Antigenul = orice substantanon self de origine exogena sau endogena care
se caracterizeaza prin proprietatea de a interactiona specific cu : A. Receptorii antigenici solubili( imunoglobuline, anticorpi) B. Receptorii antigenici limfocitari indiferent daca in vivo aceasta poate induce un raspuns imun (umoral/celular) .Nu este aplicata pt super antigenele.( nu sunt antigene ci niste imunomodulatoare) - ag- importanta mare a conformatiei spatiala, dupa ea este recunoscut. - receptorii antigenice se leaga de acestia prin situsurile combinative pt ag. In cazul unui limfocit=> RI(RIU, RIC). Se unesc pe principiul cheie broasca. => complexe imune=>indepartate de macrofage ( au receptori specifici pt acestia)=> internalizarea complexelor si distrugerea lor( intralizozomale) Antigenele: - specificitate ( prop dea react cu receptorul) - imuno genicitatea ( RI) - caracter non self
A. Specificitatea - obligatoriu pt fiecare antigen de a interactiona specific cu receptorii antigenici. - dubla, de reactie antigen anticorp=> complexe imune=> indepartarea ag. De raspuns=> cea pe care o da cu receptorii limfocitari
B. Imunogenitatea - prop. Facultativa - depind de natura ag si de tipul de limfocite imunoregulatorii implicate in declansareaRI ( cazuri: a. ag simplu dar nu rezultaRI deoarece datorita structurii simple nu activeaza limfocitul=> haptene( ag incomplete , prezinta doar specificitate) ; b. Ag complete, structura complexq, struct de baza greutate mol mare= carrier +mici structuri ag = haptene=> stimularea pe arie restransa ducand la unstimul activator major si la RI( RIU, RIC).= imunogenele= antigene complete cu specificate si imunogenitate; c. Ag complex,carrier + haptena=> stimuli activatori dar fara RI, cazul limfocite T supresoare/ T reglatorii,l care prin TSF/IL, pot inhiba limfocitele b si t citotoxicd care ar fi putut genera un RI= toleregene= specificitate + raspuns inhibitor, slre deosebire de haptene,raspunsul EXISTA dar este inhibitor.
C. Caracterul non self. - toate ag, indiferent caror clase le apartin nu contin in structura lor niciun marker de non self - structurile non self sunt recunoscute pt ca in mod normal, in org noastre exista in stare activa doar limfocite anti non self( dubla selectie, ag. Anti self sunt distruse intratimic, medular prin procesul de toleranta imunologica)=> limfocitele pot recunoaste doar non self. Ag. Non self = structuri polipeptidice ce sunt elaborate dupa codul unor gene omoloage diferite structural decat cele ale organismului gazda.
Declansarea ri proces complex care trece prin: 1.Etapa de selectie clonala. Selectia de catre ag inductor dintr un repertoriu preexistent de limfocite doar a acelora care sunt ag specifici, expun pe suprafata lor receptori complementari pt ag activator.se alege astfel limfocitul antigen specific dintre numeroasele clone( morfologic asemanator, receptori diferiti). Toate populatiile unei clone pot recunoaste un singur ag. Recunoasterea se face doar in starea e repaslus, etapa G0 a ciclului mitotic.
2. Activarea clonala Transormarea blastica Activarea limfocitelor, G0=>interfaza(G1,S,G2)=> limfoblasti B( diam mai mare ca al limfocitelor si citoplasma abundenta)
3. Expansiunea clonala Limfocitele din interfazw intra in stadiul de diviziune mitotica, rezultand cesterea marcata a nr de limfocite / clona stimulata. In final rezulta formarea unui nr foarte mare e plasmocite care produc cantitatai excesive de anticorpi. Ultima etapa permite genererea unei cantitati excesive de ac in raport cu , cantitatea de ag inductor. Ac. Sunt produsi intraganglionare indiferent de poarta de intrare. Ulterior sunt lansati in circulatie si infinal ei se distribuie in lichidul extracelular, recunoscand apoi ag declasator. Prod excesiva datorita dilutiei. Putem intra in contactcu 10 la a 8a pana la 10bla a 17a ag. Orice clona contine un nr mic de limfocite. Imunogenele pot fi proteine, glicoproteine, fosfolipide, acizi nucleici si altele.(primele mai frecvente). Acestea declanseaza raspunsuri imune prin mai multe mecanisme diferite. In functie de mecanism: - ag timoindependente = au capacitatea de a stimula eficient direct limfocitele b; - ag timo dependente, ag care pot declansa fie riu sau ric cu ajutorul,unei cooperari celulare cu apc( limf t helper). Genereaza ri de magnitudine variabila in functie de: 1. Caracterul non self al ag. Suntpercepute ca non self daca pervin din si patrund in organisme diferite genetic si filogenetic. 2. Trebuie sa aiba greutate moleculara mare sau foarte mare 3. Trebuie sa aiba structura comlexa, 4. Substanta trebuie sa fie prelucrabila in APC ( formarea de epitopi, le prezinta LTh ) 5. Intensitatea RI depinde foarte multe de genele MHC.( epitopii se prezinta pe receptorii MHC 2=> activwrea +/- intensa aLTh)
Specificitatea = prop. obligatorie a ag de a reactiona specific cu un singur situs combinativ pt ag. Situsul combinativ pt ag = subcomponenta receptorului ag responsabila pt recunoasterea ag.recunoasteea unei cantitati uriase de ag este posibila deoarece eista o cant asemanatoare de situsuri combinative. Fiecae situs combinativ format din 2 lanturi: - hiperplicaturate - 3 segmente codificate de gene foarte diferite intre ele, rezultand 1000 posibilitati de combinare ale fiecarui lant. ( de la 1 la 99 codificate de gene de variabilitate, sute de gene) ( de la 105 la 120 gene de diversitate, zeci de gene) ( de la 121 la 150 gene de jonctiune, zeci de gene) Situsurile combinative recunosc doar determinantii ag. 2 clase: 1. Secventiali: - 8- 15 AA dispusi prin succesiune - secvente amfipatice ( constituite din amestec din AA hidrofobi si hidrofili) - structuri interiorizate in molecula de ag activ - eliberati ca urmare a prelucrarii ag nativ in APC - sunt recunoscuti de limf T in cadrul cooperarii celulare, cu ajutorul APC care endociteaza ag si expune la suprafata molecule al MHC. MHC leags AA hidrofobi iar TcellReceptor AA hidrofili. 2. Determinantii ag conformationali. - 8- 15 AA care ocupa in cadrul lantului polipetidic pozitii non contigue ei fiind adusi in apropriere ca urmare a plicaturarii intense a moleculei. Din alaturarea AA rezulta o secventa de AA care va fi recunoscuta. - sunt formati doar din AA hidrofili - sunt situati la suprafata moleculei de ag nativ, in zonele de maxima flexibilitate a moleculei - determinantii ag conformational sunt recunoscuti numai de catre limf B si anticorpi, conform principiului complementaritatii. La imuno ne vom juca in principal cu antigenele timo dependente.