1

DACII TRIBURILE DACICE SI

AREALURILE LOR GEOGRAFICE
HARTA
Autor: NICOLAE SABIN DORDEA
Interesul deosebit acordat de lumea tiinific i de romnii adevarati, pentru
Dacia si triburile dacice, m-au determinat sa fac un mic studiu cu scopul
realizarii unei posibile harti a principalelor triburi geto-dace din epoca
preromana (sec.III-I a Chr.) mentionate de Ptolemeu.

Metoda de lucru, materiale utilizate in studiu:
A. Am analizat putinele informatii scrise care se refera la triburile din Dacia
din acea epoca sau de mai tarziu, din nregistrrile istoricilor greci, Herodot,
Strabon, Ptolemeu i Trogus Pompeius.
Triburile geto-dace constituiau ramura de nord a numeroasei seminii a
tracilor. In sec al V-lea a.Chr, Herodot spunea: tracii sunt seminia cea mai
numeroas dupa cea a inzilor i mai spunea de asemenea, c geto-dacii
sunt cei mai viteji i mai drepi dintre traci (Herodot, IV, XCIII).
Conform informaiilor rmase de la Strabon, dacii locuiau n zona muntoas
(este indicat rul Mure) pn n partea superioar a Dunrii (denumit
Danubius de la izvoare i pn la Drobeta), iar geii stpneau partea de
es i cea inferioar a Dunrii (denumit Istru) pn la Marea Neagr. Tot el
ne spune c dacii au aceeai limb cu geii i c elenii i-au socotit pe gei
de neam tracic. Deci, grecii i-au numit gei, iar mai trziu, romanii i-au
numit daci, dei era vorba de aceeai populatie.
Odata cu cresterea populaiei triburilor a crescut si puterea dacilor. In
Prologul crii XXXII, n contextul conflictului dintre Imperiul Roman i regele
Macedoniei, Filip al V-lea, episod petrecut ntre anii 215-205 a.Chr, istoricul
Trogus Pompeius se refer la daci, menionand creterea puterii dacilor sub
regele Rubobostes, ceea ce coincide cu nceputul procesului de strmutare a
centrului de greutate al puterii daco-geilor din cmpia muntean n sud-
vestul Transilvaniei. Aceasta cretere a puterii dacilor petrecut deja n ultimul
sfert al secolului al III-lea a.Chr. i continuat apoi n deceniile urmtoare, a determinat
reocuparea teritoriile invadate de celi, ceea ce semnific o ncetare brusc a
dominaiei celtice n podiul transilvnean. n nord-vestul Transilvaniei, naintarea
dacilor spre regiunile de cmpie au pus n micare pe celii din acest spaiu, dar
probabil i pe cei din interiorul arcului carpatic, care s-au retras spre Dunrea de mijloc.
Dacia era mpnzit de un mare numr de triburi ale cror capetenii deineau la
inceput doar o autoritate local. ncet-ncet, in faa pericolelor externe reprezentate de
celi (sec IV-II a.Chr.) dar si de extinderea imperiului roman pn la sud de Dunare (sec
2

