1. Prezinta trasaturile prozei romantice, prin referire la o opera literara studiata.

Trasaturile prozei romantice sunt :

- inspiratia din istoria nationala
- personaje exceptionale in situatii exceptionale
- destinul de exceptie al personajului principal
- personajul principal este alcatuit din contraste puternice
- seria de antiteze
- culoarea epocii
- spectaculosul gesturilor, replicilor si al scenelor
Opera literara Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi apartine prozei romantice deoarece
intruneste toate trasaturile mai sus enumerate. Se inspira din istoria nationala, prezentandu-ne cei
ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu dintre !"#-!"$.
Ne prezinta un personaj exceptional a%lat in situatii exceptional, cu un destin neo&isnuit. 'ersonajul
este alcatuit din contraste puternice, cum ar %i &landete %ata de sotia sa si tiranie, cruzime(
schingiuieste si ucide &oierii), siretenie si respecul %ata de cu*antul dat.
Antiteza cea mai puternica este intre domnitor si sotia sa, +uxanda. ,l este tiran si crud, aprig si
sangeros, pe cand +uxanda este &landa si gingasa.
Culoarea epocii este realizata prin detalii *estimentare si prin descrierea o&iceiurilor ( in special in
scena din &iserica), care ne introduc in atmos%era timpului.
Cate*a replici spectaculoase sunt chiar motto-urile nu*elei: : - .aca *oi nu ma *reti, eu *a *reau /,
- Ai sa dai sama, doamna /, - Capul lui 0otoc *rem /, - .e ma *oi scula, pre multi am sa popesc
si eu /. Scene memora&ile ar %i : intalnirea dintre &oieri si Alexandru Lapusneanul de la inceputul
nu*elei, cand &oierii incearca sa-l con*inga sa se intoarca, dar domnitorul nu se lasa induplecat 1
scena din &iserica, unde Lapusneanul reuseste sa disimuleze cainta pentru toate %aptele sale si sa-i
pacaleasca pe &oieri, scena ospatului, in care domnitorul porunceste ca toti cei #2 de &oieri sa %ie
macelariti, iar din capetele acestora %ace o piramida. 3n gest spectaculos este acela in care
Lapusneanul isi in*ita sotia sa asiste la acest spectacol grotesc, precum si acela in care il arunca pe
0otoc in mainile multimii pentru a %i s%asiat.
2. Prezinta trasaturile prozei realiste, prin referire la o opera literara studiata.
Trasaturile prozei realiste sunt :
- inspiratia din realitate
- prezentarea *eridica si o&iecti*a a lumii
- naratorul este omniscient (stie tot ce gandesc si simt personajele sale)
- se prezinta personaje cu o trasatura dominanta de caracter
- o&iecti*itatea naratiunii
- se respecta tiparele scrisului con*entional

+omanul 0ara, de 4oan Sla*ici apartine prozei realiste, deoarece se inspira din *iata targurilor de
pro*incie , a &reslelor din ardeal, de la s%arsitul secolului al 545-lea. Tema romanului este
prezentarea e%orturilor unei %emei *adu*e dintr-un targ transil*anean, +adna, de a o&tine o pozitie
sociala pri*ilegiata intre micii negustori ai locului, prin harnicie si perse*erenta, pentru a asigura un
trai mai &un copiilor sai, 'ersida si Trica.
Naratiunea este realizata la persoana a 444-a, din perspecti*a unui narator o&iecti*, omniscient.
'ersonajul principal, 0ara, este tipul *adu*ei intreprinzatoare si aprige, sau tipul %emeii
capitalist.,a este energica, optimista, a&ordand orice noua situatie cu increderea in s%arsitul &un.
6iica ei, 'ersida, este acelasi tip ca si mama ei, - o 0ara ju*enila /, cum o&ser*a Nicolae
0anolescu.
+omanul are doua planuri : planul 0arei si planul iu&irii dintre 'ersida si Natl. 7iata de %amilie a
'ersidei este prezentata in alternanta cu *iata lui Trica in %amilia lui 8ocioaca, starostele cojocarilor.
3. Exemplifica trasaturile prozei fantastice, prin referire la o opera literara studiata.
'roza %antastica are urmatoarele trasaturi :
- aparitia &rusca a unui element misterios, inexplica&il, care pertur&a ordinea %ireasca a
realitatii
- nelinistea si spaima personajelor, care se straduiesc sa inteleaga ce se intampla si sa
gaseasca o justi%icare a e*enimentelor
- nici o explicatie nu se do*edeste pana la urma pe deplin satis%acatoare
- alternanta celor doua planuri : real si ireal pe tot parcursul naratiunii
- disparitia limitelor de timp si spatiu
- intretinerea tensiunii epice
- %inalul am&iguu
- ezitarea eroului si a cititorului de a opta pentru o explicatie a e*enimentelor
Nu*ela La tiganci, de 0ircea ,liade apartine prozei %antastice, deoarece tema acestei opere este
iesirea din timp. 'ersonajul principal penduleaza intre real(spatiul &ucurestean) si ireal ( gradina
tigancilor, &ordeiul si casa cea mare).
a.Nu*ela incepe cu o calatorie o&isnuita, repetata de 9 ori pe saptamana, de pro%esorul de pian,
:a*rilescu.
&.Al doilea episod marcheaza intrarea personajului in planul ireal (cand :a*rilescu intra in &ordeiul
tigancilor).
Aici dispar limitele de timp si spatiu. :a*rilescu tre&uie sa ghiceasca tiganca din cele trei : o
tiganca, o grecoaica, o e*reica. ,sueaza, insa, pentru ca se rataceste in amintire, aducandu-si aminte
de logodnica sa din tinerete, ;ildegard, pe care o parasise, insurandu-se cu ,lsa.
c.:a*rilescu re*ine in realitate si constata cu stupoare ca trecusera !< ani. Nu gaseste nici o
explicatie pentru ne%irescul e*enimentelor

d.'ersonajul se reintoarce la tiganci, in ireal, se reintalneste cu ;ildegard si, impreuna calatoresc
spre moarte
6inalul nu*elei este am&iguu, o alta trasatura a %antasticului.
4.Argumenteaza apartenenta la specia literara basm cult a unui text narativ studiat.
8asmul cult
- este o specie narati*a ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor *alori sim&olice, cu
actiune implicand %a&ulosul.
- Con%lictul dintre &ine si rau se incheie prin *ictoria %ortelor &inelui
- 'ersonajele indeplinesc o serie de %unctii( antaganistul, ajutoarele, donatorii), ca in &asmul
popular, dar sunt indi*idualizate prin atri&ute exterioare si prin lim&aj.
- +eperele temporale si spatiale sunt *agi
- 4n &asmul cult, stilul este ela&orat, se im&ina naratiunea cu dialogul si cu descrierea
- ,xistenta unui tipar narati* care consta in : a. o situatie initiala de echili&ru &. un e*eniment care
deregleaza echili&rul initial c. aparitia donatorilor si a ajutoarelor d. actiunea reparatorie (trecerea
pro&elor)
e. re%acerea echili&rului si rasplata eroului
8asmul - 'o*estea lui ;arap Al& /, de 4on Creanga este un &asm cult deoarece indeplineste toate
criteriile de mai sus. +especta un tipar narati*, care cuprinde :
a. Situatia initiala de echili&ru : existenta a doi imparati %rati, unul a*and trei %eciori, celalalt trei %ete
&. Aparitia %actorului pertur&ator : - cartea / primita de la 4mparatul 7erde, care, nea*and %ete, are
ne*oie de un mostenitor la tron.
c. Aparitia primelor ajutoare : calul nazdra*an si s%anta .uminica.
d. Actiunea reparatorie : calatoria lui ;arap-Al& si parcurgerea pro&elor : aducerea salatelor din
gradina ursului, aducerea pielii cer&ului si aducerea %etei imparatului +osu. Acum apar si celelalte
ajutoare : :erila, 6lamanzila, Setila, Ochila, 'asari-Lati-Lungila. Si imparatul +osu il supune pe
;arap Al& la cate*a pro&e : casa de arama, alegerea macului de nisip, ghicitul %etei. Acum inter*in
si %urnicile si al&inele, alte ajutoare.
e. +e%acerea echili&rului si rasplata eroului = ;arap Al& este decapitat de Sp>n si in*iat de %ata
4mparatului rosu cu apa *ie si apa moarta. Sp>nul este ucis de cal, iar eroul rasplatit primind tronul
si pe %ata 4mparatului +osu, cu care se casatoreste in %inal.
?'o*estea lui ;arap Al&@ este un &asm cult prin re%lectarea conceptiei despre lume a scriitorului,
umanizarea %antasticului, indi*idualizarea personajelor, umorul si speci%icul lim&ajului
5.lustreaza modalitale de caracterizare a eroului dintr!un basm cult studiat.

Ca orice &asm, A'o*estea lui ;arap-Al&A ilustreazB o alt lume dect cea real, personajele %iind
CmpBraDi Ei crai, S%>nta .uminicB, animale Ei g>ze %ermecate, eroi cu trsturi fabuloase, alBturi de
personaje realiste aduse de 4on CreangB din ;umuleEtiul natal, ceea ce-i con%erB acestei creaDii
originalitate incon%unda&ilB. 8asmul cultiv nalte principii morale ca adevrul, dreptatea, cinstea,
prietenia, rbdarea, ospitalitatea, generozitatea, curajul, vitejia prin personajele pozitive i
comdamn nedreptatea, rutatea, minciuna ntruchipate de zmei, balauri sau spni.
Personajele sunt reale i fabuloase, acestea din urmB a*>nd puteri supranaturale Ei put>ndu-se
metamor%oza Cn animale, plante, insecte sau o&iecte ori pot sB reCn*ie, prin leacuri miraculoase, pe cei
care sunt omor>Di.
;arap-Al&, %ecior de crai, este un 6Bt-6rumos din &asmele populare, destoinic Ei curajos, dar rBm>ne Cn
zona umanului, %iind prietenos, cuminte Ei ascultBtor, ca un %lBcBu din ;umuleEti. ,l este un personaj
poziti* Ei CntruchipeazB Cnaltele principii morale culti*ate de orice &asm, ca ade*Brul, dreptatea,
cinstea, prietenia, ospitalitatea, curajul, *itejia, trBsBturi ce reies indirect din Cnt>mplBri, %apte, din
propriile *or&e Ei g>nduri Ei direct din ceea ce alte personaje spun despre el.
CBlBtoria pe care o %ace pentru a ajunge CmpBrat este o ini"iere a %lBcBului n vederea formrii lui
pentru a de*eni conducBtorul unei %amilii, pe care urmeazB sB Ei-o Cntemeieze. ,l parcurge o perioadB
de a deprinde Ei alte lucruri dec>t cele o&iEnuite, de a Cn*BDa Ei alte aspecte ale unei lumi necunoscute
p>nB atunci, experienDB necesarB *iitorului adult.
Semnificaia numelui reiese din scena Cn care sp>nul Cl pBcBleEte pe %iul craiului sB intre Cn %>nt>nB:
A6iul craiului, &o&oc Cn %elul sBu latre&i de aieste, se potri*eEte Sp>nului Ei se &agB Cn %>nt>nB, %BrB sB-!
trBsneascB prin minte ce i se poate Cnt>mplaA. #aiv, lipsit de experien"$ %i excesiv de credul, %iul
craiului CEi schim&B statutul din nepot al CmpBratului 7erde Cn acela de slugB a Sp>nului, numele lui
poate %i un oximoron, ;arap-Al& put>nd Cnsemna Anegru al&A, deoarece AharapA CnseamnB Anegru, ro&A.
6aptele eroului rBm>n Ei ele Cn limita umanului, probele care dep$%esc sfera realului fiind trecute cu
a&utorul celorlalte persona&e, Cnzestrate cu puteri supranaturale. Codrul Cn care se rBtBceEte
sim&olizeazB lumea necunoscutB %lBcBului, care greEeEte pentru prima oarB, neDin>nd cont de s%atul
tatBlui sBu, de a se %eri de omul sp>n. .eEi cuminte %i ascult$tor de %elul sBu, nesocotirea acestei
restricDii declanEeazB asupra %lBcBului un Eir nes%>rEit de Cnt>mplBri neplBcute Ei periculoase, care-i pun
deseori *iaDa Cn primejdie. 'ipsit de experien"$, A&o&oc Cn %elul sBu la tre&i de aieste,A, mezinul
craiului de*ine sluga sp>nului, CEi asumB Ei numele de ;arap-Al&, do*edind Cn acelaEi timp loialitate %i
credin"$ %aDB de stBp>nul sBu, Cntruc>t jurase pe paloE, (%i respect$ cuv)ntul dat, rod al unei solide
educaDii cBpBtate Cn copilBrie, de a %i integru %i demn, capa&il sB-Ei asume *ino*BDia, cu toate urmBrile
ce decurg din %aptul cB nu urmase s%atul tatBlui.
*instit din fire, ;arap-Al& nu-! trBdeazB niciodatB pe sp>n, deEi un stBp>n tiran ca acesta ar %i meritat.
.e pildB, atunci c>nd se Cntoarce spre CmpBrBDie cu pielea Ei capul cer&ului %a&ulos, Apiatra cea mare din
capul cer&ului strBluceaA at>t de tare, Cnc>t mulDi crai Ei CmpBraDi Cl rugarB sB-i Adeie &BnBret c>t a cere
el, altul sB-i deie %ata Ei jumBtate din CmpBrBDie, altul sB-i deie %ata Ei CmpBrBDia CntreagBA, dar ;arap-Al&
Ei-a urmat calea %BrB sB clipeascB, duc>nd &ogBDia CntreagB stBp>nului. O singurB datB a Eo*Bit *oinicul,
atunci c>nd, CndrBgostindu-se de %ata CmpBratului +oE, Amai nu-i *enea s-o ducBA sp>nului.
Probele la care Cl supune sp>nul sunt menite a-! deprinde pe %lBcBu cu greutBDile *ieDii, cu %aptul cB
omul trebuie s$ (nving$ toate piedicile ivite (n via"a sa, pregBtindu-l pentru *iitor, c>nd *a tre&ui sB-
Ei conducB propria gospodBrie, propria %amilie. Ca Ei Cn *iaDa realB, %lBcBul este ajutat de cei mai &uni
prieteni, calul %a&ulos Ei de S%>nta .uminicB. ;arap-Al& este umanizat, el se teme, se pl>nge de soartB,
cere numai ajutorul acelora Cn care a*ea Cncredere, semn cB Cn*BDase ce*a din experienDa cu sp>nul.
.epBEind cu &ine toate pro&ele, %lBcBul demonstreazB cB e Asoi &unA (:.CBlinescu) prin *alorile morale
care compun codul comportamentului DBrBnesc: inteligen"a, bun$tatea, perseveren"a, r$bdarea,
capacitatea de adaptare la di*erse situaDii ale *ieDii. .e asemenea, altruismul, sufletul lui bun,
dragostea pentru al&ine Ei %urnici Cl %ac sB le ocroteascB Ei sB le ajute atunci c>nd le Cnt>lneEte Cn drumul
sBu, chiar dacB pentru asta tre&uie sB treacB prin apB ori sB zB&o*eascB pentru a le construi un adBpost.
Sigur cB &inele pe care ;arap-Al& Cl %ace se Cntoarce atunci c>nd el CnsuEi se a%lB Cn impas, crBiasa
%urnicilor Ei cea a al&inelor sal*>ndu-i, de asemenea, *iaDa.
O experienDB determinantB pentru maturizarea lui o constituie Cnt>lnirea cu omul roE, care este un alt
pericol de care ar %i tre&uit sB se %ereascB, aEa cum Cl s%Btuise tatBl. Episodul cltoriei spre curtea
CmpBratului +oE este un necontenit prilej de iniiere a %lBcBului (cltoria este un mijloc de
cunoatere, deprinz>nd acum Cn*BDBtura cB orice om, c>t de neCnsemnat ori de ciudat ar pBrea, poate %i
de %olos, t>nBrul deprinz>nd experienDB mai ales Cn cunoaEterea speciei umane. ;arap-Al& are
capacitatea de a!%i face prieteni adev$ra"i, loiali, care sB-! ajute Cn orice Cmprejurare di%icilB a *ieDii
sale, aceEtia %olosindu-Ei tocmai trBsBturile dominante, de*enite - la ne*oie - ade*Brate talente: Atot
omul are un dar Ei un amar, Ei unde prisoseEte darul, nu se mai &agB Cn samB amarulA.
Fn aceastB perioadB a iniDierii, ;arap-Al& cunoaEte dragostea aprinsB pentru o %atB de CmpBrat, care
*ine, aEadar, din aceeaEi lume cu el, pregBtindu-! pentru cBsBtorie, unul dintre reperele %inale ale
de*enirii sale. Probele de la CmpBrBDia %etei trimit spre ritualurile rneti ale peitului, Cntre care
CnsoDirea mirelui de un alai de tineri, trecerea lor prin %oc, alegerea moti*atB a miresei, ospBDul o%erit de
gazdB sunt tot at>tea CncercBri la care Cl supune *iitorul socru Ei cBrora mirele tre&uie sB le %acB %aDB.
3ltima pro&B la care Cl supune %ata este, de data aceasta, o demonstrare a calitBDilor *iitoarei soDii, care
*a Eti sB ai&B grijB de &Br&atul ei, sB-i stea aproape la &ine Ei la rBu, acest %apt %iind ilustrat atunci c>nd
ea Ci sal*eazB *iaDa, trezindu-! din morDi. AceastB Cnt>mplare sim&olizeazB ideea cB acum ;arap-Al&
redevine el (nsu%i, %iul craiului, scBp>nd de po*ara jurBm>ntului %Bcut sp>nului, acela cB Ci *a %i slugB
Ap>nB c>nd *a muri Ei iar *a Cn*iaA.
Ca Ei NicB, +arap!Alb parcurge o perioad$ de formare a personalit$"ii, care, deEi Cnzestrat cu
importante calitBDi, are slB&iciuni omeneEti, momente de tristeDe Ei disperare, de satis%acDii ale
Cn*ingBtorului, toate conduc>nd la desB*>rEirea lor ca oameni.
,.Prezinta constructia subiectului -actiune, conflict, relatii temporale si spatiale. intr!un
basm cult studiat.
Actiune: %aptele , intamplarile e*enimentele, perpetiile caresesucced intr-o opera literara.
Constructia su&iectului:
,xpozitiune : relatii temporale si spatiale: Timp %a&ulos si spatiu mitic: GAmu cica era odata@un crai
care a*ea 9 %eciori si un singur %rate care era imparat Gintr-o tara mai indepartata@, Gtocmai la o
margine a pamantului@
4ntriga - 7erde 4mparat ii cere %ratelui sau, craiul, sa-4 trimita cel mai *rednic dintre %ii pentru a-l
lasa mostenitor, caci el a*ea numai %ete.
.es%asurarea actiunii (con%lictul intre %ortele &inelui H;arap-Al& si %orte male%ice HSpanul) 6iul cel
mic -1 span- 4mp 7erde. :radina 3rsului, 'adurea Cer&ului, %ata 4mparatului +os. :erile,
6lamanzila, Setila, Ochila, 'asari-Lati-Lungila.Casa de arama, macul si nisipul, pazirea %etei
imparatului, alegerea dintre %ete., calul si turturica
'unctul culminant: moare ;arap -1Al&, moare Spanul, in*ie ;arap-Al&
.eznodamantul: nunta imparateasca.
/ Prezinta tipurile de persona&e dintr!un basm cult studiat.

'o*estea lui ;arap-Al&, de 4on Creanga
Clasi%icarea personajelor se poate %ace in %unctie de mai multe criterii: %#s<9sx
!. poziti* (;arap-Al&, S%. .uminica)Inegati* (Spanul, 4mparatul +os)
<. real (;arap-Al& nu are nici o calitate supranaturala)I%a&ulos(:erila, Setila)
9. principal (;arap-Al&)Isecundar (Spanul)Iepisodic(S%. .uminica, 4mparatul 7erde, Craiul)
#. 'rotagonist(;arap-Al&)I antagonist(Spanul)
. +otund (complex, cu insusiri poziti*e si negati*e)Iplat(Spanul)
;arap-Al& este un personaj rotund, deoarece nu este doar %iu de imparat, ci si o %iinta complexa, cu
de%ecte si calitati. 4n*ata din greseli si progreseaza, %iind supus unui proces initiatic.
Criticul 7ladimir 'ropp, in 0or%ologia &asmului, identi%ica sapte mari tipuri de personaje:
!. +au%acatorul - Spanul1
<. .onatorulI6urnizorul -1 S%. .uminica1
9. Ajutorul -1 calul1
#. 6ata de imparat si tatal ei -1 %ata imparatului +os1
. Trimitatorul -1 Spanul1
". ,roul -1 ;arap-Al&1
2. 6alsul erou -1 %ratii.
;arap-Al& este personajul principal, poziti*, protagonist si eponim(da titlul operei).
0.lustreaza conceptul operational povestire, prin referire la o opera literara studiata.
'o*estirea este o specie a genului epic in proza, in care naratiunea este relatata din perspecti*a unui
narator martor sau participant la %apte.
Trasaturi:
-se &azeaza pe oralitate si pe relatia explicita dintre po*estitor si ascultator prin adresarea directa
catre ascultator
-presupune un anumit ceremonial sau cod al zicerii prin atmos%era spectaculoasa, spatiul si timpul
actiunii legate de un trecut indepartat
-interesul se mani%esta mai mult %ata de actiunea narata
-implicarea intensa a naratorului
-relatarea la persoana 4
-impresia de autenticitate
?6antana dintre plopi@, %ace parte din ciclul de po*estiri ?;anu Ancutei@, de 0ihail Sado*eanu si
este o po*estire in rama. 'o*estirile sale se situeaza intr-un plan al trecutului, principala lor
caracteristica %iind e*ocarea unei lumi apuse, a ?celeilalte Ancute@. Timpul naratiunii este magic
pentru ca reconstituie o lume ce sta su& semnul *arstei de aur: ?o departata *reme, demult@. Spatiul
po*estirii are *aloare mitica, %iind o imagine a paradisului pierdut. ;anul este loc de popas si de
petrecere.
?6antana dintre plopi@ are ca tema iu&irea tragica, iar ca personaj narator pe capitanul Neculai 4sac.

Naratorul e*oca o intamplare traita de el in tinerete. Atmos%era po*estirii tine de modul in care
naratorul stie sa creeze suspansul, sa mentina tensiunea, captand atentia ascultatorilor. ,l po*esteste
cum se indragosteste de o tigancusa, 0arga. ,i se intalnesc la %antana dintre plopi si %ata ii spune ca
tiganii planuiesc sa-l omoare si sa-i ia &anii, rolul ei %iind sa-l seduca. Tanarul reuseste sa scape, dar
0arga este ucisa.
Autenticitatea naratiunii este sustinuta prin relatarea la persoana 4 si prin inter*entia Ancutei, unul
dintre ascultatori, care ade*ereste intamplarea stiuta de la mama ei. +elatia dintre narator si
ascultator este stransa. Naratorul se adreseaza interlocutorilor intr-un mod ceremonios.
1. Exemplific2 tr2s2turile nuvelei, prin referire la o oper2 literar2 studiat2
Nu*ela este o creatie epicJ Cn prozJ de dimensiuni medii cu un singur %ir narati* si cu un con%lict
concentrat la care iau parte putine personaje cJrora li se realizeazJ un portret complex.
Nu*ela psihologica are urmatoarele trasaturi:
-tema psihologica
-un con%lict interior
-prezentarea unor tensiuni su%letesti
-trans%ormari su%letesti, morale, comportamentale su%erite de personaje in e*olutia lor
-e*olutia raporturilor dintre personaje
-mijloace de in*estigatie psihologica
?0oara cu noroc@, de 4oan Sla*ici, este o nu*ela psihologica prin tematica, modalitati de
caracterizare a personajului si de in*estigare psihologica, natura con%lictului interior.
Tema o reprezinta e%ectele ne%aste si dezumanizante ale dorintei de ina*utire. Nu*ela prezinta
incercarea lui :hita de a-si schim&a statutul social. Scriitorul considera ca goana dupa a*ere
zdruncina tihna su%leteasca si duce la pierzanie. Nu*ela prezinta con%lictul interior trait de ghita care
este s%asiat de dorinte contradictorii: dorinta de a ramane un om cinstit, pe de o parte si dorinta de a
se im&ogati alaturi de Lica, pe de alta parte.
Cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, :hita ia in arenda carciuma de la 0oara cu noroc,
pentru a castiga rapid &ani. Aparitia lui Lica Samadaul la 0oara cu noroc, se%ul porcarilor si al
turmelor de porci din imprejurimi, tul&ura echili&rul %amiliei. .in acel moment incepe procesul
iremedia&il de instrainare a lui :hita %ata de %amilie, de*enind lacom de &ani si impulsi*. Se implica
in a%acerile murdare ale lui Lica si ajunge, in cele din urma sa o arunce pe Ana, sotia sa, in &ratele
lui Lica. 4n su%letul sau se da un con%lict puternic intre dorinta de ina*utire si %ondul sau cinstit,
dorind sa renunte la legaturile cu Lica, sa se schim&e. ,l, insa, ajunge sa-si ucida sotia, dupa care
este impuscat de oamenii lui Lica.

13.lustreaza conceptual operational povestire in rama, prin referire la o opera literara
studiata.
'o*estirea Cn ramJ este o categorie a genului epic numitJ si po*estirea Cn po*estire sau po*estirea cu
cadru, %orma de Cncardare a uneia sau mai multor naratiuni Cntr-o altJ naratiune.
?'o*estirea Cn ramJ@ &ene%iciazJ si de un spatiu pri*ilegiat si ocrotitor (un topos), Cn care mai multi
po*estitori relateazJ Cnt>mplJri pilduitoare, respect>nd un ceremonial presta&ilit si des%Jsur>nd o
artJ a discursului memora&il.
6antana dintre plopi, 0. Sado*eanu-este po*estire in rama deoarece:
- se incadreaza intr-o po*estire mai mare, este una dintre cele $ po*estiri cuprinse in G;anu
Ancutei@
-spatiu des%asurarii actiunii este unul pri*ilegiat si ocrotitor (un topos = hanul Ancutei,) in care mai
multi po*estitori (printre care si capitanul de mazili Necuial 4sac) relateaza intamplari pilduitoare,
respectand un ceremonial presta&ilit (se strang laolalta, Ancuta le toana *in etc) si des%asurad o arta
a discursului memora&ila.
-Timpul narati* se situeaza intr-un plan al trecutului (Gdemult, pe *remea celeilalte Ancute@, iar
principala modalitate de expunere este e*ocarea.@)
11.*aracterizeaza persona&ul preferat dintr!o nuvela studiata.
Caracterizarea lui 0otoc
'u&licata in primul numar al re*istei ,,.acia Literara@ (!K#L), nu*ela istorica ,,Alexandru
Lapusneanul@ este considerata o capodopera a literaturi romane.
0otoc este un personaj secundar %iind %olosit de 7oda pentru a-si pune in practica planurile
dia&olice. ,l este o personalitate istorica atestata documentar de cronica lui :rigore 3reche,
trans%igurat in personaj literar prin %antezia autorului, pentru a de*eni o intruchipare romantica a
&oierului slugarnic, ipocrit si las, %iind %oarte &ine de%init si conturat. 4n cronica lui :rigore 3reche,
0otoc este omorat in 'olonia la porunca lui Alexandru Lapusneanu. Acest destin tragic al lui
0otoc a existat in realitate (istorie) dar &oierul se numea 8atista 7eleli.
'ersonajul este surprins in primul an de domnie al lui Alexandru Lapusneanul (!"#-!"$) in mai
multe locuri: dum&ra*a Tecuci, in palatul domnesc de la 4asi, in sala de ospete si la poarta cetatii
cand este s%asiat de multime.
7ornicul 0otoc este caracterizat in mod direct de catre narator. Naratorul nu isi exprima atitudinea
%ata de personaj dar se re%era la gesturile acestuia prin care *rea sa %ie remarcat de Lapusneanu
,,silindu-se a ride@, dar in realitate el isi ,,simtea parul z&urlindu-i-se pe cap@ si dintii sai clantanind,
,,striga ticalosul@.
4nsusirile lui 0otoc sunt e*identiate si indirect prin %apte, care *or ajunge pana la disperare, 0otoc
nemaistiind ce sa %aca pentru a scapa de moarte: ,,plangea, tipa, suspina@, ,,&oci ca o muiere@, ,,isi
smulgea &ar&a@. 7ornicul 0otoc este %olosit ca un instrument de catre Alexandru Lapusneanu
pentru a-si pune in practica planurile male%ice.
.in punct de *edere al mijloacelor de expresi*itata artistica, antiteza romantica domina textul, pusa
mai ales in e*identa prin relatiile dintre personaje: Lapusneanul-0otoc (Calaul si *ictima) si
Lapusneanul-+uxandra (.emonul si ingerul).
7ornicul 0otoc ramane intruchiparea acelei &oierimi insetate de a*ere si se inscrie, %iind un
important personaj din literatura romana.

Alexandru Lapusneanul este personajul principal din nu*ela cu acelasi nume. ,ste un personaj &ine
indi*idualizat prin ?l@-ul de la s%arsitul numelui. .e asemenea este un personaj real atestat in cronica
lui 4on Neculce.
Autorul il caracterizeaza indirect lasand de %iecare data, %aptele, cu*intele, gesturile sa *or&easca de la
sine.
4n primul capitol ne este prezentat Lapusneanul ce se intoarce in tara insotit de o oaste otomana, cu
scopul de a se raz&una.
4n apropiere de Tecuci este intampinat de o solie a lui Tomsa care il s%atuieste sa se intoarca, dar nu
inainte ca acesta sa le spuna scopul lor. Cand Lapusneanul spune ?am auzit de &antuirile tarii si am
*enit sa o mantui@, 0otoc ii sugereaza ca ar %i mai &ine sa se intoarca (?tara e linistita@, ?de aceea
norodul ne-a trimis sa-ti spunem ca tara nici te *rea nici te iu&este@).
Acest lucru il in%urie pe Lapusneanul care se arata extrem de hotarat in decizia sa (?mai degra&a si-ar
intoarce .unarea cursul indarapt@) si aratand ca nu *a %i intors de nimic din drum (?daca *oi nu ma
*reti eu *a *reau si daca *oi num ma iu&iti eu *a iu&esc pre *oi@).
4n momentul cand ramane singur cu 0otoc, acesta, incearca sa-l insele iar pe Lapusneanul, spunandu-i
sa renunte la ajutorul oastei otomane si sa se &azeze pe sprijinul moldo*enilor. La auzul *or&elor sale si
cand acesta ii mai spune lui Lapusneanul sa ai&a incredere (?incredi-te in noi@), *iitorul domn se in%urie
si ii aminteste lui 0otoc ca la tradat (?cand m-ai *azut &iruit m-ai lasat@) si ca nu s-ar mai increde in el
(?n-as %i un natarau de %runte sa ma incred in tineM@).
Lapusneanul ii spune ca nu-l *a ucide, dar ii spune %oarte clar si de ce (?te *oi cruta ca-ci imi esti
tre&uitor sa ma scapi de &lastemuirile norodului@, ?sa&ia mea nu se *a manji in sangele tau@).
.upa ce preia tronul Lapusneanul se a%la intr-un permanent con%lict cu &oierii si la cea mai mica
a&atere ii omoara, %iind %oarte crud.
+ugamintile .oamnei +uxanda de a opri *arsarea de sange spunandu-i ca este muritor si pacatele nu-i
sunt iertate daca ridica o manastire (?esti muritor si ai sa dai sama@) il %ac pe Lapusneanul sa se in%urie
si din impulsi*itate duce mana la pumnal, dar se opreste la timp. Acest lucru arat impulsi*itatea lui
nemasurata. .ar poate %i si tandru (?o ridica ca pe o pana si opune pe genunchii sai@). .e aici reiese ca
este *or&a si despre un con%lict interior.
.ezumanizarea este exempli%icata si de cruzimea cu care pregateste leacul de %rica.
A doua zi, merge la &iserica (?im&racat cu toata pompa domneasca@) unde dupa sluj&a do*edeste ce
&ine cunoaste arta disimularii. ,l isi cere iertate in %ata &oierilor, citand pasaje din S%amnta Scriptura
pentru a %i mai con*ingator si spune ca *rea sa pecetluiasca impacare cu un ospat.
Acolo Lapusneanul da do*ada de o cuzime nemasurata in care porunceste uciderea celor #2 de &oieri,
din capetele lor %acand o piramida pe care o arata +uxandei ?ca leac de %rica@.
4ntre timp multimea se aduna la palat cerand capul lui 0otoc, iar Lapusneanul se arata total
neinduplecat de rugamintile acestuia (?.estulN Nu mai &oci ca o muiere@). .e asemenea ii arata lui
0otoc ca nu a uitat nimic din (?du-te sa mori pentru tara@, ?nu spuneai ca tara nici ma *rea nici ma
iu&este@). Lapusneanul este si %oarte intligent, trans%ormand sacri%icrea lui 0otoc intr-un act politic a&il
(?luati-l si spunetii ca asa plateste Alexandru-*oda celo ce prada tara@).
.upa ospat acesta isi tine promisiunea de a nu mai omori &oieri, %acuta +uxandei, dar isi arata
caracterul sadic chinuindu-i (?taia maini, scotea ochi, ciuntea si spinteca@).
.rama tiranului incepe in momentul in care se trezeste din letargie si o&ser*a ca este calugar. 4ncepe
sa-i ameninte pe cei din jur (?0a-ti popit *oi,dar de ma *oi scula pe multi am sa popesc si eu@) si
ajunge sa-si ameninte propriul %iu cand a%la ca acesta este domn.
,l nu poate concepe sa traiasca %ara putere (?,u nu sunt calugar. Sunt domnN Sunt Alexandru-*oda@).
Toate japtele sale o determina pe .oamna +uxanda sa-i dea otra*a, ast%el s%arsind tiranul.
4n aceasta opera naratiunea se im&ina cu descrierea si pasajele descripti*e (descrierea im&racamintii lui
Lapusneanul), iar cu*intele %olosite de personaje, lim&ajul lor, contureaza culoarea de epoca.
Toate actiunile sale demonstreaza ca Lapusneanul este deasemenea un personaj romantic. ,ste
prezentat o&iecti*.
'arerea despre el a autorului este aceeasi cu a celorlalte personaje care il *ad ca pe un domn crud si
nemilos, parerea mea %iind aceeasi.
Alexandru Lapusneanul ramane un personaj &ine indi*idualizat, cu lumini si um&re, cu gesturi si
cu*inte memora&ile conturand personalitatea domnului tiran.
12 Exemplifica trasaturile nuvelei psi4ologice, prin referire la o opera literara studiata.
Nu*ela psihologica are urmatoarele trasaturi:
-tema psihologica
-un con%lict interior
-prezentarea unor tensiuni su%letesti
-trans%ormari su%letesti, morale, comportamentale su%erite de personaje in e*olutia lor
-e*olutia raporturilor dintre personaje
-mijloace de in*estigatie psihologica
?0oara cu noroc@, de 4oan Sla*ici, este o nu*ela psihologica prin tematica, modalitati de
caracterizare a personajului si de in*estigare psihologica, natura con%lictului interior.
Tema o reprezinta e%ectele ne%aste si dezumanizante ale dorintei de ina*utire. Nu*ela prezinta
incercarea lui :hita de a-si schim&a statutul social. Scriitorul considera ca goana dupa a*ere
zdruncina tihna su%leteasca si duce la pierzanie. Nu*ela prezinta con%lictul interior trait de ghita care
este s%asiat de dorinte contradictorii: dorinta de a ramane un om cinstit, pe de o parte si dorinta de a
se im&ogati alaturi de Lica, pe de alta parte.
Cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, :hita ia in arenda carciuma de la 0oara cu noroc,
pentru a castiga rapid &ani. Aparitia lui Lica Samadaul la 0oara cu noroc, se%ul porcarilor si al
turmelor de porci din imprejurimi, tul&ura echili&rul %amiliei. .in acel moment incepe procesul
iremedia&il de instrainare a lui :hita %ata de %amilie, de*enind lacom de &ani si impulsi*. Se implica
in a%acerile murdare ale lui Lica si ajunge, in cele din urma sa o arunce pe Ana, sotia sa, in &ratele
lui Lica. 4n su%letul sau se da un con%lict puternic intre dorinta de ina*utire si %ondul sau cinstit,
dorind sa renunte la legaturile cu Lica, sa se schim&e. ,l, insa, ajunge sa-si ucida sotia, dupa care
este impuscat de oamenii lui Lica.
13.Exemplifica modalitatile de caracterizare a persona&ului intr!o nuvela psi4ologica.
GNu*ela solida, cu su&iect de romanG (:. Calinescu), G0oara cu noroc@ ilustreaza epic si estetic
conceptia etica a lui 4oan Sla*ici, iar personajele cu destin tragic din nu*ela sunt *ictime ale
incalcarii in*ataturilor stra*echi. Scriitorul este adeptul unui Grealism poporal@, in con%ormitate cu
care idea de om sarac, dar %ericit, predomina in nu*elele sale.
:hita, personajul nu*elei se a&ate de la norma morala enuntata la inceputul nu*elei (Gomul sa %ie
multumit cu saracia sa, caci, daca e *or&a, &ogatia ci linistea coli&ei tale te %ace %ericit@) si de aceea
*a e*olua ine*ita&il spre un deznodamant tragic. 'ersonajul identi%ica saracia cu lipsa demnitatii si
prin urmare se hotaraste sa a&andoneze linistea coli&ei din sat si sa ia in arenda carciuma de la
0oara cu Noroc, unde se *a muta cu intreaga %amilie.
A%acerile carciumarului incep sa prospere si acesta incepe sa guste satis%actia castigului cu multa
usurinta a &anilor, precum si &ucuria ca a scapat de saracie. .ar chiar acum, la carciuma apare un
personaj ciudat, Lica Samadaul, stapanul ilegal al locurilor, %ire rece, insensi&ila, stapanita, un Gom
rau si primejdios@, asa cum &ine intuieste Ana.
,*olutia lui :hita este dramatica, el traieste o drama psihologica, ce se naste din con%lictul interior

al personajului = dorinta de a ramane cinstit este la %el de puternica precum aceea de a se im&ogati.
:hita se dezumanizeaza, de*ine %ricos, las, %uge de Geul@ sau real, cauta un alt Geu@, iluzoriu, ce-l *a
conduce spre moarte mai mult, incepa sa se supuna (chiar daca nu asta isi doreste) lui Lica , simtind
ca are ne*oie de &una*ointa acestuia. .e %apt, personajul simuleaza alianta cu Lica, dar si cu 'intea,
iar %ata de propriai %amilie joaca rolul onora&ilitatii
Asadar imaginea lui :hita de om onest, &land si cumsecade se destrama ire*ersi&il1 acesta de*ine,
%ara *oie, complice in je%uirea arendasului si in uciderea unei %emei, la process jura stram&, de*ine
complicele Samadaului prin implicarea *oluntara sau in*oluntara in a%acerile oneroase si in crimele
porcarului. Carciumarul isi constientizeaza drama, are remuscari
:hita este un personaj rotund, complex, ce traieste o drama psihologica, consecinta ne%asta a
instinctului exacer&at al a*aritiei, a nerespectarii moralei satului arhaic, in care este puternic
ancorata &atrana mama a Anei, si potri*it careia &anii nu contri&uie la umanizarea lumii, ci
constituie sursa ei de pierzanie.
14 Exemplifica trasaturile nuvelei istorice, prin referire la o
opera literara studiata.
Nu*ela istorica are urmatoarele trasaturi:
- este inspirata din trecutul istoric
- se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la %ictiune si prin *iziunea autorului
- are ca tema e*ocarea artistica a unei perioade din istoria nationala, locul si timpul actiunii
%iind precizate
- su&iectul prezinta intamplari care au ca punct de plecare e*enimente consemnate de istorie
- personajele au numele, unele trasaturi si actiuni ale unor personalitati istorice
Opera literara ?Alexandru Lapusneanul@, de Costache Negruzzi, este o nu*ela istorica pentru ca
este inspirata din trecutul istoric. Sursa de inspiratie a nu*elei este Letopisetul Tarii 0oldo*ei, de
0iron Costin, dar si din Letopisetul lui :rigore 3reche. Autorul preia urmatoarele e*enimente
consemnate in cronici: imprejurarile *enirii lui Lapusneanul la a doua domnie, solia &oierilor
trimisa de Tomsa pentru a-i impiedica intoarcerea, uciderea celor #2 de &oieri la curte, arderea
cetatilor 0oldo*ei, &oala, calugarirea si moartea prin otra*ire a domnitorului.
Negruzzi modi%ica unele %apte istorice, trans%igurandu-le artistic. Ast%el, elemente de %ictiune sunt:
pastrarea lui 0otoc in timpul domniei lui Lapusneanul ( in realitate, el pleaca impreuna cu Tomsa
in 'olonia)1 personajul Stroici ( care nu a existat in epoca)1 moartea lui Alexandru Lapusneanul in
&ratele calailor sai, Spancioc si Stroici ( in realitate, Spancioc %usese executat la Lio*, impreuna cu
0otoc si Tomsa).
Tema nu*elei este e*ocarea artistica a unei perioade z&uciumate din istoria 0oldo*ei, la mijlocul
secolului al 574-lea1 cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul (!"#-!"$), lupta pentru
impunerea autoritatii domensti si consecintele detinerii puterii de un domnitor crud, tiran.
15.Exemplifica modalitatile de caracterizare a persona&ului dintr!o nuvela istorica.
Caracterizarea lui 0otoc
'u&licata in primul numar al re*istei ,,.acia Literara@ (!K#L), nu*ela istorica ,,Alexandru
Lapusneanul@ este considerata o capodopera a literaturi romane.
0otoc este un personaj secundar %iind %olosit de 7oda pentru a-si pune in practica planurile

dia&olice. ,l este o personalitate istorica atestata documentar de cronica lui :rigore 3reche,
trans%igurat in personaj literar prin %antezia autorului, pentru a de*eni o intruchipare romantica a
&oierului slugarnic, ipocrit si las, %iind %oarte &ine de%init si conturat. 4n cronica lui :rigore 3reche,
0otoc este omorat in 'olonia la porunca lui Alexandru Lapusneanu. Acest destin tragic al lui
0otoc a existat in realitate (istorie) dar &oierul se numea 8atista 7eleli.
'ersonajul este surprins in primul an de domnie al lui Alexandru Lapusneanul (!"#-!"$) in mai
multe locuri: dum&ra*a Tecuci, in palatul domnesc de la 4asi, in sala de ospete si la poarta cetatii
cand este s%asiat de multime.
7ornicul 0otoc este caracterizat in mod direct de catre narator. Naratorul nu isi exprima atitudinea
%ata de personaj dar se re%era la gesturile acestuia prin care *rea sa %ie remarcat de Lapusneanu
,,silindu-se a ride@, dar in realitate el isi ,,simtea parul z&urlindu-i-se pe cap@ si dintii sai clantanind,
,,striga ticalosul@.
4nsusirile lui 0otoc sunt e*identiate si indirect prin %apte, care *or ajunge pana la disperare, 0otoc
nemaistiind ce sa %aca pentru a scapa de moarte: ,,plangea, tipa, suspina@, ,,&oci ca o muiere@, ,,isi
smulgea &ar&a@. 7ornicul 0otoc este %olosit ca un instrument de catre Alexandru Lapusneanu
pentru a-si pune in practica planurile male%ice.
.in punct de *edere al mijloacelor de expresi*itata artistica, antiteza romantica domina textul, pusa
mai ales in e*identa prin relatiile dintre personaje: Lapusneanul-0otoc (Calaul si *ictima) si
Lapusneanul-+uxandra (.emonul si ingerul).
7ornicul 0otoc ramane intruchiparea acelei &oierimi insetate de a*ere si se inscrie, %iind un
important personaj din literatura romana.
1,. Prezinta comparativ modalitatile de constructie a doua persona&e intr!o nuvela istorica
studiata.
'u&licata in primul numar al re*istei ,,.acia Literara@ (!K#L), nu*ela istorica ,,Alexandru
Lapusneanul@ este considerata o capodopera a literaturi romane
.Alexandru Lapusneanu este personajul principal al nu*elei cu acelasi titlu prin calitati de exceptie
si e%ecte extreme, Negruzzi reusind sa intruchipeze un personaj unic prin complexitatea acestuia.
,ste asezat in centrul nu*elei, toate celelalte personaje, ca si actiunile prezentate, sunt orientate spre
relie%area caracterului acestuia.Asa cum e in%atisat, trasatura sa dominata, care le su&ordoneaza pe
toate celelalte, este dorinta de putere, de a o cuceri si de a o pastra cu orice pret.
,rou romantic, Lapusneanu este alcatuit din puternice trasaturi de caracter, un personaj exceptional,
ce actioneaza in imprejurari deose&ite. Autorul isi urmareste personajul, de-a lungul celor patru
capitole, din momentul intrarii in tara si pana in clipa mortii. Tot ceea ce se intampla in aceasta
nu*ela poarta pecetea duritatii lui Lapusneanu.
0otoc este un personaj secundar %iind %olosit de 7oda pentru a-si pune in practica planurile
dia&olice. ,l este o personalitate istorica atestata documentar de cronica lui :rigore 3reche,
trans%igurat in personaj literar prin %antezia autorului, pentru a de*eni o intruchipare romantica a
&oierului slugarnic, ipocrit si las, %iind %oarte &ine de%init si conturat. 4n cronica lui :rigore 3reche,
0otoc este omorat in 'olonia la porunca lui Alexandru Lapusneanu. Acest destin tragic al lui
0otoc a existat in realitate (istorie) dar &oierul se numea 8atista 7eleli.

