I.

Adevruri de doi bani

La-nceput a fost cuvntul --
Nu cuvntul Dumnezeu --
Ci cuvntul gol de haine
ns plin de miezul greu.
Au venit apoi i zeii
De s-au nfruptat din el
i-a ajuns trziu la oameni,
Sfrmat i mititel.

Ce-au mai scos din el se vede --
Adevruri de doi bani,
nalate cu proptele
Trite peste ani,
Mai crpite pe la coluri
Mai vopsite cu tipic,
Gene false, dini de aur,
Mult zgomot pentru nimic.

Din mulimi de variante
Fiecare i-a ales
Ce i s-a prut mai lesne
De nghesuit sub fes.
Pus acolo, la loc sigur,
"Adevarul" a dospit,
S-a umflat i dat pe lturi
Cu duhori de ou clocit.

i miasm cu miasm,
Rejectndu-se cruci,
Au umplut ntreg pmntul
Transformat n mltini.
i, cum fiecare zace
Doar n propriul su venin,
S-au exterminat cu grij,
Unul altuia strin.

Au spus sabiei blndee,
Au spus pumnului alint,
i s-au rtcit bezmetici
ntr-al vorbei labirint.
Au spus rugului iertare,
Au spus palmei har divin
i-au sfinit cu snge negru
Locul sterp de sub mslin.

i n ochii lor fanatici
Doar un el mai st pe vrej:
Unul altuia s-i vre
"Adevruri" pe gtlej,
i n easta lor uscat
Doar un gnd mai st sub pr:
S ucid tot ce mic
ntr-un altfel de-adevr.