I a.Chr), triburile s-au unit, formnd uniuni de triburi, cu autoritate extins pe teritorii mult
mai mari. Acest proces de unificare a culminat cu crearea Regatului Dacia, n jurul
anului 82 p.Chr., cand toate triburile dacice s-au unit sub conducerea celui mai mare
rege dac, Burebista, fiu al puternicului trib al burilor (buridavensi, buredensi).
Totusi, nu toate triburile celtice s-au retras spre vest. n timpul regelui
Burebista, in jurul anului 61 a.Chr., Regatul Dac a pornit o campanie de
recucerire a teritoriilor ocupate de triburile celtice. Regatul s-a extins spre
nord-vest n regiunile Tisei Superioare i dincolo de versantul nordic al
Carpatilor, n zona bazinului superior al Vistulei, iar n vest pn la muntii
Pdurea Neagr.
(C.212) n vechime, dup cum spuneam, n jurul fluviului [Pad] locuiau cei mai multi
celi [din Galia cisalpin]. Cele mai numeroase neamuri dintre celi erau boii, insubrii i
senonii; [acetia din urm] s-au ntovrit cu gesaii ca i odinioar, cnd, printr-un
atac neateptat, au ocupat Roma*. Mai trziu, romanii i-au nimicit pe senoni i pe
gesai, iar pe boi i-au alungat din acele locuri. (C.213) Strmutndu-se** n regiunea de
lnga Istru, ei triau acum amestecai cu tauriscii, rzboindu-se cu dacii, pn cnd
acetia din urma le-au ters neamul de pe fata pmntului***. Teritoriul lor, care fcea
parte din Iliria, a rmas un loc de punat pentru turmele neamurilor vecine. Strabon
(63 a.Chr.-19 p.Chr.) Geografia,V,1,6:
*In jurul anului 390 a.Chr.
**Spre sfrsitul secolului al IV-lea a.Chr. sau nceputul secolului al III-lea a.Chr, celii au ajuns pn n
Transilvania (Istoria Romniei, p. 234-235)
*** Afirmatia lui Strabon este exagerat, boii nu au fost exterminai n totalitate, ei au
migrat spre nord-vest, in Boemia. Evenimentul s-a petrecut n jurul anului 60 a.Chr. n
timpul regelui dac Burebista (Cf. Cezar, Razboiul civil, I,18)
(C.313) O parte din teritoriul amintit (inuturile ilirice) dacii l-au prefcut ntr-un pustiu,
n urma rzboiului n care i-au biruit pe boi i pe taurisci seminii celtice de sub
stpnirea lui Critasiros. Dacii pretind c acest inut ar fi al lor, cu toate c e desprit de
ei prin rul Parisos* care vine din muni i se vars n Istru, prin prile galilor numiti
scordisci. ntr-adevr acetia locuiau amestecai cu ilirii i cu tracii. Dar dacii i-au nimicit
pe cei dinti, pe ct vreme cu acetia din urm ei au fcut adeseori ori alian. Restul
inutului, spre miaznoapte i rsrit, l ocup panonii, pn la Segestica i Istru. Spre
celelalte pri, se ntind mai mult. Orasul Segestica aparine panonilor, fiind aezat la
confluena mai multor ruri, toate navigabile. El alctuiete o ntritur foarte potrivit
pentru rzboiul** mpotriva dacilor, cci se afl la poalele Alpilor, care se ntind pn la
iapodi acetia fiind un amestec de celi i iliri. Strabon (63 a.Chr.-19 p.Chr.)
Geografia,VII,5,2
*Rul Tisa, Pathissos, cf. Pliniu cel Btrn, IV,12,(25),80
**Relund planurile lui Cezar, Octavian Augustus urmrea s poarte un rzboi preventiv mpotriva
urmailor lui Burebista (cf. Apian Iliria, 22,65 i23,67).

