I nterpretarea normelor juridice (de drept)

Notiune
Interpretarea normelor juridice civile consta intr-o operatie rationala si logica de lamurire si
intelegere a continutului si sensului normelor in scopul justei aplicari a acestora la situatiile de
fapt.

Necesitate
O norma juridica (o lege civila), oricat de perfecta ar fi, nu poate cuprinde toate cazurile la
care sa se aplice, dat fiind varietatea si complexitatea faptelor ce pot cadea sub incidenta
dispozitiilor sale.
Interpretarea este necesara uneori pentru a lamuri eventualele contradictii aparente ce se
pot ivi intre diferite acte normative sau chiar intre dispozitiile aceluiasi act nomativ.

Clasificarea interpretarii:

1. in functie de forta juridica a interpretarii:
I nterpretare oficiala - este cea facuta de organul de stat conferit cu o asemenea
competenta (Parlament, Guvern, Organe Judecatoresti). Ea este la randul ei de doua
feluri:
- interpretarea legala (autentica) facuta de organul legiuitor, sau de organul
care a emis legea;
- interpretarea judecatoreasca - facuta de organele judecatoresti cu prilejul
judecarii unor cazuri concrete (sentinte, decizii), cu putere obligatorie numai
intre partile litigiului respectiv
I nterpretarea neoficiala (doctrina) este facuta de persoane care nu actioneaza in
calitate de organ de stat. Serveste la luminarea judecatorilor si la perfectionarea
legislatiei, fara a avea caracter obligativ.

2. Dupa criteriul rezultatului (raportul dintre continutul literar si cel real):
I nterpretare literala -cand se ajunge la concluzia ca formularea coincide cu sensul
real al normei;
I nterpretarea extensiva (in spiritul legii) cand interpretul ajunge la concluzia ca
prin continut, norma civila acopera mai mult decat se intelege din text;
I nterpretarea restrictiva (in spiritul legii) cand continutul normei este mai
restrans decat lasa sa se inteleaga formularea ei.


Metode de interpretare a normelor juridice
Interpretarea se realizeaza cu ajutorul unor mijloace si procedee oferite de alte stiinte decat
stiinta dreptului, cunoscute sub denumirea de metode de interpretare. Ele sunt:
a. I nterpretarea gramaticala
ideile, enunturile exprimate prin norme juridice trebuie facuta prin cuvinte si
termeni usor accesibili;
normele juridice trebuie sa fie clare, precise, ferme, sa excluda echivocul.
b. I nterpretarea sistematica
intelesul normei se determina prin compararea sa cu alte norme din acelasi act
normativ sau alt act, cu locul ei in ierarhia izvoarelor;
c. I nterpretarea istorica
urmareste stabilirea intelesului normei prin analiza conditiilor concrete care au
determinat emiterea ei;
d. I nterpretarea teologica (teleos-scop, logos-studiu)
urmareste aflarea scopului urmarit de legiuitor la adoptarea normei respective;
e. I nterpretarea logica
consta in aplicarea regulilor logicii formale, in formularea si compararea unor
texte, pe calea inductiei si deductiei.


Realizarea si aplicarea normelor juridice civile

Formele de realizare

Dispozitiile, prevederile prevazute in normele de drept se infaptuiesc prin activitatea
practica a oamenilor, in care acestia isi exercita drepturile si isi indeplinesc obligatiile.
Realizarea normei de drept imbraca doua forme juridice principale:
a) Respectarea si executarea prescriptiei normei juridice de catre persoanele fizice sau
juridice- acestea actionand libere si constiente la indeplinirea dispozitiilor normei,
valorificandu-si drepturile subiective si indeplinindu-si obligatiile;
b) Aplicarea normei de drept de catre organele de stat competente consta in activitatea
organelor de stat investite prin lege cu atributii si competente speciale pentru punerea
in practica a dispozitiilor si sanctiunilor normelor juridice: se nasc astfel raporturi
juridice.