1/.lustreaza conceptul operational nuvela fantastica, prin referire la o opera literara studiata.
'roza %antastica are urmatoarele trasaturi
-aparitia &rusca a unui element misterios, inexplica&il, care pertur&a ordinea %ireasca a realitatii
-nelinistea si spaima personajelor, care se straduiesc sa inteleaga ce se intampla si sa gaseasca o
justi%icare a e*enimentelor
-nici o explicatie nu se do*edeste pana la urma pe deplin satis%acatoare
-alternanta celor doua planuri : real si ireal pe tot parcursul naratiunii
-disparitia limitelor de timp si spatiu
-intretinerea tensiunii epice
-%inalul am&iguu
-ezitarea eroului si a cititorului de a opta pentru o explicatie a e*enimentelor
Nu*ela La tiganci, de 0ircea ,liade apartine prozei %antastice, deoarece tema acestei opere este
iesirea din timp. 'ersonajul principal penduleaza intre real(spatiul &ucurestean) si ireal ( gradina
tigancilor, &ordeiul si casa cea mare).
a.Nu*ela incepe cu o calatorie o&isnuita, repetata de 9 ori pe saptamana, de pro%esorul de pian,
:a*rilescu.
&.Al doilea episod marcheaza intrarea personajului in planul ireal (cand :a*rilescu intra in &ordeiul
tigancilor).
Aici dispar limitele de timp si spatiu. :a*rilescu tre&uie sa ghiceasca tiganca din cele trei : o
tiganca, o grecoaica, o e*reica. ,sueaza, insa, pentru ca se rataceste in amintire, aducandu-si aminte
de logodnica sa din tinerete, ;ildegard, pe care o parasise, insurandu-se cu ,lsa.
c.:a*rilescu re*ine in realitate si constata cu stupoare ca trecusera !< ani. Nu gaseste nici o
explicatie pentru ne%irescul e*enimentelor
d.'ersonajul se reintoarce la tiganci, in ireal, se reintalneste cu ;ildegard si, impreuna calatoresc
spre moarte
6inalul nu*elei este am&iguu, o alta trasatura a %antasticului.
10.Exemplifica modalitatile de caracterizare a persona&ului dintr!o nuvela fantastica
studiata.
'ersonajul principal al nu*elei %antastice La tiganci, de 0ircea ,liade, este :a*rilescu, un &ar&at de
#$ de ani, pro%esor de pian, care traieste sentimentul ratarii: considera ca ar %i putut ajunge un mare
artist daca soarta i-ar %i %ost %a*ora&ila. ,l este un om o&isnuit care poarta in su%let amintirea unei

iu&iri ade*arate pe care a ratat-o (%ata de ;ildegard) casatorindu-se intamplator cu ,lsa. :a*rilescu
%ace lectii de pian particulare, calatoreste cu tram*aiul, purtand discutii cu ceilalti calatori in
legatura cu locul rau %amat ?la tiganciA, constata ca si-a uitat partiturile la ele*a sa Otilia. Co&orand
din tram*ai, datorita *arstei, surescitarii, caldurii de a%ara, el lesina.
in acest moment, actiunea nu*elei trece din planul realitatii intr-unui imaginar. .e %apt, urmarim
a*atarurile spiritului lui :a*rilescu. ?La tiganciA este un sptiu imaginar, acea zona crepusculara
dintre *iata si moarte, cand spiritul (su%letul) se pregateste pentru intrarea in lumea eternitatii.
'entru aceasta, el tre&uie puri%icat de greselile din timpul *ietii pamantene. 'ro&a ghicitului, a
cunoasterii unei tiganci dintre cele trei %emei (o grecoaica, o tiganca, o e*reica), este o ultima sansa
care se acorda spiritului de a-si recunoaste greselile (con%undarea esentei cu aparentele). Trecerea
prin la&irint dupa ratarea ghicirii este ispasirea, curatirea de pacate, prin intoarcerea in spatiu si timp
pentru a corecta marile greseli ale *ietii sale (ratarea iu&irii lui ;ildegard).
intoarcerea lui :a*rilescu in real este numai aparenta, este o intoarcere a spiritului, nu a trupului.
'uri%icarea pregatitoare a su%letului pentru a accede la Sacrul etern (*iata *esnica) se poate %ace
doar prin recunoasterea greselilor si prin iu&ire. .e aceea, in episodul ultim, calatoria lui :a*rilescu
impreuna cu ;ildegard este sim&olica. .e %apt, este plecarea de%initi*a, nu numai a trupului, ci si a
su%letului. ;ildegard este calauza din procesul intiatic (initierea in moarte), ultimul pas al integrarii
in marele cosmos.
11.Prezinta deosebiri si asemanari intre 2 tipuri de nuvela
studiate(nu*ela psihologica, istorica sau %antastica)
Nu*ela - este o specie a genului epic, in proza, cu un singur %ir narati*,de dimensiuni relati* reduse
(se situeaza intre schita si roman), cu un con%lict concentrat si intriga riguros construita, cu
personaje putine, punandu-se accentul pe un personaj principal, iar intamplarile si %aptele sunt,de
regula, *erosimile.
Asemanari intre nu*ela psihologica si istorica.
- se o&ser*a tendinta de o&iecti*are, naratorul nu se implica in su&iect si se detaseaza de personaje
- intamplarile sunt relatate alert si o&iecti*
- relatile temporale si spatiale sunt clar delimitate, ceea ce asigura *erosimilitatea, credi&ilitatea
- se acorda o importanta mai mare caracterizarii personajelor decat actiunii propriu-zise
-detaliile au un rol semni%icati*
4. Nu*ela istorica
- este inspirata din trecutul istoric
- se distanteaza de realitatea istorica prin *iziunea autorului si %ictiune
- tema - inspirata din istoria nationala
- su&iectul prezinta intamplari istorice
- personajele au trasaturi speci%ice unor personalitati istorice
- epoca se constituie prin culoare locala (mentalitati, comportament,
o&iceiuri, *estimentatie, lim&aj)
Nu*ela %antastica
- existenta celor < planuri: real - ireal1 in planul lumii %amiliare
patrunde un e*eniment misterios, inexplica&il prin legile naturale

- disparitia limitelor de timp si de spatiu la aparitia elementului ireal
- compozitia gradata a naratiunii intretine tensiunea epica
- %inalul am&iguu
- ezitarea eroului si a cititorului de a opta pt. o explicatie a e*enimentului
- prin relatarea intamplarilor la persoana 4 de catre cel care le-a trait sau de catre un martor, scrierea
capata mai multa credi&ilitate si %aciliteaza identi%icarea cititorului cu intamplarile si cu
nelinistea personajului
- pt. a %ace ca inexplica&ilul sa de*ina accepta&il, naratorul scrierii %antastice propune di*erse
explicatii pt. e*enimentele relatate, explicatii ce se do*edesc in general incomplete si
nesatis%acatoare
23.Prezinta asemanari si deosebiri intre trasaturile povestirii si ale nuvelei.
-po*estirea este o specie epicJ Cn prozJ, de dimensiuni mai reduse dec>t nu*ela si mai CntinsJ dec>t
schita, care se limiteazJ la nararea unui singur %apt epic, interesul concentr>ndu-se nu Cn jurul
personajelor, ci al situatiilor
-implicarea naratorului Cn actiune este mai mare dec>t Cn nu*elJ (naratiune su&iecti*izatJ),
-constructie mai putin riguroasJ dec>t a nu*elei
des%Jsurarea actiunii este mai putin tensionatJ
-existJ o relatie str>nsJ Cntre narator si receptor prin oralitate, ceremonial, atmos%erJ, actiune situatJ
Cntr-un timp relati* determinat (trecut), uneori chiar mitic
-stilul se caracterizeazJ prin oralitate, demonstratJ Cn primul r>nd, prin caracterul %atic al po*estirii,
adicJ mentinerea unui permanent contact Cntre partenerii actului de comunicare, Cntre po*estitor si
ascultJtor
Nu*ela - este o specie a genului epic, in proza, cu un singur %ir narati*,de dimensiuni relati* reduse
(se situeaza intre schita si roman), cu un con%lict concentrat si intriga riguros construita, cu
personaje putine, punandu-se accentul pe un personaj principal, iar intamplarile si %aptele sunt,de
regula, *erosimile.
- se o&ser*a tendinta de o&iecti*are, naratorul nu se implica in su&iect si se detaseaza de personaje
- intamplarile sunt relatate alert si o&iecti*
- relatile temporale si spatiale sunt clar delimitate, ceea ce asigura *erosimilitatea, credi&ilitatea
- se acorda o importanta mai mare caracterizarii personajelor decat actiunii propriu-zise
-detaliile au un rol semni%icati*
21.Prezinta comparativ modalitatile de constructie a persona&elor intr!o proza romantica si
realista.
4n proaza realista: 'ersonajele sunt construite, de asemenea, Cn spirit realist, sustin>nd %irul epic al
romanului. 'ersonajul principal este tipic realist, exponential pentru o anumitJ categorie socialJ, iar
structura sa psihologicJ este pusJ su& semnul unor trJsJturi dominante: tipul tJranului, caracterizat
printr-o inteligentJ durJ, egoism si cruzime, dar mai ales printr-o *ointJ imensJ. Con%orm
delimitJrii teoreticianului ,. 6orster, el este un personaj rotund, a*>nd capacitatea de a surprinde
citittorul Cn mod con*ingJtor prin reactiile si gesturile lui.

4n proza romantica:'ersonajele sunt caractere deja %ormate si se contureazJ, Cn general, din stJrile
con%lictuale. Alexandru LJpusneanul este personajul principal, toti ceilalti gra*it>nd Cn jurul
personalitJtii sale. Statutul sJu social tre&uie pus Cn relatie cu tema operei, LJpusneanul a*>nd o
existentJ istoricJ determinatJ, despre care autorul a%lJ, asa cum el Cnsusi declarJ, din cronicile lui
:rigore 3reche si 0iron Costin.
22.lustreaza conceptul operational roman, prin referire la o opera
literara studiata
4on este un roman modern scris de Li*iu +e&reanu si apJrut Cn anul !$<L.
Li*iu +e&reanu este creatorul romanului rom>nesc modern, deoarece scrie primul roman o&iecti*
din literatura rom>nJ . 4on este modern si su& aspectul sondajului psihologic. .estinul %iecarui
personaj de*ine ast%el o pro&lema de psihologie umana, determinata nu numai de %actori sociali, ci
si de impulsuri ale %iintei ce ra&u%nesc Cn Cmprejurari, uneori patimase.
O&iecti*, Cn des%asurarea lui epica, de %resca sociala, romanul lui +e&reanu este si analitic prin
moti*area psihologica a %aptului uman
+omanul ?4onG este o monogra%ie a realitJtilor satului ardelean de la Cnceputul secolului al 55-lea,
ilustr>nd con%lictul generat de lupta aprigJ pentru pJm>nt, Cntr-o lume Cn care statutul social al
omului este sta&ilit Cn %unctie de a*erea pe care-o posedJ, %apt ce justi%icJ actiunile personajelor.
Solutia lui +e&reanu este aceea cJ 4on se *a cJsJtori cu o %atJ &ogatJ, Ana, desi nu o iu&este, 6lorica
se *a cJsJtori cu :eorge pentru cJ are pJm>nt, iar Laura, %iica Cn*JtJtorului ;erdelea Cl *a lua pe
'intea nu din dragoste, ci pentru cJ nu cere zestre. 'ersonajul central al cJrtii, 4on al :lanetasului,
este personaj reprezentati* pentru colecti*itatea umanJ din care %ace parte prin mentalitatea clasei
tJrJnesti careia ii apartine.
Tehnicile compozitionale ale romanului sunt moderne. +e&reanu construieste doua planuri de
actiune care se intrepatrund: pe de o parte destinul lui 4on, iar pe de alta parte, *iata satului
ardelenesc.
Tehnica romanului este circulara, deoarece incepe cu descrierea drumului spre satul 'ripas si cu
imaginea satului adunat la hora si se termina cu imaginea satului adunat la sar&atoarea hramului
noii &iserici si descrierea drumului dinspre satul 'ripas.
+omanul este structurat in doua parti cu titluri sugesti*e: :lasul pamantului si :lasul iu&irii,
capitolele au titluri sinteza ( ?4nceputul@, ?;ora@, ?Nunta@, Nasterea@).
+omanul ?4on@ este modern pentru ca are caracter o&iecti* (narator impersonal, naratiunea la
persoana a 444-a), utilizand sondajul psihologic in construirea personajelor.
.
23. Exemplifica trasaturile romanului modern, prin referire la o opera literara studiata.
4on este un roman modern scris de Li*iu +e&reanu si apJrut Cn anul !$<L.
Li*iu +e&reanu este creatorul romanului rom>nesc modern, deoarece scrie primul roman o&iecti*
din literatura rom>nJ . 4on este modern si su& aspectul sondajului psihologic. .estinul %iecarui
personaj de*ine ast%el o pro&lema de psihologie umana, determinata nu numai de %actori sociali, ci
si de impulsuri ale %iintei ce ra&u%nesc Cn Cmprejurari, uneori patimase.
O&iecti*, Cn des%asurarea lui epica, de %resca sociala, romanul lui +e&reanu este si analitic prin
moti*area psihologica a %aptului uman
+omanul ?4onG este o monogra%ie a realitJtilor satului ardelean de la Cnceputul secolului al 55-lea,
ilustr>nd con%lictul generat de lupta aprigJ pentru pJm>nt, Cntr-o lume Cn care statutul social al
omului este sta&ilit Cn %unctie de a*erea pe care-o posedJ, %apt ce justi%icJ actiunile personajelor.

Solutia lui +e&reanu este aceea cJ 4on se *a cJsJtori cu o %atJ &ogatJ, Ana, desi nu o iu&este, 6lorica
se *a cJsJtori cu :eorge pentru cJ are pJm>nt, iar Laura, %iica Cn*JtJtorului ;erdelea Cl *a lua pe
'intea nu din dragoste, ci pentru cJ nu cere zestre. 'ersonajul central al cJrtii, 4on al :lanetasului,
este personaj reprezentati* pentru colecti*itatea umanJ din care %ace parte prin mentalitatea clasei
tJrJnesti careia ii apartine.
Tehnicile compozitionale ale romanului sunt moderne. +e&reanu construieste doua planuri de
actiune care se intrepatrund: pe de o parte destinul lui 4on, iar pe de alta parte, *iata satului
ardelenesc.
Tehnica romanului este circulara, deoarece incepe cu descrierea drumului spre satul 'ripas si cu
imaginea satului adunat la hora si se termina cu imaginea satului adunat la sar&atoarea hramului
noii &iserici si descrierea drumului dinspre satul 'ripas.
+omanul este structurat in doua parti cu titluri sugesti*e: :lasul pamantului si :lasul iu&irii,
capitolele au titluri sinteza ( ?4nceputul@, ?;ora@, ?Nunta@, Nasterea@).
+omanul ?4on@ este modern pentru ca are caracter o&iecti* (narator impersonal, naratiunea la
persoana a 444-a), utilizand sondajul psihologic in construirea personajelor.
24. Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narative -autor, narator, persona&e,
cititor. intr!un roman modern studiat.
Autor = narator = persoanaje = cititori HO relatia dintre aceste instante este de su&ordonare.
Autorul
,ste persoana care scrie o carte, redacteaza o piesa de teatru, un eseu etc.
! se a%la in a%ara textului
< are o *iziune de ansam&lu asupra continutului
9 concepe mesajul
# alege modalitatile de a opera cu tehnicile narati*e
creeaza opera, alege modalitatile de exprimare si personajele, carola le atri&uie roluri
" se adreseaza cititorilor
2 autorului i se su&ordoneaza toate celelalte instante ale comunicarii (narator, personaje)
Naratorul
,ste o *oce careia naratorul ii desemneaza rolul de a nara %aptele, de a descrie locurile si
personajele dintr-o opera literara epica. Naratorului i se su&ordoneaza personajele
Naratorul omniscient
2 po*esteste la persoana a 444-a
K cracteristic prozei o&iecti*e
$ independent de autor si de personaj
!L autorul ii con%era independenta narati*a totala
!! este tipul clasic, cel ce dirijeaza Gdin spate@ toate actiunile personajului carora le cunoaste
si le anticipeaza e*olutia, in*enteaza situatii si scene pentru a ilustra anumite trasaturi ale acestora

!< este omniprezent pe tot parcursul derularii e*enimentului
!9 perspecti*a sa este unica
Li*iu +e&reanu = 4on
Li*iu +e&reanu este un prozator o&iecti*, impersonal, narand la persoana a 444-a. G+omancierul *rea
sa creeze impresia ca este un o&ser*ator (atat si nimic mai mult). 3n o&ser*ator omniscient, desigur,
dar lipsit de *oce proprie@.(N. 0anolescu)
G4on@ este un roman de tip o&iecti* din perspecti*a naratorului, dar si din perspecti*a
relatiei narator = personaj. Ca in toata proza realist-o&iecti*a, naratiunea este la persoana a 444-a cu
%ocalizare zero (*iziunea Gdindarat@) naratorul este o&iecti*, detasat (atitudine detasata in prezentare
si in descriere) este un narator omniscient, stiind mai mult decat personajele, si omniprezent,
dirijand e*olutia lor asemenea unui regizor. Acest tip de narator cunoaste traiectoriile existentiale
ale personajelor, destinul presta&ilit al acestora, %inalul. Cititorul se identi%ica mai putin cu
personajul principal si mai mult cu naratorul omniscient.
Si in G4on@, destinele personajelor, ca si e*enimentele sunt pre*izi&ile, %inalul nu
surprinde, creandu-se ast%el iluzia *ietii (o&iecti*itate si *erosimiliate)
25. lustreaza conceptul operational #A5A675 -omniscient, persona&!narator sau narator
Gmartor8., folosind ca suport un text narativ studiat.
Naratorul este cel care po*esteste intr-o naratiune, cel care isi asuma o anumita pozitie %ata de
%aptele narate, %iind un mediator intre autor si cititor. ,l nu tre&uie sa %ie con%undat cu autorul.
Naratorul-personaj reprezinta cumularea %unctiei *ocii care po*esteste in textul epic cu %unctia
actantului, adica a personajului.
+ezultatul acestei cumulari utilizarea naratiunii la persoana 4, asa cum intalnim in
romanele care capata %ormula jurnalului, de exemplu, ?Nunta in cer@, de 0ircea ,liade, sau in
romanele lui Camil 'etrescu.
Aceasta cumulare este speci%ica in primul rand romanului su&iecti*, al carui model este
adoptat de orientarea modernista, a*andu-l ca inaintas pe scriitorul %rancez 0arcel 'roust, autorul
amplului roman ?4n cautarea timpului pierdut@.
+omanul lui Camil 'etrescu, ?3ltima noapte de dragoste, intaia noapte de raz&oi@ este un
roman su&iecti*, adica un roman in care intamplarile si prezenta personajelor sunt %iltrate printr-o
unica indi*idualitate, aceea a personajului-narator. Alegerea lui Camil 'etrescu este moti*ata chiar
de el si este pusa in legatura cu conceptul de autenticitate
Actul po*estirii de*ine ast%el si modalitate a analizei, pentru ca, in paralel cu intamplarile, sunt
interpretate semni%icatiile lor, personajul-narator, intruchipat de Ste%an :heorghidiu incearca nu sa
retraiasca trecutul, ci sa inteleaga unde este ade*arul, daca sotia sa, ,la, l-a inselat sau nu.
7iziunea o%erita de acest narator-personaj este partiala, nu putem sa cunoastem toate intamplarile si
nu stim daca unghiul sau de *edere este cel real sau *ede totul de%ormat de prisma propriilor
sentimente.
4n legatura cu naratorul-personaj si %elul in care prezinta el intamplarile, pot %i amintite
alte concepte speci%ice romanului su&iecti*, precum memoria in*oluntara si digresiunea. Ast%el,
naratorul-personaj nu se supune acelorasi rigori de organizare ca si naratorul o&iecti*, de aceea

intamplarile nu sunt prezentate cronologic, ci in %unctie de %elul in care sunt chemate de o imagine a
prezentului care traieste o amintire.
2,. lustreeaz2 conceptul operational persona&!narator, folosind ca suport un text narativ
studiat.
;anu Ancutei - 6>nt>na dintre plopi, 0ihail Sado*eanu
Naratorul reprezintJ instanta intermediarJ Cntre autor si cititor, este cel ce relateazJ suita
e*enimentelor, care comunicJ istorisirea naratJ cititorului %icti*.
Naratorul nu se con%undJ cu autorul. Autorul a&stract este cel care a creat uni*ersul epic, iar
naratorul este cel care comunicJ istorisirea naratJ cititorului %icti*.
Naratorul = personaj (Pte%an :heorghidiu = G3ltima noapteQ@, cJpitanul de mazili Neculai 4sac
atunci cand po*esteste Cnt>mplarea de la %>nt>na dintre plopi, G;anu Ancutei@) - participJ la
CntamplJri, este implicat direct Cn succesiunea e*enimentialJ. +elatarea se %ace la persoana 4,
exist>nd o perspecti*J su&iecti*J asupra e*enimentelor narate, cJci naratorul %ace parte din lumea
%icti*J pe care o expune.
Neculai 4sac po*esteste auditoriului (ascultJtorii prezenti la han), aduc>nd la cunostinta si cititorului
Cnt>mplJrile de ?pe *remea celeilalte Ancute@, prin tehnica e*ocJrii, %iind deci un narator. 'rin
participarea directJ la succesiunea e*enimentiala el este un personaj, alJturi de celelalte personaje
ale po*estirii (0arga, unchiul ;asanache, %ratii acestuia), cele douJ atri&utiuni %Jc>nd din Neculai
4sac un narator-personaj
'erspecti*a su&iecti*J pe care o are asupra relatJrii *ine ca o consecintJ a %aptului cJ este un
narator-personaj. ,xperientJ de *iatJ a lui Neculai 4sac, mediul social, sexul si *>rsta Csi pun
amprenta asupra po*estirii: ?,ram un om &uiac si ticJlos. Om ne*rednic nu pot sJ spun ca am %ost
RQS dar Cmi erau dragi ochii negri si pentru ei cJlcam multe hotare.@
2/. lustreaza conceptele operationale incipit si final, prin referire la doua dintre romanele
studiate.
+omanul 4on a aparut in !$<L in %orma sa de%initi*a si %undamenteaza romanul social modern,
o&iecti* si realist.
4ncipitul romanului descriind drumul, semni%ica o meta%ora a *ietii cu &ucurii si necazuri. Numele
locurilor: GCismeaua 0ortului@, G+apele .racului@, sugereaza %aptele male%ice petrecute acolo,
numele satului 'ripas, o comunitate oarecare a carei *iata poate %i regasita oriunde. Crucea de lemn
stram&a, ;ristosul de ta&la ruginita, coronita de %loare *esteda sunt indiciile unei comunitati care a
a&andonat credinta crestina, %acandu-si alti idoli: pamantul si a*erea.
6inalul romanului reia meta%ora drumului, *iata merge inainte, comunitatea n-a in*atat nimic din
%aptele petrecute in 'ripas1 singurele care se indreapta spre *iitor sunt credinta si nadejdea
reprezentata de turnul &isericii noi si de raza care poleieste ;ristosul de tinichea. :eneratiile se
succed, tanarul in*atator Tagreanu *a continua truda socrului sau, ducand crucea unei existente
mediocre insu%letite insa de sentimentul datoriei. Comunitatea a ramas aceiasi, o *altoare de patimi
omenesti %ara inceput si %ara %inalitate.
20.lustreaza particularitati ale romanului subiectiv de pana la Al 9oilea 5azboi :ondial,
prin referire la o opera litarara studiata apartinand unui autor canonic.

+omanul este o scriere epica in proza, cu actiune complexa, de mare intindere, des%asurata pe mai
multe planuri, cu personaje numeroase si cu o intriga complicata. +omanul are o structura narati*a
ampla, organizata pe mai multe planuri paralele sau intersectate, in care se prezinta un numar mare
de personaje, cu pondere di%erita in structura epica. (personajele principale, secundare, episodice).
Tema romanului ?3ltima noapte de dragoste, intaia noapte de raz&oi@ (!$9L) surprinde drama
intelectualului lucid, insetat de a&solutul sentimentului de iu&ire, dominat de incertitudini, care se
sal*eaza prin constientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce traieste tragismul unui
raz&oi a&surd, *azut ca iminenta a mortii.
Structura romanului: +omanul este strucurat in doua parti, cu titluri semni%icati*e, surprinzand doua
ipostaza existentiale: ?3ltima noapte de dragostte@, care exprima aspiratia catr sentimentul de iu&ire
a&soluta si ?4ntaia noapte de raz&oi@, care ilustreaza imaginea raz&oiului tragic si a&surd, ca
iminenta a mortii. .aca prima parte este o %ictiune, deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nu
traise o drama de iu&ire pana la scrierea romanului, partea a doua este insa o experienta traita,
scriitorul %iind o%iter al armatei romane, in timpul primului raz&oi mondial.
Compozitia romanului: +omanul este scris la persoana 4, %iind un monolog liric, deoarece eroul se
destainuie, se analizeaza cu luciditate, z&uciumandu-se intre certitudine si incertitudine, atat in plan
erotic, cat si in planul tragediei raz&oiului, cand omenirea se a%la intre *iata si moarte. ,roul, Ste%an
:heorghidiu, este intelectualul lucid, insetat de a&solut, dornic de cunoastere, de autenticitate,
dominat de incertitudini si care se con%eseaza introspectand cele mai adanci zone ale constiintei, in
cautarea permanenta a iu&irii a&solute, ca sentiment al existentei umane superioare.
+omanul este alcatuit pe &aza unui jurnal de campanie, in care timpul o&iecti* e*olueaza paralel cu
timpul su&iecti*, acestea %iind cele doua planuri compozitionale ce-l moti*eaza pe Camil 'etrescu
drept no*ator al esteticii romanului romanesc. 4n plan su&iecti*, memoria in*oluntara aduce in
timpul o&iecti* experienta ulterioara a eroului, a%lat in permanenta in cautare de certitudini pri*ind
sentimentul pro%und de iu&ire, care se dilueaza in %ata unei drame mai complexe, aceea a iu&irii.
Semni%icatia titlului: Cu*antul ?noapte@ repetat in titlu reda sim&olic incertitudinea, indoiala,
irationalul, nesiguranta si a&surdul, necunoscutul si tainele %irii umane. Cele doua ?nopti@ din titlu
sugereaza si doua etape din e*olutia personajului principal, dar nu si ultimele, intrucat = %inal =
Ste%an este disponi&il su%leteste pentru o noua experienta existentiala.
33. Prezinta constructia subiectului dintr!o nuvela psi4ologica studiata, prin referire la
conceptele
operationale din urmatoarea lista; actiune, conflict, momentele subiectului, relatii temporale si
spatial
Nu*ela psihologica: 0oara cu noroc, de 4oan Sla*ici
Actiune H totalitatea e*enimentelor, a %aptelor si intamplarilor semni%icati*e prezentate intr-o opera
literara. 4n 0oara cu noroc, :hita, un cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, ia in arenda
carciuma de la 0oara cu noroc, pentru a castiga rapid &ani, dar, curand ajunge sa %ie tot mai lacom
de &ani.
Actiunea se des%asoara pe parcursul unui an , intre doua repere temporale cu *aloare religioasa: de
la S%antul :heorghe pana la 'aste
Con%lictul H elementul esential care determina actiunea intr-o creatie epica sau dramatica.
Con%lictul este de natura interioara in nu*ela psihologica si se da intre dorinta lui :hita de a ramane
om cinstit si ne*oia de a se im&ogati cu orice pret, prin orice mijloace

0omentele su&iectului sunt:
a). ,xpozitiunea in care se descrie drumul care merge la 0oara cu noroc si a locului in care se a%la
si se prezinta personajele: :hita, sotia lui, Ana, cei doi copii si &atrana.
&). 4ntriga, marcata de aparitia lui Lica Samadaul in *iata lui :hita, care tul&ura echili&rul %amiliei.
,l este se%ul porcarilor si stapanul imprejurimilor. :hita nu se poate sustrage in%luentei lui male%ice.
c). .es%asurarea actiunii: :hita incepe sa se instraineze de %amilia lui, sa de*ina *iolent si mohorat.
Starea sa materiala de*ina tot mai &una. ,l se degradeaza ata de mult, incat ajunge sa isi arunce
sotia in &ratele lui Lica.
d). 'unctul culminant: :hita o ucide pe Ana, iar el e ucis de +aut, din ordinul lui Lica.
e). .eznodamantul: un incendiu teri&il mistuie carciuma de la 0oara cu noroc si singurele
personaje care supra*ietuiesc sunt &atrana si copiii.
31. Prezinta constructia subiectului dintr!o
nuvela istorica studiata, prin referire la conceptele operationale din urmatoarea lista; actiune,
conflict, momentele subiectului, relatii temporale si spatial
Alexandru Lapusneanul
- po*estire pe momente ale su&iectului -
Costache Negruzzi este unul dintre primii scriitori romani care %olosesc drept sursa trecutul istoric
al poporului nostru, realizand prima nu*ela istorica *aloroasa din literatura romana, AAlexandru
LapusneanulA. Autorul in%atiseaza ultimii ani din a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul, ani
caracterizati prin raz&unare plina de cruzime a *oie*odului impotri*a &oierilor tradatori.
,xpozitiunea : 'rimul capitol su& motoul A.aca *oi nu ma *reti, eu *a *reu...A relateaza episodul
*enirii lui Alexandru Lapusneanul in 0oldo*a, hotarat sa ocupe tronul pentru a doua domnie
4ntriga: 0anios cu ochii scanteind ca un %ulger, Alexandru Lapusneanul este hotarat sa se instaleze
pe tronul 0oldo*ei, raspunzand &oierilor cu %ermitate:A.aca *oi nu ma *reti, eu *a *reuA(...) si daca
*oi nu ma iu&iti eu *a iu&esc pre *oi (...).
.es%asurarea actiunii: Al doilea capitol are ca moto AAi sa dai sama, doamnaN...A si incepe cu
inscaunarea lui Lapusneanul care nu intampina nici o piedica, deoarece Tomsa %ugise in
7alahia'unctul culminat: incepe odata cu al treilea capitol ACapul lui 0otoc *rem...A. Alexandru
Lapusneanul %acuse de stire tuturor &oierilor sa participe impreuna la sluj&a de la 0itropolie, dupa
care erau cu totii in*itati sa pranzeasca la curte cu scopul de a impaca pe domnitor cu &oierii. La
ospatul de impacare de la curtea domneasca, Lapusneanul porunceste sa %ie ucisi #2 de &oieri ale
caror capete sunt asezate dupa ranguri, intr-o urisa piramida.
.eznodamantul: coincide cu ultimul capitol care are ca moto A.e ma *oi scula pre *oi am sa popesc
si eu...A. Timpde # ani Alexandru Lapusneanul nu a mai taiat capetele &oierilor, dar nascocise alte
moduri de a-4 schingiui pe &anuiti: scotea ochi, taia maini.
A%lat in cetatea ;otinului, domnitorul se im&olna*este gra* si doreste sa se calugareasca.
0itropolitul ii indeplineste dorinta dandu-4 numele de 'aisie. Auzindu-si numele de calugar ii
alunga cu jigniri si amenintari pe %ratii sai intru credinta : A0-atapopit *oi, dar de ma *oi indrepta,
pre multi am sa popesc si euN 4ar pre cateaua asta *oi s-o tai in patru &ucati impreuna cu tancul eiNA
4ngrozita de amenintarile lui Lapusneanul, .oamna +uxandra accepta s%atul lui Spancioc de a-4
pune sotului ei otra*a in &autura.
Alexandru Lapusneanul, lasand o pata de sange in istoria 0oldo*ei, a %ost inmormantat la

manastirea Slatina unde se *ede si astazi portretul lui si al %amiliei sale.
32. Prezinta constructia
subiectului si a discursului narativ dintr!o nuvela fantastica studiata, prin referire la doua dintre
conceptele operationale din urmatoarea lista; secvente narative, episod, incipit, final.
Nu*ela %antastica: La tiganci, de 0ircea ,liade
Sec*enta narati*a H 'arte a unui text narati* care contine o singura actiune, realizata de unul
sau mai multe personaje. O sec*enta narati*a ar %i calatoria lui :a*rilescu, un pro%esor de pian, cu
tram*aiul si discutiile din tram*ai. O alta sec*enta narati*a este intrarea personajului in Gcealalata
lume@, la tiganci, un loc misterios, unde trecerea timpului este oprita. Aceasta sec*enta cuprinde si
testul la care este supus si anume ghicirea tigancii, pe care, insa, nu il trece. A treia sec*enta
narati*a o constituie iesirea din &ordeiul tigancilor si calatoria cu tram*aiul. 4n acesta sec*enta,
personajul a%la ca au trecut !< ani, dar nu-si da &ine seama ce s-a intamplat exact. Sec*enta a patra
este marcata de reintrarea in spatiul misterios al tigancilor, unde :a*rilescu se reintalneste cu
logodnica sa din tinerete, ;ildegard.
6inalul este dependent de tipul si dimensiunea textului si poate %i inchis sau deschis. 4n
nu*ela GLa tiganci@, de 0ircea ,liade, %inalul este deschis, lasand loc interpretarilor. 0isterul si
suspansul predomina pe tot parcursul operei si era normal ca autorul sa nu ne dea nici o explicatie a
intamplarilor nici in %inal
33.Prezinta tipurile de persona&e dintr!o opera literara studiata, apartinand prozei realiste.
'roza realista: ,nigma Otiliei, de :eorge Calinescu
+omanul realist prezinta personaje tipice, caracterizate printr-o trasatura puternica de
caracter. Ast%el:
!# mos Costache este tipul a*arului. Are multa a%ectiune pentru Otilia, dar nu intreprinde
nimic pentru a-i asigura *iitorul si nici pentru a o in%ia. Toate %aptele sale arata a*aritia
personajului: %aptul ca nu isi repara casa a%lata in paragina, cu toate ca are su%icienti &ani, %aptul ca
nu o in%iaza pe Otilia, re%uzul de a angaja o ser*itoare, atri&uirea unor cheltuieli %icti*e lui 6elix, pe
care le-a %acut el, de %apt.
! Otilia reprezinta eternul %eminin = impresioneaza prin complexitatea su%letului, prin
impre*izi&ilul care o in*aluie, prin %armec si delicatete. ,ste o enigma pentru cei din jur, care nu
reusesc sa o inteleaga, datorita comportamentului ei contradictoriu.
!" 6elix Sima = tipul am&itiosului, este studios, s-a dedicat cartilor si lumea lui ade*arata e
lumea stiintei. .e aceea reuseste sa treaca peste deceptia su%erita din iu&ire, remarcandu-se mai
tarziu pe plan pro%esional, de*enind un nume cunoscut in medicina
!2 'ascalopol este aristocratul ra%inat = un om generos, cu gusturi desa*arsite, elegant, este
culti*at si plin de no&lete. O iu&este sincer pe Otilia si incerca sa-l induplece pe mos Costache sa o
in%ieze. Se casatoreste cu ea pentru a o proteja si a-i asigura un *iitor &un, lipsit de griji.
!K Stanica +atiu = tipul par*enitului si al demagogului = incearca sa se im&ogateasca prin
orice mijloace si ajunge chiar sa-i pro*oace un in%arct lui mos Costache, %urandu-i &anii
!$ Aglae Tulea = &a&a a&soluta, lacoma si imorala, egoista si marsa*a, dispretuind orice
preocupare intelectuala
<L Aurica Tulea = %ata &atrana, mereu in cautare de pretendenti

<! Titi Tulea = tipul retardatului
<< Simion Tulea = dementul senil
34.Evidentiati modul in care conflictul<conflictele unui roman - de tip obiectiv sau de tip
subiectiv.
studiat se reflecta in evolutia persona&ului principal<a persona&elor
0orometii, de 0arin 'reda
+oman de tip o&iecti*
4lie 0oromete - personajul principal (4 *ol. = 0orometii, !$)
Con%lictul principal este de naturJ tragicJ si se dJ Cntre om si istorie, istorie care Ci marcheazJ Cn
mod hotJr>tor destinul, desi omul are iluzia cJ se poate sustrage ei. 4ncipitul aduce Cn prim-plan
pro&lema timpului. ?Se pare cJ timpul a*ea cu oamenii nes%>rsitJ rJ&dare1 *iata se scurgea aici, %JrJ
con%licte mari.@
6amilia lui 4lie 0oromete este si ea mJcinatJ de tot %elul de con%licte Cn aparentJ minore, dar care
*or duce treptat la destrJmarea ei si la schim&area totalJ a personajului principal, 4lie 0oromete,
care-si pierde controlul asupra %amiliei sale.
Starea con%lictualJ este permanentJ.
,xistJ con%licte Cntre:
- 0oromete si Catrina, deoarece aceasta *rea sJ-i %ie trecutJ casa pe numele ei, %apt promis de
0oromete c>nd acesta *>nduse un pogon de pJm>nt din zestrea sotiei. Catrina Cl *a pJrJsi pe 4lie Cn
*olumul al doilea, Cn urma a%lJrii *estii ca 0oromete le-a promis &Jietilor cJ dacJ se *or Cntoarce
acasJ le *a da lor totul. 6emeia supusJ de la Cnceputul *ol. 4 se *a trans%orma radical Cn cel de-al
doilea *olum.
- %rati1 chiar dispunerea mem&rilor %amiliei la masJ de la Cnceputul romanului aratJ ri*alitJtile
existente Cntre copiii din prima cJsJtorie si cei din a doua cJsJtorie a lui 0oromete. Copiii din prima
cJsJtorie (Achim, 'araschi* si NilJ) stJteau spre tindJ gata de plecare dacJ s-ar %i iscat *reo ceartJ.
Cei %Jcuti cu 0oromete stJteau de partea cealaltJ l>ngJ mama lor, Catrina.
- Niculae si tatJl sJu, care nu *rea sJ-l trimitJ la scoalJ. Ca %iloso%ie a existentei, Niculae este un
antimorometian. 0oromete se rupe de%initi* de %iul sJu Cn al doilea roman. Con%lictul dintre el si
Niculae sim&olizeazJ con%lictul dintre douJ conceptii despre tJran. Niculae re%uzJ orice dialog. ,l
este Cn cJutarea unor *alori care sJ-i ordoneze existenta.
- tatJ si cei trei %ii, care *or sJ meargJ la oras sJ se Cm&ogJteascJ rapid.
4ntrarea tJranilor mai Cnlesniti Cn circuitul comertului de cereale are nu numai o importantJ
economicJ, ci le modi%icJ Cn primul r>nd atitudinea %atJ de pJm>nt. ,i nu mai sunt tJranii lui
+e&reanu, apJsati de Gacea o&sesie a pJm>ntului, teri&ilJ ca o %atalitate@. Centrul *ietii economice
tJrJnesti s-a deplasat de la posesia si exploatarea pJm>ntului la *alori%icarea produselor sale
tJrJnesti. +elatia omului cu pJm>ntul a %ost desacralizatJ. TJranii din 0orometii Cncep sJ se
deose&eascJ Cntre ei prin cu totul altce*a dec>t numJrul strict al pogoanelor si anume prin %aptul cJ
unii au, iar altii nu au posi&ilitatea de a cumpJra sau de a *inde.
'e l>ngJ aceste crize interne, existJ si o crizJ externJ a %amiliei produsJ de: impozite, datorii la
&ancJ si alte datorii de gospodJrie.