3

B. Am consultat si analizat un mare numar de vechi harti ale Daciei, pe care figurau
numele triburilor dacice. Aceste harti, elaborate pe parcursul a 300 de ani, au preluat in
marea lor majoritate datele descrise in lucrarea geografului grec Ptolemeu Geografia.
Hartile reprezentand teritoriul Daciei au avut ca sursa descrierea
facuta de geograful grec Ptolemeu (cca. 90 168 p.Chr.), care a lasat ca
mostenire si o incercare de coordonate geografice. Ptolemeu (Ptolemey), cel
mai mare geograf al antichitii, a trit cea mai mare parte a vieii sale la
Alexandria. Cea mai important lucrare a sa n domeniul geografic a fost
Geografia, un tratat care cuprindea cam tot ce se tia despre lumea
cunoscuta n Imperiul Roman al secolului al II-lea. Lucrarea fcea referire la
circa 8000 de indicaii toponimice i cuprindea 28 de hri, realizate prin
utilizarea unor proiecii cartografice. Din pcate copiile care au rezistat
vremurilor nu mai conineau i hrile. Din aceast cauz ediiile tiprite ale
tratatului cuprindeau hri ntocmite pe baza informaiilor din textul
ptolemeic. Metodele sale cartografice au dinuit aproape un mileniu i
jumtate.
Pornim de la o sursa primara credibila, descrierea Daciei facuta de
geograful grec, unde acesta spune:Stpnii Daciei cei mai de la nord, ncepnd
dinspre vest, [sunt] Anarti i Teuriski i Kistoboki;sub acetia Predauensii i Ratakensii
i Kaukoensii; tot aa, sub acetia Biephi i Bouridauensii i Kotensii, sub care nc
Albokensii i Potulatensii i Sensii; sub acetia cei mai la sud [sunt] Saldensii i
Keiageisi.Ptolemeu detinea probabil date din surse mai vechi, deoarece el a
descris o situatie anterioara vietii sale, stiind faptul ca majoritatea triburilor
celtice parasisera de mult teritoriul Daciei la momentul scrierii lucrarii
Geografia. In schimb, costobocii erau contemporani cu el. Deci descrierea
contine informatii din diferite epoci, adica tot ce se stia despre Dacia in acel
moment. Cu mijloacele pe care le-a avut la dispozitie, el a localizat asezarile
dacice (davele) cu o marja destul de mare de eroare uneori.
Daca am interpreta cuvant cu cuvant, in mod rigid, descrierea lui Ptolemeu
referitoare la pozitionarea triburilor pe teritoriul Daciei, de la nord la sud, pe
cinci randuri de cate trei, asezarea lor ar avea un aspect matricial:
Anarti (celt.), Teurisci (celt.), Costoboci (sec.II) ;
Predavensi, Racatensi, Caucoensi;
Biesi, Buridavensi, Cotensi
Albocensi, Potulatensi, Sensi,
Saldensi, Keiagisi, Piefigi
Desigur ca un asemenea model nu poate fi aplicat in mod rigid prin
suprapunere peste o harta geografica actuala, pretinzand apoi, obtinerea
unor rezultate apropiate de realitate. Pozitionarea pe care o presupune o
interpretare mot a mot a descrierii, este nesatisfacatoare. Probabil ca in
realitate teritoriile controlate de triburi erau foarte diferite ca marime, in
4

