George

C~NTECE DE VITEJIE
CO+BUC
APRLCILRI
Un om nu se judec dup chiar o orb de nerbdare, de
nemul(umire care i-ar ri scpat intr-un moment oarecare sub presiunea unor
eenimente capabile s tulbure i min(ile cele mai sigure de sine, s rac a
deia o clip i coningerile cele ai bine intemeiate i mai statornice. Ci
judecata cea dreapt se poate dobandi numai dup doezile pe care le d el
in momente decisie sau in lucrri indelung chibzuite despre ce se gsete
in adancul cugetului su. La Cobuc, cel tcut i inchis in sine, cel dispre(uitor
de conersa(ii zadarnice i aplecat mai mult la discu(ii cu priire la atatea
probleme de limb, de literatur, ori chiar de o natur special care se prea
cu totul strin de preocuprile unui poet, nu se poate arla acel crez complet,
expus in siguri termeni de abstrac(ie rilozoric, pe care-l po(i gsi i rixa la
oameni necontenit amesteca(i in politica militant sau deprini, sili(i a-i
analiza problemele.
Dar altcea ne poate lumina asupra gandului acestui om de socoteli
incete i adanci: nota rundamental a scrisului su intreg, aceea care domin
toate amintirile de lectur, toate inrluen(ele strine, amestecate i contopite
intr-insul. i omul care a izbuti, din strbaterea acestei opere cu aparen(a
ariat, s culeag cea care nu s-ar potrii cu sangele lui, cu locul lui de
natere, cu anii lui de lucru de la 1ribuna cea mare din zilele de lupt, cu
toriile lui de acolo, cu spectacolul din acel ceas al dezoltrii ideii
romaneti, cu pribegia lui printre noi - acela, dar numai acela, ar cuteza s
rup, rie i prin simple insinuri, din solidaritatea moral a neamului su in
suprem surerin( pe cel mai mare din poe(ii de energie lupttoare al
romanimii intregi.
Nicolae IORGA, Iaeite otitice ate tvi Co,bvc, in ol. Oavevi care av fot,
Lditura Cartea moldoeneasc, Chiinu, 1990, p. 262.
Sentimentul lucrului nou, recitind azi pe Cobuc, ar trebui s rie
cu atat mai puternic, cu cat de atunci poezia noastr a ocolit mereu, pe
roarte departe, campenismul, etapa narati i mai ales clasicitatea rormei,
deenind superlati-liric, oreneasc i ers-librist, nu - din
GLORGL COSBUC
!#&
arlatanism, cum noi nu credem, ci din constrangerea eolu(iei generale
a lirismului modern. Pentru cine n-a prsit nici o clip, in ultimii douzeci
de ani, atmosrera liric a poeziei noi, atmosrera strict interioar, de subtilit(i
i nu de stri masie surleteti, care, chiar existand, sunt toate de deria(ie
urban, poezia lui Cobuc este o plcere, desigur, in relul plcerii pe care
oreanului i-o da un reeeva.
Impresia de rusticitate i idilism a rost numai pragul poeziei lui Cobuc,
dup care nu poate ri judecat exclusi, cum s-a incercat. Priit inc o dat,
din eposul pe care il con(ine, ca panoram - acum, opera lui primete alte
lumini: este o intreag iziune poetic, popular ca duh, ins asimilandu-i
nesim(it modul idilic de percep(ie al oreanului ra( de realit(ile (rneti
ca i miestria unui poet saant in ritmuri, ruziune de elemente rurale i
urbane, adic sintez de spirit romanesc.
Cu toate acestea, in aderul propriu al operei, credem c inc nu ne
gsim, oricat de puternic resim(im alorile ei romaneti. Dup cum am
putut edea c pastelul i idila apar ca simple elemente in acea sintez
romaneasc mai larg, om putea de asemenea discerne cum etnicismul se
subordoneaz caracterului epic al poetului Anecdot, nara(iune, balad,
legend i rragment de epopee, toat gama epic e uor de identiricat in
opera lui. Cu mult mai rolositor ni se pare a doedi c etnicitatea poeziei lui
Cobuc nu umple intreaga srer a capacit(ii sale epice. Materialul, cruia i-
a dat o egal strlucire narati in ritmuri atat de relurite, n-a rost omogen.
Prizonier, materialul etnic nu l-a putut (ine. Crturarul din el i-a ispitit talentul
cu cele mai eterogene motie epice, care, adugandu-le la cele autohtone,
numai impreun, i-au indestulat capacitatea epic. ncat noi, romanii, putem
prin liber op(iune sau din instinct s acordm pre(ul cel mare rirete
materialului romanesc, dar realitatea operei intregi riind mai cuprinztoare,
critica nu poate s-o desconsidere.
Dar de oriunde ii in motiele, rie din eposul nostru popular, rie
din tiin(a sa de crturar, ceea ce le arat ca apar(inand lui Cobuc, este, pe
lang modul sueran al ersirica(iei, aceeai concep(ie epic. Aa incat, dac
nota pastoral intr numai ca element in compunerea sintezei etnice
cobuciene, etnicitatea la randul ei se resoarbe in dominanta epic a iziunii.
Dac ar ri s inentariem motiele poeziei sale, am obsera o
struin( in glnicia rustic, peste msura rrumosului, precum i conduita
de a se aproiziona cu teme din eposul popular, din istoria na(ional, din
istoria uniersal sau din direrite alte lecturi . n compara(ie cu numrul
limitat de motie, ra( de qaziabsen(a inen(iunii epice, tehnica ersirica(iei
CAN1LCL DL VI1LJIL
!#'
este copleitoare. Bog(ia ritmurilor, raritatea, relurimea i perrec(iunea lor
rac din Cobuc un poet unic la noi. Lxaminarea mai de aproape a inzestrrii
lui tehnice e roarte interesant. Cci de la inceput ne surprinde un lucru
destul de curios. Dei ajungem repede la coningerea c plcerea artistic,
citindu-l, ne ine mai ales de la irtutea real a poetului, ersurile la cea
dintai priire ni se arat numai corecte: sunt bine numrate, derileaz ordonat,
rimeaz plin. Dar in(elegem c, dac regularitatea place, nu incant. Mai
mult inc: ersul lui Cobuc e rr relieruri deosebite, rr prea numeroase
i remarcabile imagini pentru ochi, un limbaj nud, propriu, prozastic.
Cat priete inr(iarea ersului, el spune direct ce are de spus, ca in
proz, rr preocuparea de a scoate din cuinte in(elesuri necunoscute
intrebuin(rii zilnice. lar aceasta e (inta mai tuturor ersurilor lui Cobuc.