35. Exemplifica modalitatile de caracterizare a persona&ului, prin referire la un roman
studiat -perioada dupa al doilea razboi mondial.
0orometii, de 0arin 'reda
4lie 0oromete - personajul principal (4 *ol. = 0orometii, !$)
Caracterizare directJ
a. %JcutJ de narator: dez*Jluie un 0oromete cu o personalitate complexJ, un lider al satului, care
are o plJcere deose&itJ de a sta de *or&J si de a medita1
&. %JcutJ de alte personaje:Catrina se amuzJ de glumele lui. .e cele mai multe ori Ci %ace reprosuri
si crede cJ are su%letul negru de rJutate si de tutun. Spune ca are o logica Gsucita@. CocosilJ Cl %ace
prost, dar Cn realitate Cl admirJ si chiar Cl in*idiazJ pentru cJ stia sJ gJseascJ Cn ziar lucruri pe care
el nu le *edea.
c. autocaracterizare: ?.omnule, eu totdeauna am dus o *iatJ independentJ@ = li&ertatea interioarJ e
trJsJtura lui de%initorie.
Caracterizarea indirectJ e dedusJ din %aptele personajului, care dez*Jluie mai multe trJsJturi de
caracter:
- 0oromete nu are un spirit comercial.
- Se considerJ superior celorlalti. Fnainte de Cnt>lnirea din poiana %ierJriei lui4ocan intrJ sJ se
&Jr&iereascJ si se lasJ asteptat ca o *edetJ.
- Nu scapJ nici un prilej de a-i ironiza pe ceilalti: c>nd &ea tuicJ la 8Jlosu, c>nd comenteazJ
articolele din ziar.
- Are tendinta de a domina si de a %ace ca lumea din jur sJ se miste dupJ *ointa lui
- Are reactii paradoxale: unde te astepti sJ se supere, el se amuzJ.
.e ex. Cn momentul Cn care c>inele .utulache %urJ &r>nza de la masJ, o ceartJ pe Catrina: ?.e ce
sJ m>ncJm c>inele, %a, e &un c>inele de m>ncatM , &un sJ te m>n>nce el pe tine.@
6amilia lui 0oromete este una de tip patriarhal, el este un pater %amilias, a cJrui autoritate e Cn
declin.
3,. Explica relatia realitate! fictiune, prin referire la un text narativ studiat -la alegere;
povestire, nuvela istorica, roman de tip subiectiv.
Alexandru LJpusneanul, de Costache Negruzzi
Nu*ela istoricJ pleacJ de %apte reale, naratorul se inspirJ din cronicile 0oldo*ei, respect>nd Cn mare
parte ade*Jrul istoric. Cu toate acestea apar si licente istorice (a&ateri de la ade*Jrul istoric), %Jcute
Cn scopuri artistice. 'ornind de la %apte reale, scriitorul imagineazJ un uni*ers piln de semni%icatii.
Literatura are un caracter %icti*, ea este in*entie. Artistul se detaseazJ de cronicar, prin construirea
unui caracter puternic, prin crearea culorii locale, prin dramatizarea epicului, prin constructia
riguroasJ a nu*elei.
!, 0otoc a murit decapitat imediat ce s-a CnscJunat Alexandru LJpusneanul.
Naratorul Cl pJstreazJ pentru cJ era prototipul &oierului intrigant, ucig>ndu-l moral, dar si %izic,
pentru a-i atri&ui un s%>rsit pe mJsura lui de caracter.
<. 'entru scena uciderii se inspirJ din Letopisetul TJrii 0oldo*ei de :rigore 3reche, doar cJ

ampli%icJ %aptele, pun>nd accent pe relie%area caracterului domnitorului. Scena masacrJrii este
Cm&ogJtitJ %atJ de cea din Letopiset, Cn sensul cJ naratorul %oloseste tehnica regizoralJ Cn
prezentarea %aptelor: scene de ansam&lu sunt alternate cu scene de detaliu.
9. Spancioc nu mai trJia nici el Cn momentul re*enirii lui LJpusneanul pe tron. Fl aduce Cn 0oldo*a
pentru a construi antiteze. ,l si Stroici apar Cn opozitie cu 0otoc, reprezent>nd genul &oierilor
patrioti.
#. Stroici este o in*entie a autorului
3/. Exemplifica, prin referire la o opera literara de on *reanga, doua dintre
particularitatile de limba& al prozei narative -la alegere, din urmatoarea lista; modalitati ale
nararii,
marci ale prezentei naratorului, lim&ajul personajelor, *or&ire directa si indirecta, registre
stilistice@).
'o*estea lui ;arap Al&, de 4on Creanga
0Jrci ale prezentei naratorului:
- prezenta %ormulelor speci%ice:
a. 6ormulele initiale au rolul de a introduce cititorul Cn lumea &asmului. CreangJ renuntJ la
traditionalul ?a %ost odatJ ca niciodatJ@, %olosind un enunt ca ?Amu cicJ a %ost odatJ@, dupJ care se
strJduieste sJ ne explice de ce rudele nu se cunosteau Cntre ele (Craiul si 7erde FmpJrat). 6ormula
initialJ are rolul de a introduce cititorul Cn lumea &asmului, Cn lumea %ictiunii, unde totul este posi&il
si nu ne mai mirJm de nimic. Cu*>ntul ?cicJ@, sugereazJ ideea cJ po*estitorul n-a %ost martor la
e*enimente si aruncJ asupra lor o um&rJ de CndoialJ.
&. 6ormulele mediane sunt menite sJ CntretinJ atentia cititorului. ?.umnezeu sJ ne tie, cJ cu*>ntul
din po*este, Cnainte mult mai este.@
c. 6ormulele %inale au rolul de a scoate ascultJtorulIcititorul din lumea %ictiunii si de a-l duce Cn
lumea realJ Cn care &inele nu mai Cn*inge Cntotdeauna, pentru cJ aici se joacJ alte reguli: ?Pi a tinut
*eselia ani Cntregi, si acum mai tine CncJ1 cine se duce acolo &ea si mJn>ncJ. 4ar pe la noi, cine are
&ani, &ea si mJn>ncJ, iar cine nu, se uitJ si ra&dJ.@ 6ormula are un umor amar si ascunde o o&sesie
ancestralJ (din *echime, strJ*eche): procurarea hranei. Fn lumea po*estilor, %ericirea e asimilatJ si
cu &elsugul gastronomic, dar
cititorul tre&uie sJ se trezeascJ la realitatea Cn care &anul e stJp>nul a&solut.
Stilul este sententios1 naratorul &azat pe Cntelepciunea popularJ dJ sentinte, maxime: -Lumea asta e
pe dos, toate merg cu capu-n jos.../
-La unul %JrJ su%let, tre&uie unul %JrJ de lege./
-Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale./
Surpriza cea mai mare o aduce %inalul1 naratorul se detaseazJ de po*estea lui (GCe-mi pasJ mieM@) si
se considerJ responsa&il numai cu discursul1 e*enimentele s-au Cnt>mplat oricum %JrJ el, de aceea
considerJ cJ singura lui o&ligatie e sJ spunJ po*estea, in*it>ndu-i pe cititori sJ-si %acJ si ei datoria
lor (?si *J rog sJ ascultati@).
+egistrul stilistic %olosit Cn &asm este cel popular. Lim&a %olositJ de autor reprezintJ
chintesenta *or&irii noastre populare din aceeasi epocJ.
Apar %onetisme moldo*enesti: aista, aiasta, hJlJgie pt. gJlJgie.
TrJsJtura cea mai caracteristicJ a scriitorului popular este oralitatea1 tot ce spune el poartJ

pecetea stilului *or&it.
30. Exemplifica, apeland la o povestire studiata,doua dintre particularitatile de limba& al prozei
narative -la alegere, din urmatoarea lista; modalitati ale nararii, marci ale prezentei naratorului,
limba&ul persona&elor, registre stilistice8..
;anu Ancutei = 6>nt>na dintre plopi = 0. Sado*eanu
Autorul este persoana care concepe Ei care scrie o operB (literarB, EtiinDi%icB etc.). Fn cazul po*estirii
G6>nt>na dintre plopi@, autorul este 0ihail Sado*eanu. Autorul concret, creatorul operei literare,
adreseazB, ca expeditor, un mesaj literar cititorului concret, care %uncDioneazB ca destinatarIreceptor.
Autorul concret Ei cititorul concret sunt personalitBDi istorice Ei &iogra%ice, ce nu aparDin operei literare,
CnsB se situeazB Cn lumea realB unde ele duc, independent de textul literar, o *iaDB autonomB.
Autorul, 0ihail Sado*eanu, este aEadar creatorul uni*ersului epic din G6>nt>na dintre plopi@, iar
naratorul este cel care comunicB istorisirea naratB cititorului %icti*, naratorul este cel care %ace medierea
Cntre autor Ei cititor.
Atat naratorul c>t Ei personajul (element principal al unei opere epice, care determinB acDiunea Ei care
se a%lB Cn mijlocul e*enimentelor) sunt m>nuite de autor Cn scopul dorit de acesta Ei Cn con%ormitate cu
propria *iziune asupra *eridicitBDii relatBrii.
'o*esirea implicB o relaDie specialB Cntre narator Ei cititor, impun>nd un ceremonial al discursului,
menit a capta atenDia cititorului Ei a-i culti*a o stare de aEteptare.
,xista Cn G6>nt>na dintre plopi@ douB tipuri de naratori:
!. primul tip este naratorul martor, cel care apare imediat Cn deschiderea po*estirii, aduc>nd la
cunoEtinta cititorului atoms%era din han, acti*itatile personajelor: lButarii, AncuDa, comisul 4oniDB de la
.rBgBneEti Ei gospodarii Ei cBrBuEii din Uara-de-Sus. +elatarea se %ace Cn pricipal la persoana a 444-a, Ei
doar prin poziDionarea pronumelui la pers 4 ?noi@ Cn %aDa acestei categorii de personaje (?noi, gospodarii
Ei cBrBuEii din Uara-de-Sus@), naratorul CEi re*endicB apartenenDa la acest grup, ceea ce %ace din el un
narator-martor, narator ce *a asista Ei la *enirea capitanului de mazili Neculai 4sac, care dupB ce
participB la un ade*arat ritual (AncuDa Ci toarna *in Cn ulcicB, lButarii *in mai aproape, comisul 4onita il
in*itB sB po*esteasca Cnt>mplarea Cn care Ei-?a pierdut o luminB@). Aici Cncepe po*estirea propriu-zisB,
Gpo*estirea in po*estire@, de*enind po*estire Cn ramB.
<. narator-personaj: Neculai 4sac po*esteEte auditoriului (ascultBtorii prezenDi la han), aduc>nd la
cunoEtinDB Ei cititorului Cnt>mplBrile de Gpe *remea celeilalte AncuDe@, prin tehnica e*ocBrii, %iind deci
un narator. 'rin participarea directB la succesiunea e*enimenDiala el este un personaj, alaturi de celelalte
personaje ale po*estirii (0arga, unchiul ;asanache, %raDii acestuia), cele douB atri&uDiuni %Bc>nd din
Neculai 4sac un narator-personaj
'erspecti*a su&iecti*B pe care o are asupra relatBrii *ine ca o consecinDB a %aptului ca este un narator-
personaj. ,xperienDa de *iaDa a lui Neculai 4sac, mediul social, sexul Ei *>rsta CEi pun amprenta asupra
po*estirii: G,ram un om &uiac Ei ticalos. Om ne*rednic nu pot sB spun cB am %ost RQS dar Cmi erau
dragi ochii negri Ei pentru ei cBlcam multe hotare.@
9. Fn %inalul po*estirii naratorul re*ine Cn ipostaza de narator-martor, (?Noi gospodarii Ei cBrBuEii din
Uara-de-Sus am ramas tBcuDi Ei m>hniDi@).
31. Explica modalitatile de caracterizare a persona&ului dintr!un
text narativ studiat, apartinand lui oan =lavici. :oara cu noroc, de oan =lavici
Tema o reprezintJ dezumanizarea pro*ocatJ de patima &anului, prezent>nd societatea
rom>neascJ de la s%>rsitul secolului al 545-lea.
Caracteristicile nu*elei: su&iectul dez*Jluie procesul de par*enire a indi*idului1 prezintJ
e%ectele dramatice ale inadaptJrii1 descoperJ complexitatea su%letelor simple: hangiii1 printre stJrile
analizate Cn nu*ela psihologicJ se a%lJ: o&sesia, %rica, alienarea, erosul.

4oan Sla*ici este un portretist prin excelentJ. Ca prozator realist nu insistJ asupra trJsJturilor
%izice, ci asupra celor psihologice, etice, de g>ndire si de comportament. 6izionomia personajelor si
anumite particularitJti ale acestora ilustreazJ trJsJturi ale personajelor, anumite con%licte su%letesti.
LicJ este un personaj male%ic, demonic, secundar. ,l este singurul personaj care nu e*olueazJ,
ci are o constructie liniarJ (este plat).
a. Caracterizare directJ %JcutJ de narator
- portretul %izic este detaliat si anticipeazJ portretul moral: Gom cam de 9" de ani, cu ochi mici si
*erzi, cu spr>ncene dese si Cmpreunate la mijloc. Aceste trJsJturi sugereazJ rJutatea si demonismul
personajului@.
FncJ de la intrarea Cn scenJ LicJ se comportJ ca un stJp>n peste oameni si locuri. 4nteligent, %in
cunoscJtor al psihologiei umane, el se conduce dupJ un cod moral propriu, Cn a%ara legilor si a
statului.
&. Caracterizare directJ %JcutJ de personaje:
- Ana simte cJ LicJ este -oarecum %ioros/ si Csi pre*ine sotul cJ are de a %ace cu un -om rJu si
primejdios/.
- :hitJ Ci spune: -tu nu esti om LicJ, ci dia*ol./
c. Caracterizarea indirectJ rezultJ din %aptele sale. Armele lui LicJ sunt santajul si hotia. Are
plJcerea de a ucide cu o satis%actie demonicJ. S%>rsitul lui are loc Cntr-o noapte de 'asti, Cn urma
tentatiei de a se re%ugia Cntr-o &isericJ pJrJsitJ. Acum Cntelege cJ este pedepsit pentru %JrJdelegile
lui: G0-a ajuns m>nia lui .umnezeu.@ 3rmJrit de 'intea, eroul se sinucide, s%Jr>m>ndu-si capul de
trunchiul unui stejar.
43.Expune subiectul unui text narativ studiat, apartinand lui :i4ail =adoveanu.
4n lumina ?soarelui auriu@ care strBlucea Cntr-o ?liniEte ca din *eacuri@, oaspeDii de la hanul AncuDei
zBresc pe drumul pustiu un cBlBreD care, nu peste mult timp, poposi Ei el la han. A*ea ?nas *ulturesc Ei
spr>ncene Cntunecoase@, iar ochiul drept stBtea ?st>ns Ei Cnchis@, d>ndu-i o Cn%BDiEare stranie. Comisul
4oniDB Cl Cnt>mpinB cu &ucurie, recunosc>nd in drumeDul singuratic pe capitanul Neculai 4sac. AncuDa o
auzise pe mama ei *or&ind despre acest, pe care ?erau sB-l omoare niEte Digani@, o ?po*este
Cn%ricoEatB@, pe care nu o mai Dinea minte.
AncuDa Ci aduce oaspetelui ?un co%Biel plin@ Ei o ?ulcicB nouB@, lButarii *eniserB mai aproape,
?sun>nd din strune@, iar comisul 4oniDB Cl in*itB ?sB cinstim cu domnia ta o ulcicB de *in nou@ Ei-l roagB
sB le po*esteascB ?Cnt>mplarea de demult@. Neculai 4sac acceptB sB &ea *inul, care este &un Cn to*BrBEie,
numai ?dragostea cere singurBtate@.
CBpitanul CEi Cncepe po*estea petrecutB Cn tinereDe, cu < de ani Cnainte, c>nd Ci plBcea sB cutreiere
0oldo*a, spre disperarea mamei sale, care dBdea leturghii la &isericB pentru ca el sB se liniEteascB de pe
drumuri Ei sB se Cnsoare.
4ntr-o toamnB, tot pe *remea celeilalte AncuDe, pe c>nd duce antale (+eg.H&utoi mare de stejar, mai
ales pentru *in Ei rachiu) cu *inuri la Sucea*a, poposise la han Ei era ?&ezmetic Ei singur ca un cuc@
pentru cB Cl pBrBsise iu&ita. 4ntr-o s>m&BtB, ?pe la toacB@, Neculai mergea Cng>ndurat pe drumul spre
Sucea*a, c>nd pe malul unei g>rle *ede o ?liotB de Digani@, care, incerc>nd sB prindB peEte, rBcneau Ei
Dopaiau ?ca niEte dia*oli@. T>nBrul *ede ?o %etiEcanB de optsprezece ani@, cu o %usta roEie, care Cl
tul&urB peste mBsurB, ?parc-aE %i CnghiDit o &ButurB tare@. TigBncuEa, 0arga, este certatB de un Digan mai
&Btr>n, pentru cB %ata se uita DintB la &oier Ei nu se cBdea o ast%el de o&rBznicie. Neculai le aruncB
%iecBruia c>te un &BnuD de argint Ei o porni spre han.
A doua zi, Neculai o Cnt>lneEte pe 0arga la ?%>nt>na dintre plopi@, care-l aEtepta sB-i mulDumeascB
pentru &BnuDul de argint. Neculai Ei-a continuat drumul spre 'aEcani, urmat de c>inele lui credincios,
Lupei, dar g>ndurile Ci erau la %rumoasa DigancB. .upB ce Ei-a terminat tre&urile, Cn miez de noapte a
pornit ?Cntr-o Cntinsoare, cu Euier de *>nt Cn urechi@ (loc. ad*. ntr!o ntinsoare H a. Cntruna, %BrB
Cntrerupere1 b. repede, Cn goanB) Ei Cn goana calului s-a Cndreptat spre hanul AncuDei. .ar ocoleEte hanul
Ei se duce direct la ?%>nt>na cu patru plopi@, unde o gBseEte, aEtept>ndu-l pe %rumoasa DigancB. Neculai
promite %etei cB Ci *a aduce o ?scurteicB de *ulpe@ de la 'aEcani, iar ea Ci spune cB o sB-l aEtepte cu
nerB&dare ?E-am sB mor langa %>nt>nB dacB nu *ii@. 4ntors la 'aEcani, Neculai *inde &ine ?antalele de
*in@, cumpBrB o ?&lBniDB cu %aDa de posta* roE@, cu g>ndul la plBcerea pe care o *a *edea Cn ochii
DigBncuEei Ei se Cntoarce, cu chimirul (n portul popular brbtesc"cingBtoare latB din piele,
ornamentatB, pre*BzutB cu &uzunare) plin, spre hanul AncuDei, cu intenDia de a se opri mai Cnt>i la
%>nt>nB. Cadrul este romantic, ?stelele se aprinseserB Cn cerul curat@, cre>nd o atmos%erB de *rajB pentru
Cnt>lnirea eroticB. 0arga Cl aEtepta Cn Cntuneric Ei, c>nd el o ajuta sB Cm&race scurteica, %ata Ci dastBinuie
cB unchiul ;asanache o pusese sB-l atragB Cn locul acesta pustiu, pentru ca el Ei cei doi %raDi mai mici
sB-i %ure calul Ei &anii. ,a se teme cB *a %i CnjunghiatB dacB ei CEi dau seama cB i-a trBdat, dar ?mi-eEti
drag@ Ei ?de-acuma Cnainte nu-mi mai pasB@. Neculai se aruncB pe cal, Cn urma lui Diganii rBcneau ?ca
niEte dia*oli negri@ Ei, la un moment dat, Cl ajunserB Ei aruncarB cu prBjini Cn el. T>nBrul cBzu de pe cal
Ei, simDind ?o lo*iturB de %ier ascuDit la coada ochiului drept@, Cncepu sB tragB cu pistolul, nimerindu-l
pe un Digan Cntre ochi, Cn timp ce Lupei ?rupea pe celBlalt@. Ochiul drept Ci era plin de s>nge, dar cu
ochiul tea%Br zari lumina hanului Ei Cncepu sB strige cu disperare. Cei a%laDi la han ies cu %Bclii Ei o
pornesc cu toDii Cnapoi, spre %>nt>na unde se Cnt>lnise Neculai cu 0arga. 'e colacul %>nt>nii, ?lucea
s>nge proaspBt@, semn cB Diganii omor>serB %ata pentru cB-i trBdase Ei o aruncaserB Cn %>nt>na.
AscultBtorii acestei istorisiri groaznice rBmaserB ?tBcuDi Ei m>hniDi@, %>nt>na nu mai exista, se
distrusese ?ca toate ale lumii@, suger>nd cB p>nB Ei Cnt>mplBrile cele mai dramatice CEi pierd = odatB cu
trecerea timpului = din pro%unzime.
41. Expune subiectul unui text narativ studiat, apartinand lui on *reanga.
E#poziiunea relateazB %aptele ce se petrec Cntr-un inut ndeprtat, peste mBri Ei DBri, la capBtul lumii, Cn
timp mitic. AEadar, rela"iile temporale Ei spa"iale se de%inesc prin e*ocarea timpului fabulos
cronologic Ei a spaiului imaginar nesfrit$ AAmu cicB era odat Cntr-o DarBA un crai care a*ea trei
%eciori Ei un singur A%rate mai mare, care era CmpBrat Cntr-o DarB mai CndepBrtatBA, pe nume 7erde
CmpBrat. Cei doi %raDi nu se *BzuserB de multB *reme, iar *erii nu se cunoscuserB Cntre ei, pentru cB
CmpBrBDia %ratelui mai mare era %tocmai la o margine a pmntului%, iar %ratele mai mic trBia V2a alt
margine%& 4n acest cadru spaio!temporal mitic se deruleazB - Cntr-o CnlBnDuire cronologicB -
ntmplrile reale i fabuloase la care participB persona&ele &asmului.
7erde CmpBrat Ci cere %ratelui sBu, craiul, sB-i trimitB Agra&nic pe cel mai *rednicA Ei *iteaz dintre %iii sBi,
ca sB-i urmeze la tron, Cntruc>t el a*ea numai %ete. Ca sB-i punB la Cncercare, pentru a *edea care dintre
%eciori Ase simte destoinic a CmpBraDi peste o DarB aEa de mare Ei &ogatB ca aceeaA, craiul se Cm&racB
Cntr-o piele de urs Ei se ascunde su& un pod. Cei doi %ii mai mari se sperie de urs Ei se Cntorc ruEinaDi la
curtea craiului, care este dezamBgit de neputinDa lor Ei rosteEte moralizator$ Anici tu nu eEti de CmpBrat,
nici CmpBrBDia pentru tineA, ceea ce e*idenDiazB elementele reale ale &asmuiui.
0ezinul, impresionat de amBrBciunea tatBlui, se duce Cn grBdinB AsB pl>ngB Cn inima saA. .eodatB, Ao
&a&B g>r&o*B de &Btr>neDeA Ci cere de pomanB, apoi Cl s%BtuieEte sB cearB tatBlui sBu Acalul, armele Ei
hainele cu care a %ost el mireA, deEi hainele sunt A*echi Ei ponositeA, iar Aarmele ruginiteA Ei sB punB o
ta*B cu jBratic Cn mijlocul hergheliei ca sB aleagB acel cal care *a *eni Ala jBratic sB mBn>nceA. 3rm>nd
Cntocmai s%aturile &a&ei, (cBlBuzirea %lBcBului cBtre preuirea i respectarea tradiiilor strmoeti,
*oinicul pleacB la drum, lu>nd carte din partea tatBlui Ei, prin dreptul podului, Anumai iaca Ci iesB Ei lui
ursul CnainteA. Trece cu &ine de aceastB prim prob, primeEte &inecu*>ntarea pBrintelui sBu Ei pielea de
urs Cn dar, apoi s%atul ca Cn cBlBtoria lui s se fereasc %de omul ro, iar mai ales de cel spn%, sB nu
cum*a sB ai&B de-a %ace cu ei. Ca trBsBturi ale &asmului, sunt prezente aici formule iniiale tipice Ei
cifra magic trei, care %ace posi&ilB depBEirea primei pro&e de cBtre eroul principal.
'ntriga& 6iul craiului Ei calul pleacB la drum, &asmul continu>nd cu formule mediane tipice, AEi merg ei
o zi, Ei merg douB, Ei merg patruzeci Ei nouBA p>nB c>nd Cnt>lnesc Cn codru Aun om sp>nA care se o%erB
drept AslugB la drumA. 7oinicul Cl re%uzB de douB ori, dar a treia oarB sp>nul Ci iese Cn cale ACm&rBcat
alt%el Ei cBlare pe un cal %rumosA tocmai c>nd %iul craiului se rBtBcise prin codrii CntunecoEi. .eprins sB
urmeze s%atul pBrintelui sBu, acela de a nu se CnsoDi cu omul sp>n, dar pentru cB Ci mai ieEiserB Cn cale
CncB doi, el se g>ndeEte cB Aaiasta-i Dara sp>nilorA Ei-! angajeazB drept cBlBuzB. Fn aceastB secven"$
narativ$ este inclusB o pauz$ descriptiv$, care Cntrerupe po*estirea Ei descrie codrii deEi Ei CntunecoEi,
ce contureazB un peisaj de &asm
AjunEi la o %>nt>nB care Anu a*ea nici roatB, nici cumpBnB, ci numai o scarB de co&or>t p>nB la apBA,
sp>nul intrB Cn puD, umple plosca, apoi Cl s%BtuieEte pe %iul craiului sB co&oare Ei el ca sB se rBcoreascB.
T>nBrul Cl ascultB pe sp>n, dar acesta tr>nteEte capacul peste gura %>nt>nii Ei-! ameninDB cB dacB nu-i
po*esteEte totul despre el, Acine eEti, de unde *ii, Ei Cncotro te duciA, acolo Ci *or putrezi oasele. Su&
ameninDarea morDii, %eciorul de crai jurB Ape ascuDiEul paloEuluiA cB *a %i sluga supusB a sp>nului, care
se *a da drept nepotul CmpBratului Ei cB *a pBstra taina Ap>nB c>nd *a muri Ei iar *a Cn*iaA, anticipnd
astfel finalul basmului& Sp>nul Ci dB numele de (arap!)lb, care-! *a sluji cu credinDB, respect>ndu-Ei
jurBm>ntul %Bcut.
*esfurarea aciunii Cncepe odatB cu sosirea la palatul CmpBratului 7erde, unde Sp>nul se dB drept
nepotul sBu Ei, Cn%umurat peste mBsurB, Cl trimite pe ;arap-Al& sB stea la grajduri, sB ai&B grijB de calul
lui, cB alt%el *a %i A*ai de pielea taA, d>ndu-i Ei o palmB - Aca sB Dii minte ce Di-am spusA-, cB alt%el
Aprinde mBmBliga coajBA. .e remarcat este aici elipsa narativ$, adicB trecerea su& tBcere a sec*enDei
cBlBtoriei %Bcute de erou ca slugB a sp>nului p>nB la CmpBrBDia unchiului sBu, naratorul suger>nd numai
cB aceasta s-a e%ectuat.

42. lustreaza particularitatile de structura a unui text narativ studiat, apartinand lui 'iviu
5ebreanu
on de 'iviu 5ebreanu
Conceptia autorului despre roman, inteles ca un Gcorp s%eroid@, se re%lecta artistic in structura
circulara a romanului. Simetria incipitului cu %inalul se realizeaza prin descrierea drumului care
intra si iese din satul 'ripas, loc al actiunii romanului. 'ersoni%icat cu ajutorul *er&elor (se
desprinde, alearga, urca, inainteaza), drumul are semni%icatia sim&olica a destinului unor oameni si
este in*estit cu %unctie metatextuala. ,l separa *iata reala a cititorului de *iata %ictionala a
personajelor din roman.
.escrierea initiala a drumului introduce cititorul in *iata satuluiardelean de la inceputul secolului
al 55-lea, cu aspecte topogra%ice, etnogra%ice (hora), sociale. .escrierea caselor ilustreaza, prin
aspect si asezare, conditia sociala a locuitorilor si anticipeaza rolul unor personaje (;erdelea,
:lanetasu) in des%asurarea narati*a. Crucea stram&a de la marginea satului , cu un ;ristos de
tinichea ruginita, anticipeaza tragismul destinelor.
.escrierea %inala inchide simetric romanul si %ace mai accesi&ila semni%icatia sim&olica a
drumului prin meta%ora soselei = *iata.
43. *aracterizeaza persona&ul preferat dintr!un roman de >eorge *alinescu.
Otilia este %iica celei de-a doua sotii a lui :iurgiu*eanu.
,ste o %igurJ centralJ a romanului, care te cucereste, dar te si re*oltJ.
Caracterul ei se &azeazJ pe elemente contradictorii: amestecul de inocen
tJ si maturitate1 amestec de iu&ire si de ratiune1 iu&este pe 6elix, dar se cJsJtoreste cu 'ascalopol1
inteligentJ, dar dispretuind inteligenta %emininJ.
a. Caracterizare directJ %JcutJ de narator: ?6ata mJslinie, nas mic, ochi al&astriQ@1
copilJroasJ, dar Cn acelasi timp, ?cu o stJp>nire desJ*>rsitJ de %emeie@.
&. Caracterizare directJ %JcutJ de cJtre personaje prin tehnica re%lectJrii poliedrice (a
pluriperspecti*ismului):
- 6elix o considerJ pe Otilia %oarte %rumoasJ, cultJ, talentatJ.
- 'ascalopol *ede Cn ea aceleasi calitJti.
- Costache o crede CncJ un copil, spun>ndu-i ?%e-%etita mea@.
- Aglae o considerJ *icleanJ si interesatJ de mostenirea lui Costache.W
c. Caracterizare directJ (autocaracterizare):
- ?eu sunt o zJpJcitJ, nu stiu ce *reau@- desi %aptele ei demonstreaza contrariul d.
Caracterizare indirectJ: rezultJ din %apte:
!. e altruistJ, grijulie %atJ de cei apropiati (nu *rea sJ stea Cn calea carierei lui 6elix)1
<. poartJ o mascJ, dincolo de care nu poate sJ treacJ nimeni. .e aceea, de*ine o enigmJ.
9. se comportJ ca un om li&er, care nu tine cont de nici o regulJ exterioarJ.
e..in mediul Cn care locuieste personajul

- camera Otiliei, cu *arietatea de lucruri din ea, re%lectJ caracterul contradictoriu, amestecul de
copilJrie si %eminitate, dar si o oarecare insta&ilitate Cn comportament, trec>nd cu usurintJ de la o
stare la alta.
44. *aracterizeaza persona&ul preferat dintr!un roman de 'iviu 5ebreanu.
Pe scurt;
4on de Li*iu +e&reanu
'ersonajul 4on este unul de re%erintJ Cn literatura rom>nJ, concentr>nd tragica istorie a sJranului
ardelean din primele decenii ale secolului trecut.
FncJ de la Cnceputul romanului, la hora satului se e*identiazJ %eciorul lui Alexandru 'op :lanetasu,
4on, urmJrind-o pe Ana cu o pri*ire stranie, apoi o *ede pe 6lorica, care Ci era dragJ, CnsJ e
constient cJ Ana are pJm>nt. Con%lictul interior care marca destinul %lJcJului este *izi&il CncJ de la
Cnceput. 4on era Giute si harnic ca mJ-sa@ chipes si *oinic, dar sJrac, el simtind dureros prJpastia
dintre el si G&ocotani@. Ast%el cade *ictimJ celor douJ patimi: glasul pJm>ntului si glasul iu&irii.
6iind dominat de dorinta de a %i respectat Cn sat, stJp>nit de o *iolentJ nJ*alnicJ, un temperament
controlat de instincte primare, hotJr>t si perse*erent Cn atingerea scopului, dar si *iclean, 4on o
seduce pe Ana.
C>nd s-a Cnsurat cu Ana, 4on s-a Cnsurat de %apt cu pJm>nturile ei, sotia de*enind o po*arJ jalnicJ si
incomodJ. OdatJ satis%JcutJ patima pentru pJm>nt, celJlalt glas ce mistuie su%letul lui 4on, iu&irea
pJtmasJ pentru 6lorica, ne*asta lui :eorge 8ul&uc, duce la destinul tragic al eroului, %iind omor>t
de :eorge dupJ ce Ci surprinde pe am>noi Cn %lagrant.
Ast%el, 4on este drastic pedepsit de +e&reanu, Cntruc>t el se %ace *ino*at de dezintegrare morlJ,
rJspunzJtor de *iata Anei si a copilului lor, tul&ur>nd liniltea unui cJmin, linistea unei Cntregi
colecti*itJti.
', lung:
:odalit$"i de caracterizare, tr$s$turile protagonistului;
'ersonajele sunt construite, de asemenea, Cn spirit realist, susDin>nd %irul epic al romanului. 'ersonajul
principal este tipic realist, exponenDial pentru o anumitB categorie socialB, iar structura sa psihologicB
este pusB su& semnul unor trBsBturi dominante: tipul DBranului, caracterizat printr-o inteligenDB durB,
egoism Ei cruzime, dar mai ales printr-o *oinDB imensB. Con%orm delimitBrii teoreticianului ,. 6orster,
el este un personaj rotund, a*>nd capacitatea de a surprinde cititorul Cn mod con*ingBtor prin reacDiile Ei
gesturile lui.
4on este un persona& eponim (numele sBu dB numele romanului), realizat prin tehnica &asorelie%ului. ,l
dominB Cntreaga lume care gra*iteazB Cn jurul sBu (Ana, 7asile 8aciu, 6lorica, :eorge) Ei care
contri&uie la e*idenDierea trBsBturilor lui, a caracterului complex, cu CnsuEiri contradictorii: *iclenie Ei
ingenuitate, &rutalitate Ei delicateDe.
4niDial el este caracterizat (n mod direct de c$tre narator, &ene%iciind de un portret marcat de calitBDi:
?iute Ei harnic ca mB-sa@1 ?munca Ci era dragB oric>t ar %i %ost de asprB@. ,lementul %undamental al
con%lictului, pBm>ntul, Ci su&ordoneazB toate trBsBturile: ?'Bm>ntul Ci era drag ca ochii din cap@, iar
lipsa acestuia apare ca o nedreptate, ceea ce justi%icB dorinDa pBtimaEB de a a*ea: ?ToatB isteDimea lui nu
plBteEte o ceapB degeratB, dacB n-are Ei el pBm>nt mult, mult...@
*elelalte persona&e ale romanului Ci e*idenDiazB caracterul, cu lumini Ei um&re, Cn %uncDie de
con%lictele Cn care sunt implicaDi cu toDii. Ast%el, Cn*aDatorul ;erdelea Cl aprecia ca ?unul dintre cei mai
iu&iDi ele*i@, iar doamna ;erdelea Cl considerB ?un &Biat cumsecade, muncitor, harnic, sBritor, isteD@.
Optica lor se *a schim&a CnsB pe parcursul acDiunii, c>nd 4on *a trece Cn con%lictul dintre in*aDBtor Ei
preotul satului, de partea celui din urmB.
Autocaracterizarea e*idenDiazB %rBm>ntBrile su%leteEti, prin monologul interior: ?0B moleEesc ca o
&a&B nBroadBN@. .e%initoriu pentru personajul principal este con%lictul interior Cntre glasul pBm>ntului Ei
glasul iu&irii: deEi o iu&eEte pe 6lorica, %ata %rumoasB dar sBracB, dorinDa de posesie a pBm>ntului Cl
determinB sB o aleagB pe Ana, cea ?ur>DicB@, dar &ogatB. AceatB pendulare a personajului Cntre cele douB
coordonate ale existenDei sale, genereazB Ei con%lictele exterioare ale romanului: cu 7asile 8aciu pentru
o&Dinerea pBm>ntului Ei cu :eorge 8ul&uc pentru Ana, Ei ulterior pentru 6lorica.
Cele mai multe trBsBturi reies CnsB din caracterizarea indirect$, din faptele %i atitudinea
persona&ului, din rela"iile cu celelalte persona&e. Ast%el, 4on este impulsi*, chiar *iolent, ceea ce
atrage respectul, teama celorlalDi %lBcBi ai satului Ei a lButarilor care c>ntB la comanda lui Ei Cl CnsoDesc la
c>rciumB dupB horB, deEi :eorge este cel care Ci plBteEte.
?iclenia sa este e*identB Cn relaDia cu Ana, pe care o seduce, Ci speculeazB sentimentele, cucerind-o Ei
lBs>nd-o sB creadB cB, de %apt, ea l-a cucerit. nteligen"a dur$, egoismul, cruzimea Ci su&ordoneazB
toate acDiunile: &Btaia cu :eorge, comportamentul agresi* %aDB de Ana. ,l reprezintB, aEa cum spunea
criticul ,ugen Lo*inescu, ?expresia instinctului de stBp>nire a pBm>ntului@, a*>nd ca trBsBturi
de%initorii ?inteligenDa ascuDitB@, ?*iclenia proceduralB@ Ei ?*oinDa imensB@
,ste naiv, in relaDia cu 7asile 8aciu, crez>nd cB nunta Ci *a aduce Ei pBm>ntul, %BrB a Cncheia o
CnDelegere legalB. .e %apt, destinul personajului principal nu este marcat de con%lictele exterioare, c>t
mai ales de con%lictul interior, generat de relaDia sa cu pBm>ntul. 'ersonajul are o dorin"$ obsesiv$ de a
st$p)ni acest pam)nt, iar eloc*entB Cn acest sens este scena sBrutBrii lutului: ?Fl cuprinse o po%tB
sBl&atecB sB Cm&raDiEeze huma, s-o cr>mpoDeascB Cn sBrutBriN@ Acest gest depBEeEte limitele unei reacDii
o&iEnuite, suger>nd patima exageratB pentru pBm>nt, precum Ei legBtura indestructi&ilB cu acesta.
'ersonajul trBieEte o triplB *oluptate: a simDurilor, a puterii, a trupului, iar acest moment alegoric
exprimB reducerea lui la esenDB. .in aceastB perspecti*B, deznodBm>ntul este pre*izi&il: 4on *a muri
ucis cu ajutorul unei unelte a pBm>ntului, sapa, iar :eorge care-l lo*eEte nu este dec>t un instrument al
destinului.
45. *aracterizeaza persona&ul preferat dintr!un roman de *amil Petrescu.
,roul romanului 3ltima noapte de dragoste, Cnt>ia noapte de rBz&oi, de Camil 'etrescu, trBieEte douB
realitBDi: realitatea timpului cronologic (%rontul) Ei realitatea timpului psihologic.
Xte%an :heorghidiu este un personaj pro&lematic1 un intelectual-student la %ilozo%ie, cu preocupBri
teoretice, un tip orgolios, a*id de cunoaEtere a&solutB at>t prin dragoste c>t Ei prin experienDB directB,
trBitB a rBz&oiului.
'rima experienDB a cunoaEterii, iu&irea, trBitB su& semnul incertitudinii, e semnalatB direct. CBsBtorit cu
cea mai %rumoasB dintre colegele sale, Cn care crede a %i gBsit idealul %emeii iu&ite, t>nBrul cuplu
cunoaEte o schim&are radicalB a existenDei lor datoratB unei moEteniri neaEteptate lBsate de un unchi
&ogat, Tache.
Aspir>nd la dragostea a&solutB, eroul doreEte certitudinea a&solutB. Natura re%lexi*B, conEtient de
chinul sBu lBuntric, Xte%an :hiorghidiu adunB, progresi*, semne ale neliniEtii Ei Cndoielilor sale
interioare Ei le disecB cu minuDiozitate. 7iaDa lui Xte%an :heorghidiu a de*enit cur>nd Go torturB@, nu
mai putea citi nici o carte, pBrBsise uni*ersitatea.
'lim&area la Odo&eEti, Cntr-un grup mai mare, declanEeazB criza de gelozie Ei incertitudinea iu&irii,
pune su& semnul Cndoielii %idelitatea %emeii iu&ite. Compania domnului :., a*ocatul o&scur, dar &Br&at
modern, acordB soDiei sale, ,la, care cocheta, ampli%icB suspiciunile lui Xte%an.
Con%es>ndu-se Ei analiz>ndu-se, eroul respinge ca *ulgarB etichetarea ca gelos: GNu, n-am %ost
niciodatB gelos, deEi am su%erit at>ta din cauza iu&irii.@
,xperienDa rBz&oiului constituie pentru Xte%an :heorghidiu o experienDB decisi*B, un punct terminus al
dramei intelectuale, o dramB a personalitBDii.
:heorghidiu de*ine alt om Cn primele ceasuri de rBz&oi. :elozia rBm>ne unde*a, departe, Ei lipsitB de
CnsemnBtate. Yurnalul lui de %ront contureazB o personalitate complexB, a%latB Cn CmprejurBri inedite,
con%runt>ndu-se cu moartea, dar mai ales con%runtatB cu ea CnsBEi.
+Bnit Ei spitalizat, se Cntoarce Cn 8ucureEti. AcasB, l>ngB ,la, simDea o CnstrBinare de%initi*B. ,xperienDa
%rontului a %ost decisi*B. .rama iu&irii lui este acum intratB de%initi* Cn um&rB.
'rin cele douB ipostaze pe care le trBieEte eroul, romanul G3ltima noapte de dragoste, Cnt>ia noapte de
rBz&oi@ este un GneCntrerupt marE tot mai ad>nc Cn conEtiinDB@.
4,.Exemplifica modalitatile de caracterizare a unui persona& feminin, prin referire la un roman
studiat-periada de pana la al 9oilea 5azboi :ondial.
Otilia personajul principal din romanul ,nigma Otiliei, ea este %ata adopti*a a lui 0os Costache,
numele ei de %amilie %iind 0arculescu.,a este o cantareata la pian %oarte talentata,si care doreste sa
studieze muzica.Clanul Aglae doreste sa alunge pentru a putea pune mana mai usor pe a*erea lui
Costache :iurgiu*eanu.'rima intalnire in roman cu Otilia este la inceputul lui cand 6elix intra in
casa lui 0os Costache pentru a doua data(prima data mosul spunandu-i ca acolo nu sta nimeni), si
ea *ine in sal*area lui recunoscandu-l.
.espre Otilia autorul spunea: ? Otilia era eroina mea lirica, proiectia sa in a%ara, o imagine
lunara si %eminina@.Chipul adolescentin al Otiliei este de la inceput o aparitie angelica , descris in
mod expres de autor , din momentul sosirii lui 6elix in casa lui 0os Costache, asa cum o o&ser*a
tanarul.0ai intai *oce cristalina, auzita de sus, apoi ,@un cap prelung si tanar de %ata,incarcat cu
&ucle , cazand pana pe umeri@ .
'arerea lui 6elix despre Otilia la prima *edere este: ?%ata parea sa ai&a *reo !K-!$ ani.6ata
maslinie, cu nasul mic si ochii %oarte al&astrii, arata si mai copilaroasa intre multele &ucle si gulerul
de dantela.4nsa in trupul su&tiratic , cu oase delicate de ogar , de un stil per%ect ,%ara acea sla&iciune
supta si pastrata a Aureliei , era o mare li&ertate de miscari ,o stapanire desa*arsita de %emeie.@
Aglae o *ede ca o piedica in luarea a*erii lui 0os Costache.
Aurica este in*idioasa pe Otilia si ar *rea la %el ca Aglae sa o alunge.
0os Costache o iu&este dar de zgarcit n-a putut sa-i asigure un *iitor %ara pro&leme,
nedepozitand decat %oarte putini &ani in &anca restul tinandu-i ascunsi su& salteaua lui.
'ascalopol o iu&este pe Otilia si ii implineste toate po%tele ei, Otilia casatorindu-se cu el, dar
apoi acesta i-a dat li&ertate ea casatorindu-se cu un conte din Spania.
Otilia este unul dintre cele mai complexe personaje %eminine din proza romaneasca, ea este

