Sunteți pe pagina 1din 2

Drept Civil Teorie Generala Curs 3 25.10.

2013

Interpretarea normelor de drept civil este aceea operatiune logico-juridica de explicare a continutului si sensului
normelor de drept civil in scopul justei lor aplicari prin corecta incadrare a diferitelor situatii din viata practica in ipotezele
ce le contin. [O norma juridica este alcatuita din 3 parti: ipoteza, dispozitie si sanctiune. Ipotezele pot arata imprejurarile in
care se petrece dispozitia; dispozitia ...]
Necesitatea interpretarii
1) Este posibil ca norma juridica sa fie depasita de dinamica vietii sociale, in sensul ca apar situatii care nu au fost avute in
vedere de legiuitor la adoptarea normei.
2) In redactarea normelor juridice, legiuitorul utilizeaza termenii generali pentru a da normei o aplicabilitate cat mai mare
De ex: in materia repunerii in termenul de prescriptie, Codul Civil utilizeaza sintagma: motive temeinice.
3) Termenii folositi de legiuitor la editarea normelor juridice nu au intotdeauna intelesul din vorbirea obisnuita.
De ex: exista in Dreptul Civil cuvinte care au un alt inteles decat cel din vorbirea curenta.
De ex: A da a inmana / obligatia de a constitui un drept real.
In Dreptul Civil exista termeni care au un caracter tehnic juridic.
Ex: - sezina posesia de fapt a succesiunii (a masei succesorale)
- fidejusiune (cautiunea) garantia personala
- uzucapiune modalitatea de dobandire a unui drept real prin trecerea timpului.
Clasificarea interpretarii normelor de drept civil. Criterii:
I) In functie de organul sau persoana care face interpretarea, distingem intre:
1) Interpretarea oficiala =interpretarea care provine de la chiar organul de stat care a editat norma juridica
respectiva si se concretizeaza in norme interpretative.
[Legi care in primele art. definesc termenii folositi in actul respectiv ex: Legea pietei de capital]
2) Interpretarea jurisdictionala =interpretarea facuta de catre un organ care solutioneaza un litigiu, adica are
atributie jurisdictionala (jurisdictio =a pronunta dreptul). De regula interpretarea jurisdictionala o fac instantele de
judecata. (Instantele de judecata aplica o norma de drept la o situatie de fapt)
3) Interpretarea doctrinara =care se face de catre specialistii in drept, de catre autorii de literatura juridica, precum
si de catre avocati in pledoariile lor.
Observatie: spre deosebire de interpretarea oficiala care are un caracter general obligatoriu, interpretarea jurisdictionala
este aplicabila doar la speta solutionata de instanta, iar interpretarea doctrinara nu are un caracter obligatoriu.