Mijlocul su de eocare cel mai rrecent este i cel mai elementar in arta
literar, personiricarea: antul - rlcu rsr(at ca in 1vtvt, i hoinar,
poet al campului, ca trevarvt raitor, iar apa raurilor - rat slbticu(, ca in
Prabora. Numai cu posibilit(ile poetice ale personiricrii nu se poate desrta
ochiul, citind pe Cobuc. n schimb, preocuparea de imagini sonore domin
mai riecare ers in parte, ca i intregul sistem prozodic cobucian.
Lident, nu se poate strui asupra tuturor tipurilor metrice intrebuin(ate
de Cobuc: sunt prea numeroase. Cu George Cobuc, din acest punct
de edere, ne arlm in remea prozodiilor glorioase, dup care un Hora(iu
imperechea iambii cu dactilii, dactilii cu troheii i combina coriambii.
Dar geniul rormei la poetul nostru nu se istoete in nscocirea de
ritmuri noi. Strorele sale ,cine nu-i amintete, au ca dispozi(ie tipograric
o siluet ariat, cum de asemenea la nici un alt poet nu intalnim. Cci
dintre poe(ii notri, to(i aceia care au petrecut un timp in intimitatea poetic
a clasicit(ii greco-latine, rac serie comun, in priin(a perrec(iunii rormei:
Lminescu, Cobuc, Duiliu Zamrirescu.
Urmand ins mai departe linia studiului nostru, chestiunea care se
pune acum este a ti dac srera epic a iziunii cobuciene coincide intru
totul cu srera irtuozit(ii tehnice, sau, dac nu coincide decat par(ial, care
dintre ele se gsete in raport de subordonare. Coningerea noastr este c
tehnica ersirica(iei zut ca suprem oca(ie, ii inglobeaz epicismul.
Cobuc nu e poet liric, se in(elege, abia dac ii putem schi(a atitudinea
surleteasc din lirismul obiecti al catora buc(i, pe care ar trebui s le
priim in arar de ansamblul care le cuprinde: precum i din anumite ersuri-
proerbe, in care se proclam porunca dragostei de ia(. Dar in Cvtecete
de la sraritul olumului ataae i Iaite, scrise in relul lui Anacreon, Catul,
GLORGL COSBUC
!$
dei rr patima acestuia, iar altele in relul lui Heine, ca i in vvt vftet iv
vftetvt veavtvtvi vev, lirism exist. Interesul nostru merge totui la rorma
exemplar. Ceea ce, pe cat se pare, ar insemna c, indirerent de natura
materialului cruia i se aplic poetul - oricand in pastel, idil, in iziunea
etnic, in epicism, ca i in lirismul intampltor, constanta operei lui este
excelen(a rormal. Dealtrel, dac mai e reo indoial, poetul insui ne spune
undea c, apucandu-se s scrie, pornise cu gandul s alctuiasc din basme,
legende i poeti o epopee a surletului nostru popular, dar c proiectul i-a
rost zdrnicit de polimetria pr(ilor. Noi credem c acela a rost momentul
cand oca(ia epic, intrand in lupt cu oca(ia tehnic, a ieit inins. Aa
incat, arhitectura operei lui Cobuc, prin toate elementele ei, zuta de jos
in sus, in ordine superioar: pastel, idil, etnicititate i epicism, intre celelalte
trsturi care (in mai mult de complexitatea istoric a operei, ne apare azi
aceast trstur constant a oca(iei poetului, c ar ri de mirare s nu rie
inc desluit. Nu tot astrel se putea edea de la inceput.
Chestiunea plagiatului i artarea lui Cobuc ca poetul (rnimii
sunt, dup noi, imprejurrile de itregie istoric ale gloriei lui. 1iprindu-i-se
de Conorbiri literare in 1889 `vvta Zavfirei, adic in chiar anul mor(ii lui
Lminescu, impresia a rost enorm. Aem mrturii din epoc despre aceasta.
Scriitorii, ca i oamenii de cultur ai remii, nu se intampinau decat cu intrebri
despre noul poet. Satisrac(ia era de natur consolant: murise marele poet,
dar apruse un alt mare poet. Iar cand, dup prima poezie, mai urmar in
aceeai reist altele de o egal limpezime i oioie, mul(umirea dintai deeni
poziti: eminescianismului, adic molimei decep(ioniste, italitatea neamului
ii opunea plcerea de a tri. Poetul a rost dar expus comentariilor pe latura
originalit(ii de sim(ire sau a noului lirism.
Lste drept ins c raima poetului, din cauza abaterii interesului critic
de la natura talentului su, n-a aut s surere nici in cea mai mic msur.
Greeala de a ri rost priit in ceea ce nu putea s rie al unei structuri exclusi
obiectie i rormale, adic in caren(a temelor, cand el aducea literaturii
noastre puterea de a nscoci ritmuri, a rost un produs istoric i tot istoria l-
a absorbit: Cobuc a rmas totdeauna, ca raim, poetul cunoscut i
considerat, pe care il tim. La men(inerea gloriei lui, in chiar timpul cand in
contra ei lupta direc(ia greit a criticii, lucra o alt eroare critic: intr-un
lung studiu, jumtate critic, jumtate social, Dobrogeanu-Gherea il
prezentase ca poetul (rnimii. lormula era cu atat mai sugesti, cu cat
momentul istorico-politic maniresta un interes sus(inut pentru micrile
surleteti ale poporului. Intelectualitatea romaneasc a remii pornit spre
CAN1LCL DL VI1LJIL
!$
romantismul social, din care a ieit mai intai (rnismul literar de la
Smntorul i apoi (rnismul politico-literar de la Via(a romaneasc,
a prins aceast rormul i cu ea a sus(inut pan azi, neatins de eroarea
critic a lui Lazu, gloria poetului. Azi, ins Cobuc nu mai are neoie de
sprijinul lturalnic al raimei de poet al (rnimii, el poate ri zut cu limpezime
in aderata sa inzestrare, in mesajul su tehnic - ca s intrebuin(m
cuantul timpului nostru.
Vladimir S1RLINU, Ceore Co,bvc, in ol. Ctaicii vo,tri, Colec(ia Lyceum,
Lditura tineretului, Bucureti, 1969, p. 211, 21-219, 221, 223, 224, 22.
Cobuc public multe lucruri inainte de a se limpezi, toate cu
inspira(ie rural: tatav ae vava, legend popular din jurul Nsudului, Pe
avvtvt tvrcvtvi, ata coarvtvi aiv cetivi, vter, compuneri greoaie, lungi.
Surprinde in mod plcut un mic poem burlesc, Dric ae tetevta, tablou iu al
satului greco-catolic cu (ranii i inteligen(a lui. Aacom Rug al lui Pahu(
e manios c neast-sa nu rea s-i zic brao pentru dricul de telegu(
cioplit de el .
Aacom ii bate remeia, care se duce s se plang popei Spic. Acesta
race so(ilor o scurt probozire .
Rspunsul preotesei e aa de agresi, incat popa, care precede pe
Pmtur din Iov al lui Rebreanu, uitand de Aacom, o ia la btaie. Atunci
interine un alt teolog .
