Psalm

de Tudor Arghezi
poezie religioasa
"Te dramuiesc in zgomot si-n tacere
Si te pandesc in timp, ca pe vanat,
Sa vad: esti soimul meu cel cautat?
Sa te ucid? Sau sa-ngenunchi a cere.
Pentru credinta sau pentru tagada,
Te caut darz si fara de folos.
Esti visul meu, din toate, cel frumos
Si nu-ndraznesc sa te door din cer gramada.
!a-n oglindirea unui drum de apa,
Pari cand a fi, pari cand ca nu mai esti"
Te-ntrezarii in stele, printre pesti,
!a taurul salatec cand se-adapa.
Singuri, acum, in marea ta poveste,
#aman cu tine sa ma mai masor,
$ara sa vreau sa ies iruitor,
%reau sa te pipai si sa urlu: &Este'("
Tudor Arghezi )*++, - *-./0, pe numele sau adevarat 1on 2. Theodorescu, si-a luat
pseudonimul0, dupa cum marturiseste insusi poetul, de la numele vechi al Argesului,
Argesis.
!a poet, pulica la varsta de *. ani in revista lui Al. 3acedons4i, "5iga ortodo6a", poezia
"Tatalui meu", su pseudonimul 1on Theo. Primul volum de poezii apare foarte tarziu, in
*-7/, la varsta de 8/ de ani, avand un titlu sugestiv - "!uvinte potrivite"-, care-l impune
definitiv in literatura romana.
5irica e6istentiala a lui Arghezi este ilustrata de "Psalmi". 9efinit ca poet afiat "intre
credinta si tagada", Tudor Arghezi a creat -intre anii *-7/-*-./ - *. psalmi, pulicati in
mai multe volume de poezii: - psalmi fac parte din volumul de deut, "!uvinte potrivite",
iar ceilalti din volumele "$runze", "Poeme noi", "Silae", "2oapte". Acest fapt
demonstreaza preocuparea permanenta a lui Arghezi pentru prolematica filozofica a
relatiei omului cu 9umnezeu, fiind definita ca lirica e6istentiala, ca o poezie
"monumentala si grea a zorului sufletesc catre lumina". ):.!alinescu0
9efinite: Psalmul este o specie lirica, prin care poetul inalta un imn religios divinitatii,
e6primandu-si sentimentele de smerenie si lauda pentru maretia si atotputernicia lui
9umnezeu. !uvantul psalm vine de la grecescul "psalmos", care inseamna compunere
poetica ilica, avand caracter de rugaciune, oda, elegie sacra.
#aportul spiritual dintre om si 9ivinitate, definirea omului si a 9ivinitatii, precum si
relatia dintre acestia sunt e6primate de Arghezi tntr-o viziune comple6a asupra legaturii
sufletesti dintre om si 9umnezeu. 1n Psalmi, poetul are atitudini foarte variate privind atat
omul, cat si 9ivinitatea. 9umnezeu este vazut ca spirit ;ustitiar, necrutator, care se manie
pentru nelegiuirile oamenilor, dar si darnic si milostiv. 9umnezeu nu poate fi cunoscut de
catre om, acesta fiind facut anume limitat in simtire si inteligenta ca nu poata a;unge la
El. 9e la credinta la tagada, de la resemnare la cutezanta, Arghezi straate o cale lunga a
indoielii, a cautarii lui 9umnezeu.
Psalmul "Te dramuiesc in zgomot si-n tacere" a fost pulicat in primul volum de poezii al
lui Tudor Arghezi, intitulat sugestiv "!uvinte potrivite", din *-7/.
Structura, compozitie si lima; poetic
Psalmul este structurat in patru catrene si este reprezentativ pentru atitudinea filozofica a
lui Arghezi, intre credinta si tagada, ilustrand lirismul suiectiv.
Tema psalmului o constituie tocmai aceasta pendulare a poetului intre a crede
neconditionat in 9umnezeu si a tagadui e6istenta 9ivinitatii, izvorata din nevoia de
certitudine a poetului, care cauta dovezi palpaile, contactul direct cu El.
Strofa intai e6prima indoiala poetului privind e6istenta lui 9umnezeu, pe care il cauta si
il pandeste demult: "Te dramuiesc in zgomot si-n tacere < Si te pandesc in timp, ca pe
vanat". !omparatia din ultimul vers citat ilustreaza dorinta arzatoare a poetului de a avea
o dovada concreta, reala a e6istentei lui 9umnezeu. 2evoia de certitudine a eului liric
este reliefata in continuare prin intreari filozofice, ceea ce inseamna ca a meditat
indelung la atotputernicia divinitatii, maretie sugerata de metafora "Soimul": "Sa vad: esti
soimul meu cel cautat?". 1ncertitudinea eului liric e6prima o cutezanta impresionanta,
deoarece el se intreaa, printr-o interogatie retorica de natura filozofica - "Sa te ucid? Sau
sa-ngenunchi a cere." -, in sensul ca, in sufletul sau ar putea muri credinta sau,
dimpotriva, ar putea deveni smerit, cerand indurare in genunchi.