II) In functie de rezultatul interpretarii, distingem intre:
1) Interpretarea literala (sau declarativa) in care exista o concordanta deplina intre formularea textului si situatiile
practice care se incadreaza in ipoteza acestuia.
2) Interpretarea extensiva in care nu exista aceasta concordanta, in sensul ca formularea textului este mai restransa
decat intentia legiuitorului, astfel incat textul trebuie interpretat extensiv.
De ex: interpretarea Art.1189 Codul civil (vechi), care se refera la imposibilitatea materiala de preconstituire a unui
inscris, text care a fost interpretat extensiv si in ceea ce priveste imposibilitatea morala a preconstituirii unui inscris.
[inscrisuri ca mijloace de proba =scriptura pentru a putea proba un anumit raport juridic
In VCC datoria mai mare de 250 lei trebuia probata cu inscris nu se putea dovedi cu martori]
Observatie: potrivit Art.10 din Codul Civil (vechi)-2009, nu pot fi interpretate extensiv enumerarile limitative, exceptiile sau
prezumtiile, ori acele norme care restrang exercitiul drepturilor civile sau care prevad sanctiuni civile. Aceste norme se
spune ca sunt de stricta interpretare.
Art. 10 (Codul civil vechi)
Interzicerea analogiei
Legile care derog de la o dispoziie general, care restrng exerciiul unor drepturi civile sau care prevd sanciuni civile se aplic numai n cazurile
expres i limitativ prevzute de lege.
3) Interpretarea restrictiva este aceea interpretare in care formularea textului este prea larga fata de ipotezele ce se
pot incadra in text. De ex: Art.1182 din VCC-1864 reglementeaza dobandirea datei certe a unui inscris prin infatisarea
inscrisului sub semnatura privata la o autoritate publica. Acest text a fost interpretat restrictiv in sensul ca nu este suficienta
infatisarea inscrisului, ci este nevoie si de inregistrarea acestuia la acea autoritate.
[opozabilitatea datei inscrisului fata de terti]
ART. 1182
Data scripturii private nu face credina n contra persoanelor a treia interesate, dect din ziua n care s-a nfiat la o dregatorie publica, din ziua n care
s-a nscris ntr-un registru public, din ziua morii aceluia sau unui din acei care l-au subscris, sau din ziua n care va fi fost trecut fie i n prescurtare n acte
fcute de ofieri publici, precum procese-verbale pentru punerea pecetii sau pentru facerea de inventare.
III) In functie de procedeele utilizate, distingem intre:
1) Interpretarea gramaticala care presupune folosirea procedeelor de analiza sintactica si morfologica a textului
legal, tinandu-se cont de intelesul termenilor utilizati. De ex: potrivit Art.408(3) VCC-2009, filiatia fata de tatal din afara
casatoriei se stabileste prin recunoastere sau prin hotarare judecatoreasca, dupa caz.
2) Interpretarea sistematica care presupune lamurirea intelesului unei norme juridice, tinandu-se cont de legatura
ei cu alte norme juridice din acelasi act normativ, precum si cu normele juridice din alte acte normative. De ex: potrivit
Art.39(1) VCC-2009, minorul dobandeste prin casatorie capacitate deplina de exercitiu.
Potrivit Art.272(2) VCC-2009, pentru motive temeinice, minorul care a implinit 16 ani se poate casatori in temeiul
unui aviz medical, cu incuvintarea parintilor, etc. In consecinta, minorii care au implinit varsta de 16 ani pot dobandi prin
casatorie, capacitate deplina de exercitiu.
3) Interpretarea istorico teleologica care se face tinandu-se seama de finalitatea sau scopul urmarit de legiuitor
intr-un context istoric dat. Ex: Art.1000(3) VCC-1864 care reglementeaza raspunderea comitentilor pentru faptele ilicite
savarsite de prepusii lor, in exercitiul functiei incredintate. [cu privire la denumiri, termeni, etc unii sunt invechiti avand in
vedere ca vechiul Cod Civil a fost adoptat la 01 ianuarie 1865: comitent, prepusi, etc; institutori, mestesugari, etc]
ART. 1000 (3)
Stapanii i comitentii, de prejudiciul cauzat de servitorii i prepuii lor n funciile ce li s-au ncredinat.
4) Interpretarea logica, care presupune utilizarea regulilor logicii formale si a sistemului de argumentare pe care se
sprijina.
Exista mai multe reguli de interpretare logica si argumente de interpretare logica.
4.1. Regulile de interpretare logica
a) Cea potrivit cu care exceptia este de stricta interpretare si se exprima prin adagiul: exceptio est strictissimae
interpretationis. Ori de cate ori textul instituie o exceptie ea nu poate fi extinsa prin interpretare la alte situatii, decat cele
prevazute de norma. O aplicatie a acestei reguli o reprezinta raportul dintre norma generala si norma speciala, astfel norma
speciala deroga de la norma generala (adagiu: specialia generalibus derogant), iar norma generala nu deroga de la norma
speciala (adagiu: generalia specialibus non derogant).
b) Cea potrivit cu care: unde legea nu distinge nici noi nu putem distinge (adagiu: ubi lex non distinguit nec nos
distinguere debemus). De ex: potrivit Art.92(1) VCC-2009 domiciliul minorului care nu a dobandit capacitate deplina de
exercitiu in conditiile prevazute de lege, este la parintii sai sau la parintele cu care acesta locuieste in chip statornic. Textul
nu face distinctie intre minorii pana la 14 ani (adica cei lipsiti de capacitate de exercitiu) si minorii intre 14 18 ani (adica cei
care au capacitate restransa de exercitiu).
c) Cea potrivit cu care norma juridica se interpreteaza in sensul de a produce efecte juridice si nu in sensul de a nu produce
efecte juridice (adagiu: actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat)
[ex: regula de interpretare a contractelor]. Un contract se poate interpreta intr-un fel (care da nastere la drepturi si
obligatii) sau se poate interpreta in alt fel (care nu da nastere la drepturi si obligatii). Se interpreteaza in primul fel.

4.2. Argumente de interpretare logica:
a) Argumentul per a contrario =argumentul tertului exclus, si se exprima prin adagiu: qui dicit de uno negat de altero =
cel ce afirma ceva, neaga contrariu. In conformitate cu Art.11 din CC nu se poate deroga prin conventii sau acte juridice
unilaterale de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri. Per a contrario, se poate deroga prin conventii
sau acte juridice unilaterale de la legile care nu privesc ordinea publica si bunele moravuri.
Art. 11. (1) Legile care derog de la o dispoziie general, care restrng exerciiul unor drepturi civile sau care prevd sanciuni civile se aplic numai n
cazurile expres prevzute de lege.
(2) Nu se poate deroga prin convenii sau acte juridice unilaterale de la legile care intereseaz ordinea public sau de la bunele moravuri.
b) Argumentul de interpretare a fortiori (cu atat mai mult). In baza acestui argument se ajunge la aplicarea unei norme la
un caz care nu este reglementat expres deoarece ratiunile care au fost avute in vedere la editarea normei se regasesc cu si
mai multa tarie in cazul dat.
De ex: interpretarea Art.282 si Art.383(1) din VCC-2009 privind numele purtat de sotul supravietuitor in cazul decesului
celuilalt sot.
c) Argumentul reducerii la absurd (reductio ad absurdum) =acel argument prin care se arata ca o anumita solutie
propusa prin interpretare este singura posibila deoarece orice alta interpretare ar conduce la consecinte absurde.

4.3. Metoda analogica (metoda analogiei) =care se bazeaza pe ideea ca unde exista aceleasi ratiuni, trebuie aplicate
aceleasi norme juridice (adagiu: ubi eadem est ratio ibi eadem solutio esse debet).