De la casa popei rajba se intinde in tot satul. Prin urmare, dricul de
telegu( are rolul unei secchia rapita, i poetul arat de pe acum inclinri
homerice. Chiar i mai tarziu i in sens seer epic, Cobuc se gandea la un
mare epos na(ional care s sistematizeze mitologia romaneasc in chipul
Iliaaei i veiaei. Asta explic marea lui predilec(ie pentru epopeile celebre,
pentru veiaa, Diriva Coveaie, acovtata ,epopee i ea in rond dramatizat,,
pe care le-a tradus .
Cu toate acestea, Cobuc nu e un clasic in toat accep(ia cuantului.
Nutrit cu literatur german, cu legende i cu balade gotice, chiar in materie
el ine cu multe romantisme pe care le acord la tradi(ia lui Bolintineanu i
Alecsandri. Dar mai ales in spirit, el se potriea micului romantism al lui
Delarancea i Brtescu-Voineti, dei cu note absolut personale. Speriat
de ora, el se simte rtcit aici i caut s eadeze. Acelai renomen se
petrecuse cu Slaici, care totui, mrginindu-se la lumea lui (rneasc, o
priea cu ochii reci ai obseratorului. ns aa cum Delarancea euroriza
mahalaua, Cobuc idilizeaz satul. Romantismul lui e un rel de naiitate
GLORGL COSBUC
!$
schillerian, ob(inut pe cale artiricial, dup pierderea inocen(ei, din nos-
talgia arstei de aur. Dar, binein(eles, Cobuc e un (ran aderat i poezia
lui nu deine arcaderie, nici teocritism gessnerian. La e o separare numai in
idilicul real. Cobuc aea de rapt sim(ul sublimului cosmic, dar, riind
lipsit de putin(a reprezentrii lui de sus, se mul(umea a-l sugera in orariul
terestru. Dar uneori i se intampla s-i surprind mre(ia direct .
La Pa,ti, Iv vievt rerii, Iarva e vtita, cele mai bune poezii de acest rel, in
arar de `oate ae rara, continu a ri monograrii ale unor momente din ia(a
satului, cu ii desrurri de grupuri umane. n duda simplit(ii mijloacelor i
a totalei obiectiit(i, originalitatea lor e dit, i riindc nu se poate doedi,
inerabil. Aem inainte nite tablouri care poestesc momentele eterne ale
satului i care izolate in cadrul lor perrect starnesc acea emo(ie de ordin
contemplati pe care ne-o d echea pictur narati .
Speciricitatea lui Cobuc se arl in poeziile cu subiecte (rneti,
aproape toate erotice, precum s-a obserat.
Celebrele balade Nunta Zavfirei ,i Moartea tvi vter vvt numai super-
ricial epice. Lle corespund, cu o tehnic nou, poemelor Cativ i trioii ale
lui Lminescu, sunt adic reprezentri ale nun(ii i inmormantrii, a dou
ceremonii capitale din societatea uman. Cobuc are rilozoria lui, exprimat
i intr-o poeste esel, i care este absen(a oricrei rilozorii dialectice,
supunerea impreun cu poporul la datinile ce simbolizeaz impenetrabilitatea
misterului. Lste o gandire sntoas in orice caz, pe care poetul are tactul a
n-o desrura discursi, ci de a o inscena in ritualul celor dou eenimente.
i intr-o balad, i intr-alta, atmosrera este rabuloas, ca i la Lminescu, ca
spre a sugera uniersalitatea renomenelor, dar (inuta grupurilor, orbirea
lor e (rneasc. n legnarea mul(imilor, in trecerea mecanic de la o atitudine
la alta, de la dezndejdea cu bocete la plansul inrundat i plata resemnare, in
toat aceast demonstra(ie de ceasornic arhaic care merge, exterior i inte-
rior, inexorabil, st raja acestor poeme al cror sens ultim liric este:
inutilitatea reac(iunilor personale in ra(a rota(iei lumii. Strorele ingenioase,
rrazele apsate i senten(ioase slujesc de minune scopului .
Ll a izbutit, ca i Lminescu dealtrel, s rac poezie inalt care s rie
sau mcar s par priceput poporului i s educe astrel la marele lirism o
categorie de oameni strini in chip obinuit de literatur.
George CALINLSCU, C. Co,bvc, in ol. Itoria titeratvrii rovve ae ta
oriivi va iv reevt, edi(ia a II-a rezut i adugit, Lditura Minera,
Bucureti, 198, p. 8, 86, 88, 90.
CAN1LCL DL VI1LJIL
!$!
Capitolul baladelor istorice cobuciene ni-l arat pe autorul lor
inscris mai mult pe direc(ia rructiricat de Hasdeu decat pe cea a lui
Bolintineanu sau Alecsandri. Ca i predecesorul su, poet ocazional, atras
indeosebi de rigura i aenturile boierului moldoean Mo(oc, autorul baladei
Pa,a Haav urmrete spectaculosul dramatic, anecdotica i poanta rinal.
Viziunea lirico-meditati, conertit in atmosrera aparte, pronun(at ro-
mantic, a lui Bolintineanu lipsete, dup cum lipsete pulsul de epopee al
marilor desrurri istorice, surprins de Alecsandri. terni(-Vod sau
Voichi(a lui Steran mizeaz pe un anume dramatism exterior, cea dintai,
prin replica rinal a crudului domn care-i pedepsete boierii legandu-i de
cate un cal nra. Ritmul neros al baladei inten(ioneaz s transcrie graric
galopul dezordonat i spaima sretnicilor .
Cea de-a doua balad urmrete, dar rr prea mare putere de
aprorundare, tensiunea dramatic dintre princiarii so(i, Voichi(a i Steran.
Un moti anecdotic destul de superricial are balada Cvcrii, dup cum in
preacunoscutele texte Cetatea `eavtvtvi i Cart Robert elementul anecdotic
coboar in planul iziunii comice, al unor inten(ii parodice realizate i prin
reproducerea in ers a limbajului orbit. Ciclul de poezii inchinat rzboiului
de independen( i eroilor lui rmane, cum spuneam, la o inten(ie mai mult
ilustrati. ncercrile de rructiricare a unui rilon liric sau meditati sunt
srace. Abia in pastelul Pe aeatvt Ptervei sau in eocarea De rofvvai se incearc
sublimarea sentimentului in atmosrer .
n rest, domin epicul exterior, anecdoticul i inten(ia de a exprima
patriotismul prin mijloacele retorismului ,prezent i in alte capitole ale poeziei
patriotice cobuciene: Decebat catre oor, ravevt eic, Dvvarea ,i Ottvt, Iv
oreore,, ceea ce ne duce tot la genul dramatic. n preacunoscuta balad
1rei, Doavve, ,i toti trei s-a ales situa(ia cea mai dramatic, pregtindu-se cu
grij rinalul in stil de poant tragic inscris in replica senten(ioas a
btranului. Poretea cararvtvi, Iv ,avtvri, Cotoava ae atac, Dorobavtvt, Cracivvvt
iv tabara, O crioare ae ta Mvetiveto sau Rvavivtea aiv vrva, Pe arvvvt
Ptervei cuprind riecare episoade caracteristice din lupt sau din ia(a de
campanie, relierand unele riguri eroice sau repoestind scene zguduitoare.