functie de populatie si putere militara. La fel de probabil este faptul ca unele
erau situate mai la nord sau mai la sud, fata de enumerarea ptolemeica a
cate trei triburi la aproximativ aceeasi latitudine. Limitele acestor areale erau
constituite de multe ori de obstacolele naturale (munti, importante cursuri
de apa, lacuri), elemente de care am tinut cont in studiul de fata. Exista si
posibilitatea ca aceste hotare intre ariile de stapanire ale triburilor sa nu fi
fost foarte bine delimitate sau chiar mai mult, sa fi avut un caracter
schimbator, dinamic. Sa nu uitam ca in acea epoca lupta pentru existenta
era esentiala, iar triburile cu populatie in crestere erau in continua cautare
de noi pamanturi care sa le ofere pasuni pentru cresterea animalelor, conditii
de practicare a agriculturii.
Dupa o lunga perioada lipsita de documente, abia in secolul XVI,
cartografia geografica a inflorit din nou, iar apoi cartografia istorica, cu harti
reconstituite pe baza izvoarelor vechi.
Harti studiate:
1522 Laurent Fries Harta ptolemeic a prii nordice a Peninsulei
Balcanice
Hart gravat de Laurent Fries (14851532), a fost publicat prima oar
ntr-o editie Ptolemeu n anul 1522 la Strasbourg. Harta consultata a fost
extras dintr-o ediie publicat la Viena de Gaspar Trechsel n anul 1541. Ea
cuprinde nordul peninsulei balcanice ntre Marea Adriatic i Marea Neagr.
1540 Munster (dupa Ptolemeu) TABVLA EVROPAE IX DACIA
Foarte interesant, pe harta lui Munster teritoriul Daciei cuprinde si zona
situata la sud de Dunare, pana la muntii Balcani (Haemus). Cartograful a
respectat descrierile scriitorilor antici.
1595 Abraham Ortels (nume latinizat Abraham Ortelius) DACIARUM,
MOESIARUM QVE, VETUS DESCRIPTIO
Abraham Ortels (1527 1598), cartograf i geograf flamand, s-a nscut n oraul
Antwerpen, n Belgia de astzi. A fost creatorul primului atlas geografic modern,
intitulat Theatrum Orbis Terrarum (Teatrul lumii) editat pentru prima oara in 1570, la
Anvers. La acest atlas a adaugat in 1595 o sectiune istorica, un Parergon (adaos) in
care a introdus si harta Daciei, pentru care a studiat tot ce a avut la dispozitie despre
daci la vremea respectiva. Harta este insotita de un text in limba latina, in care Ortelius
explica ce izvoare a avut la indemana si diverse lucruri cuprinse in harta. El face un fel
de istorie a dacilor, pe baza informatiilor luate din Herodot, Strabon, Pliniu si alti istorici
care au lasat ceva scris despre daci. S-a documentat temeinic si, foarte important,
printre scrierile pe care le-a cercetat ca sa faca harta Daciei, figureaza scrieri care in
zilele noastre nu mai exista. Totusi, harta lui Ortelius contine unele erori de localizare.
Este scuzabil, fiind vorba de anii 1500, cand nu existau decat izvoare antice pentru a fi
consultate, izvoare nu foarte sigure. Ulterior, pe baza sapaturilor arheologice si a
cercetarilor istorice aceste erori au fost corectate.
5

In atlasul lui Ortelius exista si alte harti interesante pentru studii referitoare
la geto-daci. Spre exemplu, harta Traciei, cu sudul Dunarii, stiut fiind faptul
ca dacii se intindeau pe un teritoriu mult mai mare spre sud. La fel, harta
bazinului Marii Negre, cu anumite zone locuite in mare parte de geti, alaturi
de sciti, sarmati, greci si de alte populatii.
Harta editata initial in 1595 a fost retiparita de mai multe ori. In total, au existat in lume
peste 3000 de exemplare, din care insa, putine au rezistat timpului.
In secolele urmatoare au mai fost editate multe harti ale Daciei, dar majoritatea autorilor
s-au inspirat din hartile lui Munster si Ortelius. In secolul XVI si pana mult mai tarziu, in
tehnologia de imprimare se utilizau placi gravate din bronz, dupa care hartile imprimate
pe carton sau pe hartie erau colorate manual.
1595 Pieter van den Keere (nume latinizat Petrus Kaerius) VETUS
DESCRIPTIO DACIARUM NON NEC MOESIARUM (dupa Ortelius) Foarte
asemanatoare cu harta lui Ortelius
1629 Philip Cluver (1580-1622)(Clver, Klwer, Cluwer, sau Cluvier, nume
latinizat Philippus Cluverius sau Philippi Cluverii) DACIARUM, MOESIARUM
et THRACIAE, vetus et Nova Descriptio
1650 Cluverius DACIARUM, MOESIARUM et THRACIAE, Vetus et Nova
Descriptio
1652 Jan Jansson (1588-1664) (nume latinizat Johannes Janssonius) VETUS
DESCRIPTIO DACIARUM NON NEC MOESIARUM; Foarte asemanatoare cu harta lui
Ortelius
1661 Philip Cluver (1580-1622) sau Clver, Klwer, Cluwer, sau Cluvier,
(nume latinizat Philippus Cluverius sau Philippi Cluverii) DACIARUM,
MOESIARUM et THRACIAE si MOESIAE et DACIAE , Tabula continens una
Poloniam, Russiam nigram, etc. din Introductionis in Universam
Geographiam, harta gravata de Bertius
1695 Gerard Mercator (1512-1594) pe numele adevarat Gerhard Kremer
(nume latinizat Gerardus Mercator), harta dupa Ptolemeu TAB. IX
EUROPAE, Continens DACIAM, MISSIAM, THRACIAM ac MACEDONIAE
partem
1782 Rigobert Bonne (1727-1805) Pannonia, Dacia, Illyricum, Moesia
1796 C.Keller(1638-1707) (nume latinizat Christophorus Cellarius)
PANNONIA, MOESIA, DACIA, ILLYRICVM
Harta nu pastreaza proportiile, zona Moldovei este aproape inexistenta,
redata doar printr-o fasie ingusta intre Carpatii Orientali si Prut. Contine
foarte putine denumiri de triburi: Anarti, Teurisci, Iasci (Iazygi) Bastarnae,
Britolagae, Getae
6