%ascinanta, mereu impre*izi&ila, dilematica prin comportament1 iu&ita de parintele nesigur, de 6elix
care-i in%ioara corzile inimii , ocrotita de un strain , Otilia este totusi %ara cui&.Otilia traieste drama
singuratatii ,*iitorul ei este am&iguu, departe de mult *isata %ericire.Comportamentul ei este
derutant: capa&ila de emotii puternice trece &rusc de la o stare la alta.,a este copilaroasa si in
acelasi timp si matura do*edind o grija materna %ata de 6elix pe care-l protejeza ca pe un or%an.
4/. Prezinta constructia subiectului unui roman de :arin Preda, prin referire la; actiune,
conflict,
relatii temporale si spatiale.
0orometii, de 0arin 'reda (*ol. 4, !$)
Actiune
Actiune H totalitatea e*enimentelor, a %aptelor si intamplarilor semni%icati*e prezentate intr-o opera
literara.
'o*estirea se des%JsoarJ pe mai multe planuri, di%erite ca importantJ: al %amiliei 0oromete,
al lui 8iricJ, apoi Tugurlan etc. +omanul are trei pJrti, care corespund unor etape din *iata %amiliei:
#. sta&ilirea unui mod de *iatJ, iluzia cJ timpul stJ
. plecarea lui Achim la 8ucuresti si Cnceperea unei perioade de %rJm>ntJri su%letesti1
". dupJ scena secerisului, Cncep necazurile si pro&lemele care nu se mai rezol*J.
+omanul Cncepe Cn manierJ realistJ, cu %ixarea spatio-temporalJ a actiunii: cu c>ti*a ani
Cnaintea Cnceperii celui de-al doilea rJz&oi mondial, Cntr-un sat din c>mpia .unJrii. 4ncipitul aduce
Cn prim-plan pro&lema timpului. ?Se pare cJ timpul a*ea cu oamenii nes%>rsitJ rJ&dare1 *iata se
scurgea aici, %JrJ con%licte mari.@+J&darea aceasta este o impresie gresitJ a oamenilor Cnsisi, a%lati
Cn pragul unor imense rJsturnJri istorice, mai ales a oamenilor de %elul lui 4lie 0oromete care cred
cJ stJ Cn puterea lor de a e*ita marile con%licte. Fn spatiul epic al lui 0arin 'reda %unctia acestui
timp este CnsJ paradoxalJ. ,l nu mai are rJ&dare si *a produce Cn s>nul tJrJnimii schim&Jri
%ulgerJtoare, care pun Cn cumpJnJ Cnsusi destinul ei milenar. 'rimele pagini sunt construite Cn
per%ectJ concordantJ cu timpul sugerat si un s%ert din *olumul Cnt>i se petrece de s>m&JtJ seara
p>nJ duminicJ noapte, adicJ de la Cntoarcerea 0orometilor de la c>mp p>nJ la %uga 'olinei cu
8iricJ. +itmul e*enimentelor se precipitJ Cn ultima parte a *olumului 4, semn al %aptului cJ ?timpul
nu mai a*ea rJ&dare@. Trei ani mai t>rziu, iz&ucnea cel de-al doilea rJz&oi mondial. 'rimul *olum
are o constructie clasicJ, simetricJ, Cncepe si se s%>rseste cu tema timpului.
Con%lictul principal este de naturJ tragicJ si se dJ Cntre om si istorie, istorie care Ci marcheazJ
Cn mod hotJr>tor destinul, desi omul are iluzia cJ se poate sustrage ei.
Starea con%lictualJ este permanentJ.
,xistJ con%licte Cntre:
- 0oromete si Catrina, deoarece aceasta *rea sJ-i %ie trecutJ casa pe nume, %apt promis de
0oromete c>nd acesta *>nduse un pogon de pJm>nT din zestrea sotiei1 %rati1 chiar dispunerea
mem&rilor %amiliei la masJ de la Cnceputul romanului aratJ ri*alitJtile existente Cntre copiii din
prima cJsJtorie si cei din a doua cJsJtorie a lui 0oromete
Niculae si tatJl sJu, care nu *rea sJ-l trimitJ la scoalJ1
- tatJ si cei trei %ii, care *or sJ meargJ la oras sJ se Cm&ogJteascJ rapid.
'e l>ngJ aceste crize interne, existJ si o crizJ externJ a %amiliei produsJ de: impozite, datorii la
&ancJ si alte datorii de gospodJrie.
40. Prezinta constructia subiectului unui roman de 'iviu 5ebreanu, prin referire la;

actiune, con%lict, relatii temporale si spatiale.
4on, de Li*iu +e&reanu.
+omanul 4on este conceput ca a*and o structura circulara, prin simetria incipidului cu %inal, se
realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese din satul 'ripas,loc al actiunii romanului
,descrierea %inala a romanului inchide simetric romanul si %ace accesi&ila semni%icatia sim&olica a
drumului prin meta%ora soselei-*iata.
Tema romanului.
+eprezinta lupta unui taran sarac pentru a o&tine pamantul si consecintele actelor sale.
Caracterul monogra%ic al romanului orienteaza in*estigatia narati*a despre di*erse aspecte ale lumii
rurale:o&iceiurile legate de marile momente din *iata omului (nasterea,nunta,inmormantarea), relatii
sociale generate de di%erentele economice (strati%icarea ,ste prezentarea pro&lematicii pamantului
in conditiile satului ardelean.+omanul sociala) sau culturale(uni*ersal taranilor,uni*ersal
intelectualitati rurale),relati de %amilie.
Tema centrala posesiunea pamantului este du&lata de tema iu&iri.
'rezentarea su&iectului se %ace ast%el:
4n expozitiune sunt prezentate principalele personaje din satul 'ripas ,
4on, personajul central,%lacau, harnic si istet suporta umilinta de a nu %i &ine *azut de cei din jurul
sau si de a nu a*ea un loc de %runte in ierarhia satului, pentru ca este sarac.
Ca sa iasa din aceasta condite pune la cale planul de a o seduce pe Ana %ica lui 7asile 8aciu un
taran instarit, pentru a o&tine prin casatorie o zestre aprecia&ila.
4ntriga romanului, rusinea pe care 7asile 8aciu i-o %ace in %ata satului *a starni dorinta de raz&unare
a %lacaului.Care la randul sau il *a %ace pe chia&ur de rusinea satului lasand-o insarcinata pe
Ana,pentru a-l determina sa accepte nunta.La s%arsitul petrecerii,%lacaii merg la carcima.8ataia
%lacailor,in aparenta pentru platirea lautarilor, in %apt pentru dreptul de a o lua de sotie pe Ana, se
inchee cu 7ictoria lui 4on,care il rapune pe :eorge cu paharul.
.es%asurarea actiuni
.orind sa o&tina cat mai repede pamant ii %ace curte Anei,%ata unui &ogatan,o seduce si il %orteaza
pe 7asile 8aciu sa accepte casatoria.'lanul ii iz&uteste si %ara sa o iu&easca o ia de ne*asta pe Ana,
desi tatal ei se impotri*este..upa o&tinerea pamantului 4on o supune pe Ana unor *iolente %izice,
destramandu-4 acesteia iluzia ca prin plecarea din casa tatalui sau traiul 4 se *a in&unatati.
.upa ce si-a satis%acut dorinta arzatoare de a a*ea mult pamant ramas
singur hotaraste sa se intoarca la dragostea din intai, 6lorica %ata saraca dar %rumoasa.Aceasta este
acum casatorita cu :eorge 8ul&uc.
4n deznodamant naratorul il prezinta pe :eorge care simtind ca 4on ii da tarcoala 6loricai, acesta il
omoara din gelozie.
:eorge este arestat, 6lorica ramane singura,iar intreaga a*erea a lui 4on pentru care el sacri%icase

totul trece in posesia &isericii.
4n roman apar mai multe tipuri de con%licte:
-co%lict central: lupta pentru pamant in satul 'ipas
-con%lict secunda intre 4on :eorge 8ul&uc
-con%lict exterior : intre 4on si 7asile 8aciu
-con%lict interior: intre glasul pamantului si glasul iu&irii
41. Prezinta constructia subiectului unui
roman de >eorge *alinescu , prin referire la; actiune, conflict, relatii temporale si spatiale.
,nigma Otiliei, de :eorge Calinescu
A aparut in martie !$9K si este un roman de %actura &alzaciana. +omaul prezinta *iata &urgheziei
&ucurestene din prima jumatate a secolului nostru. Titlul original al romanului a %ost A'arintii
OtilieiA scriitorul a*ind in *edere ideea paternitatii. +omanul de*ine o satira *ehementa la adresa
&urgheziei in care relatiile copii-parinti s-au degradat datorita &anului. +omanul are in centru istoria
luptei pentru mostenirea a*erii lui mos Costache. .es%asurarea epica este lenta, con%lictul este
determinat de incercarile mem&rilor clanului Tulea de a pune mina pe a*erea lui Costache
:iurgiu*eanu.
.e-alungul actiunii naratorul insereaza cate*a scene,pretext pentru a descrie aspectul social al
8ucurestiului.4ntriga este data de sosirea tanarului 6elix Sima in casa tutorelui sau Costache
:iurgiu*eanu.4n des%asurarea actiunii 6elix se indragosteste de Otilia, iar AclanulA Tulea isi %ace
griji re%eritoare la mostenirea a*erii lui mos Costache.'unctul culminant este dat de moartea lui mos
Costache,cand %amilia Tulea ia toata a*erea,Otilia si 6elix %iind ne*oiti sa se mute.
.eznodamantul il reprezinta intalnirea de dupa cati*a ani a lui 6elix cu 'ascalopol.Aglae Tulea este
A&a&a a&solutaA,sora lui mos Costache, Aurica Tulea este %iica cea mica a Aglaei,A%ata
&atranaA.Costache :iurgiu*eanu tatal *itreg al Otiliei si tutorele lui 6elix,el este tipul a*arului. 6elix
Sima este de multe ori A*ocea autoruluiA,un tanar or%an,care doreste sa trium%e in *iata. Leonida
'ascalopol este mosierul &ogat si manierat,sentimentele acestuia %ata de Otilia %iind neclari%icate.
Stanica +atiu este sotul Olimpiei,%iica cea mare a Aglaei Tulea,un a*ocat %ara clienti,este genul
par*enitului el pro%itand de orice situatie pentru a iesi in castig. Otilia 0arculescu este o %ata
zglo&ie ce sta su& semnul dramei %eminine,enigma acesteia %iind una nedezlegata.
6inalul este compus si el din doua sec*ente,deznodamantul in care 6elix a&andonat primeste o
explicatie de la Otilia menita sa dezlege misterul plecarii acesteia,epilogul care o%era cititorului
justi%icarea Otiliei:6elix a*ea sa %aca o cariera stralucita neincomodata Ade o dragoste nepotri*itaA1
%inalul este a&rupt si simetric ca in romanele lui 8alzac.
53. Prezinta constructia subiectului unui roman de *amil Petrescu , prin referire la; actiune,
conflict,
relatii temporale si spatiale.
'atul lui 'rocustA (!$99) este cel mai &un roman al lui Camil 'etrescu si una dintre cele mai

originale creatii din proza romaneasca moderna.
6ara indoiala, prin amploarea constructiei epice, prin exis-tenta mai multor planuri narati*e si prin
complexitatea perZsonajelor, lucrarea pe care o discutam este un roman.
4ncadrarea lui in categoria constructiilor romanesti moderne poate %i explicata prin:
Noutatea a&soluta a %ormulei compozitionale, perspecti*a narati*a %iind sec*entiala.
Timpul su&iecti*, ?actiuneaA nea*and un %ir cronologic1 di*ersele momente din *iata personajelor
sunt reconstituite din amintiri, opinii ale altor personaje si note de su&sol.
0etoda ?oglinzilor paraleleA, %iecare dintre actanti %iind *azut in mod di%erit de catre cei care l-au
cunoscut.
Acuitatea analizei psihologice.
Tema romanului este drama omului superior, sortit sa %ie incompati&il cu lumea, cu iu&irea si cu
norocul. 6iecare dintre cele trei personaje care reprezinta omul supeZrior (doamna T., Ladima si
6red 7asilescu) este un inadaptat care nu se poate incadra in ?patul procustianA al iu&irii sau al
societatii.
Titlul trimite la mitul antic al lui 'rocust, talhar-hangiu din Atica si care punea drumetii intr-un
anumit pat, ?lungin-du-iA sau ?scurtandu-iA dupa dimensiunile lui.
+ezulta ca ?patul lui 'rocustA reprezinta un spatiu al ne-potri*irii aducator de su%erinta.
.in punct de *edere compozitional, romanul ?'atul lui 'rocustA este alcatuit pe trei planuri:
'rimul dintre acestea se incheaga din cele trei scrisori pe care o anume doamna T. i le trimite
autorului. Aceasta prima parte a cartii (alcatuita dupa %ormula romanului epistoZlar) re%ace o parte
din *iata doamnei T., alte momente ale exisZtentei ei trecute %iind reconstituite ?prin incidente de
memorie si asociatie discontinuaA (cum scria :. Calinescu), in jurnalul lui 6red 7asilescu.
Acest plan ar putea %i numit al marilor iu&iri ne%ericite si nu se rezuma la prima parte a romanului,
ci este in%uzat si in celelalte.
Al doilea plan este cel al esecurilor existentiale ale omului superior (reprezentat prin Ladima).
Cel de al doilea plan al romanului cuprinde actiunea propriu-zisa relatata in jurnalul lui 6red
7asilescu. intitulat ..4ntr-o dupa-amiaza de augustA.
Acum, apar si alte doua personaje ale romanului (:eorge .emetru Ladima si ,milia +achitaru). Si
imaginile acestora se constituie din mai multe unghiuri (ca si cand ar %i pri*iti in mai multe ?oglinzi
paraleleA), mijloacele pe care autorul le utiZlizeaza %iind: scrisorile pe care ziaristul Ladima i le
trimisese ,miliei, comentariile acesteia din urma, amintirile lui 6red 7asilescu (aduse in prezent
prin memorie in*oluntara), decuZpaje din ziare, con%esiuni ale unor martori (..,pilog 4A).
Al treilea plan este al autorului (de*enit personaj, prin numeroasele note de su&sol si prin ..,pilog
44A).
51.Prezinta conditia taranului, prin referire la un persona& dintr!o opera studiata, apartinand
unui autor canonic.
'u&licat Cn !$<L, romanul e*identiazJ spatiul ardelenesc de la Cnceputul secolului al 55-lea, Cn mod
realist si are ca punct de plecare c>te*a dintre nu*elele cu care de&utase scriitorul.
Fn primul r>nd, conditia tJranului este e*identiatJ prin tema pJm>ntului care este, de %apt, miza
con%lictului, pentru cJ el determinJ Cn lumea satului pozitia socialJ si autoritatea moralJ a
indi*izilor. Acestei teme i se adaugJ cea a iu&irii, pentru cJ destinul personajului principal este
de%init de aceste douJ mari coordonate. .e %apt, nu pJm>ntul se a%lJ Cn centrul romanului, ci dorinta

lui 4on de a-l a*ea. .e aceea, putem considera cJ si tema destinului este de%initorie pentru roman.
AceastJ o&sesie a pJmCntului Cl apropie pe tJranul lui +e&reanu de eroii lui .ostoie*s[i (6ratii
\aramazo*), sau de 6rancois Torissard, personajul lui 8alzac ('Jm>ntul), care, sJrac %iind lucreazJ
pentru grJdinarul unui castel si primeste pJm>nt. .eose&irea constJ Cn %aptul cJ, Cn timp ce Cn
romanul lui 8alzac, pJmCntul este %olosit pentru acumularea &anilor, la +e&reanu, &anii nu au
rele*antJ pentru o umanitate traditionalJ, care *ede Cn terenul detinut, mJsura tuturor lucrurilor.
Fn al doilea r>nd, tJranul lui +e&reanu se raporteazJ permanent la mediul din care %ace parte, se
implicJ, participJ acti* la tot ceea ce tine de *iata satului, la toate e*enimentele esentiale ale
existentei rurale: nunta, hora, Cnmorm>ntarea. +e&reanu acordJ horei un rol esential pentru cJ ea
coaguleazJ *iata satului, %iind nu numai loc de Cnt>lnire si de petrecere, dar si de con%runtJri.
Naratorul ne o%erJ ast%el imaginea satului traditional, cu o&iceiuri *echi: prezenta lJutarilor, a
preotului, modul Cn care petrec tinerii si &Jtr>nii. .e asemenea, nunta, ocupJ si ea un loc important,
constituind un pretext pentru ca naratorul sJ pJtrundJ Cn psihologia personajelor. Nunata lui 4on cu
Ana respectJ toate traditiile rurale: prezenta petitorilor, a lJutarilor, a starostelui nuntii, numJrarea
&anilor de cJtre nas. +itualul reuneste chiar si personaje a%late Cn con%lict: drusca miresei este
6lorica, cea cu care Ana Csi *a disputa dragostea lui 4on. ,*enimentul echi*aleazJ cu momentul Cn
care se intensi%icJ con%lictele, pentru cJ Ana realizeazJ acum cJ ea nu reprezintJ pentru sotul ei
dec>t sursa a*erii.
52. Prezinta conditia intelectualului, prin referire la un persona& dintr!o opera studiata,
apartinand unui autor canonic.
3ltima noapte de dragoste,intaia noapte de raz&oi
Ste%an :hiorghidiu este personajul principal al romanului si reprezinta drama intelectualului pus in
situatii limita.,ste un personaj lucid,insetat de certitudini si ade*ar, desi prima experinta de
cunoastere,iu&ire,e traita su& semnul incertitudinii,%iind un z&ucium permanent in cautarea
ade*arului.
Studen la %ilozo%ie,inzestrat intelectual,traieste in lumea cartilor.'lim-&area la Odo&esti declanseaza
criza de incertitudine a iu&irii,punand su& sem nul intre&arii %idelitatea ,lei..ar autoanalizandu-si
starile cu luciditate, res- pinge ideea geloziei.7ede in ,la idealul sau de iu&ire si %eminitate,dar
hiper- sensi&il si orgolios isi ampli%ica drama.
Traieste dureros drama omului singur, neputand sa %aca nici un compromis cerut de societate in care
traieste. Se considera un intrus in lumea ce il inconjoara si de aceea alege lumea ideilor pure si
aspira la o dragoste a&soluta cautand in permanenta certitudini.
+az&oiul este o alta experienta de *iata in planul cunoasterii esentiale.6rontul este o experienta
traita direct, eroul prezentand raz&oiul tragic si a&surd.,l inseamna noroi,arsita,%rig si
%oame,umezeala, paduchi, mur darie si mai ales %rica ,spaima, disperare si moarte. 6rontul este haos,
mizerie,in*almasala si dezordine ceea ce creaza o imagine halucinanta de G%oc si trasnete@,tragismul
con%runtarii cu moartea,%iind dez*aluit in capito- lul:@Ne-a acoperit pamantul lui .umnezeu@.
.ramatismul iu&irii lui Ste%an intra de%initi* in um&ra, experienta dramatica a %rontului %iind
decisi*a.+anit si spitalzat,se intoarce acasa la 8ucuresti, dar simte %ata de ,la o instrainare
de%initi*a:@sunt o&osit mi-e indi%erent chiar daca e ne*ino*ata.@
S.:. nu poate %i considerat un in*ins deoarece reuseste sa depaseasca gelozia care il ameninta sa-l
dezumanizeze,se inalta deasupra societatii =dominata de interese materiale-traind o experienta
morala superioara aceea a dramei omenirii silite, sa indure un raz&oi tragic si a&surd.

53. Prezinta conditia femeii, prin referire la un persona& dintr!o opera studiata, apartinand
unui autor canonic.
Otilia este un personaj complex, de%initoriu, eponim. Titlul anticipeazJ tema romanului care pune
accentul pe caracterul impre*izi&il al eroinei si care %ace din operJ o po*este a enigmei %eminitJtii.
Fn intentia scriitorului, cartea purta titlul G'Jrintii Otiliei@, ilustr>nd ast%el moti*ul &alzacian al
paternitJtii, urmJrit Cn relatiile pJrinti-copii, Cn contextul epocii inter&elice. 6iecare dintre
personajele romanului poate %i considerat pJrinte al Otiliei, pentru cJ, Cntr-un %el sau altul, ei Ci
hotJrJsc destinul. .e pildJ, mos Costache Csi exercitJ lamenta&il rolul de tatJ, desi nu este lipsit de
sentimente %atJ de Otilia. ,l se g>ndeste la *iitorul ei, *rea chiar sJ o Cn%ieze, dar am>nJ la nes%>rsit
gestul. Pi 'ascalopol, mult mai *>rstnic dec>t Otilia, mJrturiseste cJ Cn iu&irea pentru ea Cm&inJ
pasiunea cu paternitatea. Titlul G,nigma Otiliei@ sugereazJ comportamentul derutant al eroinei,
uneori a&surd care-l uimeste pe 6elix: GNu Otilia are o enigmJ, ci 6elix crede cJ o are@, mJrturiseste
:. CJlinescu, justi%ic>nd titlul romanului. 'entru orice t>nJr de <L de ani, %ata care Cl respinge, dar Ci
dJ Cn acelasi timp do*ezi de a%ectiune *a %i enigmaticJ.
,a este prezentatJ Cn mod direct de cJtre narator, care Ci atri&uie rolul de o&ser*ator lui 6elix, la
Cnceputul romanului: G%ata mJslinie, cu nasul mic si ochii %oarte al&astri arJta si mai copilJroasJ
Cntre multele &ucle si gulerul de dantelJ@. 'ortretul personajului se completeazJ prin alte trJsJturi,
precum cochetJria, &unul gust Cn *estimentatie: G6ata su&tiricJ, Cm&rJcatJ Cntr-o rochie %oarte largJ
pe poale, dar strCmtJ tare la mijloc...@
Autocaracterizarea Ci completeazJ portretul Otiliei, care-si cunoaste %oarte &ine soarta de %iintJ
toleratJ, o&ligatJ sJ-si rezol*e singurJ pro&lemele *ietii. 4nteresant este cJ, desi este super%icialJ, ea
are totusi constiinta acestei super%icialitJti tipic %eminine: Gc>nd tu *or&eai de ideal, eu mJ g>ndeam
cJ n-am sters pra%ul de pe pian@1 GNoi, %etele, 6elix, suntem mediocre si singurul meu merit e cJ-mi
dau seama de asta@.
Comportamentul %etei este derutant pentru cei din jur. ,a impresioneazJ prin naturalete, prin
calitJtile tipice *Crstei adolescentine: gustJ oric>nd %armecul jocurilor copilJresti, escaladeazJ la
mosia lui 'ascalopol stogurile de %>n, cunoaste detaliile rostogolirii prin iar&J. TrJieste din plin
*iata si nimic nu o CmpiedicJ sJ r>dJ Cn hohote sau sJ %ie melancolicJ: GFmi *ine uneori sJ r>d, sJ
alerg, sJ z&or. 7rei sJ %ugimM ;ai sJ %ugimN@
54.Prezinta evolutia unui cuplu de persona&e, care ilustreaza tema iubirii, intr!un roman studiat,
apartinand unui autor canonic.
Otilia-6elix
Otilia este un presonaj cu un comportament derutant, %iind capa&ila de emotii puternice, apoi
trecand &rusc de la o stare la alta, imprastiata si *isatoare, deseori do*edind in mod surprinzator
luciditate si tact. ,ste un amestec ciudat de atitudine copilaroasa si matura in acelasi timp: alearga
desculta prin iar&a din curte, sta ca un copil pe genunchi lui 'ascalopol dar este lucida si matura
atunci cand ii explica lui 6elix moti*ele pentru care cei doi nu se pot casatori.
4n %ata lui 6elix are gesturi %amiliare, tandre, ce ilustreaza deseori o grija materna pentru
el. 6inalul romanului este decis in pri*inta destinului ce-l *a a*ea Otilia, modernismul personajului
cansta si in %aptulca nimeni nu poate dezlega misterul ce se tese in jurul ei, 6elix impreuna cu
'ascalopol, ajungand in %inalul romanului la concluzia ca dupa atatia ani, pentru ei, Otilia nu ?a

ramas decat o enigma@.
Otilia traieste drama singuratatii, toata *iata %iind in cautarea %ericrii dar pana in %inal singura
admite ca ?nu suntem %ericiti decat cinci = sase ani@.
6elix Sima este de%init de Calinescu ca %iind ?martor si actor@, este cel care ne introduce
in atmos%era capitalei din acea *reme, autorul descriind %oarte &ine sno&ismul, zgarcenia si dorinta
de par*enire.
+omanul pune in centrul narati* al actinunii %ormarea personalitatii lui 6elix, din acest
moti* putem considera romanul ?,nigma Otiliei@ un &ildungsroman.
'ortretul %izic a lui 6elix il ilustreaza %oarte &ine si pe cel moral: ? %ata ii era ju*enila si
prelunga, aproape %eminina@ = de unde putem deduce sensi&ilitatea personajului1 cu ? su*ite mari de
oar ce-i cadeau de su& sapca@, o&razul de ?culoare maslinie@ , iar nasul de ? o taietura elenica@ ii
dadea un ?aer *oluntar@.
55.Prezinta comparativ modalitatile de constructie a doua persona&e intr!un roman de tip
obiectiv studiat.
'ersonajul 4on este unul de re%erinta in literatura romana, concentrand tragica istorie a saranului
ardelean din primele decenii ale secolului trecut.
4nca de la inceputul romanului, la hora satului se e*identiaza %eciorul lui Alexandru 'op :lanetasu,
4on, urmarind-o pe Ana cu o pri*ire stranie, apoi o *ede pe 6lorica, care ii era draga, insa e
constient ca Ana are pamant. Con%lictul interior care marca destinul %lacaului este *izi&il inca de la
inceput. 4on era Giute si harnic ca ma-sa@ chipes si *oinic, dar sarac, el simtind dureros prapastia
dintre el si G&ocotani@. Ast%el cade *ictima celor doua patimi: glasul pamantului si glasul iu&irii.
6iind dominat de dorinta de a %i respectat in sat, stapanit de o *iolenta na*alnica, un temperament
controlat de instincte primare, hotarat si perse*erent in atingerea scopului, dar si *iclean, 4on o
seduce pe Ana.
Cand s-a insurat cu Ana, 4on s-a insurat de %apt cu pamanturile ei, sotia de*enind o po*ara jalnica si
incomoda. Odata satis%acuta patima pentru pamant, celalalt glas ce mistuie su%letul lui 4on, iu&irea
patmasa pentru 6lorica, ne*asta lui :eorge 8ul&uc, duce la destinul tragic al eroului, %iind omorat
de :eorge dupa ce ii surprinde pe amanoi in %lagrant.
Ast%el, 4on este drastic pedepsit de +e&reanu, intrucat el se %ace *ino*at de dezintegrare morla,
raspunzator de *iata Anei si a copilului lor, tul&urand liniltea unui camin, linistea unei intregi
colecti*itati.
5,. Prezinta comparativ modalitatile de constructie a doua persona&e intr!un roman de tip
subiectiv
studiat.
,roul romanului 3ltima noapte de dragoste, intaia noapte de raz&oi, de Camil 'etrescu, traieste
doua realitati: realitatea timpului cronologic (%rontul) si realitatea timpului psihologic.
Ste%an :heorghidiu este un personaj pro&lematic1 un intelectual-student la %ilozo%ie, cu preocupari
teoretice, un tip orgolios, a*id de cunoastere a&soluta atat prin dragoste cat si prin experienta
directa, traita a raz&oiului.
'rima experienta a cunoasterii, iu&irea, traita su& semnul incertitudinii, e semnalata direct. Casatorit
cu cea mai %rumoasa dintre colegele sale, in care crede a %i gasit idealul %emeii iu&ite, tanarul cuplu

cunoaste o schim&are radicala a existentei lor datorata unei mosteniri neasteptate lasate de un unchi
&ogat, Tache.
Aspirand la dragostea a&soluta, eroul doreste certitudinea a&soluta. Natura re%lexi*a, constient de
chinul sau launtric, Ste%an :hiorghidiu aduna, progresi*, semne ale nelinistii si indoielilor sale
interioare si le diseca cu minutiozitate. 7iata lui Ste%an :heorghidiu a de*enit curand Go tortura@,
nu mai putea citi nici o carte, parasise uni*ersitatea.
'lim&area la Odo&esti, intr-un grup mai mare, declanseaza criza de gelozie si incertitudinea iu&irii,
pune su& semnul indoielii %idelitatea %emeii iu&ite. Compania domnului :., a*ocatul o&scur, dar
&ar&at modern, acorda sotiei sale, ,la, care cocheta, ampli%ica suspiciunile lui Ste%an.
Con%esandu-se si analizandu-se, eroul respinge ca *ulgara etichetarea ca gelos: GNu, n-am %ost
niciodata gelos, desi am su%erit atata din cauza iu&irii.@
,xperienta raz&oiului constituie pentru Ste%an :heorghidiu o experienta decisi*a, un punct terminus
al dramei intelectuale, o drama a personalitatii.
:heorghidiu de*ine alt om in primele ceasuri de raz&oi. :elozia ramane unde*a, departe, si lipsita
de insemnatate. Yurnalul lui de %ront contureaza o personalitate complexa, a%lata in imprejurari
inedite, con%runtandu-se cu moartea, dar mai ales con%runtata cu ea insasi.
+anit si spitalizat, se intoarce in 8ucuresti. Acasa, langa ,la, simtea o instrainare de%initi*a.
,xperienta %rontului a %ost decisi*a. .rama iu&irii lui este acum intrata de%initi* in um&ra.
'rin cele doua ipostaze pe care le traieste eroul, romanul G3ltima noapte de dragoste, intaia noapte
de raz&oi@ este un Gneintrerupt mars tot mai adanc in constiinta@.
5/.*omenteaza particularitatile
de limba& si de expresivitate -procedee artistice, elemente de versificatie. ale unui text poetic
studiat, apartinand perioadei pasoptiste.
Tema
'oezia A0iezul ierneiA de 7asile Alecsandri este unul dintre cele mai *aloroase pasteluri ate -&ardului
de la 0ircesti/. 'oetul descrie ta&loul plin de maretie al unei nopti de iarna, in care se simte coplesit de
per%ectiunea si grandoarea naturii, incremenita de un ger naprasnic.
3ni*ersul poeziei
4n stro%a intai prinde contur ta&loul naturii impietrit de Aun ger amar, cumplitA. ,%ectele gerului sunt
inspaimantatoare: in paduri trosnesc stejarii, plesnind zgomotos, stelele Apar inghetateA lucind pe cerul
care Apare otelitA, iar pe campii, zapada AcristalinaA si AstralucitoareA A'are-un lan de diamanturi ce
scartaie su& picioare@. Ta&loul do&andeste alta in%atisare su& &iciuirea inghetata a gerului, totul
capatand un aspect rece si inghetat Astelele par inghetateA, &olta cereasca este rece, cu un luciu ca al
otelului, iar pe pamant zapada nu mai este pu%oasa si moale, ci capata stralucirea si taria cristalului, a
diamantului, scartaind su& picioare.
Stro%a a doua. 4n aceasta stro%a, natura este surprinsa in intregime su& %orma
unui templu maiestuos, legatura tainica intre cer si pamant. A6umurile al&eA ce se
inalta spre *azduhul stralucitor, AscanteiosA, sunt asemuite cu Ainaltele coloaneA ale unui templu maret
unind cerul cu pamantul. 'e ele se asaza ca o cupola A&olta cerului senina I 3nde luna isi aprinde %arul
tainic de luminaA. Lumina lunii iz*orand tainic de pe &olta cereasca %ace sa straluceasca si mai mult
comorile iernii. Singurul semn de *iata si de caldura in acest uni*ers stralucitor si rece este %umul,
inaltandu-se in *azduh su& %orma unor colonade al&e si su&%iri. <9"2<u[d!!etdK[
Stro%a a treia. 7ederea acestui templu grandios, aproape ireal, starneste admiratia si uimirea poetului:
AON ta&lou maret, %antasticNA ,l se simte coplesit de %rumusetea si grandoarea naturii hi&ernale: A0ii de
stele argintii I4n nemarginitul templu ard ca *ecinice %aclii.A 'urtatoare ale luminii *esnice, stelele par
niste %aclii stralucitoare care ard pentru eternitate. Continuand descrierea naturii ca un templu urias,
poetui compara muntii cu altarele acestuia, iar codrii cu niste Aorgane sonoareA in care cri*atul %ace sa
rasune o muzica ce trezeste spaima: A0untii sunt a lui altare, codrii organe sonoare I 3nde cri*atul
patrunde, scotand note-ngrozitoareA.
Stro%a a patra. Ta&loul nocturn al iernii este incremenit, pustiu si tacut: ATotui e
in neclintire, %ara *iata, %ara glas1 I Nici un z&or in atmos%era, pe zapada nici un pasA. Aspectul naturii
lipsite de *iata si de miscare este accentuat de repetitia cu*intelor: A%ara *iata, %ara glasA sau a
cu*intelor Anici unA, accentuand a&senta oricarui z&or in *azduh sau a urmelor pe zapada: ANici un z&or
in atmos%era, pe zapada nici un pasA.
4n acest peisaj neclintit si tacut, poetului uimit si neincrezator i se dez*aluie [t"2<u9<!!ettd
urma *ietii, in lumina lunii, ca o %antasma apare un lup alergand dupa prada
inspaimantata: A.ar ce *adM... in raza lunei o %antasma se arata... I , un lup ce se alunga dupa prada-i
spaimantataNA. Apartia *ietii si a miscarii dinamizeaza ta&loul, il %ace mai putin inspaimantator.
Sentimentul de incordare si teama se risipeste, poetul admira pri*elistea nocturna care se insu%leteste.
+ealizarea artistica
Cu*intele poeziei par simple, dar ele alcatuiesc com&inatii redand surprinzatoare si emotionante
imagini. 'redomina imaginile *izuale conturand ta&loul grandios al naturii hi&ernale, intr-o ingemanare
a cerului cu pamantul, in culori si nuante de al& stralucitor, otelit, rece. 4ntregul ta&lou nemiscat si tacut
este rareori cuprins de zgomotul stejarilor care trosnesc de ger, de scartaitul pasilor pe zapada sau de
muzica VingrozitoareA scoasa de cri*at in adancul codrilor. L singura imagine dinamica aduce prezenta
*ietii in %inalul poeziei: goana lupului %lamand dupa prada inspaimantata. 4n concluzie, imaginile
*izuale predominante
se impletesc cu cate*a imagini auditi*e si de miscare.
6igurile de stil creeaza un ta&lou surprinzator prin maretie, dar si teri%iant totodata prin prezenta gerului
care ingheata totul, alungand orice urma de *iata.
,pitetele simple sau du&le scot in e*identa caracteristicile ta&loului: Ager amar,
cumplitA, Astelele par inghetateA, Acerul pare otelit@, Azapada cristalinaA, Acampii
stralucitoareA, A*azduh scanteiosA, Ata&lou maret, %antasticA etc.
,numerarile reprezinta %iguri de stil centrale pe care se &azeaza structura pastelului, in descrierea
elementelor componente ale acestui templu urias, %antastic: A0untii sunt a lui altare, codrii organe
sonoareA1 ATotul e in neclintire, %ara *iata, %ara glasA etc.
Comparatiile accentueaza trasaturi uimitoare ale peisajului: A6umuri R...S I Ca
inaltele coloaneA1 Astele... I ard ca *ecinice %aclii@.
+epetitiile su&liniaza incremenirea si lipsa *ietii din acest ta&lou: A%ara *iata,
%ara glas. I Nici un z&or R...S, nici un pasA.
0eta%orele dau mai multa expresi*itate *ersului, conturand imaginea acestui templu al naturii in care
%iecare element do&andeste un anume rol: A0untii sunt a lui altare, codrii organe sonoareA, Atemplu
maiestosA, A%arul tainic de luminaA.
Antiteza su&liniaza contrastul dintre imagini: A6umuri al&e se ridica R...SI Si pe
ele se asaza@1 ATotul e in neclintireA A, un lup ce se alunga R...SA.
'ersoni%icarea su&liniaza insusiri umane atri&uite naturii: Aluna isi aprindeA,
Ao %antasma se arata...A.
'rozodia
7ersurile ample, cu o masura de ! sila&e, aduc o muzicalitate de pro%unda *i&ratie, in care rima
imperecheata si ritmul trohaic au un rol important. 0uzicalitatea *ersurilor creeaza o orchestratie a
naturii care su&liniaza sugesti*
grandoarea ta&loului.
50.Prezinta elemente ale imaginarului poetic romantic, identificate intr!un text
studiat,apartinand lui
:i4ai Eminescu.
'oezia G6loare al&astra@ de 0ihai ,minescu a %ost scrisa in anul !K2< si pu&licata un an mai tarziu
in re*ista GCon*or&iri literare@, %acand parte din etapa de tinerete a creatie eminesciene si
anticipand marile poeme %iloso%ice din perioada urmatoare, care culmineaza cu GLucea%arul@.
Aceasta creatie are la &aza moti*ul romantic al %lorii al&astre, care reprezinta si titlul
poeziei. .esi nu a precizat in nici un manuscris, ,minescu a preluat acest moti* de la germanul
No*alis, pentru care %loarea al&astra sugereaza implinirea iu&irii ideale si, implicit, a cuplului
erotic,dupa moarte, Gcand*a@, intr-o alta lume. .e asemenea , el este intalnit si in scrierile poetului
italian Leopardi, pentru care %loarea al&astra sim&olizeaza puritatea iu&irii si candoarea iu&itei.
G6loare al&astra@ %ace parte din categoria operelor care au la &aza temele romantice
iu&irea si natura, %iind , insa este im&ogatita cu pro%unde mediatii %iloso%ice, pri*ind conditia omului
de geniu intr-o lume super%iciala, in%erioara.
Tema poeziei o constituie aspiratia poetului catre iu&irea ideala, care insa nu se poate
implini, scepticismul sau reiesind din ultimul *ers: GTotusi este trist in lume@.
Aceasta idila este %ormata din # sec*ente lirice, < ilustrand monologul interior al iu&itei,
iar celelate <, monologul lirico-%iloso%ic al &ar&atului, a *ocii eului liric.
'rima sec*enta poetica reprezinta monologul %etei, incipitul constituindu-se in interogatia retorica,
su& %orma de repros, pe care i-l %ace aceasta iu&itului. Aceasta isi situeaza Gsu%letul *ietii@ intr-o
lume superioara, a ideilor meta%izice, realizand, totodata, portretul omului de geniu. Aspiratiile si
ideile superioare ale &ar&atului sunt sugerate de sim&oluri precum: Gcampiile Asire@, Gintunecata
mare@, Gpiramidele-n*echite@. 6ata il cheama in lumea reala, indemnandu-l sa renunte la idealurile
sale si ii o%era iu&irea ei, iu&ire terestra.
Cea de a doua sec*enta poetica desemneaza monologul de %actura %iloso%ica al eului liric, in care
acesta apro%undeaza semni%icatiile ideilor si aspiratiilor sale.
A treia sec*enta reia monologul iu&itei si de&uteaza printr-o chemare a iu&itului in mijlocul naturii.
,lementele romantice speci%ice liricii eminesciene, Gcodrul@, Giz*oarele@, Gstanca@, apar in deplina
concordanta cu starile indragostitilor
3ltima sec*enta poetica constituie monologul eului liric si este incarcat de pro%unde idei %iloso%ice.
Acesta se arata uimit de %rumusetea apropiata de per%ectiune a iu&itei, sugerata prin propozitia
exclamati*a: GCa un stalp eu stau in lunaN@ , iar superlati*ul GCe %rumoasa, ce ne&unaN@
sim&olizeaza miracolul trait , *isand la iu&irea ideala.
51. Analizeaza rolul elementelor de compozitie dintr!un text poetic studiat, apartinand lui
:i4ai Eminescu -la alegere, doua elemente, dintre urmatoarele; titlu, incipit, secvente poetice,
relatii de opozitie si de simetrie, elemente de recurenta)
6loare al&astra
Titlul poeziei este alcatuit din doua sintagme-?%loare@, reprezentand e%emeritatea,
delicatetea si ?al&astra@ sugerand in%initul cosmic, dar si aspiratia. Titlul este si o meta%ora sim&ol,

