macar sa afle adevarul. Mai ales in cauzele in care trebuie stabilit, confirmat,
autentificat vreun drept sau vreo conditie, acestia se bazeaza exclusiv pe cererea unei singure parti,
fara a se mai confrunta si cu o parte adversa, care sa replice sau sa taca si care poate ar avea de
facut obiectiuni sau arata minciuna si interesul, coruptia sau furtul, inselaciunea sau mita.
De aceea ar fi nevoie de echipe de investigare pe teren a oricarei sesizari a unei nedreptati sau de
verificare a autenticitatii si corectitudinii unei cereri sau afirmatii, a unui drept sau a orice altceva ce
trebuie autentificat de judecator, pentru ca orice altceva ce nu trebuie investigat si se poate verifica
usor poate fi rezolvat de un automat si nu mai e nevoie de judecatori pentru asta.
Faptul ca asa s-a facut justitia dintotdeauna nu poate fi un argument, pentru ca asta ar insemna ca
justitia este inca un for la fel de conservator ca si politica sau biserica, in timp ce societatea a evoluat
si s-a mai emancipat, morala evoluand si ea si schimbandu-se. Modelul acesta este perpetuat si
conservat din vremurile in care comunitatile erau mici si orice om sau eveniment era cunoscut indata
de cei din jurul sau, care puteau lua atitudine sau aproba, dupa caz, ajutand la aflarea adevarului si
impartirea dreptatii. De aceea judecata are caracter public relativ astazi, pentru ca de fapt acolo
publicul nu are acces si, daca vrei sa inregistrezi video sau audio pentru public, esti indepartat si apoi
pedepsit.
Morala a evoluat si ea si de aceea caracterul public al unei actiuni in justitie nu mai este de dorit,
doar sentinta trebuind sa fie publica, si aceea doar daca ajuta la protectia societatii fata de anumite
persoane potential periculoase. Daca nu, poate ramane secreta, ca orice activitate personala a unui
om, care are dreptul la viata privata.
Fara aceste schimbari, justitia ramane justitie doar in vorbe, neconfirmata si de fapte, ca un ambalaj
atragator in care se afla o marfa expirata, periculoasa sau cel putin inofensiva, pe care ai dat banii
degeaba sau care iti face chiar rau dupa ce ai cumparat-o la pret de leac.
Continuand cu o alta idee, legata si ea de ideea de justitie, consider ca si privarea de libertate, ca
orice alta actiune a comunitatii, trebuie sa fie eficienta si pozitiva. Utilizarea ei ca forma de tortura,
fizica si psihica, este impotriva statutului uman acceptabil in morala zilelor noastre. Si este si
contraproductiva, deoarece produce reactii de rezistenta si respingere, creind probleme in loc sa le
rezolve.
Orice incalcare a legii ar trebui sa fie urmata, in mod automat, de o arestare a celui in cauza, pentru
interogare, evaluare si stabilire a cauzelor incalcarii, respectiv a masurilor care trebuie luate de catre
societate pentru ca aceasta incalcare sa nu se mai repete. Comisia care investigheaza cauzele trebuie
sa actioneze imediat dupa arestare prin interogatoriu si evaluare a gradului de educare si a
comportamentului, a aptitudinilor, abilitatilor, competentelor si tendintelor, din punct de vedere
comportamental, psihologic, social si medical.
O alta comisie sau un sistem automat va putea stabili imediat durata arestarii care poate fi de una
sau cateva ore, zile, saptamani, luni, ani sau definitiva. Pe aceasta durata trebuie stabilit si programul
de recuperare, program care poate fi dispus si in stare de libertate controlata, cu posibilitate de
continuare a activitatii obisnuite, dar conditionata de urmarea unor cursuri de educare.
Arestarea nu trebuie mentinuta, dupa cercetare si evaluare, decat daca este necesara o educare
profunda, intensiva, prin izolarea fata de mediul anterior, pentru crearea unor reflexe si a unor
modificari in comportament. Perioada arestarii va putea cuprinde, de exemplu, zilnic 8 ore de studiu,
6 ore de practica, 2 ore de informare prin prezentarea de filme documentare si stiri selectate din
cotidian, o ora de relaxare controlata intre studiu si practica si 7 ore de odihna individuala, in cabine
izolate. La terminarea ciclului stabilit se vor putea da examene riguroase, cu camere video si jandarmi
la usa, care pot fi promovate doar cu cel putin 5 puncte la fiecare materie si cel putin 7 media
generala, in caz contrar repetandu-se fie cursul integral, fie doar modulele necesare. La incheierea
repetarii examenul va fi din nou dat din toata materia si nu doar din cea repetata. O noua repetare va
fi admisa, dar a patra este exclusa si cel in cauza va intra intr-in program special de izolare.
Scopul educarii nu trebuie sa fie agresarea celui educat, ci integrarea sa in comunitate si respectiv
protejarea comunitatii de actiuni indreptate impotriva sa. De aceea, statul care trebuie sa fie o
asociere a cetatenilor sai si nu o asociere a exploatatorilor cetatenilor sai, deci o asociere a
comunitatii trebuie sa protejeze interesele comunitatii si nu ale individului, si deci orice actiune a
statului va trebui sa serveasca tuturor si nicidecum doar unuia sau unora dintre cetateni.
In functionarea societatii nu trebuie sa se impuna restrictii sau norme decat impotriva violentelor, a
imposturii, a conservatorismului si a involutiei, fixandu-se permanent ca reper sau tinta de atins o
ridicare continua a conditiri umane, prin stabilirea unui scop al existentei umanitatii cu caracter
profund umanist si, daca e cazul, o imbunatatire a naturii umane, in mod artificial, initial prin educare
si monitorizare, apoi prin control genetic si monitorizare iar ulterior prin programare genetica.
Pentru ca orice om are dreptul, dar si obligatia, de a dovedi, prin orice actiune a sa, umanismul. De
aceea, doar devierea de la proncipiile umanismului poate fi reprosata unui om, dar si acest repros
poate fi facut doar daca devierea e facuta constient si prin vointa, pentru ca daca e facuta din motive
care tin de dotare intelectuala nativa sau care tin de educatie nu i se poate reprosa nimic, ci va trebui
fie izolat, fie educat corespunzator.