Strofa a doua incepe cu crezul filozofic al lui Arghezi - "Pentru credinta sau pentru
tagada" - sugerand pendularea eului liric intre a crede
neconditionat in 9umnezeu si a tagadui e6istenta 9ivinitatii. Poetul cauta cu infrigurare
dovezi palpaile pentru gasirea Atotputernicului - "Te caut darz si fara de folos" - dar
esecul il face neincrezator, credinta ramane pentru el numai un vis frumos, pe care nu
cuteaza sa-l alunge: "Esti visul meu, din toate, cel frumos< Si nu-ndraznesc sa te door
din cer gramada".
Strofa a treia evidentiaza iluzia descoperirii lui 9umnezeu, idee sugerata prin comparatia
"!a-n oglindirea unui drum de apa", care e6prima totodata si preocuparea meditativa, de
reflectare profunda a eului poetic privind relatia omului cu 9ivinitatea. 1ndoiala despre
e6istenta lui 9umnezeu este accentuata in versul "Pari cand a fi, pari cand ca nu mai
esti", printr-o adresare e6plicita, psalmistul folosind repetitia verului "a parea", care
e6prima incertitudinea, nesiguranta. !redinta ca 9umnezeu a facut lumea este e6primata
metaforic, prin simolul cosmic "stele" si elementele terestre "pestii", "taurul salatec",
psalmistul folosind tot un ver al incertitudinii "te-ntrezarii", sugerand ca omul este apt
pentru a crede ca El se gaseste pretutindeni in univers.
=ltima strofa este ilustrativa pentru esenta credintei religioase, raspandite prin povestea
iiica a crestinismului. Psalmistul nu renunta la setea de cunoastere, la cautarea
certitudinilor care sa ateste, in conceptia sa, e6istenta lui 9umnezeu. !utezanta lui nu este
manata de orgoliu, nu din amitie umana doreste sa se masoare cu 9umnezeu - "#aman
cu tine sa ma mai masor < $ara sa vreau sa ies iruitor" -, ci din aspiratie filozofica.
!autarea de certitudini, de dovezi palpaile, care sa ateste e6istenta lui 9ivinitatii, este
ilustrata e6plicit in ultimul vers al psalmului: "%reau sa te pipai si sa urlu: Este'".
9isperarea si nade;dea totodata, care-l framanta pe poet toata viata si care straate ca o
a6a intreaga creatie lirica, sunt aici accentuate de verul auditiv "urlu", iar izanda
credintei este evidentiata prin cel mai definitoriu ver care ar putea e6prima "e6istenta"
divind: "Este'".
1n concluzie, relatia omului Arghezi cu 9umnezeu este o permanenta pendulare intre a
crede si a tagadui e6istenta 5ui, o continua cautare de certitudini si dovezi palpaile, ceea
ce denota framantarea interioara si nelinistea fara sfarsit, de care poetul a fost tulurat
intreaga viata.
5ima;ul artistic. Stilul psalmilor arghezieni este inspirat atat din literatura religioasa
crestina, cat si din lima;ul popular si din mitologia autohtona.
1n acest psalm predomina lima;ul popular, ilustrat prin cuvinte populare, e6primate mai
ales prin vere - "te dramuiesc", "sa te door", "sa ma mai masor", "sa te pipai", "sa
urlu", pentru a da oralitate stilului, sugerand capacitatea poetului de a comunica in mod
firesc si direct cu 9umnezeu.
!a figuri de stil, se intalnesc epitete - "te caut darz", "visul meu >...? eel frumos", "taurul
salatec", "marea ta poveste", "sa ies iruitor", comparafii - "si te pandesc in timp, ca pe
vanat", "!a-n oglindirea unui drum de apa", "!a taurul salatec cand s-adapa", care
accentueaza indoiala filozofica, precum si metafora de factum populara "Soimul meu cel
cautat", care sugereaza 9ivinitatea.
1n raportul omului cu 9umnezeu, in viziunea lui Tudor Arghezi, se pot sintetiza, in
Psalmi, urmatoarele atitudini esentiale: nelinistea, lauda, ironia, revolta, acuza, nade;dea
credintei.