un moti* romantic care apare si in alte literaturi. 4n literatura germana, in lirica lui No*alis, %loarea
al&astra se metamor%ozeaza in %emeie luand chipul iu&itei si tul&urand inima eroului. 0oti*ul %lorii
al&astre apare si la Leopardi, iar la ,minescu %loarea al&astra reprezinta *ointa, dar si nostalgia
nes%arsitului sau %emeia ideala. .e asemenea, al&astrul sim&olizeaza in%initul, departarile marii si
ale cerului, iar %loarea poate %i %iinta care pastreaza dorintele
'oezia este structurata pe doua planuri, intre care se sta&ilesc relatii de opozitie: planul
&ar&atului si planul %emeii. 6emeia este o copila nai*a, dornica de a se realiza prin iu&ire. 8ar&atul
este un contemplati*, sedus de dulceata jocului inocent, dar incrancenat sa atinga a&solutul,
preocupat intr-un ceas cand putea sa cunoasca %ericirea- de altce*a, mai inalt si mai intelept, dupa
cum reiese din ingaduinta sa %ata de preaplinul pasional al %etei: ?,u am ras, n-am zis nimica@.
'lanul %eminitatii(cuprins in stro%ele !-9 si -!<) are %orma unui monolog, alcatuit in prima
parte dintr-un repros, si apoi, in partea urmatoare, dintr-o pro*ocare inocenta, care este un act de
seductie. +eprosul este expresia intuitiei %eminine, care simte in di*ersitatea preocuparilor a&stracte
ale &ar&atului pericolul instrainarii. Cun%undarea lui ?in stele si in nori si-n ceruri nalte@, gandirea
lui plina de imaginile@campiilor Asire@, ale ?intunecatei mari@ si ale ?in*echitelor piramide@ care
?urca-n cer *ar%ul lor mare@ o determina sa-l a*ertizeze asupra capcanei in care ar putea sa cada,
con%undand caile %ericirii:@Nu cata in departareI 6ericirea ta, iu&iteN@.
'ro*ocarea pe care o lanseaza(stro%ele -!<) iz*oraste dintr-o ne*oie demonstrati*a, pare o
lectie de initiere intr-un segment al existentei pe care &ar&atul il minimalizeaza. .e aceea, proiectul
ei erotic este de o mare %ascinatie, poarta in el toate atuurile tentatiei: natura este paradisiaca, iu&ita
este %rumoasa si ?ne&una@, adica dispretuitoare de con*entii, dragostea este nepre%acuta si totala,
muta si inocenta. Cadrul natural este insa autohtonizat : e ?gura raiului@ din cantecul popular, cu
luminisuri, cu stanci gata sa se pra*ale in prapastie, cu iz*oare care plang, cu trestii inalte si %oi de
mure, cu soare si luna. Autohtonizat este si limajul copilei, care se alinta in spiritul oralitatii
taranesti:@de ce m-ai uitat incalte@, ?*oi cerca@, ?mi-oi des%ace@, ?cine trea&a are@.
'lanul &ar&atului, %oarte redus(cuprins in stro%ele 9 si !9-!#), are du&lu rol, %ixeaza ?po*estea@ in
interiorul unei amintiri si con%era poeziei caracterul de meditatie. Senzatia de po*este e*ocata este
data de prezenta in text a unui narator, marcat de pronumele personal ?eu@, si a unor scurte
precizari, care delimiteaza planurile: ?Ast%el zise mititicaI .ulce netezindu-mi parul@ sau ?4nc-o
gura-si dispare...ICa un stalp eu stam in luna@, apoi in %inal ?Si te-ai dus...ISi-a murit iu&irea
noastra.
,3. *omenteaza particularitatile de limba& si de expresivitate -imaginar poetic, procedee
artistice, elemente de versificatie. ale unui text poetic studiat, apartinand lui :i4ai Eminescu.
'oezia @Aloare albastra@ este o meditatie pe tema iubirii, o idila des%asurata intr-un cadru %eeric, in
care *isul romantic pre%igureaza peisajul, putandu-se con%unda cu natura. 'u&licata la ! aprilie !K29 in
re*ista @*onvorbiri literare@, @Aloare albastra@ constituie, cum a%irma 7ladimir Streinu, Aprimul
mare semn al operei *iitoareA, structurand *iziunea poetica pe doua planuri distincte, care se *or
apro%unda in marile poeme urmatoare: un plan terestru, un spatiu paradiziac, cu o natura
protectoare, su&lima in primiti*itatea ei, in care personajul %eminin spera sa-si implineasca o iu&ire
senzuala, plina de %armec, cu toate deliciile clipei trecatoare1 un plan inalt, cosmic, care deschide
orizonturile idealitatii si ale *isarii, ale marilor aspiratii romantice, speci%ice poetului de geniu, care
mediteaza asupra marilor enigme ale lumii. Trecand de poezii ca @Amorul unei marmure@ sau
@?enere si :adona@, a%lam acum, pentru prima data, in mod explicit, de o lume a stelelor si a norilor,
de cerurile ei inalte, de spatii *aste in ordinea cosmica si terestra, %igurata prin sintagme caracteristice,
Aindepartata mareA, Acampiile asireA, de axele lor de conexiune, Apiramidele-n*echiteA, A*ar%ul lor
mareA, carora li se opun, intr-o simetrie per%ecta, toposuri ale intimitatii erotice, Acodrul cu *erdeataA,
Aochiul de padureA, poteca, A&oltile de %runzeA. .e acum incolo, cei doi protagonisti ai idilei
eminesciene *or %i stapaniti de aspiratii di%erite: el, *izionar, orientat spre inaltimi astrale, sim&oluri ale
ascensiunii, stele, nori, ceruri nalte, piramide, rauri de soare, ea, telurica, senzuala, emanand parca
direct din natura originara, dorind o dragoste in care sa %ie implinit totul, cu retrageri intr-o intimitate
a&soluta, regasita si in peisajul din jur, codrul cu verdeata, stanca ce sta sa se pravale, prapastia
mareata. Aloarea albastra este chiar sim&olul eului %eminin, delicat, plin de tandrete, ce se implineste
prin dragoste, precum o %loare creste in razele soarelui. ,a *a %i rosie ca marul, isi *a juca norocul in
dragoste pe un fir de romanita, cei doi *or sta in locuri pe unde nimeni nu a mai um&lat inainte, de o
%rumusete sal&atica, unde stanca sta sa se pravale. 5eintegrarea in natura, cadrul &ene%ic pentru
iu&irile eminesciene, se explica prin ritmurile ei unduitoare, linistitoare, prin capacitatea paradiziaca de
conservare a timpului, implicit a %iintelor umane care gasesc secreta cale de intoarcere in orizontul
mitic, %a&ulos al naturii primordiale. Sim&olul florii albastre, luat din @+einric4 von 7fterdingen@,
de No*alis, inseamna tocmai conser*area clipei pe panta eternitatii, prelungirea ei dincolo de limitele
necrutatoare ale temporalitatii.
Ca si in poemul @'uceafarul@, de%initi*at zece ani mai tarziu, personajul %eminin este cel care, primul,
da glas aspiratiei erotice: A- 4ar te-ai cu%undat in steleI Si in nori si-n ceruri-nalteMI .e nu m-ai uita
incalte,I Su%letul *ietii mele.II in zadar rauri de soareI :ramadesti-n a ta gandireI Si campiile asireI Si
intunecata mare.A, incercand o a&stragere a partenerului din s%erele celeste ale meditatiei, o intoarcere
catre uni*ersul terestru, incarcat de sim&oluri paradiziace, alte ipostaze ale eternitatii, pe care poetul le
regreta, re*elate, a&ia in %inalul poeziei. intre cei doi protagonisti exista o distanta ce de%ineste
coordonatele a doua lumi; el aspira la lucruri a&stracte, incercand sa priceapa misterele lumii, intra in
ar4aic, imagineaza, prin sim&oluri rele*ante, Apiramidele-n*echiteA, Acampiile asireA, perioadele
istorice trecute, printr-un proces de remanenta a memoriei colective, ea este stapanita de un
pragmatism senzual de un %armec a&solut. Nea*and oc4iul mitic al cunoasterii, pentru ea, principiul
%eminin autentic, timpul curge extrem de repede, enigmele neputand %i desci%rate intr-o *iata de om, si
de aceea isi in*ita iu&itul sa *ina mai &ine Ain codrul cu *erdeataI 3nd-iz*oare plang in *ale,I Stanca
sta sa se pra*aleI in prapastia mareataA, intr-o singuratate de inceput de lume, re%acand cuplul adamic
ca in gradinile raiului. Timpul, ca atare, se relati*izeaza in apropiere de codru, in acest spatiu sacru,
o&tinand componente dimensionale di%erite pentru %iecare dintre ei: ea cauta portile originare ale
eternitatii prin izolare in natura, ceea ce ii con%era trasaturi nota&ile de personaj romantic, de donna
angelicata si de nim%a sil*ana, el crede ca se apropie de lume, de esenta ei, prin adancirea in
misterele cosmice ale spatiului si ale timpului, prin resuscitarea simtului istoric, ce nu depinde de
trecerea liniara a timpului, numai ast%el explicandu-se contingenta poetului cu natura, imaginata ca o
poarta de legatura cu orice epoca istorica. Neconcordanta aceasta temporala a celor doi protagonisti
este aceea care ii %ace sa se desparta, sa nu ajunga, in acelasi timp, la un punct ideal de comuniune
erotica.
Cu toate acestea, pentru o clipa, aspectul udic al iubirii, proiectata in spatiul *isului, al dorintei,
in*inge desincronizarea %unciara a celor doi protagonisti: A.e mi-i da o sarutareI Nime-n lume n-a s-o
stie,I Caci *a %i su& palarie -I S-apoi cine trea&a areNA. Singuri in aceasta lume cu atri&ute de
primordialitate, sta&ilind o conexiune dincolo de orice &ariera temporala, ei de*in Adam si Eva, cuplul
idilic paradiziac, intr-un topos sacru, unde natura s-a cu%undat in primordial, in care e%uziunile
sentimentale do&andesc o deplina naturalete: A'e.carare-n &olti de %runze,I Apucand spre sat in *ale,I
Ne-om da sarutari pe cale,I .ulci ca %lorile ascunseA. 0ai mult poate decat in celelalte poezii, in care
cadrul natural se in*aluie intr-o proiectie a *isului erotic, @'acul@ sau @Povestea codrului@, in
@Aloare albastra@ intalnim o disolutie treptata a chipului iu&itei, o retragere misterioasa in spatiul din
care a aparut: A4nc-o gura - si dispare...I Ca un stalp eu stam in lunaNI Ce %rumoasa, ce ne&unaI ,
al&astra-mi, dulce %loareNA Clipa ultima ramane cel mai mult in mintea poetului, persista dureros, se
eternizeaza, pentru ca despartirea este, pana la urma, in cadrul existentei umane, o moarte simbolica;
ASi te-ai dus, dulce minune,I S-a murit iu&irea noastra...A. Acest moment %ulgurant rele*a tocmai
e%emeritatea e*enimentului, a insesi clipelor de dragoste, in care %iinta %eminina, eterica, s-a retras in
lumea sa ideala, precum %apturile de *is, nim%e sau spiridusi, care traiesc in mijlocul naturii, lasand in
urma numai *raja si melancolia *isului. 'rotagonistii parasesc spatiul &ene%ic al unei naturi erotizate,
%iecare in %elul sau, prin intoarcere in adancurile tainice ale codrului, ca un duh al padurii, in cazul
iu&itei, sau, pentru poet, prin reluarea preocuparilor lumii &anale, cu rare e*adari in inalt, in idealitate.
6ristetea se impune ast%el ca stare de %apt a unei lumi minore, unde lucrurile devin, se transforma
%oarte repede, ca o modalitate de trans%igurare poetica a melancoliei.
.e %apt, in poezia @Aloare albastra@ coexista, in mod aproape paradoxal, cele doua extreme ale
proiectiei in eternitate care se *or pro%ila in uni*ersul poetic eminescian: infinitul mare, pro%unzimile
cosmosului, la care aspira poetul, &ogat ilustrat in textele maturitatii de creatie, si infinitul mic, spre
care indeamna personajul %eminin, prin retragere in natura eterna, prin pierderea in adancurile ei
nestiute, mediul predilect din @Aiind baiet paduri cutreieram@, @9orinta@, @7, ramai@. Cu aceasta
ultima poezie, @7, ramai@, similitudinile sunt mai multe, chiar %rapante, identi%icate atat in cele doua
chemari aproape identice ca expresie si tonalitate, a padurii si a iu&itei, cat mai ales in atitudinea
poetului, care, intr-o su&lima inconstienta a *isului, a aspiratiilor, paraseste aceasta lume a carei
eternitate in ordine paradiziaca nu o percepe inca: AAst%el zise mititica,I .ulce netezindu-mi parul.I AhN
ea spuse ade*arul1I ,u am ras, n-am zis nimica.A -@Aloare albastra@.B AAst%el zise lin padurea,I 8olti
asupra-mi clatinand1I Suieram !-a ei chemareI S-am iesit in camp razand.A (AO, ramai@.. 'oetul
paraseste, in am&ele ipostaze, un spatiu paradiziac, etern, inclusi* iu&irea pura ce salasluieste aici,
regretul %iind o consecinta %ireasca, dar o reactie tardi*a, care se traduce printr-un sentiment de
melancolie inelucta&ila: ATotusi este trist in lumeNA
,xpresia poetica urmeaza indeaproape liniile s%erei ideatice, @Aloare albastra@ %iind o demonstratie a
su&ordonarii per%ecte a %ormei la continut. Se remarca, in primul rand, in%luenta *ersului popular, care
contine dialog si adresare directa, masura de 2-K sila&e, rima im&ratisata si ritmul trohaic, semn al unui
patos intens, na*alnic, %ara con*entii protocolare, totodata al unei sinceritati a&solute. 'ersonajele lirice
isi dez*aluie, ast%el, un statut de arhaitate, de %iinte primordiale, care experimenteaza, su& aspect ludic,
prin proiectie in *is, puritatea aspiratiilor erotice, necon*ertite printr-un lim&aj pretentios, so%isticat.
.ialogul distri&uie rolurile celor doi protagonisti si ilustreaza mai ales spatialitatea poeziei, cele doua
planuri, terestru si cosmic, intr-un lim&aj simplu, dar cu o sintaxa aparte, ce ii da pro%unzime ne&anuita.
Se contureaza, inca de acum, rostirea lirica simpla, cu putine podoa&e, din marile poeme de mai
tarziu, din care se *or desprinde insa marile *iziuni romantice, imensitatea spatiilor cosmice si
meditatiile pro%unde asupra trecerii timpului si a destinului uman. insasi aceasta exemplaritate a
limba&ului exprima o tendinta de esentializare a %iintei umane, de regresie catre prototipal, catre
puritatea initiala.
,1. Prezinta teme si<sau motive romantice, apeland la doua poezii studiate la clasa.
'uceafaraul
,lemente romantice: tema geniului ne>nteles, a demonului Cndragostit, a titanului raz*ratit
Cmpotri*a conditiei sale, legatura str>nsa Cntre iu&ire si natura, cadrul nopturn, setea de a&solut,
elementul cosmic, inspiratia %olclorica, intensitatea sentimentelor.
Fn structura poemului exista elemente care apartin celor trei genuri litarare: liric, epic si dramatic.
:lossa
Tema - este un cod etic al omului de geniu care aratJ cJ omul superior tre&uie sJ se renunte la
%ericirea iluzorie a *ietii omenesti si sJ se autocunoascJ prin ratiune si contemplatie.
0oti*e:
- apare moti*ul lumii ca teatru, prelucrat si Cn stro%ele " si K - ipocrizia lumii - apare si la
Sha[espeare: GAlte mJsti, aceeasi piesJIAlte guri, aceeasi gamJG1 lumea este pri*itJ ca o scenJ Cn
care oamenii sunt actorii, juc>nd di*erse roluri.
- apare moti*ul lumii-sirenJ, care Cntinde Glucii mreje@1 lumea atrage prin spectacolul si
carna*alescul ei, dar omul de geniu care stie acestea tre&uie sJ se %ereascJ sJ nu cadJ Cn mrejele ei.
,2. Analizeaza particularitatile de structura si de expresivitate, caracteristice simbolismului, prin
referire la o poezie studiata.

'lum&, de :eorge 8aco*ia
A aparut Cn %runtea *olumului 'lum& Cn !$!". ,ste considerata o capodopera a creatiei &aco*iene si
o culme a sim&olismului rom>nesc.
'oezia este alcatuita din < catrene, care corespund celor < planuri ale realitatii: realitatea exterioara,
alcatuita din ?cimitir@, ?ca*oul@, sim&oluri ale unei uni*ers rece, ostil, care Cl Cmpinge pe poet la
izolare si disperare si realitatea interioara, su%leteasca, deprimanta pentru care nici iu&irea in*ocata
cu disperare nu este o sansa de sal*are.
Cu*>ntul cheie al Cntregii poezii este Gplum&@ care de*ine meta%orJ - sim&ol si care este
repetat de trei ori, numJr %atidic Cn %iecare catren. +epetitia acestui cu*>nt sugereazJ o atmos%erJ
maca&rJ de ca*ou. Fn acest mediu, sentimentul iu&irii CnseamnJ GCntoarcere spre apus@ cum spune
poetul Lucian 8laga, adicJ moartea: G.ormea Cntors amorul meu de plum&,IQ pe %lori de plum&.@
Fn aceste conditii poetul nu se poate redresa, nu se poate Cnalta .
0ijloacele artistice ale poeziei sunt sim&olul (?plum&ul@), meta%orele(@Stam singur in
ca*ou@) si personi%icJrile (G.ormeau ad>nc sicriile de plum&@). +emarcJm %olosirea *er&elor la
imper%ect: Gdormeau@, Gstau@ care sugereazJ acea atmos%erJ de dezolare, o actiune trecutJ dar
neterminatJ, Cn continuJ des%Jurare CncJ.
La toate ni*elurile (lexical, %onetic, mor%osintactic), poetul exteriorizeaza ideea de
alunecare spre neant. 7er&ele la imper%ect (dormeau, dormea, stam) sugereaza persistenta
atmos%erei deprimante. +epetitia conjunctiei ?si@ ampli%ica atmos%era maca&ra si contri&uie la
realizarea unei nelinisti meta%izice. 6rec*enta consoanelor m, &, *, l, sugereaza %oarte &ine
pl>nsetul, *aietul, ca ecou al atmos%erei insuporta&ile. La ni*elul prozodic se constata %olosirea
iam&ului.
'oezia este sim&olista prin corespondentele dintre lumea exterioara si lumea interioara,
prin sugestie, sentimentul de impietrire si apasare su%leteasca %iind doar sugerat prin intermediul
sim&olului si prin muzicaliatea *ersurilor, data de repetitia o&sedanta a cu*antului ?plum&@.
,3. Explica rolul elementelor de compozitie dintr!un text poetic studiat, apartinand lui
>eorge Cacovia -la alegere, doua elemente dintre urmatoarele; titlu, secvente poetice, relatii de
opozitie si de simetrie, elemente de recurenta = moti* poetic, laitmoti*).
Lacustra, de :eorge 8aco*ia
Titlul poeziei este sim&olic. Lacustra reprezenta o locuinta primiti*a, din paleolitic, temporara si
nesigura, construita pe apa si sustinuta de patru piloni. 'odul care pastra legatura cu lumea terestra
era noaptea tras la mal pentru a-i proteja pe locuitorii casei de pericolul lumii exterioare. Titlul
sugereaza %aptul ca eul poetic este supus in permanenta pericolului agresiunii din partea lumii
exterioare, de care se izoleaza, de*enind in %elul acesta un insingurat, un prizonier al propriei lumi.
Sec*ente poetice:
Stro%a 4 exprima, in mod sim&olic, dezagregarea materiei, su& actiunea unei ploi
permanente: @.e-atatea nopti aud plouand@. Caderea ploii actioneaza hipnotic asupra somnului
%iintei si a lumii.
Stro%a a doua: Starea de ne*roza, de iritare, pro*ocata in prima stro%ade plansul si
dezagregarea materiei, se coreleaza cu spaima, sentimente generate de pericolul iminent: ?4n spate
ma iz&este-un *al@.

Stro%a a treia ampli%ica starea de angoasa, de neliniste, de singuratate a poetului, prin
regresiunea in ?golul istoric@ al inceputurilor lumii: 'e-acelasi *remuri ma gasesc@..ezagregarea se
extinde la ni*elul intregului uni*ers, ?pilotii grei@ ai lumii launtrice pra&usindu-se su& actiunea
distrugatoare a apei.
Stro%a a patra o reia simetric pe prima, in a%ara de *ersul al doilea, care se realizeaza ca o
prelungire a primului catren: ?Tot tresarind, tot asteptand@. Accentul cade pe planul su&iecti*,
trecandu-se de la uni*ersal la indi*idual.
,4.Prezinta trasaturi ale unei poezii studiate, in care se regasesc prelungiri ale
clasicismului si romantismului.
+ugaciune
'oezia moti*eaza crezul poetic ce stra&ate intreaga opera a lui :oga. Titlul semni%ica atitudinea de
smerenie a poetului in %ata .i*initatii, pe care o implora sa-4 dea puterea de a canta aspiratiile si
su%erintele celor multi. 4n*ocatia este patetica, ea impresioneaza prin gestul de umilinta care
insoteste ruga. .iscursul poetic re%lecta crezul artistic pri*ind iz*oarele si originalitatea artei, ca
expresie a misiunii artistului in societate. ,xponent al unei colecti*itati etnice, poetul simte po*ara
raspunderii sale (GNu mor stramosii niciodata I +az&oiul lor in noi si-l poarta@). Cele sase stro%e,
oranduite intr-o simetrie compozitionala, *or&esc despre caracterul militant al poeziei si misiunea
sociala a poetului. +epetarea o&sesi*a a pronumelui personal la persoana 4 (eu, -mi, pe mine), in
relatie directa cu pronumele de persoana a 44-a (tu, tale, tine), %rec*enta su&stanti*elor in *ocati*
(parinte, .oamne, stapane) si adresarea directa prin imperati*ul *er&ului (oranduie, dezleaga,
sadeste, da, alunga) sustin tonul con%esional si implica sensul de ruga %ier&inte si staruitoare,
iz*orata dintr-un su%let ra*asit de durere.4n prima stro%a, concentrarile meta%orice de o rara
expresi*itate: G4n drum mi se des%ac prapastii I Si-n negura se-m&raca zarea@, anunta doar moti*ul
discursului si situeaza eul liric in postura de cautator al drumului autentic in arta. .ezorientarea si
senzatia de gol psihic sunt potentate prin %rec*enta epitetului apreciati*: G+atacitor, cu ochii tul&uri
I Cu trupul isto*it de cale@ ce moti*eaza atitudinea si gestul de implorare. 7ersurile constituie de
%apt concluzia %ireasca a stro%ei, concentrata in %inal intr-o meta%ora-sim&ol: G'arinte-orandui-mi
carareaN@. 'rin su&stanti*ele si *er&ele alese din aceeasi %amilie semantica (drum, cale, carare1 cad,
se des%ac, caut, oranduie) intuim directia ascendenta a demersului artistic. 4n urmatoarele doua
stro%e deslusim cu pregnanta preocesul de creatie si intelegem ca in *iziunea lui Octa*ian :oga
actul poetic inseamna z&ucium si traire puternica, care presupun trans%igurarea in arta a *ietii si
nazuintelor unei colecti*itati. 'rintr-o constructie enumerati*a in care sporul de %rumusete si
armonie este creat de melodia sim&olurilor meta%orice (G.a-mi cantecul si da-mi lumina I Qda-mi
raza soarelui de *ara@), apare e*identiata ideea ca opera de arta exploreaza prin %orme speci%ice,
tainele lumii si %armecul *ietii, dand glas sentimentelor umane de dragoste si ura, de &ucurie si
tristete. Tonalitatea solemna a *ersului este potentata prin repetarea *er&ului si prin asezarea lui la
inceputul *ersului.4n ultimele trei stro%e, cu*antul de*ine mult mai dinamic si mai clocotitor, iar
*ersul = un strigat de durere. .e%inind printr-o suita de su&stanti*e speci%ice lexicului sau poetic
(durere, lacrimi, amarul, truda) o&iectul discursului sau patetic, poetul pare ca isi cheama con%ratii
nu numai sa %ie martori ai istoriei, ci si %auritorii ei. Artistul tre&uie sa %ie un glas smuls din *aierul
celor multi. ,l poarta armura si intrezareste in clocotul maniei ina&usite si al raz*ratirii tumultoase
nadejdea celor multi. Treptat, tonalitatea *ersurilor de*ine tot mai aspra, pana ce iz&ucneste
impetuos in %inal: G4n su%let seamana-mi %urtuna I Sa-l simt in matca-4 cum se z&ate@.
,5. Expune specificul raportului autor!eu liric, prin referire la un text poetic al unui autor
apartin)nd directiei moderniste.
'oet cu o acti*itate literara indelungata (peste sase decenii) si deose&it de &ogata, 6udor Arg4ezi
(!KKL-!$"2) se inscrie, deopotri*a, in traditie ca si in modernitate1 su%letul sau ?%austianA a*and mai
multe %atete, acestea se re%lecta in di*ersitatea unei lirici cu largi deschideri spre nou, dar care poarta
par%umul *echimii1 poezia oscilatiei intre credinta si tagada, poezia sentimentului cosmic, poezia %ricii
de moarte, poezia iu&irii, poezia jocului, poezia raz*ratirii. e2u29<Lec9$&p%
'oezia Flori de mucigai deschide ciclul cu acelasi titlu (!$9!), care constituie o aplicare a esteticii
uratului enuntate in +,estament%&
Titlul *olumului aminteste de +-es fleurs du mal% (?6lorile rauluiA) ale lui 8audelaire, dar ideea
sugerata este aceea ca %rumosul poate ?cresteA si din urat, asa cum %lorile cresc deasupra mucegaiului.
Flori de mucigai" este o poezie lirica, in care autorul isi exprima, in mod direct, nelinistile generate
de actul creatiei. 6ema acestei poeme o constituie conditia poetului damnat care-si pierde, in spatiul
inchisorii, *echile *irtuti de creator.
'rimele sapte *ersuri ale poeziei reconstituie procesul de %aurire al altor +cuvinte potrivite%, creatie
&lestemata si intoarsa, prin plasarea atat a stihuitorului cat si a lumii e*ocate, in uni*ersul degradarii
umane: +-e!am scris cu unghia pe tencuiala I Pe un parete de firida goala, I Pe intuneric, in sin!
guratate, . /u puterile neajutate . nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul . /are au lucrat
imprejurul . -ui -uca, lui 0arcu si lui 'oan& %
6ostul detinut al inchisorii 7acaresti si-a scris *ersurile intr-o celula, scrijelindu-le cu unghia pe perete1
spatiul intunecat al acesteia constituie prima cauza a damnarii, poetul pierzand aici lumina +rece,
fragila, noua, virginala% a inceputurilor, care in*estea omenirea cu atri&utele sacrului.
Cate*a sim&oluri religioase (taurul, leul si *ulturul) trimit la cei trei e*anghelisti (Luca, 0arcu si 4oan).
'e acestia iconogra%ia crestina ii in%atiseaza impreuna cu respecti*ele sim&oluri semni%icand: jert%a
(taurul), domnia lui 4isus (leul) si imaginea s%antului .uh (*ulturul). .espuiat de sacralitate in in%ernul
inchisorii (+ cu puterile neajutate% poetul de*ine un damnat.
4n aceste conditii, demonul sau interior ii dicteaza *ersurile &lestemate, rod al unui act luci%eric: +1unt
stihuri fara an, . stihuri de groapa, . *e sete de apa . 1i de foame de scrum, . 1tihurile de!acum%&
Omul care %usese inzestrat cu o +unghie ingereasca% pentru a-si %auri opera, o pierde datorita co&orarii
in iad1 chiar lasata sa creasca, aceasta ramasita a sacrului ? nu a mai crescut%, ori a %ost con*ertita in
instrument dia*olesc (+sau nu o mai am cunoscut%&
Noul ?instrumentA de creatie este generator de su%erinta (+ 1i ma durea mana ca o ghiara .
2eputincioasa sa se stranga%, poetul traind drama imposi&ilitatii de a mai scrie ca alta data.
Aceasta *a conduce la un alt tip de poezie - oglinda a unei creatii in*ersate (+ 1i m!am silit sa scriu cu
unghiile de la mana stanga% in care truda nu este su%icienta, iar Logosul nu se mai intrupeaza in *ers
sacru.
'oezia +3lori de mucigai% deschide, in mod programatic, ciclul cu acelasi titlu, in care Arghezi aplica
?estetica uratuluiA enuntata in ,, ,estament%$ trans%ormarea a ceea ce este urat in materie artistica.
Elemente ale modernismului;
0odernismul %iind o orientare artistica no*atoare, opusa traditionalismului, primul dintre elementele
sale il constituie sursa de inspiratie; lumea inchisorilor alcatuita dintr-o ade*arata %auna umana.
4n zugra*irea ei, autorul a utilizat categoriile negative ale modernismului; sumbrul, terifiantul,
grotescul.
3n alt element il constituie titlul socant, alcatuit printr-o asociere semantica surprinzatoare. Titlul (ca
si intregul *olum) constituie o aplicare a esteticii uratului.
4n aceeasi *iziune se inscriu trairile interioare ale poetului (in%atisat in ipostaza demonica):
damnarea, nelinistea, su%erinta.
4n s%arsit, *iziunea ?intoarsaA asupra creatiei poetice este tot un element modernist.
,,. Evidentiaz2 elementele de compozitie dintr!un text poetic studiat, apartin)nd lui 'ucian
Claga
-la alegere, dou2 dintre urm2toarele; titlu, incipit, secvente poetice, elemente de recurent2 ! motiv
poetic, laitmotiv, relatii de opozitie si de simetrie..
,u nu stri*esc corola de minuni a lumii, de Lucian 8alga
,u nu stri*esc corola de minuni a lumii se a%la in %runtea *olumului de de&ut G'oemele luminii@ din
!$!$. 'oezia apare ca o scurtJ con%esiune Cn care 8laga *or&este de atitudinea lui %atJ de tainele
uni*ersale, opt>nd cu %ermitate nu pentru cunoasterea lor pe cale rationalJ, ci pentru potentarea lor
prin contemplarea nemijlocitJ a %ormelor concrete su& care se Cn%JtiseazJ. Conduita aceasta
relie%eazJ nu at>t opozitia %ilozo%icJ Cntre rationalism si irationalism, c>t o di%erentJ Cntre g>ndirea
rationalJ si g>ndirea poeticJ, aceasta din urmJ creatore de meta%ore, adicJ de imagini Cn care se
intuieste simultan existenta a douJ planuri di%erite Cn ordinea lucrurilor, unul concret si altul
a&stract.
Titlul: ,ste o meta%ora re*elatorie care semni%ica ideea cunoasterii luci%erice. 7er&ul la %orma
negati*a ?nu stri*esc@ exprima re%uzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea

lucidericaIpoetica. 0eta%ora ?corola de minuni a lumii@, imagine a per%ectiunii prin ideea de cerc,
semni%ica misterele uni*ersale.
+elatii de opozitie:
0Jrturisirea eului liric se organizeazJ Cn jurul unor opozitii mereu ampli%icate: eu - altii1 lumina
mea - lumina altora1 corola de minuni a lumii - %lori, ochi, &uze ori morminte. Toti termenii au un
sens %igurat: pronumele personal eu-de alt%el, cu*>ntul cheie al poeziei, prin repetitia lui o&sedantJ -
semni%icJ pe poet, lumina mea semni%icJ g>ndirea poeticJ, lumina altora-g>ndirea logicJ, corola de
minuni - misterele uni*ersale, %lori, oclui, &uze, morminte - Cn%JtisJrile concrete ale
misterelor.Structura antiteticJ marcatJ prin termenii principali este ad>ncitJ prin distri&utia
*er&elor. Fn propozitiile Cn care su&iectul este Geu@ *er&ele predicate sunt: nu stri*esc, nu ucid, nu
sugrum ci sporesc, Cm&ogJtesc, iu&esc. 'entru lumina altora existJ un singur *er& predicati*:
SugrumJ, dar prin asociatii su&Cntelese i se pot atasa si altele: stri*este, ucide, nu sporeste, nu
Cm&ogJteste, nu iu&este.
Cunoasterea logicJ Greduce numeric misterele@ prin Gdeterminarea lor conceptualJ G le sugrumJ
*raja, adicJ %armecul concret, indi*idual, prin a&stractizare. Cunoasterea poeticJ, dimpotri*J
conser*J %iorul concret al necunoscutului, &a chiar Cl sporeste, proiect>nd GCn misterele lumii un
Cnteles, un rost si *alori@ noi, care apartin poeziei.
,/. Prezinta particularitati moderniste intr!o
poezie studiata, apartinand lui 6udor Arg4ezi.
'oezia G6lori de mucigai@, cu titlul identic cu al *olumului, este poezia programatica, apare ca Garta
poetica@ argheziana. 4n aceasta poezie se rele*a actul creatiei, experienta sisi%ica ne&anuita chiar prin
oximoronul G%lori de mucigai@, %igura de stil ce consta in alaturarea a doi termeni care exprima sensuri
contradictorii, incompati&ile din punct de *edere logic, dar care aduc prin contrastul lor o imagine
poetica deose&it de sugesti*a. +ecurgand la sensul propriu al cu*antului Gmucigai@ se creaza o imagine
Gurata@, Gdezgustatoare@. Conotatiile create de Arghezi pe calea trans%igurarii artistice stau su&
semnul - esteticii uratului /( ca la 8audelaire in - 6lorile raului /). 6rumosul %lorilor este
transgresat (inundat) de calalalt termen al sintagmei - 6lori de mucigai /
Con%esiunea poetului este tul&uratoare, plina de dramatism, %iindca actul poetic %acut cu daruire (pentru
a oglini un uni*ers uman teri%iant al puscariilor) de*ine martiraj, truda sisi%ica : /Le-am scris cu unghia
pe tencuialaI 'e un parete de %irida goalaI'e intuneric, in singuratate,ICu puterile neajutorateQ /. Tema
poeziei este deci acest aspect generalizat al tra*alilui artistic : / Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la
mana stanga / .
'rin cunoasterea realului, a unui uni*ers %etid, imund, scriitorul poate sa re%lecte grotescul, uratul,
a&surdul- ne%iind ajutat nici de zodii, si nici de s%inti 1 el scrie ca un damnat - Cu puterile neajutateI
Nici de taurul, nici de leul, nici de *ulturulI Care au lucrat imprejurul lui Luca, lui 0arcu si lui 4oan /.
4n acest text, totul este decantat, esentializat in sim&oluri.
4maginile urmatoare sunt surprinzatoare, de o neasteptata originalitate. 'oetul traieste stari limita in
planul cunoasterii si in cel al creatiei, el se comunica pe sine prin meta%ore, enumerare, repetitii, *ersuri
a&rupte, sacadate. ,l scrie - stihuri %ara an / (iesirea din timp, din istorie), Gstihuri de groapa@(ale
su%erintei, mor&idului si maca&rului ), -stihuri de sete de apa/(*itregia, chinul existential,
dezechili&rul), - stihuri de %oame de scrum /(teri%iantul, in%ernalul, deznadejdea halucinanta, depresia
onirica ).
Lumea inchisorii parca aduce &lestemul, raul, poetul nu-si poate acorda *ointa creatoare cu e%ortul
dirijat spre rezultatele scontate : / Cand mi s-a tocit unghia ingereascaIAm lasat-o sa creascaI Si nu a
mai crescutI Sau nu o mai am cunoscut /. 4n resorturile intime ale poetului se produce o %ractura gra*a
- instrainarea /- - sau nu o mai am cunoscut /. Chiar si topica arata dezarticularea, stangacia, iesirea
din echili&rul %iresc atat de necesar.
4n *iziunea densa a su%erintei, Arghezi concentreaza timpul, spatiul, %enomenele naturii, crisparea eului
poetic:
G,ra intuneric.'loaia &atea departe a%ara,
Si ma durea mana ca o ghiara
Neputincioasa sa se stranga
Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga. /
Scriitorul %oloseste cu*inte populare care au e%ect stilistic in
context : / mucigai/, /stihuri /, /scrum /, /ghiara /, /%irida /.
4n sintagmele - %irida goala /, - puterile neajutate /, - unghia ingereasca /-epitetele sunt a&stracte,
aduc un spor in planul ideii si sentimentului, cititorul patrunde mai &ine in su&stanta conotatiilor.
- 3nghia ingereasca /. - unghiile de la mana stanga /-- tencuiala /, /%irida goala / sunt elemente
esentiala pentru in%aptuirea - programului scriitoricesc /. - intunericul /, - ploaia /, - singuratatea /
consemneaza conditiile depresi*e in care poetul cu puteriile neajutorate tre&uie sa scrie.'oetul este
constient ca pentru a realiza *olumul intreg - 6lori de mucigai /, pentru a e*oca %iguri dintr-un mediu
socio-uman mai putin o&isnuit tre&uie sa apeleze la in*enti*itatea lexicala, mai ales ca sugereaza
existenta unei licariri de moralitate si %rumusete oriunde, %iinca omul este recupera&il, oricat de jos ar %i
cazut.
,0.Prezinta particularitati moderniste intr!o poezie studiata, apartinand lui on Carbu.
'rintre poeziile care ilustreaza ?%eteleA eului pot %i amintite: *in ceas dedus&&& si *ioptrie& in aceste
texte, eului poetic ii re*ine responsa&ilitatea de a inlatura *alul care acopera ade*aratul chip al lumii, pe
care-! eternizeaza, transsu&stantiat, in *ers. .ez*aluirea ar putea echi*ala cu o intoarcere la starea
primordiala a poeziei si la cea pura, sacra, a lumii. i"h#22ixKKr%r
Textul care deschide *olumul, preluandu-i si titlul, 4oc secund, reprezinta un prim pas in procesul de
initiere in tainele creatiei poetice. Titlul, sugesti*, pune in e*identa ideea centrala si crezul poetic:
poezia reprezinta o dematerializare a lumii prin oglindire, o reprezentare puri%icata a lumii, creatia
de*enind ?un joc secund, mai purA. Lumea *azuta ca o copie a ?lumii per%ecteA este sal*ata prin spatiul
poeziei, spatiul jocului secund, atemporal ?din ceas dedusA, aspatial, teritoriu imaginat al experientelor
spirituale pure. 'oezia porneste de la *iata, dar nu se con%unda cu aceasta1 ea se inalta pe ?inecareaA
uni*ersului real printr-un joc al oglindirii, de*enind un su&limat, o copie geometrizata a lumii.
'rimul *ers contine un element-cheie al textului, propagat dupa principiul undei in intregul corp poetic.
'oezia, ?adancul acestei calme cresteA, pune realitatea intre paranteze, iesind din temporalitate, ?din
ceas dedusA, spre a instaura prin re%lectarea in oglinda o lume superioara, spirituala, mantuita.
0eta%orele care de%inesc poezia e*identiaza pro%unzimea actului creator (?adanculA) si ordinea
spirituala, intelectuala, pe care aceasta o impune (?calmele cresteA amintesc de esenta piscurilor
intelectului). Scenariul din primul *ers este reluat in *ersurile urmatoare. +e%lectarea in oglinda magica
a apei (?grupurile apeiA1 ?numai mareaA) permite transcenderea %ondului &iologic al lumii (?cirezilor
agresteA1 ?meduzeleA) si circumscrierea esentelor (,joc secund, mai purA1 ?clopotele *erziA). Lumea e
joc1 oglindindu-se in spirit, se trans%orma intr-un alt %el de joc, mai aproape de idee. Se remarca rolul
cromaticii &ar&iene, culoarea aducand sugestia unei lumi superioare (azurul pastreaza aceeasi imagine
eminesciana a in%initului sacru, *erdele este culoarea nemuririi, dar si a intelectului).
,ul poetic apare in ipostaza unui homo ludens, parte a jocului creator, el %iind cel care delimiteaza
rasaritul unei noi metode de creatie ce se deschide spre o lume a spiritului (?nadir latentA). 'unct
simetric al zenitului, nadirul ascuns *ederii, dar accesi&il prin gandire si calcul matematic, este locul in
care se situeaza constiinta poetica pentru a ridica imaginea sintetizata a lumii si a capta muzica ei
secreta, risipita, %ragmentara. Creatorul isi asuma rolul de insumator al ?har%elor res%irateA, a*and
puterea de integrare a experientelor poetice si de su&limare a lor in imnurile ?har%elor ras%irateA. 'oezia
generata este cantec misterios si plan secund al a&solutului. Aluziile la Or%eu sunt inregistrate de
imaginea creatiei poetice - cantecul pe care-! istoveste, redu-candu-! la esente. Actul creator consuma
%iinta in di%icila incercare de recuperare a %a&uloasei muzici a s%erelor ce ar putea organiza si da sens
intregului uni*ers. Lumea umana nu este decat o masca, un desen complicat. 'oezia ce-si alatura
puterea spiritului accede intr-un uni*ers de linii si %orme pure, care geometrizeaza - ordoneaza si
esentializeaza - lumea.
,1. Prezinta particularitati moderniste intr!o poezie studiata, apartinand lui 'ucian Claga.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii,