Etapele de aplicare a normelor de drept

Aplicarea normelor de drept se desfasoara in mai multe etape:
a) Stabilirea situatiei de fapt:
culegerea si consemnarea informatiilor;
evaluarea materialului cules, aceasta trebuind sa fie o evaluare obiectiva,
conforma cu realitatea concreta;
b) Stabilirea elementelor juridice:
incadrarea situatiei de fapt in norma de drept care se refera la situatia respectiva;
c) Rezolvarea concreta - adica emiterea actului de aplicare (decizie administrativa,
hotarare judecatoreasca.


Actul de aplicare a normei juridice civile nu trebuie confundat cu actele normative si nici cu actele civile.
Aplicarea legii civile


Aplicarea (actiunea) legii civile poate fi privita din trei puncte de vedere:
aplicarea in timp;
aplicarea in spatiu;
aplicarea asupra persoanei.

a) Aplicarea in timp

Legea civila actioneaza intr-un interval de timp stabilit de la intrarea in vigoare a legii si
iesirea ei din vigoare.
o lege intra in vigoare la data publicarii in M.O. sau la data prevazuta in cuprinsul ei;
(art. 1 din Codul Civil prevede ca legea civila dispune numai pentru viitor, neavand
putere retroactiva);
o lege iese din vigoare cand este abrogata; abrogarea poate fi:
- tacita - atunci cand noua lege are dispozitii diferite de cel ale anterioarei, dar nu
se prevede abrogarea dispozitiilor contrare;
- expresa - cand se precizeaza expres legea ce se abroga (capitole sau articole
contrare noii legi;

b) Aplicarea in spatiu

Intern dreptul intern reglementeaza raporturi juridice aplicabile:
- pe intreg teritoriul tarii (actele normative emanate de Parlament, Guvern);
- pe teritoriul unitatii administrative teritoriale corespunzatoare autoritatilor
administratiei publice de la care emana.
International dreptul care reglementeaza raporturile private intre cetatenii diferitelor
state (cetatenia straina a uneia sau ambelor parti, incheierea sau executarea in
strainatate a unui act);

c) Aplicarea asupra persoanei:
- fizice (Decretul 31/1954 priveste persoana fizica);
- juridice (Decretul 15/1990 si Legea 31/1990 privesc societatile comerciale);
- atat fizice cat si juridice.


Raportul juridic civil (RJ C)


Raportul juridic civil reprezinta o relatie sociala patrimoniala sau nepatrimoniala,
reglementata de o norma de drept civil.

Caractere:
a) Raportul juridic civil are caracter social se stabileste intre oameni;
b) Raportul juridic civil are caracter volitional se realizeaza prin vointa persoanelor;
c) Raportul juridic civil are caracter dublu volitional este necesara si vointa
legiuitorului;
d) Raportul juridic civil se caracterizeaza prin egalitate juridica intre parti - si legiuitorul
si persoana (fizica sau juridica) au si drepturi si obligatii.
Egalitatea juridica este o caracteristica specifica raportului juridic civil, deoarece in cadrul
raportului juridic financiar (fiscal), partile se afla in raport de subordonare.

Structura raportului juridic civil
Raportul juridic civil este alcatuit din trei elemente

1. Subiectele raportului juridic civil prin subiect intelegandu-se calitatea de a fi titular
de drepturi si obligatii.
Raportul juridic civil se incheie intre persoane fizice, intre persoane juridice sau intre
persoanele fizice si cele juridice.
Subiectele raportului juridic se caracterizeaza prin:
pluralitate RJC se realizeaza intre mai multe persoane;
individualitate subiectele sunt numite in mod expres;
capacitate civila - capacitatea de folosinta (a avea drepturi si obligatii) si capacitatea
de exercitiu (aptitudinea de a-si exercita drepturile si a-si onora obligatiile).

2. Continutul RJC este alcatuit din: drepturile subiectului activ (drepturi subiective) si
drepturile subiectului pasiv (obligatiile).
Drepturile civile subiective reprezinta posibilitatea recunoscuta de legea civila
subiectului activ de a avea, in limitele drepturilor si moralei, o conduita corespunzatoare si de a
pretinde subiectului pasiv sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, putand sa recurga, la nevoie, la forta
de constrangere a statului.