Modelul, dup cum s-a obserat de atatea ori, este in poezia cu aceeai
tem a lui Alecsandri pe care Cobuc n-o poate egala totui in o anume
solemnitate interioar ori in tresrirea riorului emoti. Poezia patriotic a
lui Cobuc depete comunicarea discursi sau narati cand ii asociaz
o anume iziune rabuloas, cand adic poetul nu mai e interesat de raptul,
eenimentul sau personajul ca atare, ci realizeaz o proiec(ie a lor intr-un
GLORGL COSBUC
!$"
plan mai ast, rie rantastic, rie de epopee. n aceste cazuri inten(ia strict
ilustrati e prsit. O prim micare de acest rel cunoate poezia oibv
vttor! La incepe prin eocarea unei atmosrere de mit nedeterminat.
Deocamdat ne arlm pe un oarecare tram de basm, pu(in precizat, ca in
unele prelucrri amintite anterior: A rost un tanr imprat - ,De la miei
a smuls aerea, i-a smuls de la tirani puterea, i mul(i nebuni a spanzurat.
Micarea epic e pu(in, nesolicitand aten(ia poetului pentru actele ei succesie.
n schimb, e de-a dreptul impresionant motiul mormantului pierdut,
inconjurat de mister i de pmant blestemat, peste care se arat uneori un
semn miraculos: Dar noaptea-n zare uneori,, Cand e rurtun-n deprtare,
,La margini de-orizont rsare ,Un rulger alb, tarziu spre zori.
linalul ine acum in crescendo, prin cunoscuta miestrie a poetului,
care aduce ins nu un element extern, cu culminarea tensiunii dramatice a
intregii poezii: Iar intr-o noapte a loi! ,i spintecat de lumin ,lugi-a
noaptea cea hain, ,i brazii-n rlcri or orbi, ,i-atunci cu rulgerul toar,
,Iei-a mortul imprat ,i-n iadul lor, de-unde-am plecat, ,S-or prbui
tiranii iari. Dar cea mai realizat poezie patriotic din opera lui Cobuc
rmane, dup noi, Moartea tvi Cetv. Balada pornete de la motiul, cunoscut
de pe acum, al mortului eroic ce se a ridica din mormant in ceasul luptei
rinale. Momentul istoric indeprtat pe care poetul i l-a ales l-a rerit, indi-
rect, de procedeul unei simple ilustrri a unui anume rapt anecdotic precis.
Gelu e cunoscut doar prin rezisten(a sa eroic in ra(a cotropitorilor, prin
jertra propriei ie(i inchinate libert(ii i, mai mult decat un personaj istoric,
e un simbol. Un in(eles destul de ag, dar cu atat mai proritabil pentru
poezia care debuteaz intr-un stil de lamento sugesti exprimat printr-o
metric mai pu(in obinuit, rrant dureros in rinalul riecrei strore: Rzle(
din otirea btut, ,lugind pe campia tcut, ,Czu de pe cal, de durere, ,
Pe marginea apei. i piere. ,Din ran i-ar smulge sgeata ,i n-are putere.
1estamentul lui Gelu, rostit in continuare in scranetul durerii i in
ateptarea puhoiului de dumani, pierde elementul discursi in schimbul
unei iziuni eroice a iitorului, in ersuri ce anticipeaz elea(ia de ton a
poeziei proretice a lui Goga: Jeleasc-m apele Cernii! ,S-mi bubuie
cri(ul iernii, ,Ca-n taberi al cailor tropot, ,Iar enicul apelor opot ,S-
mi par ca-n ceasul ecern`i, ,O rug de clopot. ,,i poate sosi-a o reme,
,Cand mun(ii or rierbe, or geme ,Cu hohote mamele-n praguri ,Cand
bucium suna-a s cheme ,Pe tineri sub steaguri. Balada inainteaz apoi
prin scena luptei rinale i a mor(ii eroului, intr-un decor halucinant, realizat
cu o bineenit economie de mijloace, o sobrietate comparabil doar cu
acea aiv Moartea Ivi vter.
CAN1LCL DL VI1LJIL
!$#
Sectorul epic al poeziei cobuciene rmane deci, in cea mai mare parte
a lui, la o inten(ie ilustrati, aceea de a repoesti. Lste roarte aderat ins
c tehnica narrii in ersuri atinge prin aceste balade perrorman(e de seam
pentru epoca aceea, inscriindu-se ca moment de importan( in dezoltarea
baladei romaneti sau, mai general, a rilonului epic al poeziei noastre. n
aparen(, aceste aspecte ale ersului romanesc par a ri rost neglijate in
continuare de o eolu(ie orientat in general spre lirismul pur i spre
interiorizare. Nu trebuie s uitm ins c nici cele mai accentuat lirice sau
meditatie orientri ale poeziei din secolul al XX-lea nu au izgonit total o
anume micare epic. La se poate intalni la Adrian Maniu in rorma motiului
de basm interpretat in glum, sau a baladei rantastice cu accent pe atmosrer,
la Ion Vinea prin catea schi(e de epic pur, la Lucian Blaga prin ecouri
metarizice ale unor rorme baladeti, la Ion Barbu, in cunoscuta sa oca(ie
epic, la Al. Philippide i mai ales la 1udor Arghezi, in poezia cruia e
reconsiderat nu numai specia ca atare, dar i aspectul ei cel mai degradat,
anecdoticul. Perrec(iunea tehnic, puritatea de linie a acestor aspecte ale
epicului nostru poetic ii au izorul, totui, oricat ni s-ar prea de ciudat, in
numeroasele experien(e cobuciene. La poetul nsudean copleete din
pcate cantitatea masi de prelucrri simple, prererin(a pentru mijloace
mai greu adaptabile ersului. Cobuc numai intampltor inculc textului
su o anume emo(ie, prin proiectarea intr-un epicism de atmosrer (
oibv vttor! sau Moartea tvi Cetv, i niciodat nu-i suprapune reun substrat
mai adanc, rilozoric. De cele mai multe ori ins, el se mul(umete s
poesteasc, s redea, s insceneze, comunicandu-ne prea pu(in peste
semnirica(ia motiului izor.