3nul dintre cele mai cunoscute texte &lagiene programatice este ,u nu stri*esc corola de minuni a
lumii, poezie ce deschide *olumul de de&ut din !$!$, 'oemele luminii, desi initial este pu&licatJ Cn
re*ista G:lasul 8uco*inei@, Cn ianuarie, apoi Cn G+enasterea rom>nJ@, douJ luni mai t>rziu. 'oezia
este expresia *iziunii artistului asupra uni*ersului si anticipJ teoriile din eseurile ,onul dogmatic
sau din Trilogia cunoasterii.
'oemul este structurat Cn 9 sec*ente. 4ncipitul este %ormat din primele *ersuri, ce de%inesc
cunoasterea de tip luci%ericIpoetic prin detasarea de un demers opus, raportat la rational (mintea).
+emarcJm reluarea titlului Cn *ersul initial si re%erinta pentru *er&e la %orma negati*J (Gnu stri*esc,
nu ucid@) pentru a accentua opozitia Cntre cele < tipuri de cunoastere si pentru a condamna indirect
e%ectul de anulare a misterului cosmic la ni*elul cunoasterii empirice. 0eta%orele plasticizante
(Gochi, %lori, &uze, morminte@) reprezintJ mani%estJri ale tainelor Cn 3ni*ers, trimit>nd la totalitatea
experientelor de luare Cn posesie a realitJtii: *izuale, tactile, ol%acti*e, la %ragilitatea existentei, la
iu&ire, cunoastere sau moarte, dar si la telluric (%lori), spiritual (ochi), lumea cu*>ntului (&uze),
lumea mortii (morminte).
Fn cea de-a doua sec*entJ este dez*oltatJ opozitia dintre cunoasterea de tip luci%ericIpoeticJ
si cea de tip paradisiacIstiinti%icJ, opozitie accentuatJ prin comparatia amplJ cu luna, moti* literar
ce nu mai reprezintJ astrul tutelar, protector al cuplului din poezia romanticJ, ci un sim&ol care
potenteazJ misterul, partea cripticJ a exisentului. O serie de moti*e se regJsesc Cn c>mpul semantic
al ideii de tainJ: ?*raja nepJtrunsului ascuns@, ?ad>ncimi de Cntuneric@, ?taina noptii@, ?Cntunecata
zare@, ?s%>nt mister@, cJci eul liric re%uzJ claritatea regimului diurn Cn %a*oarea regimului nocturn,
cJci Ci permite integrrea %iintei indi*iduale Cn Totul cosmic.
3ltima sec*entJ cuprinde moti*atia cunoasterii de tip luci%eric, respecti* iu&irea: la &aza
demersului cogniti* al artistului stJ a%ectul. 'rin iu&ire, omul poate resta&ili corespondente Cntre
3ni*ers si sine, simtindu-se un %ragment dintr-un mister ce se autoregenereazJ continuu. Ast%el,
poetul de*ine el Cnsusi o %ormJ de mani%ersatre a tainei.
/3.lustreaza conceptual operational arta poetica, prin referire la o creatie lirica studiata,
apartinand
unui autor canonic.
ArtJ poeticJ
- crez literar, operJ literarJ, care exprimJ principiile estetice ale autorului ei, conceptia acestuia
despre menirea poetului, despre %unctiile literaturii, despre modul Cn care tre&uie scrisJ aceasta1
'oet cu o acti*itate literara indelungata (peste sase decenii) si deose&it de &ogata, 6udor Arg4ezi
(!KKL-!$"2) se inscrie, deopotri*a, in traditie ca si in modernitate1 su%letul sau ?%austianA a*and mai
multe %atete, acestea se re%lecta in di*ersitatea unei lirici cu largi deschideri spre nou, dar care poarta
par%umul *echimii1 poezia oscilatiei intre credinta si tagada, poezia sentimentului cosmic, poezia %ricii
de moarte, poezia iu&irii, poezia jocului, poezia raz*ratirii. e2u29<Lec9$&p%
'oezia Flori de mucigai deschide ciclul cu acelasi titlu (!$9!), care constituie o aplicare a esteticii
uratului enuntate in +,estament%&
Titlul *olumului aminteste de +-es fleurs du mal% (?6lorile rauluiA) ale lui 8audelaire, dar ideea
sugerata este aceea ca %rumosul poate ?cresteA si din urat, asa cum %lorile cresc deasupra mucegaiului.
Flori de mucigai" este o poezie lirica, in care autorul isi exprima, in mod direct, nelinistile generate
de actul creatiei. 6ema acestei poeme o constituie conditia poetului damnat care-si pierde, in spatiul
inchisorii, *echile *irtuti de creator.
'rimele sapte *ersuri ale poeziei reconstituie procesul de %aurire al altor +cuvinte potrivite%, creatie
&lestemata si intoarsa, prin plasarea atat a stihuitorului cat si a lumii e*ocate, in uni*ersul degradarii
umane: +-e!am scris cu unghia pe tencuiala I Pe un parete de firida goala, I Pe intuneric, in sin!
guratate, . /u puterile neajutate . nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul . /are au lucrat
imprejurul . -ui -uca, lui 0arcu si lui 'oan& %
6ostul detinut al inchisorii 7acaresti si-a scris *ersurile intr-o celula, scrijelindu-le cu unghia pe perete1
spatiul intunecat al acesteia constituie prima cauza a damnarii, poetul pierzand aici lumina +rece,
fragila, noua, virginala% a inceputurilor, care in*estea omenirea cu atri&utele sacrului.
Cate*a sim&oluri religioase (taurul, leul si *ulturul) trimit la cei trei e*anghelisti (Luca, 0arcu si 4oan).
'e acestia iconogra%ia crestina ii in%atiseaza impreuna cu respecti*ele sim&oluri semni%icand: jert%a
(taurul), domnia lui 4isus (leul) si imaginea s%antului .uh (*ulturul). .espuiat de sacralitate in in%ernul
inchisorii (+ cu puterile neajutate% poetul de*ine un damnat.
4n aceste conditii, demonul sau interior ii dicteaza *ersurile &lestemate, rod al unui act luci%eric: +1unt
stihuri fara an, . stihuri de groapa, . *e sete de apa . 1i de foame de scrum, . 1tihurile de!acum%&
Omul care %usese inzestrat cu o +unghie ingereasca% pentru a-si %auri opera, o pierde datorita co&orarii
in iad1 chiar lasata sa creasca, aceasta ramasita a sacrului ? nu a mai crescut%, ori a %ost con*ertita in
instrument dia*olesc (+sau nu o mai am cunoscut%&
Noul ?instrumentA de creatie este generator de su%erinta (+ 1i ma durea mana ca o ghiara .
2eputincioasa sa se stranga%, poetul traind drama imposi&ilitatii de a mai scrie ca alta data.
Aceasta *a conduce la un alt tip de poezie - oglinda a unei creatii in*ersate (+ 1i m!am silit sa scriu cu
unghiile de la mana stanga% in care truda nu este su%icienta, iar Logosul nu se mai intrupeaza in *ers
sacru.
'oezia +3lori de mucigai% deschide, in mod programatic, ciclul cu acelasi titlu, in care Arghezi aplica
?estetica uratuluiA enuntata in ,, ,estament%$ trans%ormarea a ceea ce este urat in materie artistica.
Elemente ale modernismului;
0odernismul %iind o orientare artistica no*atoare, opusa traditionalismului, primul dintre elementele
sale il constituie sursa de inspiratie; lumea inchisorilor alcatuita dintr-o ade*arata %auna umana.
4n zugra*irea ei, autorul a utilizat categoriile negative ale modernismului; sumbrul, terifiantul,
grotescul.
3n alt element il constituie titlul socant, alcatuit printr-o asociere semantica surprinzatoare. Titlul (ca
si intregul *olum) constituie o aplicare a esteticii uratului.
4n aceeasi *iziune se inscriu trairile interioare ale poetului (in%atisat in ipostaza demonica):
damnarea, nelinistea, su%erinta.
4n s%arsit, *iziunea ?intoarsaA asupra creatiei poetice este tot un element modernist.
/1.lustreaza conceptele operationale tema si motiv literar, apartinand modernismului.
?,u nu stri*esc corola de minuni a lumii@ de Lucian 8laga %ace parte din seria artelor poetice
moderne ale literaturii rom>ne din perioada inter&elicJ, alJturi de ?Testament@ de Tudor Arghezi si
?Yoc secund@ de 4on 8ar&u. 'oezia este asezatJ Cn %runtea primului sJu *olum, ?'oemele luminii@
(!$!$).
Tema poeziei o reprezintJ atitudinea poeticJ Cn %ata marilor taine ale 3ni*ersului: cunoasterea lumii
Cn planul creatiei poetice este posi&ilJ numai prin iu&ire. Fn sprijinul acesteia mai apar idei precum
cunoasterea poeticJ si cea rasionalJ, moti*ul luminii, al lunii, dar cu o %unctie schim&atJ %atJ de
romantism. ,lementele realului de*in poartJ cJtre lumea de dincolo de ele. AceastJ lume radiazJ
din sensurile lucrurilor sau din relatiile lor cu lumea, cu eul liric.
Titlul este o meta%orJ re*elatorie care semni%icJ ideea cunoasterii luci%erice. 'ronumele personal
?eu@ este asezat orgolios Cn %runtea primei poezii din primul *olum, adicJ Cn %runtea operei. 'lasarea
sa initialJ poate corespunde in%luentelor expresioniste (exacer&area eului) din *olumele de tinerete
Titlul este reluat Cn incipitul poeziei, ca prin *ers, iar sensul sJu, Cm&ogJtit prin seria de antiteze si

prin lantul meta%oric, se Cntregeste cu *ersurile %inale : ?,u nu stri*esc corola de minuni a lumii I
R...S I cJci eu iu&esc I
si %lori si ochi si &uze si morminte@. 'oezia este un act de creatie, iar iu&irea o cale de cunoastere a
misterelor lumii prin trJirea nemijlocitJ a %ormelor concrete. 'oezia CnseamnJ intuirea Cn particular
a uni*ersalului. 0eta%orele enumerate surprind temele majore ale creatiei poetice, imaginate ca
petalele unei corole uriase care adJpoateste misterul lumii: %lori = semni%icJ %ragilitatea,
prospetimea, %rumusetea *iatii, e%emeritatea1 ochi trimit la *iziune, cunoastere, deschidere a
su%letului cJtre lume1 &uze sunt receptacole ale senzualitJtii, pot sugera sensi&ilitatea, intimitatea,
iu&irea, rostirea poeticJ, a%ecti*itatea1 morminte justi%icJ tema mortii, eternitatea.
,lementele de recurentJ Cn poezie sunt: misterul si moti*ul luminii, care implicJ principiul contrar,
Cntunericul.
/2. lustreaza conceptul operational traditionalism, prin referire la un text liric studiat.
=emnifica"ia titlului
7olumul ?'>rgB@ (!$<!), din care %ace parte Ei poezia ?Fn grBdina :hetsemani@, marcheazB
a%irmarea originalitBDii liricii *oiculescene Ei deschide seria *olumelor cu registru tematic, religios, Cn
care ?sacralizarea nu este dec>t %orma dint>i a unui ceremonial cosmic@ (Aurel Sasu): ?'oeme cu
Cngeri@ = !$<2, ?.estin@ = !$99, ?3rcuE@ = !$92.
Complexitatea pro&lematicii, spiritualizarea imaginii = marc>nd descprinderea de
tradiDionalismul sBmBnBtorist, ale cBrei in%luenDe sunt depista&ile Cn maniera a&ordBrii poeziei din
primele *olume (?'oezii@ = !$!", ?.in Dara zim&rului@ = !$!K) Ei Cnnoirea expresiei sunt trBsBturile
esenDiale ale acestui *olum.
.acB Cn primele douB *olume scenele Ei moti*ele &i&lice reprezentau, mai degra&B, simple
elemente decorati*e, Cn ?'>rgB@ acestea de*in cutremurBtoare alegorii ale %rBm>ntBrilor ce CnsoDesc
spiritul Cn ?marele exil interior@ (Al. Sasu).
0oti*ul central al poeziei ?Fn grBdina :hetsemani@, anunDat CncB din titlu, este acela al
rugBciunii lui 4sus Cn grBdina :hetsemani pe 0untele 0Bslinilor, din ?S%>nta ,*anghelie dupB Luca@
(<<, #L-#"). 'Bstr>nd majoritatea detaliilor din textul &i&lic, 7oiculescu resemni%icB CnsB su&stanDa
moti*ului Cn %uncDie de mesajul pe care CEi propune sB-l transmitB. 4deea poeticB in-%ormeazB materia
textului sacru, Cm&ogBDindu-i estetic %inalitatea = im&oldul cBtre transcederea limitelor. Textul poetic
de*ine ast%el un spaDiu al comunicBrilor esenDiale. Lupta lui 4sus cu propriu-i destin, m>ntuirea Cntregii
%iri prin preluarea tuturor pBcatelor = cruci%icarea %iind suprema pBtimire -, o%erB poetului imaginea
per%ectB Cn care *a proiecta drama condiDiei umane. Fndoiala meta%izicB a psalmilor arghezieni, Cn care
se rele*B un spirit ce *rea sB creadB, nu se regBseEte Cn lirica *oiculescianB. Ampli%icarea ezitBrii lui
4sus Cn %aDa ?in%amei &Buturi@, meta%ora a totalitBDii pBcatelor, are altB moti*aDie, una de ordin estetic.
Cu c>r ispita renunDBrii este mai mare, cu at>t depBEirea ei este mai impresionantB.
Titlul ?Fn grBdina :hetsemani@ su&liniazB prin meta%ora ?grBdinii@, acest topos spiritual al
ispitirii, care se cere Ei el m>ntuit. ,lementele inerente grBdinii = *erdeaDB, rBcoare, Cm&ietoare liniEte =
implicB o ademenire cBtre o periculoasB odihnB pentru cel pornit pe calea m>ntuirii. Fn aceastB grBdinB,
:hetsemani, pe muntele 0Bslinilor (mBslinul = sim&ol al pBcii), 4sus CEi CndeamnB ucenicii: ?+ugaDi-*B,
ca sB nu intraDi Cn ispitB@ (Luca <<, #L). Fn pacea aparentB a grBdinii ucenicii cad pradB somnului,
adormindu-Ei ast%el Ei spiritul care s-ar %i ?trezit@ numai prin rugBciune. 4sus rBm>ne singur Cn ?lupta cu
soarta@. ,ste aici o sugestie a singurBtBDii care CnsoDeEte orice autenticB experienDB spiritualB.
CB ade*Brata pace, cea spiritualB = care CncununeazB cButarea = a %ost con%undatB, o
demonstreazB o altB meta%orB a textului poetic, ?*raiEtea grBdinii.
Tensiunea indusB de meta%ora din titlu, topos decupat cu intenDii creatoare din episodul &i&lic,
e*olueazB gradat cBtre sugestia liniEtii extatice din %inal, rBscumpBrarea prin sacri%iciu. :rBdina %irii,
de*astatB de spaimB iminentei jert%e, stB Cntr-o misticB aEteptare a tihnei, pentru cB numai jert%a impusB
de ?m>na nenduratB@ Ci o%erB posi&ilitatea Cmplinirii aspiraDiei cBtre grBdina originarB Cn care stBp>neEte
pacea primordialB.
Preliminarii
'oezie antologicB din creaDia lui 7asile 7oiculescu, ?Fn grBdina :hetsemani@ apare Cn *olumul
?'>rgB@ din !$<!, al treilea Cn ordine cronologicB, atest>nd maturitatea poeticB a scriitorului Ei
pre%igur>nd tematic *olumul urmBtor al ?'oemelor cu Cngeri@.
'unctul de plecare al inspiraDiei poetice Cl constituie un e*eniment aparDin>nd mitologiei
creEtine, ritualizat anual Cn SBptBm>na 'atimilor (a Fn*ierii) Ei de*enind, prin aceasta, %oarte cunoscut.
,ste *or&a despre rugBciunea lui 4sus din grBdina :hetsemani, Cnaintea cruci%icBrii. ,*anghelia dupB
0atei consemneazB toate cele trei momente ale rugBciunii: depBrt>ndu-se puDin de ucenici, 4sus se
roagB: ?'Brintele 0eu, de este cu putinDB, treacB de la 0ine paharul acestaN FnsB nu precum *oiesc ,u,
ci precum Tu *oieEti@. .upB un timp, rugBciunea se repetB Cntr-o %ormulB puDin modi%icatB, de douB ori:
?'Brintele 0eu, dacB nu este cu putinDB sB treacB acest pahar, ca sB nu-l &eau, %acB-se *oia Ta@. .upB
Cncheierea rugBciunilor a *enit spre ucenicii sBi zic>ndu-le sentenDios: ?4atB s-a apropiat ceasul Ei 6iul
Omului *a %i dat Cn m>inile pBcBtoEilor@ (0atei, <", 9"-#").
Se o&ser*B cB Cn cele trei in*ocaDii ale lui .umnezeu, sensul e*olueazB de la Cncercarea de
renunDare spre acceptarea a ceea ce Ci era predestinat.
Fntr-un *olum de mBrturisiri, autorul recunoaEte cB dintre toate lecturile sale, cea care l-a
impresionat cel mai mult a %ost ?8i&lia cu aspra ei grandoare, de dramB jumBtate pBm>nteanB, jumBtate
di*inB@ (7. 7oiculescu, Con%esiunea unui scriitor Ei medic, Cn :>ndirea, anul 547, oct.!$9). 0omentul
rugBciunii din grBdina :hetsemani sintetizeazB eloc*ent acest lucru. CunoaEterea c*asiunanimB a
acestui e*eniment permite autorului sB se limiteze Cn poezie doar asupra aspectului de ?dramB jumBtate
pBm>nteanB, jumBtate di*inB@, pBstr>nd CnsB tiparul narati* impus de e*enimentul &i&lic.
7rganizarea textului
+epere teoretice. Lu>nd Cn consideraDie toate cele a%irmate p>nB aici, putem considera aceastB
poezie ipostazierea unei structuri &aladice e*idente. 'Bstr>nd trama (epicB), &alada reDine doar punctul
culminant al unei dez*oltBri narati*e, adicB starea de maximB tensiune generatB de aEteptarea,
des%BEurarea sau rezol*area unui con%lict. Fn %uncDie de situarea temporalB %aDB de e*eniment, se pot
distinge, teoretic, trei tipuri de structuri &aladice. 'rimul tip prezintB starea ?personajului@ Cnainte de
producerea e*enimentului, ca tensiune a aEteptBrii (:. CoE&uc, .ece&al cBtre popor). Al doilea tip
reprezintB chiar e*enimentul (:. CoE&uc, 'aEa ;assan, sau +adu Stanca, LamentaDia 4oanei d]Arc pe
rug). Al treilea tip prezintB starea de dupB e*eniment, ca %apt Cmplinit ire*ersi&il (Xte%an Augustin
.oinaE, Lucullus pe ruinele cetBDii Amisus). Cel mai %rec*ent tip este cel de-al doilea, apropiindu-se de
structura &aladicB ?clasicB@, Cn care e*enimentul epic este mai dez*oltat1 celelalte douB tipuri rare%iazB
elementul epic, gra*it>nd Cn zona celui liric, do&>ndind ast%el mai mult un caracter de lamentaDie sau
odB. 'oezia lui 7asile 7oiculescu se CncadreazB Cn primul tip &aladesc, e*enimentul aEteptat %iind
?rBstignirea@, asumarea morDii umane de cBtre elementul di*in.
,*enimentul. Caracterul narati* al textului este e*ident1 %rec*enDa *er&elor (exprim>nd acDiuni)
= Cn numBr de <# = Cntr-un
text de patru catrene = stB mBrturie Cn acest sens. .ez*oltarea temei se %ace aici prin Cnserierea unor
acDiuni: ?lupta@, ?nu primea@, ?se-mpotri*ea@, ?st>rnea@, ?se co&ora@, ?nu *oia s-o atingB@ etc. .e
remarcat %aptul cB miEcarea epicB se des%BEoarB pe douB planuri, care se inter%ereazB, %BrB a cBpBta nici
unul prioritate.
3nul este exterior, concretizat Cn gesturi Ei acDiuni: ?o m>nB nenduratB, Din>nd groza*a cupB,I Se
co&oarB-m&iindu-l Ei i-o ducea la gurBQ@. Al doilea plan pune Cn e*idenDB, Cn paralel, interioritatea, Ei
se concretizeazB Cn atitudini: ?o sete uriaEB sta su%letul sB-i rupBQI dar nu *oia s-atingBQ simDea cB e
dulceaDBQ@. Textul se Cncheie insB %BrB o %inalizare epicB. +Bstignirea lui 4sus rBm>ne Cn a%ara textului,
pentru cB accentul se mutB pe starea de tensiune de dinaintea acestui e*eniment.
AEadar, latura narati*B se estompeazB Cn %a*oarea unui principiu organizator Ei Dine mai mult de
domeniu liricului. ,ste *or&a despre o structurB &inarB, &azatB pe opoziDie Ei e*idenDiatB clar de primul
*ers: ?4sus lupta cu soarta@. .intre cei doi termeni ai acestei opoziDii, ultimul este %actorul regent ce are
caracter implaca&il. Acesta este, la r>ndul sBu, structurat antitetic = pe de o parte ?'aharul@ conDine
?in%ama &ButurB@ Ei ?apa ei *erzuie@, care produce o reacDie de respingere, de pe altB parte, aceeaEi apB,
su& ?*eninul groaznic@, conDine ?sterlici de miere@ Ei ?dulceaDa@ cu care Cine*a Cl Cm&ie. AtracDia e la
%el de puternicB, precum e Ei respingerea ?cupei@. Structura &i%urcatB a celui de-al doilea termen al
opoziDiei (?*enin@I ?dulceaDB@) determinB o scindare Ei a structurii interioare unitare a primului, Cn
atitudini contradictorii: tentaDia acceptBrii Ei Cncercarea de re%uz a acestui ?pahar@ al sorDii. Fn acelaEi
timp, aceastB dualitate a structurii e*enimentului este echi*alentB cu natura dualB a personajului, a
esenDei sale di*in-umane.
'ersonajul. ?'ersonajul@ central a poeziei nu are nici el statut epic. ,ste un personaj-idee, un
personaj-sim&ol, Cnscriindu-se Cntr-o paradigmB liricB. Sim&ol central al religiei creEtine, 4sus este
deopotri*B ?%iul al omului@ Ei ?%iul al lui .umnezeu@. 'oezia e*idenDiazB tocmai aceastB du&lB
identitate a lui 4sus, Cn momentul Cn care el tre&uie sB accepte experienDa morDii umane, pentru a-Ei
pBstra esenDa di*inB. .in momentul de maximB tensiune , Cn care 4sus tre&uie sB accepte moartea ca %iu
al Omului Ei sB-Ei asume toate chinurile ei. .eEi CEi cunoaEte destinul, %iul Omului are un moment de
slB&iciune, de ezitare. .e aici s%>Eierea lBuntricB Cntre spaima de moarte a omului Ei menirea sacrB a
di*inului. , momentul de crizB esenDialB generatB de o situaDie limitB. +edo&>ndirea *ieDii *eEnice,
reCntoarcerea la di*in se pot realiza doar prin acceptarea tra*ersBrii morDii umane.
Lupta cu propriul destin, de %apt, cu sine CnsuEi, este teri&ilB. Spre deose&ire de alte texte
poetice, autorul nu rBm>ne aici la ni*elul unor concepte, cBci imaginile concrete se CncarcB real %ior
existenDial: ?CBzut pe &r>nci Cn iar&B, se-mpotri*ea Cntr-una.I Curgeau sudori de s>nge pe chipu-i al& ca
*arul@. Fn aceste momente 4sus e ?mai om@ ca niciodatB1 e mai mult om dec>t .umnezeu.
.ecorul (?cadrul@). Cadrul Cn care se des%BEoarB e*enimentul nu are o %uncDie indicialB, ci o
%uncDie ampli%icatoare a stBrii de tensiune poeticB, o *aloare semni%icati*B.
Temporal, momentul e*enimentului este ?seara@, suger>ndu-se ast%el un s%>rEit
(al zilei, al *ieDii) Ei un Cnceput (al nopDii, al morDii). , un moment de trecere de la luminB la Cntuneric,
de la zi la noapte, sugestie a trecerii lui 4sus de la o condiDie la alta (uman-di*in). 7er&ele sunt Cn
majoritatea lor la imper%ect, e*idenDiind durata (umanB) nedeterminatB, deci CndelungatB a su%erinDei.
SpaDial, scenariul &i&lic situeazB momentul pe 0untele 0Bslinilor. 0untele e un loc sacru,
sim&ol al aspiraDiei spre Cnalt1 mai aproape de cer, de di*in. Fntreaga naturB CnconjurBtoare este aici o
protecDie Cn exterior a stBrii de maximB tensiune interioarB1 este expresia poeticB a ?*raiEtei@ din su%letul
lui 4sus.
:rBdina este un peisaj de*astat ca Ei su%letul personajului1 mBslinii ?se %rBm>ntB@ %BrB odihnB Ei,
Cn %aDa teri&ilului spectacol de*enit insuporta&il, ?pBreau cB *or sB %ugB din loc, sB nu-l mai *adB@1 ulii,
care ?dau roatB dupB pradB@, sunt Ei ei un semn pre*estitor al morDii ce *a urma.
'ractic, Cntregul cadru e construit de ultima stro%B Ei nu Cnt>mplBtor. A&senDa rezol*Brii epice a
con%lictului este CnlocuitB cu un %inal liric, Cncheind poezia Cn punctul ei cel mai Cnalt.
Semni%icaDii. 4sus este un personaj exemplar, exprim>nd sensul %undamental al ideii de
sacri%iciu. 'entru ca 6iul Omului sB de*inB 6iul lui .umnezeu, tre&uie sB accepte tra*ersarea morDii1
opoziDia ?uman@I ?di*in@ tre&uie anulatB prin rBstignire. 0oartea Cn chinuri este preDul pentru accesul la
*iaDB (*eEnicB), adicB la di*in1 ast%el, opoziDia de*ine identitate.
Concluzii: Lupta cu soarta, cu destinul, pe care chiar Ei lui 4sus Ci *ine greu sB-l accepte Ei sB-l
CmplineascB relie%eazB una din CnsuEirile %undamentale ale condiDiei umane. Nu numai mitologia sacrB,
ci Ei istoria cunoaEte eroi care s-au supus destinului lor (istoric), renunD>nd la Cmplinirea lor umanB.
Acceptarea destinului CnseamnB CnDelepciune de a nu te Cmpotri*i lui, dar nu Ei Cn%r>ngere Ei resemnare.
4deea este plastic exprimatB de 7asile 7oiculescu Cntr-una din poeziile sale (mai puDin cunoscute): ?,u
nu mB lupt cu soarta, nici nu-mi &lestem destinulI CBlc>nd la pas pe urma clipitelor trBiteI AEtept sB se-
mplineascB doar cele r>nduite,I Xi %BrB sB mB satur la gurB duc *eninulI LBs>nd sB se-mplineascB Cn
liniEte destinul@ (&inele Ei rBul).
/3,/4. lustreaza conceptul operational neomodernism, prin referire la un text liric studiat
'oezia ?Leoiaca tanar^,iu&irea@ %ace parte din *olumul ?O *iziune a sentimentelor@ din !$"#,in care
Nichita Stanescu,prin cu*antul poetic esential,*izualizeaza iu&irea ca sentiment,ca stare extatic^ a eului
poetic.
,ste considerata o capodopera a liricii erotice romanesti,indi*idualizandu-se prin transparenta
imaginilor si proiectia cosmica,prin originalitatea meta%orelor si simetria compozitiei.
6ema o constituie consecintele pe care iu&irea,na*alind ca un animal de prada in spatiul sensi&ilitatii
poetice,le are asupra raportului eului poetic cu lumea exterioara si cu sinele totodata.
'oezia ?Leoaic^ t_nara,iu&irea@ este o confesiune lirica a lui Nichita Stanescu,o arta poetica
erotica,in care eul liric e puternic marcat de intensitatea si %orta celui mai uman sentiment,iu&irea.
6itlul este exprimat printr-o meta%ora in care transparenta imaginii sugereaza extazul poetic la
aparitia neasteptata a iu&irii,*azute su& %orma unui animal de prada agresi*,@leoaica t_nar^@,explicitata
chiar de poet prin apozitia ?iu&irea@.

=tructura,semnificatii,limba& poetic
'oezia este structurata chiar de catre Nichita in trei secvente lirice,corespunzatoare celor trei stro%e.
Prima strofa exprima *izualizarea sentimentului de iu&ire,care ia %orma unei tinere leoaice
agresi*e,care ii sare ?in %ata@ poetului,a*and e%ecte de*oratoare asupra identitatii sinelui,in%igandu-si
?coltii al&i (Q) in %ata@ si muscandu-l ?de %ata@.'ronumele la persoana 4,@mi@,@m^@,@m@,potenteaza
con%esiunea eului poetic in sensul ca poetul era constient de e*entualitatea i*irii sentimentului de
dragoste,care-l ?p_ndise-n incordareImai demult@,dar nu se astepta ca acesta sa %ie atat de puternic,sa
ai&a atata %orta de*astatoare,@mi-a sarit in %ata@,@mi i-a in%ipt in %ata@,@m-a muscat(Q)de %ata@.
=trofa a doua accentueaza e%ectul psihologic al acestei neasteptate intalniri cu un sentiment
nou,necunoscut-iu&irea,care degaja asupra sensi&ilitatii eului poetic o energie omnipotenta,extinsa
asupra intregului uni*ers:@Si deodata-n jurul meu,natura@.6orta agresi*a si %ascinanta a iu&irii
reordoneaza lumea dupa legile ei proprii,intr-un joc al cercurilor concentrice,ca sim&ol al
per%ectiunii:@se %acu un cerc de-a dura,Icand mai larg cand mai aproape,Ica o strangere de ape@.'oetul
se simte in acest nou uni*ers un ade*arat ?centrum mundi@,un nucleu existential,care poate reorganiza
totul in jurul sau,dupa alte perceptii,cu o %orta impresionanta.
'ri*irea,ca si auzul,pot %i sim&oluri ale perspecti*ei sinelui,se inalta
?tocmai langa ciocarlii@,sugerand %aptul ca aparitia iu&irii este o mani%estare superioara a &ucuriei
supreme,a %ericirii,care este perceputa cu toate simturile,mai ales ca se spune ca ciocarlia este pasarea
care z&oara cel mai sus si are un *iers cu totul aparte.'oetul este extaziat de noul sentiment
neasteptat,care-l copleseste,@Si pri*irea-n sus t_snii,Icurucu&eu taiat in doua@,curcu&eul,ca sim&ol al
unei %ericiri nesperate,poate semni%ica un %enomen rar si %ascinant,ca si iu&irea,sau poate %i un ade*arat
arc de trium%,de iz&_nd^ cereasc^,re%lectat in su%letul prea plin al poetului.
=trofa a treia re*ine la momentul initial,@leoaic^ ar^mieIcu miscarile *iclene@ %iind meta%ora iu&irii
agresi*e,insinuante,de*oratoare pentru eul liric.Sinele poetic isi pierde concretetea si contururile su&
puterea de*astatoare a iu&irii,simturile se estompeaza:@0i-am dus m_na la spr_nceana,Ila t_mpla si la
&ar&ie,`dar mana nu le mai stie@,poetul nu se mai recunoaste,simtindu-se con%uz si &ul*ersat de
?atacul@ surprinzator al unui sentiment extrem de puternic.'oetul identi%ica sentimentul,nu mai este o
?leoaica tanara@ oarecare,ci ?aramie@,stie ca iu&irea este per%ida are ?miscarile *iclene@,dar %ericirea
traita acum *ine dupa o perioada tern^ a *ietii,@un desert@,care capata &rusc ?stralucire@.4u&irea,ca
%orma a spiritului,in*inge timpul,d_nd energie si pro%unzime *ietii ,@inc-o *reme,Isi-nc^-o
*remeQ@.Sau poate,tem^tor,eul liric este nesigur,nu poate sti cat timp iu&irea il *a %erici.
'oezia este o romanta canta&ila a iu&irii,sentiment materializat,*izualizat de Nichita Stanescu,stare
su%leteasca ce capata puteri demiurgice asupra sensi&ilitatii eului poetic,inaltandu-l in centrul lumii
care,la randul ei,se reordoneaza su& %orta miraculoasa a celui mai uman sentiment.
maginile poetice se indi*idualizeaza prin transparenta,dinamism si sugestie semni%icati*a pentru
?o&iectul@ iu&ire,intreaga poezie concentrandu-se intr-o unica meta%ora.
/5.lustreaza conceptual operational lirism subiectiv, prin referire la doua poezii studiate,
apartinand romantismului, simbolismului, modernismului si neomodernismului.
Lirismul su&iecti*, prin de%initie, se re%era la lirica Geului@, este tipul de discurs liric prin excelenta
personal, rostit cel mai adesea la pesoana 4. Acesta se identi%ica in poezie cu prezenta eului liric,
care isi exprima in mod direct conceptiile, sentimentele, trairile, prin pronumele si *er&ele la
persoana 4.
Acest tip de lirism se poate regasi atat in poezia sim&olista ,G'lum&@ de :eorge 8aco*ia,
cat si in cea modernista, G,u nu stri*esc corola de minuni a lumii@, a lui Lucian 8laga.
Sim&olismul este un curent literar aparut in 6ranta in ultimele decenii ale secolului al
545-lea, ca reactie impotri*a poeziei retorice a romanticilor si a impersonalitatii reci a
parnasienilor, a*and meritul de a re%ace sensi&ilitatea poeziei prin culti*area sim&olului, a sugestiei
si a sinesteziilor.
Cel mai de seama reprezentant al sim&olismului romanesc este :eorge 8aco*ia, care se
remarca prin capacitatea de a sintetiza intr-o opera literara relati* restransa, majoritatae temelor si a
modalitatilor de expresie ale acestui curent.
6iind o %ire &olna*icioasa si un spirit intro*erti si taciturn, el a creat un uni*ers poetic
dominat de culori cenusii, de muzicalitate %une&ra, care sugereaza solitudinea, inadaptarea, &oala,
moartea.
'oezia G'lum&@, care deschide si da titlul *olumului de de&ut al lui 8aco*ia, pu&licat in
anul !$!", are ca tema conditia de damnat a poetului intr-o societate supe%icilala si meschina,
incapa&ila sa perceapa si sa aprecieze ade*arata arta.
'oezia este %ormata din doua catrene, care sugereaza cele doua planuri ale existentei:
unul exterior, sugerat de cu*inte ce apartin campului semantic al elementelor %unerare: Gsicriele de
plum&@, G ca*ou@ , Gcoroane de plum&@, si unul interior, sugerat de sentimental de iu&ire , care insa
nu este inaltator, ci, dimpotri*a, rece, %ara perspecti*e de implinire (Gdormea intors amorul meu de
plum&@, Gsi-a atarnau aripele de plum&@), pro*ocand ne*roza, deprimare, disperare.
0odernismul este un curent literar aparut in secolul al 55-lea, caracterizat prin negarea traditiei si
prin impunerea unor principii de creatie innoitoare. Teoreticianul modernismului romanesc, a%lat in
%erma opozitie %ata de traditionalism, este ,ugen Lo*inescu, prin intermediul re*istei si a cenaclului
GS&uratorul@.
3n reprezentant important al acestui curent este Lucian 8laga, care, deopotri*a prin opera
poetica si cea %iloso%ica , a promo*at ideile moderne ale timpului sau.
'oezia G,u nu stri*esc corola de minuni a lumii@, asezata in deschiderea *olumului de
de&ut, G'oemele luminii@ (!$!$) re%lecta lirismul su&iecti* si anticipeaza sistemul %iloso%ic realizat
de marele scriitor.
Lucian 8laga este singurul poet-%iloso% din literature noastra, ras%rangandu-si ideile
%iloso%ice si asupra creatiei poetice. Ast%el, poezia citata este o meditatie %iloso%ica, a*and pro%unde
accente lirice, o con%esiune elegiaca pe tema cunosterii. 4deea poetica a creatiei G,u nu stri*esc
corola de minuni a lumii@ exprima atitudinea poetului-%iloso% de a proteja misterele lumii, iz*orata
la el din iu&ire, prin iu&ire: G,u nu stri*esc corola de minuni a lumiiI RQS caci eu iu&esc I si %lori, si
ochi si &uze si morminte@.