Justiie juvenil

UNICEF Romania031
n spatele barelor de
oel sau al unui geam
de sticl, viaa n
nchisoare e dur
pentru orice copil
Copiii n conflict cu legea sunt protejai de un numr de documente legale naionale i internaionale.
Regulile Minime Standard al Natiunilor Unite pentru Administrarea Justiiei Pentru Minori
(Regulametul de la Beijing) susin c toi membrii administraiei implicai n Justiia pentru minori ar
trebui s beneficieze de o pregtire i o calificare specific i c o serie de curi speciale pentru copii
ar trebui dotate cu proceduri specializate care s ia n calcul nevoile specifice ale copilului. Din 2006,
Romnia are un nou cod penal pentru minori. Conform acestei noi legislaii, copiii aflai n conflict cu
legea vor fi judecai de curi de justiie speciale pentru copii. Cu toate c legea prevede proceduri
speciale pentru copii n conformitate cu conveniile internaionale, ea nu specific dac
reprezentanii instituiilor implicate n procesul justiiei pentru minori au nevoie de pregtire
special.

nclcri ale drepturilor acestor copii apar deseori la seciile de poliie, n timp ce sunt cercetai. Pe
perioada procesului i a etapei de emitere a sentinei, copiii n conflict cu legea ar trebui separai de
adulii cercetai, dar, n realitate, copiii vin deseori n contact cu acetia din urm. Procesele copiilor
se desfoar n acelai loc cu procesele adulilor, fapt ce ar putea afecta starea emoional a
copilului pe parcursul procesului su. Pe deasupra, n ciuda faptului c noul Cod Penal permite i
recomand msuri educaionale, curile prefer nc msuri corecionale.

Conform unui studiu desfurat de Institutul de Criminalistic n 2004, copiii sunt responsabili pentru
aproximativ 10% din toate ilegalitile din Romnia. Majoritatea (83%) ilegalitilor comise de copii
care au mplinit vrsta responsabilitii juridice se refer la proprietate, n primul rnd furt i jaf,
urmate de abuzuri mpotriva persoanelor violen fizic (9%).


n cadrul seminarului de instruire participanii, inclusiv membrii grupului de lucru, au elaborat un set
de recomandri care urmeaz a fi adresate Administraiei Publice Locale , din care fac parte:
- Elaborarea unui plan de intervenie i dezvoltarea unor msuri privind asistena i reabilitare n
comunitate, a copiilor sub vrsta rspunderii penale,.
- Identificarea resurselor umane si financiare pentru crearea Centrelor de resurse n domeniul
prevenirii delincvenei juvenile, tratamentul copiilor n conflict cu legea, pentru copii victime ale
abuzului, precum i servicii de suport pentru prini.
- Sustinerea, dezvoltarea i instituionalizarea unui pachetului minim de servicii specializate copiilor
n conflict cu legea sau cei sub vrsta rspunderii penale (servicii de asisten psihosocial, servicii de
suport pentru prini, cercuri de petrecerea timpului liber)