Poezia lui Cobuc ni se impune astzi prin indrznea(a ei inten(ie
primordial. Lste drept c proiectul ini(ial nu a rost implinit, c problemele
pe care acest gand le-a pus autorului l-au condus uneori pe calea racil a
ersiricrii sau a ilustrrii ersiricate, dar nu e mai pu(in aderat c stihuitorul
s-a gsit nu de pu(ine ori pe calea cea bun a operei sale, pe rilonul su
creator cel mai autentic. Iar momentele de rericit inspira(ie, de adanc
intui(ie a speciricului artei sale i-au dictat o poezie ce a cucerit publicul prin
comunicatiitatea i arietatea rormelor ei, o poezie care a ajuns la expresie
original prin armonia deplin a rormei clare cu con(inutul su de lirism
obiectiat. n acest proces de crea(ie, Cobuc s-a manirestat ca o aderat
personalitate original. Ll a rructiricat experien(a baladei i idilei de inrluen(
rolcloric, zute ca structuri corespunztoare lirismului obiectiat, pan la
limitele ei, rixand o iziune i epuizand o surs creatoare. Din aceast cauz,
motenirea poeziei sale se transmite posteriorit(ii nu ca un depozit de
GLORGL COSBUC
!$$
motie sau realizri rormale, nu ca posibilitatea unei inrluen(e directe, ci la
un mod mai general, cu aloarea unei experien(e creatoare, pe deplin
gritoare, atat prin pr(ile ei de umbr, cat i prin cele de lumin.
Mircea 1OMUS, Prefata in ol. George Cobuc, lire ae tort, Poezii, Colec(ia
B.P.1, Lditura pentru literatur, Bucureti, 1966, p. XIV-XIX, XXXIII-XXXIV.
Pastelurile lui Cobuc sunt, in totalitatea lor, o cuprinztoare
monograrie a pmantului romanesc, uneori locurile riind numite de poet
pe numele lor reale (Pe 1va, Priv Mebaaia, Mvvtete Reteat - care
prelucreaz o legend -, Prabora, Pe itrita, Pe araav,; in multe din
pastelurile lui Cobuc se recunosc cu uurin( locurile natale, prin unele
detalii ale peisajului i ale oamenilor. Oricine, izitand satul natal al poetului,
a recita instantaneu in gand ersurile din poezia Mava. Pastelurile sunt
una din laturile cele mai aloroase ale liricii lui Cobuc. Dar pastelul pur
este mai rar la Cobuc, el se imbin, intr-o perrect i organic modalitate
de expresie artistic, cu idila, cealalt mare i aloroas parte a poeziei
cobuciene. n idil, Cobuc este deschiztor de drum in poezia noastr.
Cobuc a inceput s scrie idile inc de pe cand era la Sibiu, redactor la
1ribuna. Idilele lui Cobuc constituie partea cea mai rezistent, mai bogat,
din intreaga sa liric. Dragostea rural, (rneasc, este surprins de poet in
toate razele ei, de la chinurile tulburi, pline de intrebri ale retei arlate in
perioada nubilit(ii i cu totul lipsit de experien(a erotic, ingenu, dar
sim(ind puternic acea chemare a instinctului spre o lume nou, pan la
trirea integral, rizic, a iubirii. Direritele etape, raze, cu conrlictele posibile,
cu impliniri, chinurile geloziei, ale prsirii rr urmri grae, pan la drama
retei rmas singur i cu perspectiele rructului iubirii, toate acestea sunt
re(inute de idila lui Cobuc intr-o nota(ie artistic adecat. Cobuc nu
surprinde numai laturile rericite, senine, ale iubuirii rustice, ci i cele grae,
ducand uneori spre sinucidere. Aderul ie(ii este respectat, dar nu
rotograriat, ci tratat cu mijloacele superioare ale artei.
Cobuc a scris i o poezie-sintez, care adun launloc nu numai
direc(iile reolu(ionare, actie ale liricii sale, ci i baladele, idilele, pastelurile,
poezia de eocare istoric, substratul rolcloric, poezia pentru copii, este
orba de Doiva, cam din aceeai reme cu Iv oreore, `oi rrev avvt!,
vta rietii, Pa,a Haav, publicat in Vatra la inceputul anului 189. n
Doiva sunt concentrate, in esen(a lor, armoniile delicate sau brbteti, istoria
intreag a poporului roman, cu bucuriile i durerile, cu biruin(ele i speran(ele
sale, cu credin(ele i idealurile sale, cu iubirea i ura sa. Cantare a cantrilor
neamului romanesc, cum a rost uneori caliricat, doina exprim artistic
CAN1LCL DL VI1LJIL
!$%
eacuri de lung i gra rrmantare a unui popor cu o structur surleteasc
din cele mai complexe, cu uluitor de bogate resurse artistice, trecut prin
grele incercri de-a lungul zbuciumatei sale istorii. Doina are runc(ia unui
toniriant artistic in ia(a poporului roman, aceea a unui redresor de energii
incercate din greu .
Doina insemneaz insi expresia permanen(ei riin(ei neamului, graiul
strmoesc, surletul capabil de rine sensibilit(i i triri artistice. La este
cantecul srant care adun in el toate litaniile surletului colecti i poporului
roman. n ciuda rinalului trist, Doiva lui Cobuc are o runc(ie mobilizatoare.
1ocmai ultima stror pare a ri o ariant melodic a poeziei Craivt veavvtvi,
cele dou poezii aducand impreun textul i melodia, graiul strbun i
cantecele lui, intr-o partitur unic. Doiva lui Cobuc este un manirest de
lupt na(ional i social. Melodia ei este ariat, cu treceri de la game minore,
sub semnul aceleiai chei de pe portati: statornicia i increderea in zorii unei
ie(i mai bune. Cobuc a reuit s sublinieze esen(a surletului colecti al na(iunii,
tinere(ea acestui surlet, prospe(imea i rine(ea, igoarea i brb(ia, gingia,
dar i pornirea ptima. Un rior cald, de rugciune, al crui Dumnezeu este
insui cantecul doinei, strbate cu statornicie poezia de la un capt la altul.
Personiricand doina in chipul unei copile, Cobuc a rut s sugereze mai ales
tinere(ea ei, mldierea, inriorrile i tulburrile cantecului de dragoste, ale celui
de instrinare, ale celui de lupt, ale celui de leagn. Pentru c in Doiva ne
intampin i cantecul de leagn, deci perspectia continuit(ii poporului,
germenul care crete i duce mai departe un mesaj istoric .
Dar Cobuc este neintrecut in realizarea perrec(iunii ersurilor,
in prozodie i-n acusticitate, aici rezid contribu(ia cu totul proprie i origi-
nal prin care Cobuc a reolu(ionat i dezoltat ersirica(ia romaneasc,
pregtind-o pentru acceptarea ersului liber.
Dar pentru a putea ptrunde in insi lumea intern a marelui auditi
care a rost Cobuc, trebuie in(eles sistemul su prozodic. Poezia lui Cobuc
etaleaz o roarte mare bog(ie de ritmuri, de rime i de organizare stroric
a ersurilor. Lste neintrecut din acest punct de edere, este rr egal.