,ul liric pledeaza pentru potentarea misterelor uni*ersului, pe care nu doreste sa le
lamureasca, pentru a nu strica echili&rul per%ect al acestuia. Ast%el, el se detaseaza cu %ermitate de
Glumina altora@ , careia i se opune Glumina mea@, de unde reiese conceptual de cunoastere
luci%erica, poetica.
0arcile eului liric sunt numeroase, dintre care: pronumele personal de persoana 4 singular Geu@,
care se regaseste atat in titlu, cat si in textul poetic, repetat de patru ori, sugereaza distantarea clara
de cei care ar putea ameninta tainele lumii (Gsugruma@), *er&ele la persoana 4 singular, Gnu
stri*esc], Gnu ucid@, a caror %orma negati*a sugereaza respingerea %erma a atitudinii de lamurire a
misterelor lumii, cat si Gim&ogatesc@, Giu&esc@, care adancesc si ampli%ica idea de cunostere
luci%erica.
/,. lustreaza conceptual operational lirism obiectiv, prin referire la o poezie studiata.
'rintre poeziile care ilustreaza ?%eteleA eului pot %i amintite: *in ceas dedus&&& si *ioptrie& in aceste
texte, eului poetic ii re*ine responsa&ilitatea de a inlatura *alul care acopera ade*aratul chip al lumii, pe
care-! eternizeaza, transsu&stantiat, in *ers. .ez*aluirea ar putea echi*ala cu o intoarcere la starea
primordiala a poeziei si la cea pura, sacra, a lumii. i"h#22ixKKr%r
Textul care deschide *olumul, preluandu-i si titlul, 4oc secund, reprezinta un prim pas in procesul de
initiere in tainele creatiei poetice. Titlul, sugesti*, pune in e*identa ideea centrala si crezul poetic:
poezia reprezinta o dematerializare a lumii prin oglindire, o reprezentare puri%icata a lumii, creatia
de*enind ?un joc secund, mai purA. Lumea *azuta ca o copie a ?lumii per%ecteA este sal*ata prin spatiul
poeziei, spatiul jocului secund, atemporal ?din ceas dedusA, aspatial, teritoriu imaginat al experientelor
spirituale pure. 'oezia porneste de la *iata, dar nu se con%unda cu aceasta1 ea se inalta pe ?inecareaA
uni*ersului real printr-un joc al oglindirii, de*enind un su&limat, o copie geometrizata a lumii.
'rimul *ers contine un element-cheie al textului, propagat dupa principiul undei in intregul corp poetic.
'oezia, ?adancul acestei calme cresteA, pune realitatea intre paranteze, iesind din temporalitate, ?din
ceas dedusA, spre a instaura prin re%lectarea in oglinda o lume superioara, spirituala, mantuita.
0eta%orele care de%inesc poezia e*identiaza pro%unzimea actului creator (?adanculA) si ordinea
spirituala, intelectuala, pe care aceasta o impune (?calmele cresteA amintesc de esenta piscurilor
intelectului). Scenariul din primul *ers este reluat in *ersurile urmatoare. +e%lectarea in oglinda magica
a apei (?grupurile apeiA1 ?numai mareaA) permite transcenderea %ondului &iologic al lumii (?cirezilor
agresteA1 ?meduzeleA) si circumscrierea esentelor (,joc secund, mai purA1 ?clopotele *erziA). Lumea e
joc1 oglindindu-se in spirit, se trans%orma intr-un alt %el de joc, mai aproape de idee. Se remarca rolul
cromaticii &ar&iene, culoarea aducand sugestia unei lumi superioare (azurul pastreaza aceeasi imagine
eminesciana a in%initului sacru, *erdele este culoarea nemuririi, dar si a intelectului).
,ul poetic apare in ipostaza unui homo ludens, parte a jocului creator, el %iind cel care delimiteaza
rasaritul unei noi metode de creatie ce se deschide spre o lume a spiritului (?nadir latentA). 'unct
simetric al zenitului, nadirul ascuns *ederii, dar accesi&il prin gandire si calcul matematic, este locul in
care se situeaza constiinta poetica pentru a ridica imaginea sintetizata a lumii si a capta muzica ei
secreta, risipita, %ragmentara. Creatorul isi asuma rolul de insumator al ?har%elor res%irateA, a*and
puterea de integrare a experientelor poetice si de su&limare a lor in imnurile ?har%elor ras%irateA. 'oezia
generata este cantec misterios si plan secund al a&solutului. Aluziile la Or%eu sunt inregistrate de
imaginea creatiei poetice - cantecul pe care-! istoveste, redu-candu-! la esente. Actul creator consuma
%iinta in di%icila incercare de recuperare a %a&uloasei muzici a s%erelor ce ar putea organiza si da sens
intregului uni*ers. Lumea umana nu este decat o masca, un desen complicat. 'oezia ce-si alatura
puterea spiritului accede intr-un uni*ers de linii si %orme pure, care geometrizeaza - ordoneaza si
esentializeaza - lumea.
//. lustreaza conceptual operational poezie epica, prin referire la un text literar studiat.
'rintre poeziile care ilustreaza ?%eteleA eului pot %i amintite: *in ceas dedus&&& si *ioptrie& in aceste
texte, eului poetic ii re*ine responsa&ilitatea de a inlatura *alul care acopera ade*aratul chip al lumii, pe
care-! eternizeaza, transsu&stantiat, in *ers. .ez*aluirea ar putea echi*ala cu o intoarcere la starea
primordiala a poeziei si la cea pura, sacra, a lumii. i"h#22ixKKr%r
Textul care deschide *olumul, preluandu-i si titlul, 4oc secund, reprezinta un prim pas in procesul de
initiere in tainele creatiei poetice. Titlul, sugesti*, pune in e*identa ideea centrala si crezul poetic:
poezia reprezinta o dematerializare a lumii prin oglindire, o reprezentare puri%icata a lumii, creatia
de*enind ?un joc secund, mai purA. Lumea *azuta ca o copie a ?lumii per%ecteA este sal*ata prin spatiul
poeziei, spatiul jocului secund, atemporal ?din ceas dedusA, aspatial, teritoriu imaginat al experientelor
spirituale pure. 'oezia porneste de la *iata, dar nu se con%unda cu aceasta1 ea se inalta pe ?inecareaA
uni*ersului real printr-un joc al oglindirii, de*enind un su&limat, o copie geometrizata a lumii.
'rimul *ers contine un element-cheie al textului, propagat dupa principiul undei in intregul corp poetic.
'oezia, ?adancul acestei calme cresteA, pune realitatea intre paranteze, iesind din temporalitate, ?din
ceas dedusA, spre a instaura prin re%lectarea in oglinda o lume superioara, spirituala, mantuita.
0eta%orele care de%inesc poezia e*identiaza pro%unzimea actului creator (?adanculA) si ordinea
spirituala, intelectuala, pe care aceasta o impune (?calmele cresteA amintesc de esenta piscurilor
intelectului). Scenariul din primul *ers este reluat in *ersurile urmatoare. +e%lectarea in oglinda magica
a apei (?grupurile apeiA1 ?numai mareaA) permite transcenderea %ondului &iologic al lumii (?cirezilor
agresteA1 ?meduzeleA) si circumscrierea esentelor (,joc secund, mai purA1 ?clopotele *erziA). Lumea e
joc1 oglindindu-se in spirit, se trans%orma intr-un alt %el de joc, mai aproape de idee. Se remarca rolul
cromaticii &ar&iene, culoarea aducand sugestia unei lumi superioare (azurul pastreaza aceeasi imagine
eminesciana a in%initului sacru, *erdele este culoarea nemuririi, dar si a intelectului).
,ul poetic apare in ipostaza unui homo ludens, parte a jocului creator, el %iind cel care delimiteaza
rasaritul unei noi metode de creatie ce se deschide spre o lume a spiritului (?nadir latentA). 'unct
simetric al zenitului, nadirul ascuns *ederii, dar accesi&il prin gandire si calcul matematic, este locul in
care se situeaza constiinta poetica pentru a ridica imaginea sintetizata a lumii si a capta muzica ei
secreta, risipita, %ragmentara. Creatorul isi asuma rolul de insumator al ?har%elor res%irateA, a*and
puterea de integrare a experientelor poetice si de su&limare a lor in imnurile ?har%elor ras%irateA. 'oezia
generata este cantec misterios si plan secund al a&solutului. Aluziile la Or%eu sunt inregistrate de
imaginea creatiei poetice - cantecul pe care-! istoveste, redu-candu-! la esente. Actul creator consuma
%iinta in di%icila incercare de recuperare a %a&uloasei muzici a s%erelor ce ar putea organiza si da sens
intregului uni*ers. Lumea umana nu este decat o masca, un desen complicat. 'oezia ce-si alatura
puterea spiritului accede intr-un uni*ers de linii si %orme pure, care geometrizeaza - ordoneaza si
esentializeaza - lumea.
/0. lustreaza conceptul operational postmodernism, prin referire la un text liric studiat.
'ostmodernismul este o miscare artisticJ, o %iloso%ie sau o conditie existentialJ, apJrutJ dupJ
0odernism sau ca o reactie la acesta. .acJ modernismul se recomandJ drept apoteozJ a cJutJrii
unei estetici de cJtre 4luminism, ca eticJ dar si ca epistemologie a autoritJtii rationale,
postmodernismul pri*este modul Cn care autoritatea unor entitJti ideale, uneori numite
metanaratiuni, este slJ&itJ ulterior prin procesul de %ragmentare, consumerism, si deconstructie.
'ostmodernismul
*iocnirea, :ircea *artarescu
Postmodernismul este un curent literar aparut in literatura romana dupa al doilea razboi
mondial, mai precis in anii D03.
:rupul care a dat glas acestui gen de poetica a %ost numita :eneratia WKL sau KL-ciEtii. 'rintre cei mai
de seamB scriitori KL-ciEti se numerB: 0ircea CBrtBrescu, 6lorin 4aru, Simona 'opescu, ,milia
8romaru, Ana 8landiana, 0ircea .inescu.
'ostmoderniEtii au %ost atraEi de realitatea imediatB, de &anal, de cotidian, de aceea a*em de a %ace la
poeti postmoderni cu ?poezia cotidianului@.
Poemul E*iocnirea8 scrisB la s%>rEitul anilor aKL este reprezentati* pentru tipul de poeticB susDinut de
CBrtBrescu, anume ?poezia cotidianului@.
?'oezia cotidianului@ este una care se centreazB pe experienDa eului liric Cntr-o realitate inconjurBtoare
imediatB care e rediogra%icB Cn cele mai miciEi &anale detalii.
?Ciocnirea@ este o poezie de dragoste care surprinde parcursul re%acerii unitBDii originare, decorul Cn
care a a*ut loc po*estea de dragoste este 8ucureEtiul anilor aKL Cnainte de re*oluDie. 0arcarea
temporalB se %ace Cn termeni speci%ici acestei perioade = a miliDiei, consiliu popular.
SpaDiul su%erB un proces de descompunere care semni%icB distrugerea arti%iciului Ei reDntoarcerea la
natural.
Canalul cel mai modern de comunicare este in*adat de %urnici,*iermi, paianjeni Ei ast%el contactul
indirect dentre CndrBgostiDi de*ine imposi&il. Singura cale de comunicare este comunicarea directB,
Cnt>lnirea, CnsB ea nu se poate Cmplini dec>t prin contractarea spaDiunlui care Ci CnconjoarB, ast%el se
declanEeazB joaca inocentB a eului liric care trBg>nd de %irul tele%onului reuEeEte sB CnghitB ca Cntr-o
a*alanEB cladiri, oameni, Ei strBzi %Bc>nd posi&ilB apropierea de %iinDa iu&itB. Fnt>lnirea celor doi se
produce neaEteptat, clBdirile Cn care ei locuiesc se ciocnesc Ei se CntrepBtrund,tinerii se aproprie tot mai
mult p>nB la contopirea *iolentB.
6ocul trans%ormB Ei ni*eleazB incompati&ilitBDile organice pentru ca la %inal cele doua corpuri sB de *inB
unul singur care se epuizeazB Ei rede*ine materie moarta.
/1. Exemplific2 tr2s2turile speciei
dramatice comedia, prin referire la o oper2 literar2 studiat2.
O scrisoare pierdutJ, de 4.L. Caragiale
Comedia = specie a genului dramatic, apJrutJ Cn Antichitate, sec. " C.;r., care prezintJ personaje,
Cnt>mplJri, mora*uri Cntr-un mod care st>rneste r>sul, a*>nd un %inal %ericit.
Tipuri: comedia de situatii, de mora*uri, de caracter, de intrigJ, de salon, eroicJ, grotescJ.
Autori: Aristo%an, Sha[espeare, 7. Alecsandri, 4.L.Caragiale.
Caracteristici:

!. st>rneste r>sul1
,xistJ di%erite situatii comice, di%erite greseli de exprimare care produc r>sul. Fn acest sens,
Caragiale %oloseste procedee speci%ice teatrului clasic, %Jc>nd apel la CncurcJturJ (determinatJ de
pierderea &anului), la coincidentJ (.andanache utilizeazJ acelasi instrument de santaj ca acela la
care recurge Cata*encu), la buiprobuo (Cnlocuirea lui Cata*encu, Cn %inal, cu AgamitJ .andanache).
<. con%lict derizoriu (nesemni%icati*)1
Con%lictul este produs de pierderea scrisorii trimise de TipJtescu lui Toe. Scrisoarea este un
ade*Jrat personaj, care trece din m>nJ Cn m>nJ, gener>nd si Cntretin>nd intriga, contri&uind la
mentinerea tensiunii dramatice.
'rin disparitiile repetate si e%orturile personajelor de a o recupera, ea se trans%ormJ Cntr-o importantJ
sursJ a comicului.
9. personajul este con%runtat cu %alse pro&leme, este mediocru, a*>nd de%ecte morale care
sunt satirizate1
Tipurile de personaje re%lectJ anumite de%ecte de caracter sau *icii. Toe = %emeia adulterinJ1
Trahanache = sotul Cncornorat1 'ristanda = politaiul slugarnic1 Cata*encu = demagogul etc.
#. con%lict Cntre aparentJ si esentJ1
'ersonajele *or sJ parJ altce*a dec>t sunt. O&ser*area discrepantei Cntre aparentJ si esentJ produce
e%ecte comice.
. deznodJm>nt *esel1
Nae Cata*encu este pus ca sJ conducJ mani%estatia Cn cinstea lui AgamitJ .andanache, iar
personajele, care mai Cnainte au %ost Cn con%lict, acum se CmpacJ, re%J>nd pacea. 'iesa se Cncheie
Cntr-o notJ comicJ, prin *or&ele lui 'ristanda, nu ino%ensi*e: -Curat constitutional/.
". stil parodic.
Caragiale Csi iu&este personajele, dar nu le iartJ acele de%ecte care le %ace ridicole.
03.Expune subiectul unei comedii studiate.
Actiunea se petrece Cn capitala unui judet de munte la s%>rsitul secolului 545-lea.Autorul %oloseste
ca moduri de expunere predominante dialogul si monologul.
Su&iectul comediei este realizat pe &aza comicului de situatie Cn care sunt puse
personajele,conturate prin comicul de caracter si comicul de lim&aj.
,5'OT4T43N,A.Fl prezintJ pe :hitJ 'ristanda, politaiul orasului care Ci raporteazJ lui Pte%an
TipJtescu, pre%ectul judetului cJ si-a Cndeplinit misiunea pe care o a*usese. ,l a%lase cJ Nae
Cata*encu este Cn posesia unui document important care *a %ace posi&ilJ alegerea acestuia Cn
Camera .eputatilor.
4NT+4:A comediei este declansatJ de gJsirea acestui document misterios scrisoarea de amor a
pre%ectului cJtre Toe, sotia lui Taharia Trahanache, se%ul %ilialei partidului din acel judet.
Nae Cata*encu, a*ocat din opozitie si directorul ziarului ,,+Jcnetul Carpatilor,*rea sJ o&tinJ, cu
orice pret, candidatura de deputat..e aceea, el Cl santajeazJ pe pre%ect cu ,,scrisorica de amor %uratJ
de la CetJteanul turmentat care o gJsise pe stradJ.
.,S6cP3+A+,A ACT43N44 este declansatJ de Cata*encu care amenintJ cJ *a pu&lica scrisoarea
Cn ziarul sJu, CnsJ promite cJ o *a Cnapoia dacJ *a %i ales deputat.

Pte%an TipJtescu, dupJ ce a ordonat perchezitionarea si arestarea lui Cata*encu, a Cncercat sJ-i o%ere
di%erite %unctii Cn stat, dar acesta a re%uzat.Fn cele din urmJ, Cata*encu a reusit sJ o&tinJ
promisiunea Toei Trahanache pentru a candida la %unctia de deputat deoarece aceasta se temea cJ
*a %i compromisJ moral Cn societate.
6ar%uridi si 8r>nzo*enescu, doi mem&ri ai partidului, se tem de trJdare si au trimis,,la centru o
anonimJ pe care pre%ectul a reusit sJ o opreascJ la timp.
Taharia Trahanache rJspunde la santaj cu santaj deoarece descoperJ o politJ %alsi%icatJ de
Cata*encu prin care acesta Csi Cnsusea ilegal &ani de la o %undatie.
'3NCT3L C3L04NANT s-a declansat atunci c>nd de la ,,centru a *enit o dispozitie prin care se
cerea sJ %ie trecut pe lista candidatilor un oarecare Agamemnon .andanache.
.,TNO.c0dNT3L este declansat de situatiile comice care au apJrut. Noul candidat,A.
.andanache, s-a do*edit a %i mai ticJlos dec>t Cata*encu, deoarece a ajuns pe listJ santaj>nd un
politician important tot cu o scrisoare de amor, pe care a gJsit-o Cnt>mplJtor. A..andanache nu
CnapoiazJ scrisoarea pentru cJ ,,mai tre&uie s-altJdatJ
01. lustreaz2 comicul -de caracter, de
situatie sau de limba&., prin referire la o comedie studiat2.
O scrisoare pierdutJ, de 4.L. Caragiale
Comicul = categorie esteticJ, ce desemneazJ un %enomen care st>rneste r>sul si care nu pericliteazJ
existenta celor implicati. Comicul pro*ine dintr-o neconcordantJ Cntre aparentJ si esentJ, Cntre
ade*Jr si minciunJ, Cntre scop si mijloace. 6orme ale comicului : umorul, satira, ironia, sarcasmul,
grotescul.
Tipuri de comic : de situatie, de lim&aj, de nume, de caracter.
Comicul de lim&aj este pro*ocat de:
- prezenta numeroaselor greseli de *oca&ular. Cu*intele sunt de%ormate, mai ales neologismele, din
lipsJ de instructie: %amelie, renumeratie, andrisant, ple&icist (%amilie, remuneratie, adresant,
ple&iscit).
- CncJlcarea regulilor gramaticale si a logicii
- contradictia Cn termeni: -.upJ lupte seculare care au durat aproape 9L de ani./
- asociatii incompati&ile: -4ndustria rom>nJ e admira&ilJ, e su&limJ, dar lipseste cu desJ*>rsire./
- nonsensul: -... ori sJ se re*izuiascJ, primesc N dar sJ nu se schim&e nimica.../
- ticuri *er&ale:
- :hitJ 'ristanda: curat murdar, curat constitutional1
- Trahanache: a*eti putinticJ rJ&dare1
Comicul de situatie rezultJ din %apte nepre*Jzute si din prezenta unor grupuri insolite:
- triunghiul conjugal: Toe-TipJtescu-Trahanache1
- cuplul 6ar%uridi- 8r>nzo*enescu1
- CncurcJtura (pierderea scrisorii)1

- e*olutia in*ersJ (Cata*encu)1
- buiprobuo-ul (Cnlocuirea lui Cata*encu prin .andanache)1
- orice scenJ Cn care apar e%ecte comice1
02. lustreaz2 conceptul operational de dram2, prin referire la o oper2 literar2 studiat2.
.rama este specie a genului dramatic, caracterizatB prin ilustrarea *ieDii reale Cntr-un con%lict complex
Ei puternic al personajelor, cu Cnt>mplBri Ei situaDii tragice, Cn care eroii au un destin ne%ericit. .rama
are o mare *arietate tematicB.
.rama Yocul ielelor Cl are ca protagonist pe :elu +uscanu, redactor Ei director al ziarului socialist
G.reptatea socialB@ care este Cn posesia unor date compromiDBtoare asupra ministrului justuDiei Xer&an
Saru-SineEti.
.orind sB pu&lice aceste date Cn numele principiului ade*Brului a&solut, +uscanu se lo*eEte de
Cmpotri*irea camarazilor sBi de partid care ar dori sB negocieze eli&erarea unui muncitor &olna* Cn
schim&ul nepu&licBrii scrisorii.,roul crede cB ade*Brul tre&uie cunoscut indi%erent de urmBrile pe care
re*elarea lui ar a*ea Cn *ieDile oamenilor.
A%l>nd despre delapidarea sB*>rEitB de tatBl sBu Cn tinereDe, despre %aptul cB ministrul l-a ajutat Cn acea
Cmprejurare pe :rigore +uscanu, eroul simte clBtin>ndu-se principiile sale morale, %erm Cn ideile sale
despre justiDie, el de*ine am&iguu c>nd se raporteazB la elementele concrete ale *ieDii, conEtientizeazB
propria sa duplicitate Ei se sinucide. Fnainte de aceasta, :elu CEi recunoaEte Cn%r>ngerea: Glumea asta din
care CDi tragi hrana este at>t de o&jectB Cnc>t nu te tolereazB dec>t cu preDul complicitBDii.@
Fn dialogul sBu cu to*arBEul din partid, 'raida, se dez*Bluie rigiditatea Cn con*ingerile a&stracte. 'raida
numeEte dreptatea lui :elu +uscanu inumanB, Gcel puDin a&stractB@ Ei de%ineEte goana lui dupB a&solut
ca pe o *rajB care a Cn*Bluit un %lBcBu ce a surprins Cntr-o noapte cu lunB jocul ielelor.
.rama se de%ineEte ast%el ca o creaDie ce surprinde contradicDiile Cn care se z&at o conEtiinDB Ei o
inteligenDB se*erB cu ea CnsBEi. ,ste o meditaDie asupra a&solutului CnDeles ca o aspiraDie umanB.
03. Analizeaz2 constructia subiectului -conflict dramatic, intrig2, scen2, relatii spatiotemporale.,
9rama este o specie a genului dramatic, scrisa in proza sau in *ersuri si caracterizata prin oglindirea.
intr-un con%lict puternic, a datelor contradictorii ale realitatii si printr-un dez nodamant gra*. in drama,
personajele sunt puternic indi*idua lizate, iar aspectele tratate sunt numeroase. in consecinta, exista mai
multe %eluri de drame (istorice, mitologice, sociale, para&olice, de idei, poetice, a&surde etc), o
clasi%icare exacta %iind greu de alcatuit.
h$p9"!heK<ote
Opera literara +4ocul ielelor%, de Camil 'etrescu, este o drama, %iind o lucrare in proza scrisa pentru
a fi reprezentata pe scena.
0odul de expunere predominant este dialogul care se realizeaza prin schim&ul de replici dintre
personaje.
'rezenta autorului se %ace resimtita in didascalii (indicatii de regie), %ragmente care apartin de genul
epic.
Scrisa in !$!" si de%initi*ata in !$#, +4ocul ielelor% este o drama de idei la &aza careia stau
cunoscutele mituri speci%ice autorului: al jocului ielelor si al patului procustian. intr-o nota care
insoteste lista personajelor, autorul arata ca lucrarea este, in intentia sa, o +drama a absolutului%&
.in punct de *edere compozitional. +4ocul ielelor% este alcatuita din 9 acte (insumand !< ta&louri) de-a
lungul carora se dez*olta un con%lict &ine gradat, rezol*at, in %inal, prin moartea personajului central -
:elu +uscanu.
Actiunea (destul de stu%oasa) se petrece in 8ucuresti, in redactia ziarului ?.reptatea socialaA si
antreneaza personaje si partide de %ictiune1 timpul actiunii este luna mai a anului !$!#. e O alta
caracteristica a speciei o constituie con%lictul dramatic deose&it de puternic1 este un con%lict interior
nascut din nepotri*irea intre ideal si real, din neputinta de a atinge idealul a&solutului.
Aceasta criza de constiinta a personajului principal poate %i urmarita de-a lungul intregii actiuni. -
=ubiectul ar putea %i po*estit ast%el:
:elu +uscanu - director al ziarului ?.reptatea socialaA este un impatimit al ideii de dreptate a&soluta.
4n numele acesteia, tanarul initiaza, in pu&licatia pe care o conduce, o campanie de presa impotri*a lui
Ser&an Saru-Sinesti (ministrul justitiei), a carui %unctie era incompati&ila cu calitatea sa de asasin.
.o*ada pe care +uscanu o detine este o scrisoare de dragoste pe care i-o trimisese 0aria Sinesti (sotia
ministrului si %osta iu&ita a lui :elu)1 in acea misi*a, semnatara relata ca, /in urma cu sapte-opt ani,
sotul ei ar %i asasinat-o pe o &atrana, &ogata (doamna 0anitti), distrugand testamentul acesteia si
insusindu-si un milion de lei aur. A%land despre intentia lui +uscanu de a pu&lica scrisoarea, 0aria
Sinesti incearca sa-si determine sotul sa demisioneze, dar se lo*este de re%uzul o&stinat al acestuia.
Saru-Sinesti cauta insa alte mijloace pentru a e*ita campania de presa.
0ai intai, o trimite la redactie pe 4rena (matusa lui :elu +uscanu, care il si crescuse dupa moartea
mamei sale).
4rena ii dez*aluie a&ia acum, un ade*ar trist, tainuit cu grija douazeci de ani: :rigore +uscanu, tatal lui
:elu, mare a*ocat si om politic al timpului, delapidase o suma de &ani, pentru a-si acoperi datoria la
jocul de carti.
Sinesti (pe atunci secretarul lui +uscanu) platise totul, din &anii proprii, sal*and onoarea *ino*atului
(care, de alt%el, murise curand dupa aceasta). Acelasi Sinesti asteptase ra&dator si discret ca 4rena sa-i
inapoieze suma si ingropase, pe urma, totul in tacere.
Cu toate ca :elu este zguduit de aceasta re*elatie, imperati*ul dreptatii a&solute este mai puternic si
hotararea de a pu&lica scrisoarea ramane de neclintit1 totusi, accepta sa-si amane decizia cu o zi.
3rmatoarea *izita o %ace la redactie insusi Ser&an Saru-Sinesti. Acesta ii arata lui :elu +uscanu
scrisoarea de sinucigas a tatalui sau, pe care %ostul secretar o pastrase cu s%intenie, ca o marturie a
tragediei traite de mentorul sau.
A&ia acum a%la tanarul ca tatal lui nu murise intr-un accident de *anatoare, ci se impuscase cu
re*ol*erul pe care i-! adusese, in acest scop, iu&ita lui.
.urerea re*elatiei ii tul&ura, din nou, echili&rul interior si, din acest moment, %iul *a re%ace destinul
tatalui: *izitat, la redactie, de 0aria Sinesti, :elu +uscanu se sinucide (cu re*ol*erul adus de ea),
pra&usindu-se cu aceleasi gesturi ca si tatal lui, a carui moarte o ?*azuseA tanarul in ultimele sale clipe.
,lemente ale dramei de idei:
Conceptul de ?drama de ideiA a aparut in literatura uni*ersala in legatura cu piesele de teatru ale lui ;.
4&sen: +5 casa de papusi% (+2ora% este considerata a %i prima lucrare de acest %el, din lume.
3lterior, teatrul de idei s-a im&ogatit si s-a di*ersi%icat prin creatiile lui .urrenmatt, Yean-'aul Sartre,
Al&ert Camus, 8ernard Shaf, 8ertold 8recht.
4n literatura romana, intemeietorul dramei de idei este Camil 'etrescu.
+4ocul ielelor% rele*a mai multe trasaturi ale dramei de idei:
,ste inspirata dintr-un mit (autohton), asa cum o arata si titlul. Semni%icatiile mitului i se aplica insa
omului modern, macinat de nelinisti si contradictii su%letesti, care cauta sa dea un sens existentei sale.
'otri*it mitului, ielele sunt niste %ecioare zanatice care apar, noaptea, in locuri singuratice, rotindu-se
intr-o hora. 6rumoase si crude, ielele se raz&una pe cel care le *ede, schilodindu-!. in drama
camilpetresciana, cel care ?*edeA ideile, omul indragostit de o anumita idee, este pedepsit ca si cand ar
%i surprins jocul ielelor:
?'enciulescu: *ar tocmai asta e&&& /ine a vazut ideile devine neom, ce vrei6&&& ,rece flacaul prin
padure, aude o muzica nepamanteasca si vede in luminis, in lumina lunii, ielele goale si despletite,
jucand hora& 7amane inmarmurit, pironit pamantului, cu ochii la ele& Ele dispar, si el ramane neom&
5ri cu fata stramba, ori cu piciorul paralizat, ori cu mintea aiurea& 1au, mai rar, cu nostalgia
absolutului (&&& )sa sunt ielele&&& pedepsesc&&& % Cu*intele personajului 'enciulescu il de%inesc pe :elu
+uscanu - pedepsit sa se z&ata in ?patul procustianA al nepotri*irii dintre idee si realitate. Se intre*ede
ast%el si al doilea mit (intalnit si in romane): mitul ?patului lui 'rocustA.
Con%lictul dramei este unul interior, se declanseaza in constiinta personajelor, fiind un con%lict de
idei.
'ersonajul care traieste la modul acut acest con%lict este :elu +uscanu. 4ntelectual autentic, directorul
ziarului ?.reptatea socialaA este un cautator al a&solutului compara&il cu alti eroi ai aceluiasi autor
(Ste%an :heorghidiu, Ladima, Andrei 'ietraru, 'ietro :ralla).
4ntruchipat in ideea de dreptate absoluta, acest ideal - situat mai presus de oameni si de imprejurari -
reprezinta, in termenii autorului, planul transcendent. in *iata de zi cu zi insa ideea pura nu-si gaseste
aplicarea, in planul real, totul %iind relati* (dreptatea, ade*arul, iu&irea, recunostinta, cinstea).
Nepotri*irea dintre idealul dreptatii a&solute si realitatea imediata constituie esenta con%lictului din
constiinta perso
najului. 'e masura ce se deruleaza actiunea, :elu +uscanu are o seama de re*elatii care adancesc
drama lui interioara.
Cea dintai re*elatie se produce in legatura cu ?stalpii societatiiA (ca si in drama cu acelasi titlu de
4&sen), unul dintre acestia %iind Ser&an Saru-Sinesti.
in%atisat in doua ta&louri in*aluite in intuneric (44 si 7 din actul 4), ministrul justitiei radiaza o %orta
male%ica, potentata de in%atisarea sa respingatoare.
'ri*it in mai multe ?oglinzi paraleleA, Sinesti este, pentru 0aria, un monstru, pentru 4rena - un sal*ator
si pentru :elu - un asasin.
A%land insa ca acest asasin jucase un rol important in *iata lui :rigore +uscanu, tanarul are re*elatia
noroiului in care co&orase tatal sau, idolul sau dintotdeauna. in plus, printr-o solida argumentare
a*ocateasca, Sinesti ii demonstreaza ca scrisoarea 0ariei n-ar putea de*eni pro&a in justitie, dar ca ar
putea-o ?cumparaA eli&erandu-! pe 'etre 8oruga, militant al miscarii de stanga.
:elu +uscanu intelege acum ca onestitatea, ade*arul si dreptatea nu pot %i decat relati*e, ca singurul
a&solut *erita&il este moartea. Atunci cand Sinesti ii dez*aluie ade*arul sinuciderii tatalui sau, :elu
+uscanu are o noua re*elatie: cea a %ortei interioare a lui :rigore +uscanu, care +) stat lucid in fata
mortii%, asumandu-si-o constient.
.in acest moment, destinul tanarului se *a identi%ica, in mod %atal, cu destinul inaintasului sau (care
traise aceeasi +nebunie a absolutului%, ca si cand ei ar reprezenta doua puncte ale coloanei %ara s%arsit
a indragostitilor de ideal.
Alte re*elatii se nasc in su%letul personajului in legatura cu ceea ce am putea numi generic 6emeia.
Trei dintre personajele %eminine ale dramei (,lena 8oruga, 0aria Sinesti si actrita Nora 4onescu)
reprezinta tipologia camilpetresciana: %iinte o&isnuite inzestrate de eroii masculini cu trasaturi pe care
nu le au, ele se do*edesc a %i incapa&ile sa o%ere iu&irea a&soluta. Ast%el, ,lena isi paraseste sotul a%lat
in ocna, Nora ii pro*oaca sinuciderea lui :rigore +uscanu, iar 0aria il uita pe :elu pentru cel dintai
*enit. Ca si in piesele de teatru ale lui Strind&erg, %emeia poate sa ai&a un rol %unest, %iecare dintre cei
doi +uscanu impuscandu-se cu re*ol*erul adus de iu&ita lui.
Cea care se sal*eaza este 4rena, dar ea nu reprezinta 6emeia, ci 0ama (asa cuin ii spune tanarul
+uscanu).
Alte re*elatii dureroase se nasc in constiinta personajului principal, in legatura cu imaginea Tatalui.
Amintirea acestuia %iind +un punct de sprijin% intr-o lume in care :elu +uscanu se simtea instrainat,
*estea ca tatal sau era un delapidator constituie o lo*itura grea:
?:elu: 1tii ce!a mai ramas in mine, matusa6 )tat cat trebuie dintr!un mar pe care l!a batut grindina
(&&& *in ce!mi spuneai, din fotografii, aveam alta imagine despre el&&&%
O noua rasturnare sur*ine atunci cand eroul a%la ca tatal sau s-a sinucis. 4denti%icat tot mai mult cu
acesta, o in*ita pe (*arstnica acum) Nora la el, intr-o incercare disperata de a patrunde taina ultimelor
clipe si a ultimei iu&iri a lui :rigore +uscanu.
O alta trasatura a dramei de idei o constituie %aptul ca persona&ul este caracterizat prin trairile
launtrice ale omului modern; nelinistea, chinul re*elatiilor succesi*e, instrainarea, anxietatea,
neputinta.
Actiunea exterioara -miscarea scenica. este redusa, totul petrecandu!se in planul constiintei.
>elu 5uscanu prezinta si trasaturile eroilor proprii autorului: intelectual de elita, situat deasupra
mediei (+Pentru ceea ce nazuia el sa inteleaga, nici o minte omeneasca nu a fost suficienta pana azi%,
%anatic al cinstei si al sacri%iciului de sine, lucid si sensi&il, el este stapanit de himera a&solutului care-!
*a si conduce spre moarte.
04. *omenteaz2 dou2 modalit2ti specifice de caracterizare a persona&ului dramatic, prin
referire la un text literar studiat.