Organizarea stroric este de o arietate i bog(ie impresionante. De la
distihul gazelurilor, la strora de 16 ersuri, se intalnesc toate celelalte structuri
posibile. Cobuc a dezoltat experien(a poeziei romaneti, dar a in(at
mult i de la poe(ii strini, cu deosebire de la poe(ii germani.
Mare poet clasic, Cobuc i-a asigurat locul printre marii creatori:
Lminescu, Creang, Caragiale, Slaici, prin con(inutul na(ional al operei
sale, prin cultiarea i rrecentarea clasicilor, prin puritatea expresiei i
claritatea stilului, prin promoarea idealului de rrumuse(e echilibrat, in
GLORGL COSBUC
!$&
general prin innoirea limbii poetice. Cobuc este - unanim recunoscut -
un mare clasic al ersului romanesc. Poet al naturii i al omului de la (ar, al
exuberan(ei juenile, al iubirii, al reoltei i luptei, al brb(iei, Cobuc inscrie
una din cele mai pre(ioase experien(e ale literelor romaneti, intr-un moment
de rscruce, cand, prin scrierile unei pletore de pseudoeminescieni, se crease
in poezia noastr o stare deprimant, maladi, din care se prea c nu exist
perspectie de ieire spre un liman sntos. n acest climat de vat ae iecte, ae
!etcbver rsare neateptat de iguros i nou George Cobuc, redresand
poezia romaneasc, aducand noi orizonturi, noi sensuri, noi alori artistice.
Garil SCRIDON, Ceore Co,bvc, in ol. Itoria titeratvrii rovve, III, oca varitor
ctaici, Lditura Academiei Romane, Bucureti, 193, p. 8, 96, 808, 809, 811.
Prin rsunetul na(ional al operei sale, Cobuc reprezint un moment
important in istoria literar, tocmai in epoca in care, pe plan estetic,
simbolismul triumra la noi asupra smntorismului. i dac astzi, dup
atata scurgere de timp, cand perspectia d msuri mai juste, un Macedonski
ne apare, atat in substan(a lirismului su, cat i in descenden(a-i literar
major, mai important decat autorul iretor ae tort, cui se ocup de Cobuc
- poetul atat de popular de-a lungul genera(iilor - nu i se cere de rapt a
explica succesul su, ceea ce s-a rcut indeajuns, cat a eririca actualitatea
lui. Cci dincolo de prezen(a sa, intotdeauna rericit, in manualele didactice
i la serbrile colare, unde rolosul moral i social al ersurilor lui - in
limite estetice conenabile - e incontestabil, trebuie s recunoatem c
interesul strict poetic pentru lirismul cobucian a sczut indeajuns de mult.
n remea in care s-a nscut i a inrlorit poezia lui Arghezi i Bacoia, a lui
Blaga i Barbu, a lui Vinea i Philippide, un Loinescu inltura cu desarire
din actualitate ersurile lui Cobuc, iar tinerii poe(i de azi nu manirest
decat rareori arinitate cu bardul ardelean. lirete, curentele mor, multe glorii
apun i, in obscuritatea trecutului lor propriu, altele prind s strluceasc,
arlandu-i tarzia ericien(.
1o(i ne inchinm cu respect i cu dragoste in ra(a sentimentelor inalte
ale poetului care i-a cantat patria in rrumuse(ile, aspira(iile ori surerin(ele ei
- i cat a dinui neamul nostru romanesc, la rel or race genera(iile ce
in. Dar pentru a-l aea pe respectabilul Cobuc mai iu poetic intre noi,
mai aproape de intimitatea gustului nostru literar eoluat, se pune intrebarea:
ce ne place acum in lirismul su Nu altrel au cutat s i-l explice, mai
demult, tot sub zodie estetic eoluat, un G. Clinescu sau un Vladimir
Streinu. Pe cile acestor eminen(i critici, putem, aadar, reciti cu interes
sauroasele ersuri anecdotice din nuela in gen boccaccesc, ardelenete
CAN1LCL DL VI1LJIL
!$'
prozodizat, Pe avvtvt tvrcvtvi sau reeria naturist Craiaa vetor. Dup
cum, urmand astzi pe Dumitru Micu, analist subtil al poemului 1oavva, in
care descoper atmosrera bacoian ,1oamna tarziu ,n noapte cu lun,
,Cum ajaie codrul ,i geme, i sun!... ,i moare cu rruntea ,Pe pieptul
naturii, ,i moare natura ,De jalea pdurii, ,n toamn tarziu,, am putea
indrzni arirma(ia c in conrormitate cu sensibilitatea noastr modern, cel
mai prorund lirism al poetului se releeaz in imaginile de-a dreptul trakliene
din Pe aeatvt Ptervei .
,Viziunea, mai sentimental ce-i drept, poate ri regsit in dou din
cele mai realiste schi(e ale lui Lmil Garleanu, prilejuite tot de campania in
Bulgaria.,.
Nu rr ecou in sim(mantul nostru estetic, pe alt plan ins, sunt apoi
Caetvrite lui Cobuc, de un clasicism rormal i arecti remarcabil. Iar dulcea(a
limpid i ingrijorat a strorelor lui Heine reine, la nielul romanesc, in
Cvtecvt fvvtvi , in ata vorarvtvi , in Pe itrita, pur cobucian
Loreley, de rar i proaspt simplitate, in care demoniacului i se substituie
natura ca natur.
Si cum ar exista baladescul lui Ion Barbu sau al lui Radu Stanca, rr
caden(ele atat de lirice, rr muzica pe care o incearc ersul romanesc in
`vvta Zavfirei
Rsare in srarit, in miezul poeziei lui Cobuc, in estitul i nesectuitul
de comentarii pastel imnic, 1ara, acea stror pe care mai bine i mai
exact o guti i o in(elegi dac ai trecut prin riltrul lirismului pastoral al lui
Macedonski, pentru a-(i reconstitui astrel, de aici pornind, poetul
senint(ilor nu strine de nostalgii, al melodiilor lexice contagioase prin
gra(ia i irtuozitatea lor, al iziunii de un sumbru umanism liric, al rasului
anacreontic: un dionisiac de plaiuri ideale, sub umbrele ce-a lsat in popasul
su pe aceste meleaguri Sabasios.
Agreabile unele sau mai pu(in agreabile altele, baladele lui Cobuc
,asupra crora planeaz de multe decenii judecata, ce constituie o intui(ie
critic genial, a lui Maiorescu,, rie c sunt prelucrri, imita(ii ori producte
originale, apeleaz la teme de basm - legend, reerie - cu tent autohton
,rvt Covevei, Craiaa vetor, `vvta Zavfirei, Moartea tvi vter,, teme
istorice ,\tefavita1oaa, Cotia ticatovt, Carot Robert, Pa,a Haav,, teme de
psihologie rural ,ata vorarvtvi, Cearav, `v teai ricevt, Roaorica, ivvt,,
teme orientale ,Zobait, atva, tZorab,, medieale-antice etc. Acolo unde
Cobuc ne orer ersuri agreabile, temeiul lor estetic e in general muzica, o
muzicalitate speciric acestui bard, transmisibil poeziei noastre celei mai
moderne. Iv Poretea cvtarii, baladistul ii proclam idealul naturistic al
GLORGL COSBUC
!%
muzicii sale lirice: Ascult cum ii rreamt cantul ,Pdurea, parul i antul,
,L cerul al meu i pmantul, ,i cant ca i ele i eu. Starea surleteasc a
personajelor baladeti se manirest muzical: Lu sunt tot un cantec de-
asear ,i-aa mi-e de sil s-l cant, ,i tremur i n-a rea s-l cant, ,i-l
tac, dar nerand il cant iar. Dintre elementele naturii, rundamental sonor
apare antul ,poate nu numai din cauza ac(iunii sale acustice asupra altor
elemente, ci i datorit incorporrii intr-insul a ocabulelor cuant i
cant, .
Ion NLGOI|LSCU, La Ceore Co,bvc, in ol. .tte ivevvari critice,
Lditura Cartea romaneasc, Bucureti, 1980, p. -8.
n poezia original, Cobuc inten(iona, la inceput, potriit propriei
dezluiri din prera(a la ire ae tort, s lege astrel, intre ele, baladele i
celelalte poeme luate din poetile poporului, incat acestea s capete
unitate i extensiune de epopee. Dac epopeea nu s-a realizat, poeziile
cele mai izbutite se incadreaz, totui, intr-o iziune unitar, alctuind o
monograrie epico-liric a satului romanesc. Ca intr-un Ceoricov, in cantecele
lui Cobuc gsim natura romaneasc, muncile campeneti, datinile ataate
marilor momente ale existen(ei, erotica (rneasc, reolta muncitorului de
pmant, rlmand i gol, rr-adpost, experien(a tragic a rzboiului,
momente din istoria (rii.
Al doilea pastelist remarcabil, in ordine cronograric, in cuprinsul liric
na(ional, Cobuc nu descrie, asemenea celui dintai, Vasile Alecsandri, natura
pentru ea insi. Obiectul eocrii sale e omul pmantului, peisajul aand
doar runc(ia de a-i preciza acestuia cadrul de manirestare. Raportarea, in
consecin(, la Virgiliu nu poate ri decat roarte nimerit, dup cum posibil
deine i rererirea la vcrari ,i ite ae Heioa. liecruia dintre anotimpuri
Cobuc i-a dedicat cel pu(in o poezie, specirice prin excelen( modului su
liric riind acelea in care spectacolul lumii rurale rele cadrul existen(ial i
unele dintre indeletnicirile (rneti tipice. Poeziile consacrate erii ne trans-
port pe camp, cea inspirat de iarn inr(ieaz satul luat in stpanire de
copii cu multe snii. Cci acestea ,atvt itei, `oate ae rara, 1ara, Iv
vievt rerii, Iarva e vtita, sunt cele mai reprezentatie. n atvt itei asistm
la trezirea naturii, diminea(a. Poemul e o cosmogonie in miniatur. La
inceput, poemul e static. 1oate dorm sub cerul clar ca lacrima: apa, antul,
campia inelit de rou. Din strora a treia, prielitea incepe s se anime.
Lupta dintre lumin i intuneric se d, un timp, inizibil, undea dincolo de
zare, apoi deodat btlia incepe s se desroare spectacular. Un resort
CAN1LCL DL VI1LJIL
!%
nezut a pus in micare intreaga rire. Adui parc de incendiul solar, apar
oamenii cu coasa pe umr, intampina(i de concertul psresc. ntreg acest
rreamt e imnul pe care ia(a il inal( zi de zi soarelui, printele ei - al
lumii altar. Vara rixeaz imaginea anotimpului in plin zi. Prin sensul ei,
poezia e un cantec de preamrire a pamantului romanesc i a ririi poporului
nostru, ceea ce explic entuziasmul cu care o comenteaz Ibrileanu,
inr(iand-o, exagerat, drept principala capodoper cobucian. Prielitea
constituit in cele trei strore e dominat de masiitatea Ceahlului, gigantul
departe-n zri albastre dus, intr-o slbatic splendoare. Muntele
maiestuos i robustul optimism ce iradiaz in toate micrile secertorilor
proiecta(i in largul aternut la picioarele lui sunt in rela(ie. n rinal, bucuria
contempla(iei se preschimb in beatitudine a ingroprii existen(ei
indiiduale in ia(a etern a meleagurilor printeti i a umanit(ii de pe
cuprinsul lor. Pastel excelent, `oate ae rara cant inserarea i curundarea
satului, impreun cu intreaga natur, in intuneric i somn. Se intocmete un
amplu basorelier cu scene campeneti: care au poeri de munc, turme,
rlci eseli in lunc, palcuri dese de copii. Spectacolului plin de micare al
enirii din camp i se altur acela al satului adormit. n tcerea prorund se
aud, ca enite din alt lume, aietul pdurii de brad, cantul apelor. Sunetelor
de arar le rspund unduiri surleteti. necand in apele-i negre lumea zut,
intunericul ridic din strrunduri o alt lume, nu mai pu(in real. O lume
racut din liniti, susur de ant printre brazi, cderi muzicale de aluri, tresriri
i ateptri, suae temeri i doruri timide. Realitatea acestui ceas e raja.
Sub stpanirea ei incep ritualuri tainice, decise de zei(a iubirii. n timp ce in
pastelurile estiale descrip(ia este contaminat, de obicei, de o anume
tendin(, aceea de apoteozare a muncii (rneti, Iarva e vtita se bizuie
exclusi pe decor, concurand tablourile iernale ale lui Alecsandri. Sunt
rixate scene cu totul comune: copii la sniu, un pitic urcand dealul cu
stranice porunci materne, cate unul din cei ce prin zpad rac mtnii, o
harjoan intre zgomotoasa gloat i o bab cu un cojoc incins cu srori de
tei. Scriitorul ins izbutete s dea ia(a situa(iilor i, astrel, s comunice o
stare de bun dispozi(ie, de bucurie ingenu.
n lumea rurit de Cobuc, intreaga existen( eolueaz urmand legi
tot atat de statornice ca acelea crora se supun, in rota(ia lor, anotimpurile.
liecare moment de seam e consemnat prin ceremonii pstrate din timpuri
imemoriale. Asemenea momente sunt, in primul rand, nunta i
inmormantarea. Poetul le-a consacrat dou din baladele ce urmau s
rormeze stalpii de sus(inere ai proiectatei epopei. Aezat intr-un cadru de
basm, ceremonia din `vvta Zavfirei transrigureaz date ale ritualurilor nup(iale
GLORGL COSBUC
!%
ardeleneti. Catea strore de la inceput au caracter curat narati i, prin urmare,
prea pu(in liric. Relatri seci, pictate doar ici i colo de cate un epitet mai
colorat. ntr-un poem epic, asemenea introduceri sunt intru totul rireti. Poezia
incepe s se umple de imagini memorabile odat cu sosirea nuntailor din
nouzeci de (ri. Acetia sunt, nu incape orb, impra(i i regi, de reme ce
s-a conenit c ne gsim la nunta lui Sgeat, asemenea cruia, cat e pmantul
de lung i de lat, nici astzi domn pe lume nu-i. Ca atare, ei or ri imbrca(i
in haine scumpe, incini in purpuri. Venirea lor seamn, totui, perrect cu
aceea a unor (rani cltorind in cru(e ce, in asemenea scopuri, sunt trase de
cai apolinici: La tot rdanul patru cai, ,Ba patru sori.