O scrisoare pierdutJ, de 4.L. Caragiale
La Caragiale, Cn O scrisoare pierdutJ, Cnt>lnim %rec*ent ca modalitJti de caracterizare pre%erate de
autor urmJtoarele procedee %undamentale, toate indirecte:
!.prin lim&aj
<.prin nume.
'rin lim&aj:
- Taharia Trahanache are ticuri *er&ale, precum -a*eti putinticJ rJ&dare/, ceea ce denotJ o g>ndire
platJ si o anumitJ inertie a personajului.
- .andanache e peltic, de%ect de *or&ire care nu se potri*este cu statutul lui social: -Asa e,
puicusorule, c-am Cntors-o cu politicaM/
- 'ristanda %oloseste %rec*ent termeni populari, mai ales regionalismele, iar neologismele le
de%ormeazJ, trJd>ndu-si incultura si lipsa de instructie: &ampir, %amelie, catrindalJ, renumeratie.
Ticul sJu *er&al produce asociatii comice: curat murdar, curat condei, curat constitutional.
'rin nume:
- Taharia Trahanache = numele lui sugereazJ zahariseala si capacitatea de a se modela usor, dupJ
ordinele superiorilor: Trahanaua e o cocJ moale.
- Nae Cata*encu = demagogia personajului, principala sa caracteristicJ, este sugeratJ prin numele
de Cata*encu, nume ce trimite la catJ = persoanJ care *or&este mult.
- 6ar%urdi si 8r>nzo*enescu = numele lor au -rezonante culinare/ si sunt deri*ate cu su%ixe
onomastice grecesti si rom>nesti, amestecul clientelei politice a *remii, care se &ucura de aceleasi
a*antaje constitutionale.
'ristanda = numele personajului este luat de la un joc moldo*enesc Cn care se &ate pasul Cntr-o parte
si-n alta %JrJ sJ se porneascJ niciunde, arJt>nd siretenia lui, ce simte cJ ad*ersarul de azi poate %i
pre%ectul de m>ine.
05.Expunde subiectul unei drame studiate.
:elu +uscanu - director al ziarului ?.reptatea socialaA este un impatimit al ideii de dreptate a&soluta.
4n numele acesteia, tanarul initiaza, in pu&licatia pe care o conduce, o campanie de presa impotri*a lui
Ser&an Saru-Sinesti (ministrul justitiei), a carui %unctie era incompati&ila cu calitatea sa de asasin.
.o*ada pe care +uscanu o detine este o scrisoare de dragoste pe care i-o trimisese 0aria Sinesti (sotia
ministrului si %osta iu&ita a lui :elu)1 in acea misi*a, semnatara relata ca, /in urma cu sapte-opt ani,
sotul ei ar %i asasinat-o pe o &atrana, &ogata (doamna 0anitti), distrugand testamentul acesteia si
insusindu-si un milion de lei aur. A%land despre intentia lui +uscanu de a pu&lica scrisoarea, 0aria
Sinesti incearca sa-si determine sotul sa demisioneze, dar se lo*este de re%uzul o&stinat al acestuia.
Saru-Sinesti cauta insa alte mijloace pentru a e*ita campania de presa.
0ai intai, o trimite la redactie pe 4rena (matusa lui :elu +uscanu, care il si crescuse dupa moartea
mamei sale).
4rena ii dez*aluie a&ia acum, un ade*ar trist, tainuit cu grija douazeci de ani: :rigore +uscanu, tatal lui
:elu, mare a*ocat si om politic al timpului, delapidase o suma de &ani, pentru a-si acoperi datoria la
jocul de carti.
Sinesti (pe atunci secretarul lui +uscanu) platise totul, din &anii proprii, sal*and onoarea *ino*atului
(care, de alt%el, murise curand dupa aceasta). Acelasi Sinesti asteptase ra&dator si discret ca 4rena sa-i
inapoieze suma si ingropase, pe urma, totul in tacere.
Cu toate ca :elu este zguduit de aceasta re*elatie, imperati*ul dreptatii a&solute este mai puternic si
hotararea de a pu&lica scrisoarea ramane de neclintit1 totusi, accepta sa-si amane decizia cu o zi.
3rmatoarea *izita o %ace la redactie insusi Ser&an Saru-Sinesti. Acesta ii arata lui :elu +uscanu
scrisoarea de sinucigas a tatalui sau, pe care %ostul secretar o pastrase cu s%intenie, ca o marturie a
tragediei traite de mentorul sau.
A&ia acum a%la tanarul ca tatal lui nu murise intr-un accident de *anatoare, ci se impuscase cu
re*ol*erul pe care i-! adusese, in acest scop, iu&ita lui.
.urerea re*elatiei ii tul&ura, din nou, echili&rul interior si, din acest moment, %iul *a re%ace destinul
tatalui: *izitat, la redactie, de 0aria Sinesti, :elu +uscanu se sinucide (cu re*ol*erul adus de ea),
0,. . *aracterizeaz2 un persona& dintr!un text dramatic studiat -la alegere; comedie, dram2,
forme
ale dramaturgiei (n teatrul modern..
Yocul ielelor a %ost scris in mai multe *ersiuni in !$!" si !$!K, dar *ersiunea de%initi*a apare in !$!K. O
alta *ersiune, intr-ade*ar de%initi*a dateaza din !$#". 4n *ersiunea autorului, piesa tre&uia sa %ie o
drama a Gdreptatii sociale, o drama a a&solutului@. Actiunea se petrece in !$!#. Su&iectul se
concentreaza pe ilustrarea conceptelor de justitie si iu&ire pri*ite in modul a&solut. :elu +uscanu este
directorul ziarului socialist .reptatea sociala. ,l este in posesia unor date compromitatoare despre
Saru-Sinesti, ministrul justitiei, pe care *rea sa le %aca cunoscute in numele justitiei si al ade*arului.
:elu +uscanu a%lase insa aceste in%ormatii dintr-o scrisoare de dragoste pe care i-o adresase 0aria,
sotia lui Sinesti si din care rezulta ca Sinesti ar %i de*enit &ogat prin uciderea unei matusi &ogate, careia
i-a distrus testamentul, de*enind ast%el unicul mostenitor. 'e parcursul dramei, aceasta in*inuire
ramane doar o supozitie. 'entru a se sal*a, ministrul *a %olosi cu multa a&ilitate santajul, reusind ast%el
sa scape chiar din mainile unui idealist cum este :elu +uscanu, o%erind Gla schim&@ *iata lui 'etre
8oruga. l$b!Lbr
:elu +uscanu a%la ca tatal sau, :rigore +uscanu, punctul sau de sprijin moral si echili&ru in *iata
comisese o %rauda: delapidase &ani din cauza unei actrite o&scure, Nora.
O ultima re*elatie dureroasa o reprezinta constatarea %aptului ca mem&ri comitetului redactional
accepta sa nu pu&lice scrisoare in schim&ul eli&erarii lui 'etre 8oruga. +uscanu a%la ast%el ca pe langa
relati*itatea iu&irii dreptatea este de asemenea relati*a, singurul a&solut *erita&il %iind acela al mortii.
.e aceea considera ca tatal sau prin gestul %acut Ga stat lucid in %ata mortiiQa ales intr-un act de
constiinta@.
Critica literara a sesizat cu promptitudine o realitate a textului camilpetrescian si anume insu%icienta
dialogului pentru implinirea sensului operei literare. Textul capata consistenta numai in prezenta
indicatiilor autorului, %oarte personale, care au %acut adeseori din opera dramatica o pagina citita dar
putin prezentata pe scena. :eorge Calinescu a%irma despre didascaliile lui Camil 'etrescu ca Gluate ca
parte integranta din text, notele sunt excelente, %iind aici portrete si constructii de atmos%era, aici
analize ale psihologiei de momentQaceasta analiza parantetica si su&tila da mari satis%actii
intelectuale, ramane insa straina cautatorilor de emotii *ii@.
Aceasta modalitate de construire a personajului este e*itata in aproape toata opera sa dramatica. Si
portretul lui :elu +uscanu, eroul dramei din Yocul ielelor, se contureaza intr-o lunga didascalie %acuta
de autor:@:elu e un &ar&at ca de douazeci si sapte -1 doua zeci si opt de ani, de o %rumusete mai curand
%eminina, cu un soi de melancolie in pri*ire, chiar daca %ace acte de energie. Are ne*rozitatea insta&ila
a animalelor de rasa. 'ri*este intotdeauna drept in ochi pe cel cu care *or&este, si asta ii da o autoritate
neo&isnuita. .estul de elegant im&racat, desi %ara preocupari anume@. 'ortretul aminteste de Saint-Yust,
campionul a&solut al dreptatii supraumane, asa cum il numeste 'enciulescu Graison-eurul@ piesei, pe
protagonist, prin analogie cu teri&ilul justitiar al re*olutiei %ranceze. .irectorul ziarului .reptatea
sociala, :elu, este din aceeasi %amilie a eroilor camilpetrescieni insetati de a&solut care traiesc drama
spadei care nu se indoaie, din %amilia lunaticilor Gcare au *azut idei@. .rama eroului se %ace din
impactul cu neputinta de solutionat dintre imperati*ul categoric al dreptatii a&solute pe care il
proclama, il apara si doreste sa-l promo*eze si realitatea sociala. :elu este suprauman intr-o lume
su&umana si doreste sa-i aplice acesteia tiparul utopic al unei lumi per%ecte. 4n aceasta pri*inta poate ca
cel mai &ine il judeca 'raida:@a a*ut tru%ia sa judece totul, s-a indepartat de cei asemenea lui care erau
singurul lui sprijinQl-a pierdut orgoliul lui nemasurat@.
Asemenea celorlalti eroi ai lui Camil 'etrescu, in constiinta lui :elu +uscanu este o permanenta naruire
de statui, de idoli. 4si cauta punctele de sprijin in dragoste, pe care o descopera insa imper%ecta. 7ede
apoi lucruri si jocuri jucate numai pentru sine si-si cauta %agasul in lupta pentru o cauza care este
dreptatea insasi, a&soluta, %ara pri*ilegiati, o dreptate care este Gdeasupra noastra si este una pentru
toata lumea si toate timpurile@.
Spirit lucid, insetat de idei, care Ga *azut jocul ielelor@, :elu +uscanu si-a %aurit un tipar de idealitate
pe care il aplica re%uzand izolarea si detestand complicitatea. .e aceea demascarea crimei (presupusa
dar nedo*edita juridic) atri&uite lui Sinesti este, pentru erou, un imperati* categoric. .atoria lui e de a
sanctiona chiar daca aceasta nu ar duce la mari schim&ari Gatat cat a&ate un &o& de nisip al&ia unui
%lu*iu@. .ar tiparul de idealitate pe care si l-a %aurit Garhanghelul .reptatii sociale@ *izeaza un ideal
gandit pur si static. ,ste un tipar suprauman %ormat din linii drepte, paralele, ireconcilia&ile, dar care
*izeaza o realitate utopica si nu una in de*enire. Con%orm liniilor de %orta ale acestuia, justitia nu poate
%i decat a&soluta iar dreptatea nu are pri*ilegiati, este a&stracta si inumana. Legile sunt si ele nu ale
oamenilor ci ale constiintei. 4u&irea se supune aceluiasi tipar:@o iu&ire care nu este eterna, nu este
nimicQ@, chiar oamenii cand se iu&esc cu ade*arat de*in supraoameni (Gnu mai sunt oameni@) iar
%ericirea tre&uie sa %ie si ea dura&ila pentru ca alt%el nu este %ericire.
4n%lexi&ilitatea a&solutului il lasa descoperit in %ata *ietii, a realitatii. 'e taramul *ietii practice +uscanu
e un necunoscator, o persoana ina&ila. 7ine in lumea epocii prea de sus si prea de departe, din lumea
pura si geroasa a ideilor. 6iind suprauman pentru aceasta lume, ii aplica acesteia un tipar inuman.
4ntre&area care se pune este daca e constient de acest lucru. 3neori intuieste ca Gmorala pe care o
proclamam nu e pe masura noastra@. .ar el ramane o sa&ie in%lexi&ila, un personaj care nu accepta o
noua ta&la de legi, de aceea alege moartea:@adica totulQdramaQCata luciditate atata existenta si deci
atata drama@.
0/.*aracterizeaza persona&ul preferat dintr!o comedie studiata.
#ae *atavencu este tipul demagogului ambitios. ,l este Ga*ocat, director-proprietar al ziarului
g+acnetul CarpatilorO, prezident %ondator al Societatii ,nciclopedice Cooperati*e gAurora ,conomica
+omanaO@ si se% al G:rupului independent@.
Cata*encu este ingamfat si doreste sa parvina, urmarindu-si realizarea intereselor personale indi%erent
prin ce mijloace o %ace, con%orm principiului ,,Scopul scuza mijloaceleG, pe care i-l atri&uie
,,nemuritorului :am&eta@ sau, alt%el spus, con%orm altui principiu de drept, G%iecare cu al sau, %iecare
cu tre&urile sale@. .e aceea, nu se da inapoi de la santaj si declara deschis scopul (deputatia),
considerandu-se indreptatit s-o o&tina, asa cum insusi remarca, intr-un lim&aj am&iguu care starneste
umorul in*oluntar: G*reau ceea ce merit in orasul asta de gogomani, unde sunt dintaiQ intre %runtasii
politici. 7reau mandatul de deputatQ@.
'ro%esiile de avocat si gazetar ii favorizeaza demagogia si de aceea, in fraze lungi, sforaitoare, ca un
actor desa*arsit, se adreseaza auditoriului pe care incearca sa-l impresioneze plangand, apoi
stapanindu-se, apoi hohotind si rostind dintr-un lim&aj patriotard *or&e mari gandindu-se la Gtarisoara
mea@, la G+omania mea@, Gla %ericirea ei, la progresul ei@.
3n asemenea limbaj bombastic, pretentios, alteori sententios %oloseste in orice imprejurare, %ie ca e
*or&a de discursul electoral sau de alocutiunea din %inal, %ie ca se adreseaza unor personaje ca
Tipatescu sau 'ristanda si, de aceea, pre%ectul il si a*ertizeaza: G,i sa lasam %razeleQAstea sunt &une
pentru gura casca@.
.e %iecare data este ipocrit, teatral, sentimental, plin de sine si do*edeste un tupeu iesit din comun. Cat
timp este stapan pe situatie este infle#ibil, orgolios, agresiv, re%uzand orice propunere a lui Tipatescu si
incercand sa-si impuna pretentiile. Cand situatia se schim&a si ii este ne%a*ora&ila, de*ine umil,
neputincios si accepta fara nici o impotrivire toate conditiile puse de Toe.
*iscursurile sale sunt mostre de incapacitate intelectuala. ,l citeaza %ar discernamant si in
necunostinta de cauza sau stalcind cu*intele (Goneste li&ere@), %oloseste constructii lipsite de sens (Ge
su&lima, dar lipseste cu desa*arsire@, Gcapitalistii@- pentru locuitori ai capitalei) ori de-a dreptul stupide
(Glupte seculare care-au durat treizeci de ani@).
-imbajul sau latrator este sugerat chiar de autor prin intermediul unor indicatii scenice si de numele
purtat care ne duce cu gandul la *er&ul Ga catai@ cu sensul de Ga %lecari@.
00.*aracterizeaza un persona& dintr!o drama studiata.
:elu +uscanu este directorul ziarului socialist .reptatea sociala. ,l este in posesia unor date
compromitatoare despre Saru-Sinesti, ministrul justitiei, pe care *rea sa le %aca cunoscute in numele
justitiei si al ade*arului. :elu +uscanu a%lase insa aceste in%ormatii dintr-o scrisoare de dragoste pe
care i-o adresase 0aria, sotia lui Sinesti si din care rezulta ca Sinesti ar %i de*enit &ogat prin uciderea
unei matusi &ogate, careia i-a distrus testamentul, de*enind ast%el unicul mostenitor. 'e parcursul
dramei, aceasta in*inuire ramane doar o supozitie. 'entru a se sal*a, ministrul *a %olosi cu multa
a&ilitate santajul, reusind ast%el sa scape chiar din mainile unui idealist cum este :elu +uscanu, o%erind
Gla schim&@ *iata lui 'etre 8oruga. l$b!Lbr
:elu +uscanu a%la ca tatal sau, :rigore +uscanu, punctul sau de sprijin moral si echili&ru in *iata
comisese o %rauda: delapidase &ani din cauza unei actrite o&scure, Nora.
O ultima re*elatie dureroasa o reprezinta constatarea %aptului ca mem&ri comitetului redactional
accepta sa nu pu&lice scrisoare in schim&ul eli&erarii lui 'etre 8oruga. +uscanu a%la ast%el ca pe langa
relati*itatea iu&irii dreptatea este de asemenea relati*a, singurul a&solut *erita&il %iind acela al mortii.
.e aceea considera ca tatal sau prin gestul %acut Ga stat lucid in %ata mortiiQa ales intr-un act de
constiinta@.
Critica literara a sesizat cu promptitudine o realitate a textului camilpetrescian si anume insu%icienta
dialogului pentru implinirea sensului operei literare. Textul capata consistenta numai in prezenta
indicatiilor autorului, %oarte personale, care au %acut adeseori din opera dramatica o pagina citita dar
putin prezentata pe scena. :eorge Calinescu a%irma despre didascaliile lui Camil 'etrescu ca Gluate ca
parte integranta din text, notele sunt excelente, %iind aici portrete si constructii de atmos%era, aici
analize ale psihologiei de momentQaceasta analiza parantetica si su&tila da mari satis%actii
intelectuale, ramane insa straina cautatorilor de emotii *ii@.
Aceasta modalitate de construire a personajului este e*itata in aproape toata opera sa dramatica. Si
portretul lui :elu +uscanu, eroul dramei din Yocul ielelor, se contureaza intr-o lunga didascalie %acuta
de autor:@:elu e un &ar&at ca de douazeci si sapte -1 doua zeci si opt de ani, de o %rumusete mai curand
%eminina, cu un soi de melancolie in pri*ire, chiar daca %ace acte de energie. Are ne*rozitatea insta&ila
a animalelor de rasa. 'ri*este intotdeauna drept in ochi pe cel cu care *or&este, si asta ii da o autoritate
neo&isnuita. .estul de elegant im&racat, desi %ara preocupari anume@. 'ortretul aminteste de Saint-Yust,
campionul a&solut al dreptatii supraumane, asa cum il numeste 'enciulescu Graison-eurul@ piesei, pe
protagonist, prin analogie cu teri&ilul justitiar al re*olutiei %ranceze. .irectorul ziarului .reptatea
sociala, :elu, este din aceeasi %amilie a eroilor camilpetrescieni insetati de a&solut care traiesc drama
spadei care nu se indoaie, din %amilia lunaticilor Gcare au *azut idei@. .rama eroului se %ace din
impactul cu neputinta de solutionat dintre imperati*ul categoric al dreptatii a&solute pe care il
proclama, il apara si doreste sa-l promo*eze si realitatea sociala. :elu este suprauman intr-o lume
su&umana si doreste sa-i aplice acesteia tiparul utopic al unei lumi per%ecte. 4n aceasta pri*inta poate ca
cel mai &ine il judeca 'raida:@a a*ut tru%ia sa judece totul, s-a indepartat de cei asemenea lui care erau
singurul lui sprijinQl-a pierdut orgoliul lui nemasurat@.
Asemenea celorlalti eroi ai lui Camil 'etrescu, in constiinta lui :elu +uscanu este o permanenta naruire
de statui, de idoli. 4si cauta punctele de sprijin in dragoste, pe care o descopera insa imper%ecta. 7ede
apoi lucruri si jocuri jucate numai pentru sine si-si cauta %agasul in lupta pentru o cauza care este
dreptatea insasi, a&soluta, %ara pri*ilegiati, o dreptate care este Gdeasupra noastra si este una pentru
toata lumea si toate timpurile@.
Spirit lucid, insetat de idei, care Ga *azut jocul ielelor@, :elu +uscanu si-a %aurit un tipar de idealitate
pe care il aplica re%uzand izolarea si detestand complicitatea. .e aceea demascarea crimei (presupusa
dar nedo*edita juridic) atri&uite lui Sinesti este, pentru erou, un imperati* categoric. .atoria lui e de a
sanctiona chiar daca aceasta nu ar duce la mari schim&ari Gatat cat a&ate un &o& de nisip al&ia unui
%lu*iu@. .ar tiparul de idealitate pe care si l-a %aurit Garhanghelul .reptatii sociale@ *izeaza un ideal
gandit pur si static. ,ste un tipar suprauman %ormat din linii drepte, paralele, ireconcilia&ile, dar care
*izeaza o realitate utopica si nu una in de*enire. Con%orm liniilor de %orta ale acestuia, justitia nu poate
%i decat a&soluta iar dreptatea nu are pri*ilegiati, este a&stracta si inumana. Legile sunt si ele nu ale
oamenilor ci ale constiintei. 4u&irea se supune aceluiasi tipar:@o iu&ire care nu este eterna, nu este
nimicQ@, chiar oamenii cand se iu&esc cu ade*arat de*in supraoameni (Gnu mai sunt oameni@) iar
%ericirea tre&uie sa %ie si ea dura&ila pentru ca alt%el nu este %ericire.
4n%lexi&ilitatea a&solutului il lasa descoperit in %ata *ietii, a realitatii. 'e taramul *ietii practice +uscanu
e un necunoscator, o persoana ina&ila. 7ine in lumea epocii prea de sus si prea de departe, din lumea
pura si geroasa a ideilor. 6iind suprauman pentru aceasta lume, ii aplica acesteia un tipar inuman.
4ntre&area care se pune este daca e constient de acest lucru. 3neori intuieste ca Gmorala pe care o
proclamam nu e pe masura noastra@. .ar el ramane o sa&ie in%lexi&ila, un personaj care nu accepta o
noua ta&la de legi, de aceea alege moartea:@adica totulQdramaQCata luciditate atata existenta si deci
atata drama@.
01.Exemplifica formele de manifestare
ale dramaturgiei in teatrul modern, intr!o text literar studiat.
13. lustreaz$, apel)nd la o oper$ literar$ studiat$, doua dintre elementele de compozi"ie ale
textului dramatic, selectate din urmatoarea list$; act, scen, tablou, replic, indicaii scenice.
O scrisoare pierduta, de 4.L.Caragiale e o comedie si e*oca *iata pu&lica si de %amilie de la
s%arsitul secolului al 545-lea.. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii pu&lice si
pri*ate, inscriindu=se intre comediile de mora*uri si de caracter.
Actiunea se des%asoara in Gcapitala unui judet de munte@ (numele localitatii ne%iind speci%icat, situatia
poate %i generalizata), pe %undalul unei agitate campanii electorale. 4ntre a*ocatul Nae Cata*encu, din
opozitie, care aspira la o cariera politica, si grupul %runtas al conducerii locale (Taharia Trahanache si
Ste%an Tipatescu) iz&ucneste un con%lict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-
o adresase sotiei lui Trahanache, Toe.
'iesa este remarca&ila, in primul rand, prin arta compozitiei. Tehnica este cea a ampli%icarii
treptate a con%lictului. Scriitorul creaza un con%lict %undamental (pierderea scrisorii), care da unitate
operei1 dar si altele secundare (cuplul 6ar%uridi-8ranzo*enescu se tem ca nu sunt considerati mem&ri
marcanti ai partidului lor1 aparitia lui .andanache). Complicatiile se ampli%ica din ce in ce mai mult, ca
urmare a repetitiei, e*olutiei in*erse si inter%erentei di*erselor serii de personaje a%late in con%lict.
(tehnica &ulgarelui de zapada)
Textul dramatic este structurat in patru acte alcatuite din scene, %iind construit su& %orma
schim&ului de replici intre personaje.
Act = su&di*iziune autonomB a unei piese de teatru, delimitatB de o ridicare Ei de o lBsare de
cortinB1
=cen$
- su&di*iziune a unui act dintr-o piesB de teatru, delimitatB %ie de plecarea sau de *enirea unui personaj,
%ie de modi%icarea locului sau a timpului acDiunii.
5eplica - rBspunsul dat de un personaj interlocutorului sBu Cn cadrul unui dialog. 'rin dialog se prezinta
e*olutia actiunii dramatice, se de%inesc relatiile dintre personaje si se realizeaza caracterizarea directa
sau indirecta.
ndicatiile scenice contureaza indirect personajele, prin semni%icatia gesturilor si a mimicii. 4n lista cu
Persoanele de la inceputul piesei, se precizeaza, alaturi de numele semni%icati*e, statutul social,
ocupatia personajelor, ceea ce sugereaza apartenenta la o tipologie si poate constitui punctul de plecare
in caracterizare.

11. Evolutia relatiilor dintre doua persona&e implicate in conflictul dramatic. 9rama.
Su&iectul este exprimat Cntr-o marturisire a autorului care era student la %ilozo%ie Cn !$!" si s-a Cntors de
la o &ataie cu %lori la Sosea. Atunci el a %ost dezgustat de di%erenta Cntre cei &ogati si mutilati de raz&oi
care stateau pe margine si pri*ea. Camil 'etrescu spune ACn ziua aceea s-a desprins Cn mine Cnsusi
autorul dramatic si Cntr-o saptam>na lucr>nd Cnsetat zi si noapte am scris prima *ersiune din Yocul
4elelor care tre&uia sa %ie drama imperati*ului *iolent si categoric al dreptatii sociale.
Fn ce pri*este semni%icatia poeziei ea prezinta tragedia intelectualului cinstit , &urghez, care s-a rupt de
clasa sa si care cauta Cn miscarea muncitoreasca, socialista o solutie pentru propriile sale pro&leme,
pentru propriile sale contradictii interioare.
Actiunea este declansata de campania de presa sustinuta de :elu +uscanu, directorul ziarului socialist,
dreptatea sociala Cmpotri*a ministrului de justitie Ser&an Saru Sinesti, hot si criminal. Campania este
dusa de :elu +uscanu Cn numele ideii de justitie a&soluta, despre care el a%irma Anumai ea poate
Cnchega constiintele Cntr-o lupta at>t de grea ca a noastra.
Con%lictul principal iz&ucneste Cn momentul Cn care :elu +uscanu *rea sa pu&lice scrisoarea,
re%eritoare la crima lui Sinesti. 'u&licarii scrisorii i se opune militantii socialisti care *oiau sa o&tina
eli&erarea lui 'etre 8oruga. .e %apt a*em o ciocnire Cntre doua idei: ideea de dreptate a&soluta,
sustinuta de :elu +uscanu si care spunea ca dreptatea este de-asupra noastra. ,ste una pentru toata
lumea si pentru toate timpurile. Cea de a doua idee este sustinuta de 'raida care este adeptul dreptatii
de clasa impuse de cauza clasei muncitoare. .in aceste idei *edem ca :elu +uscanu judeca oamenii Cn
%unctie de ideea sa despre o justitie uni*ersala deasupra mentalitatii realitatilor, pe c>nd 'arida
apreciaza utilitatea unui %apt Cn %unctie de %olosul pe care Cl aduce clasei.
Cel care traieste drama constiintelor este :elu +uscanu. ,l este director al unei gazete socialiste si duce
campania Cmpotri*a ministrului cu scopul de a-l determina sa renunte la porto%oliu %iindca este un
asasin. :elu a*u Cn posesie un document de natura intima Cn care se relateaza cum Sinesti a omor>t-o
pe &atr>na si &ogata sa matusa. Campania se des%asoara Cn etape &ine dozate, cititorii astept>nd
dez*aluirea senzationalului. .rame lui +uscanu este determinta de con%lictul dintre conceptia sa despre
dreptate si de conditiile concrete de *iata, care nu corespund imaginii teoretice. +uscanu este o %ire
singuratica, orgolioasa, *esnic nemultumit de ceea ce Ci o%era oamenii din jur. Si-a %acut un ideal din
imaginea tatalui sau, :rigore +uscanu. Tatal nu este prezent Cn piesa, ci numai imaginea conturata de
alte personaje care nu este Cn concordanta cu cea a %iului sau. .e la alte personaje a%lam ca :rigore
+uscanu era lipsit de *ointa, pleda rar, desi era recunoscut. :elu +e&renu %ace parte din %amilia
intelectualilor lui Camil 'etrescu, care au *azut idei. ,l recunoaste: Aeu am *azut ideileA. .rama celor
care au *azut ideile este explicata de M'luciulescuM: A cine a *azut ideile de*ine neomA. 4deile lui
+uscanu despre dreptatea a&soluta si despre a&solutul Cn iu&ire se pra&useste: Ao iu&ire care nu este
eterna nu este nimicA. ,roul se *a sinucide nu pentru ca i s-a impus Cncetarea campaniei Cmpotri*a lui
Sinesti ci pentru ca a descoperit identitatea tragica Cntre el si tatal sau. Fnaintea mortii este %ram>ntat de
o singura pro&lema, si anume: ce a g>ndit tatal sau Cnaintea de a muri.
12. Evolutia relatiilor dintre doua persona&e implicate in conflictul dramatic. *omedia.
3nul dinre cuplurile cu cel mai mare impact Cn comedia 5 scrisoare pierdut este cel reprezentat de
Toe Ei Taharia Trahanache: ei reprezintB ipostaza %amiliei ce culti*B *alori imorale precum adulterul,
minciuna, %alsitatea, ipocrizia, tradarea. St>lp al puterii locale, *enera&ilul preEedinte al tuturor
?comitetelor Ei comiDiilor@ Taharia Trahanache are Cn pre%ectul Xte%an TipBtescu nu numai un ?prietin@,
asa cum declarB la s%>rEitul piesei, ci Cn primul r>nd un amant al soDiei, un partener care sB Cl CnlocuiascB
Cn EedinDele politice prelungite. Ast%el, *or&ind despre e*oluDia cuplului Taharia-Toe, *or&im de %apt
depre triunghiul conjugal TipBtescu-Trahanache- Coana YoiDica.
,chili&rul cuplului nu este CnsB periclitat de adulter, ci de pericolul de a %i pu&licatB scrisoarea
compromiDBtoare de cBtre CaDa*encu. 4nteresant este cB personajele nu CEi pun deloc pro&lema
destrBmBrii cuplului, ci doar pe cea pierderii capitalului de in%luenDB, de credi&ilitate, de putere politicB.
Speci%ic comediei, am&ele personaje ilustreazB tipuri umane, dar depBEesc totuEi schematismul teatrului
clasic, %iind indi*idualizate prin comportament, particularitBDi de lim&aj sau nume, dar Ei prin
com&inarea elementelor de statut social Ei psihologic. Toe este nu numai cocheta Ei adulterina, ci mai
ales %emeia *oluntarB care conduce din culise Cntraga *iaDB politicB a oraEului, manipul>nd toDi &Br&aDii
%ie prin specularea slB&iciunilor a%ecti*e, %ie prin *oinDa de %ier. .e asemenea, Trahanache nu este
numai Cncornoratul Ei ticBitul, ci mai ales politicioanul a&il care prin %irea calmB Ei ticul Gai puDinticB
rB&dareN@ c>EtigB timp de reacDie, intimid>ndu-Ei ad*ersarii.
13. *onceptul operational *urent literar. deologia literara romantica.
Curent literar- reprezintB o grupare largB de scriitori Ei opere, care se Cnrudesc su&stanDial prin
numeroase trBsBturi comune de ordin ideologic Ei artistic, prin pre%erinDa pentru o anumitB tematicB Ei
prin modalitBDi stilistice distincte.
Curente literare:- clasicismul, romantismul, sim&olismul, expresionismul, parnasianismul, realismul,
naturalismul, dadaismul etc
+omantismul este un important curent literar si artistic, aparut in Anglia, 6ranta si :ermania in prima
parte a secolului trecut, ca opozitie la clasicism. +omanticii preconizau o literatura inspirata din
realitatile nationale, din traditii %olclorice, din istorie si chiar din miturile si legendele unor popoare
indepartate1 sustineau *alorile sensi&ilitatii, ale indi*idului, ale naturii1 incercau sa eli&ereze creatia
artistica de rigiditatea canoanelor si a con*entiilor clasice, dand totodata acces in paginile romanelor, a
pieselor de teatru sau in *ersurile poeziilor unor personaje si pro&leme ce re%lectau epoca de dupa
0area +e*olutie 6ranceza din !2K$.
+omantismul s-a extins treptat in principalele tari europene, cuprinzand toate artele si chiar unele
domenii ale *ietii sociale, si determinad existenta unui stil romantic in mo&ilier, in im&racaminte etc.
4n timp ce clasicismul este un curent al ratiunii, romantismul exalta sentimentul si %antezia. Natura
patrunde masi* in creaiile romantice, in *reme ce pe clasicisti ii interesau numai caractarele umane.
7isul si exotismul, interesul pentru taramuri indepartate reprezinta teme ale romantismului.
15. *onceptul operational *urent literar. =imbolism.
=imbolismul este primul curent literar modernist, apBrut Cn 6ranDa, la s%>rEitul secolului al 545-lea,
ca reacDie Cmpotri*a parnasianismului Ei naturalismului. Acest nou curent impune Cn liricB alt tip de
expresi*itate, e*it>nd sentimentalismul, patetismul Ei retorismul speci%ice romantismului Ei impun>nd o
altB concepDie asupra liricii, mai modernB.
Cel care Ci dB numele curentului este scriitorul %rancez Yean 0oreas, Cntr-un articol apBrut Cn ziarul
?Le 6igaro@. 5eprezentan"ii de seamB ai curentului sim&olist Cn 6ranDa sunt: Charles 8audelaire, 'aul
7erlaine, Stephane 0allarne
Fn 5om)nia, sim&olismul se mani%estB aproape sincronic cu cel european (s%. sec. al 545-lea),
a*>nd ca teoretician pe Alexandru 0acedons[i. ,l scrie un articol intitulat ?'oezia *iitorului@, apBrut Cn
re*ista proprie ?Literatorul@, prin care susDine necesitatea unei noi %ormule artistice. Ast%el de*ine nu
numai teoretician al curentului, dar mai t>rziu este chiar %ondator de EcoalB sim&olistB. TotuEi, nu
reuEeEte sB se desprindB Cn totalitate de estetica romanticB. AlBturi de alDi reprezentan"i ai curentului,
precum .imitrie Anghel, ion 0inulescu sau Xte%an 'eticB, 0acedons[i rBm>ne Cn esenDB un poet
romantic cu elemente sim&oliste, unicul poet rom>n cu ade*Brat sim&olist %iind :eorge 8aco*ia.
Poezia simbolist$ este exclusi* o poezie a sensi&ilitBDii pure. .e aceea o&iectul operei sim&oliste Cl
constituie stBrile su%leteEti nelBmurite, con%uze. Ast%el de stBri su%leteEti caracteristice curentului sunt
spleenul, o&oseala psihicB, disperarea, apBsarea su%leteascB, ne*roza. Culti*area sim&olului are, de
asemenea , o importanDB majorB Cn cadrul acestui curent, raportul dintre uni*ersul interior al eului
poetic Ei uni*ersul exterior ne%iind exprimat, ci doar sugerat. 'oezia la sim&oliEti nu tre&uie ?sB
numeascB@ o&iectul, ci sB-l sugereze, sB-l e*oce pentru a crea o stare su%leteascB. Sugestia este deci o
cale de exprimare a coresponden"elor, a legBturilor impercepti&ile Cntre elementele lumii
CnconjurBtoare, culti*>nd senzaDiile coloristice, auditi*e, ol%acti*e sau uneori imagini complexe
(sinestezie). ,xemple pentru contopirea imaginilor amintite putem Cnt>lni pe parcursul Cntregii creaDii
&aco*iene: ?, miros de cada*re, iu&ito@ , ?Car&onizat, amorul %umega I'ar%um de pene arse, Ei
ploua... INegru, numai noian de negru...@ (Negru).
O altB trBsBturB de%initorie a poeziei sim&oliste constB prin cButarea muzicalit$"ii exterioare,
o&Dinute nu numai prin ritmuri Ei rime per%ecte, ci mai ales prin repetiDia o&sedantB a unor cu*inte sau
*ersuri, a refrenurilor. La 8aco*ia Cnt>lnim nu numai *ersuri re%rene (?Xi ninge ca-ntr-un cimitir@ -
poezia Ne*rozB), ci uneori stro%e Cntregi , repetate pentru ampli%icarea mesajului artistic (?Xi toamna Ei
iarnaI Co&oarB am>ndouB,IXi plouB, Ei ninge,I Xi ninge Ei plouB). 4nstrumentele muzicale sau
compoziDiile muzicale au de asemenea rolul de a exprima o stare su%leteascB a creaDiei. TotodatB,
pentru o muzicalitate interioarB, dar Ei pentru a sugera sentimente intime, se %oloseEte *ersul li&er, o
noutate prozodicB.
'rintre temele favorite ale sim&oliEtilor se enumBrB tema naturii, ca %iind un cadru dezolant, Cn care
predominB anotimpurile dezagregBrii. 'loaia, ninsoarea iernii Ei a toamnei produc o rezonanDB Cn
spiritul eului liric, aduc>nd mereu melancolie, monotonie, ne*rozB (?Xi toamna, Ei iarna I Co&oarB-
am>ndouB1 I Xi plouB, Ei ninge I Xi ninge, Ei plouB.@ - 0oinB). La 8aco*ia toamna de*ine deci anotimpul
mohor>t al ploilor intermina&ile, al umezelii, pe c>nd iarna este anotimp al %rigului lBuntric al ninsorii
Ei al ceDii.
Tot de sim&olism aparDine tema ora%ului de provincie , al spaDiului o&sedante care produce
sentimentul inadaptBrii, al incapa&ilitBDii de comunicare cu ceilalDi1 sau tema iu&irii, iu&irea %iind CnsB
tratatB Cntr-o manierB total di%eritB %aDB de romantism. CreaDia &aco*ianB are ca laitmotiv moti*ul
morDii, al dorinDei de e*adare. ?Xi-un %rig mB cuprinde I Cu cei din morminte. I 3n g>nd mB deprinde...@
O&sesiei s%>rEitului continuu adeseori i se adaugB Ei un acut sentiment de ne*rozB. TotuEi, moartea nu
produce sentimente de %ricB sau de groazB, deoarece ea este consideratB mai degra&B o cale de e*adare
din spaDiul su%ocant al uni*ersului citadin.
Fn %inal, putem trage concluzia, cB sim&olismul este un curent cultural care a a*ut in%luenDe
determinante asupra e*oluDiei literaturii rom>ne, d>ndu-ne mari personalitBDi literare, precum :eorge
8aco*ia, poet care prin sistemul sBu unic de sim&oluri CEi Cnscrie numele Cntre creatorii de artB
nemuritori.
1,. 9octrina estetica promovata de 9acia literara.
G.acia literarB@, aparuta la 9L ianuarie !K#L, redactor 0. \ogBlniceanu. A aparut in perioada paEoptistB
- !K9L-!K"L. +eprezentanDi: 7. Alecsandri, .. 8olintineanu, :rigore Alexandrescu (%a&ule, satire), C.
Negruzzi (Scrisori, Alexandru LBpuEneanul). 4ntroducDia la -.acia literarB/ este articolul-program al
paEoptiEtilor. Acesta conDine urmBtoarele puncte:
!. .orinDa de a se edita o re*istB, care sB conDinB producDii literare de pe Cntreg teritoriul .aciei
(re*istele de p>nB atunci a*eau o culoare localB Ei erau in%luenDate politic).
<. .orinDa de a uni%ica lim&a rom>nB literarB.
9. Ne*oia de a a*ea o literaturB originalB Ei unitarB pentru toDi rom>nii.
#. Se pun &azele unei critici o&iecti*e (G*om critica opera Ei nu persoana@ = \ogalniceanu).
. Se com&at traducerile si imitaDiile: @traducerile nu %ac o literaturB@1 GimitaDia ucide Cn noi duhul
naDional@ = \ogBlniceanu
". Se propun teme originale pentru literaturB:
a) istoria naDionalB1
&) %olclorul Ei tradiDiile1
c) natura, %rumuseDile patriei.
1/. 5olul Gunimii si a lui 6itu :aiorescu.
Gunimea H &unimismul

,ste o miEcare literarB Ei culturalB de la s%>rEitul secolului al 545-lea iniDiatB de c>Di*a tineri, care
*eniserB de la studii din strBinBtate: Titu 0aiorescu, 7asile 'ogor, 'etre Carp, 4aco& Negruzzi, Theodor
+osetti .
A %ost Cn%iinDatB Cn !K"9. A a*ut re*istB proprie, apBrutB la ! martie !K"2 = GCon*or&iri literare@.
YunimiEtii au a*ut preocupBri Cn trei domenii:
cultura = prin prelecDiuni populare organizate de aceEtia, pentru educarea maselor1
domeniul limbii =
T. 0aiorescu propune sB se scrie Cn lim&a rom>nB cu ortogra%ie %oneticB Ei nu etimologizantB1
ortogra%ie %oneticB = se pronunDB aEa cum se scrie1
T. 0aiorescu s-a pronunDat Cn ceea ce pri*eEte neologismele Cntr-un articol din !KK! = Neologismele1 el
aratB cB acolo unde Cn lim&a rom>nB existB pe l>ngB cu*>ntul sla*on un cu*>nt de origine latinB tre&uie
CndepBrtat cel de origine sla*onB Ei pBstrat cel latin1 ,x: *om zice binecuvntare Ei nu blagoslovenie1
bunavestire Ei nu blagovetenie8 Acolo unde lipseEte din lim&B un cu*>nt Ei tre&uie neapBrat introdusB o
anumitB idee *om Cmprumuta din lim&ile neolatine, Cn special din %rancezB Ei italianB.
domeniul literaturii 9 cel mai important studiu al criticului T. 0aiorescu este cel din !K2< = .irecDia
nouB Cn poezia Ei proza rom>neascB1 Cn acest studiu, prezintB situaDia poeziei Ei a prozei rom>neEti de
p>nB la el, Cn acelaEi timp sesiz>nd apariDia unui Gom al timpului modernG, 0ihai ,minescu. Fl numeEte
pe 7asile Alecsandri -cap al poeziei noastre Cn generaDia trecutB/, a%irm>nd despre -pasteluri cB sunt o
podoa&B a literaturii rom>ne/.
A susDinut tinerele talente, ca ,minescu, Caragiale, CreangB, Sla*ici,
com&Bt>nd mediocritBDile.
Titu 0aiorescu a impus o direcDie nouB Cn literatura rom>nB. .eEi nu a %Bcut analizB pe text, a sintetizat
Cn anumite a%irmaDii *aloarea Ei importanDa celor mai &uni scriitori ai *remii:
- Cn poezie = 0ihai ,minescu
- Cn prozB = 4oan Sla*ici = promotorul realismului rural
- 4on CreangB = geniu Gpoporal@
- Fn dramaturgie = 4.L. Caragiale

10. 5olul lui 6itu :aiorescu.
Contri&utiile estetice si critice ale lui Titu 0aiorescu incep cu studiul: ?O cercetare critica asupra
poeziei romane de la !K"2@, studiul insotit de o antologie de poezie, urmarind intarirea conceptului de
poezie si de *aloare. Studiul este %ormat din doua parti: GConditiunea materiala@ a poeziei si
?Conditiunea ideala@ %ace mai intai dinstictia intre poezia ca arta, menita sa exprime %rumosul si stiinta
care se ocupa de ade*ar. 6rumosul %iind ideea im&racata in materie sensi&ila, cu*intele au rol
determinant in %ormarea de imagini prin personi%icari, comparatii, epitete, toate alcatuind conditiunea
materiala a poeziei. Criticul atrage atentia ca sentimentele umane exprimate sunt eterne si uni*ersale:
*iata, moartea, &ucuria, tristetea, nou putand %i decat capacitaeta poetului, as scriitorului de a %olosi
lim&a si imaginile artistice.
4n ?Conditiunea ideala@, Titu 0aiorescu ocupandu-se de o&iectul poeziei precizeaza ca acesta este
?totdeauna un simtamant sau o pasiune niciodata o cugetare exlusi* intelectuala@. .eci iu&irea, ura,
tristetea, disperarea, mania constituie o&iectul poezei, ele urmarind a a*ea concentrare, capacitate
imaginati*a si emotionala.
4n studiul ?4n contra directiei de azi in cultura romana@ (!K"K), Titu 0aiorescu %undamenteaza teoria
%ormelor %ara %ond, opunandu-se la introducerea neselecti*a a %ormelor ci*ilizatiei occidentale care nu
pot duce la progres. 4n perioada inter&elica, ,. Lo*inescu *a accepta teroria %ormelor %ara %ond, desigur
etapa e*olutiei culturii, literaturii romane %iinda alta decat cea pe care a reprezentat-o Titu 0aiorescu.
4n studiul ?.irectia noua in poezia si proza romana@ (!K2<), criticul sugereaza o ierarhizare a *alorilor
incurajatoare. Ast%el dupa 7. Alecsandri, pe care-l considera cap al generatiei trecute inscrie urmele lui
0. ,minescu poet %oarte tanar care pu&licase in GCon*or&iri Literare@ numai trei poezii. +emarca
%armecul lim&ajului, ca semn al celor alesi, conceptia inalta pri*ind intelegerea artei antice.
11. 9irectia modernista Eugen 'ovinescu
0odernismul a %ost promo*at de re*ista -S&urBtorul/ (!$!$-!$<<1 !$<"-!$<2) Ei de cenaclul cu acelasi
nume.
O&iecti*ele re*istei erau promo*area tinerilor scriitori Ei imprimarea unor tendinDe moderniste
Cn e*oluDia literaturii. ?S&urBtorul@ re%uzB sB-Ei arate pre%erinDa pentru *reo %ormulB esteticB anumitB,
ast%el Cnc>t la re*istB cola&orau sBmBnBtoriEti, parnasieni, sim&oliEti, realiEti.
4deile lo*inesciene *or %i restr>nse Ei pu&licate Cn 4storia literaturii rom>ne contemporane Ei Cn
4storia ci*ilizaDiei rom>ne moderne.
?S&urBtorul@ *a pleda pentru racordarea literaturii rom>ne cu spiritul *eacului.
,ugen Lo*inescu este autorul teoriei sincronismului, con%orm cBreia ci*ilizaDia Ei cultura se
propagB prin imitaDie de la superior la in%erior. Literatura tre&uie sB pBrBseascB tradiDionalismul
sBmBnBtorist Ei g>ndirist Ei sB se Cnscrie Cn modernitate culti*>nd inspiraDia citadinB, Ei prelu>nd noi
%orme promo*ate de literatura europeanB. 0ai Cnt>i se CmprumutB %orma, modelele, structurile din
cultura mai dez*oltatB, apoi se creeazB Ei un %ond original, %orme proprii, Din>ndu-se cont Ei de
speci%icul rom>nesc. Lo*inescu susDine cB imitaDia simplB %BrB asimilaDie nu are nici o *aloare. Criticul
acceptB teoria %ormelor %BrB %ond pe care o respingea Titu 0aiorescu, consider>nd cB %ormele pot sB-Ei
creeze %ondul.
Fn concepDia lui Lo*inescu, modernismul presupunea:
! trecerea de la romanul rural la cel citadin, la literatura analiticB1
< preocuparea pentru pro&lematica intelectualului1
9 trecerea de la poezia epicB, culti*atB de exemplu de :eorge CoE&uc, la o poezie care culti*B
sim&olul, su&iecti*ismul extrem1
# epicul *a tinde spre o creaDie o&iecti*B (*ezi cazul lui +e&reanu).
Criticul afrm primatul esteticului asupra eticului. Moralitatea unei opere de art
este de natur estetic i nu etic. Ea const n acea nlare impersonal, n acea
obiectivare a cititorului, prin care uit de sine, trind emoii estetice.
133. deologii literare din perioada interbelica -modernism, traditionalism.
Fn perioada inter&elicB, existB < tendinDe majore Cn literaturB:
- direcDia tradiDionalistB reprezentatB de re*ista h:>ndirea] Ei de cercul g>ndiriEtilor condus de Nichi%or
Crainic. +eprezentanDi: 7asile 7oiculescu, 4on 'illat.
Se pune accent pe apBrarea tradiDiei.
Spiritul critic se menDine, dar Cmpotri*a tendinDelor moderne.
Teme: interesul pentru %olclor, idealizarea trecutului naDional.
Curente literare: sBmBnBtorismul, poporanismul, g>ndirismul.
:>ndirismul: miEcare literarB dez*oltatB Cn jurul re*istei G:>ndirea@, a*>ndu-l ca redactor pe
Nichi%or Crainic.
Cola&oratori: Cezar 'etrescu, Tudor Arghezi, Lucian 8laga, 4on 'illat, Tudor 7ianu, 7asile
7oiculescu.
Se culti*B *alorile naDionale, dimensiunea ortodoxB.
Sensul tradiDiei = Cn acest studiu, N. Crainic distinge Cntre romantici Ei intelectualii europenizanDi1
romanticii a%irmau poporul Ei erau interesaDi de %olclor, Cn timp ce intelectualiEtii tBgBduiau poporul Ei
a&dicau de la autohtonism.
TradiDionalismul *oieEte o culturB creatoare de *alori autohtone1 Dinta supremB a unui popor este
creaDia dupB chipul Ei asemBnarea lui.
- direcDia modernistB cunoaEte Ei ea douB orientBri:
0iEcBrile artistice care exprimB o rupturB de tradiDie, atitudine modernistB H atitudine
antiacademicB, anticlasicB, anticonser*atoare, Cmpotri*a tradiDiei.
Curente postromantice: sim&olismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul.
Teoreticianul modernismului a %ost criticul literar ,ugen Lo*inescu1 re*ista Ei cenaclul
GS&urBtorul@.
Teoria sincronismului
Teoria %ormelor %BrB %ond este susDinutB de cBtre criticul ,ugen Lo*inescu.
Autonomia esteticului (esteticul tre&uie disociat de alte *alori cum ar %i eticul Ei etnicul).
Caracteristici ale curentelor de a*angardB:
- respingerea tradiDiei1
- spiritul de %rondB (opoziDie %aDB de trecut)1
- spiritul ludic (de joacB) = poemele lor mizeazB pe %antezie, *is, joc de imagini1
- %orme de exprimare Eocante.
,xemple de curente a*angardiste: dadaismul, suprarealismul,constructi*ismul.
Termenul de modernism a %ost impus Cn critica literarB de ,ugen Lo*inescu, care CntemeiazB la
8ucureEti re*ista hS&urBtorul] Ei cenaclul cu acelaEi nume. +e*ista a acti*at Cntre anii !$!$- !$<<1
!$<"-!$<2. Criticul ,ugen Lo*inescu promo*eazB o serie de scriitori tineri Cn re*ista sa: 4on 8ar&u,
Camil 'etrescu, Anton ;ol&an, :. CBlinescu
O&iecti*ele re*istei erau promo*area tinerilor scriitori Ei imprimarea unor tendinDe moderniste Cn
e*oluDia literaturii