1oat aceast parte a baladei este o reerie. Apar rete cu trupuri prinse-
n mrgrint, cu rochii lungi (esute-n rlori, rlci in haine albe sclipind ca
argintul. De o plasticitate particular e scena horei incinse, in timpul cununiei,
in ra(a bisericii, mecanismul jocului riind magistral sugerat, izual i auditi.
1ot ce urmeaz e strlucit. Osp( homeric. Mese inconjurate de oaspe(i
rari: crai, criese, ghinrari de neam strin, se intind pan in zare. Curg
rauri de in. Propor(iile eseliei depesc srera terestr. Dup un ritual intangibil
se oriciaz i inmormantarea. n Moartea tvi vter, poem inrerior `vvtei Zavfirei,
participm la o reprezenta(ie runerar, cu cdelni(ri i bocete tradi(ionale.
Randuielile cretineti coexist cu obiceiuri pgane. Pe pieptul mortului s-a
pus un colac de grau de-un an, in mana dreapt: o lumanare de cear, un
ban, in stanga. 1irada sretnicului btran ca remea e de un didacticism
manirest ce nu anihileaz, totui, unda de poezie gnomic, perceptibil in
modalitatea zacnitoare a sentin(elor, exprimand o concep(ie eroic a ie(ii.
Supus determinrilor ce decid cursul existen(ei in genere, erosul
(rnesc interpretat in ataae ,i iaite i ire ae tort are drept note derinitorii
intensitatea i prospe(imea. Ll este artat in toate ipostazele, de la inmugurirea
insidioas, la erup(ia irepresibil. La otivaa, Draote ivrrabita, Cvtecvt fvvtvi,
ata vorarvtvi sunt, de departe, piese antologice. Draote ivrrabita, de
exemplu, este, dac se poate spune, un poem-nuel. Lpisoade naratie
alterneaz cu monologuri i dialoguri interioare, transmise rie prin
transcrip(ie nemijlocit, rie in stil indirect liber. ns cu tehnica prozei epice
sunt ob(inute stri lirice. Se dezluie o pasiune exprimat pe cat de pustiitor,
pe atat de candid, erectele poetice rezultand din situa(ii cum nu se poate
mai strine in principiu lirismului, precum cusutul, mulsul, alptarea i(elului.
Ne gsim intr-o Arcadie cu decor transilan, intr-un tram in care poezia
nai ,in sens schillerian,, prezent in stare genuin pretutindeni, nu
ateapt decat o oce care s-o zic.
CAN1LCL DL VI1LJIL
!%!
Spre distinc(ie de-poeziile idilice ,la cele men(ionate sunt de adugat:
`vvai vva!, vbtirica aiv recivi, `v teai ricevt, a rv etc.,, Cvtecvt fvvtvi,
i ata vorarvtvi sunt cantece ale erosului indurerat. Acestea, de rapt, se
numr printre cele mai ibrante, mai lirice dintre poeziile cobuciene.
Cvtecvt fvvtvi rspandete o melancolie apstoare i, totodat, oarecum
sua. n ata vorarvtvi dezndejdea e striitoare. Obsesia plopilor ce ajaie-
n ant denun( o stare demen(ial. Direrite in con(inut de celelalte erotice,
Cvtecvt fvvtvi i ata vorarvtvi au cu acelea - i cu intreaga crea(ie a lui
Cobuc - aceast particularitate comun c sunt o expresie a surletului
robust. Lxultant sau cu ochii in lacrimi, omul cobucian ii triete
sentimentele cu o intensitate de care sunt capabile doar naturile puternice.
L cea spartan in etica ,(rneasc, ce dirijeaz conduita umanit(ii
cobuciene. Veselia, dragostea, surerin(a sunt ale unor copii de brai,
mandri de descenden(a lor, o(eli(i ei inii, dac nu in btlii, ca prin(ii,
mcar in munca dur pe ogoare, in lupta cu relurite greut(i, cunoscand
prin urmare pre(ul bucuriilor i tiind s-i reprime durerile, s nu se dea in
spectacol. Cand e orba de aprat o cauz comun, oamenii acetia senini
i iguroi se prerac in barbari i orbele lor uier ca la surlarea antului
chipurile de balauri ce sereau drept steaguri echilor daci. Atitudinea creia
poetul ii conrer calitate liric in poemele sale de reolt e a unor lupttori
care, inrran(i momentan, nu se lamenteaz ca nebunii care se tem. Din
proretic i amenin(tor, cum este in excesi de retorica Pevtrv tibertate, cantecul
cobucian deine, in mai densa Iv oreore, chemare direct la rscoal,
pentru ca in `oi rrev avvt! s realizeze cu o rar ror( a expresiei rruste
antagonismul radical dintre mul(imile apsate i tagma jeruitorilor, iar in
Doiva s inr(ieze copiii rr noroc ai gliei strani in codru, noaptea,
sub brazi, pe lang roc. Mult a scris Cobuc pe teme istorice, lsand un
numr de piese iabile, alturi de altele, caduce. Dou dintre cele din prima
categorie pretind o subliniere speciric: Decebat catre oor, in care motiarea
atribuit lui Decebal a hotrarii unei intregi etnii de a se da mor(ii, spre a nu
cdea in robie, e superb: Din zei de-am ri scoboratori, ,C-o moarte tot
suntem datori ,1otuna e dac-ai murit ,llcu ori mo ingarboit, ,Dar nu-
i totuna: leu s mori ,Ori caine-nln(uit i |v cvtec barbar, diatrib (anit
dintr-o implacabil ur, aceea a dacilor subjuga(i in propria lor (ar, putand
ri, implicit, i a romanilor ardeleni asupri(i. n ersuri dogoresc rlcrile
inrernului i poemul se gsete, aloric, in ecintatea celei de a doua pr(i
din crioarea III i a Rarratitvtvi aiv 10 ae 1udor Arghezi.
Dumitru MICU, Ceore Co,bvc, in ol. cvrta itorie a titeratvrii rovve,
Lditura Iriana, Bucureti, 1994, p. 31-318.