1801J. Roper PANNONIA, DACIA, ILLYRICUM et MOESIA, editata la Londra de R.
Wilkinson
1828 R.Fenner GERMANIA, DACIA, publicata n Pocket Atlas of Modern and
Ancient Geography; Germania Magna se invecina la sud -est cu Dacia. Burii apar la
sud-vest de izvoarele fluviului Vistula, la nord de Carpatii nordici. Contine cateva erori:
Buridavensii (Buredensii) sunt figurati pe varfurile Carpatilor Meridionali, iar Ratacensii
(Rhatacensii) sunt figurati in Moldova, intre Carpatii Orientali si Siret, aproximativ pe
teritoriul Cauconilor. Tyragetii insa, sunt figurati corect, la gurile Nistrului (Tyras).
1837 Sidney Hall (1788 1831) Macedonia, Thracia, Dacia; Contine o eroare, Iazigii
Stramutati (Iazyges Maetanastaes) sunt postati pe harta pe zona dintre Carpatii
Occidentali si Tisa, in loc sa figureze corect, intre Tisa si Dunare.
1850 Sidney Hall (1788 1831) Macedonia, Moesia, Tracia et Dacia, editor
Longman & Company; Foarte interesant, apare pe harta localitatea Buridava, deci
existenta acestei cetati era cunoscuta inca din prima jumatate a sec. XIX.
1840 Andriveau-Goujon Thrace, Moesia, Dacia
1845 A. Brue Dacie ancienne, Pannonie, Moesie
1849 Macedonia, Thracia, Illyria, Moesia et Dacia, Atlas
1853 Keith Jonston Pannonia, Dacia, Illyricum, Moesia , Macedonia et
Thracia
1886 Gustav Droysen (1838 1908) The Roman provinces of the Lower Danube. Old
historical map from Droysens Historical Atlas,

Triburile dacice
Costobocii sau Kistobokii Triburi de daci liberi care au locuit n N i NE Daciei.
Apartenena lor etnic a fost dovedit arheologic. Aria de rspndire cuprinde bazinul
superior al Nistrului i cel superior al Prutului, respectiv regiunea Stanislav, Lvov i
Cernui, din vestul Ucrainei, afectnd deopotriv Maramureul (istoric) i Bucovina.
Prezena temporar a costobocilor prin Moesia Inferior, respectiv Dobrogea, este
menionat de dou epitafe descoperite la Adamclisi. Corespund culturii arheologice de
tip Poiana-Rctu-Tinosul. Costobocii se impun, pe plan istoric, n special n sec. II,
cnd o serie de izvoare literare i epigrafice antice vorbesc despre incursiunile fcute
de ei n Imperiul roman. Cel mai puternic atac a fost cel din anul 170, cnd ptrund n
Moesia Inferior, Thracia i Macedonia, ajungnd pn n Ellada i profannd templul din
oraul Eleusis. Dup alungarea lor din imperiu, romanii i-au ndemnat pe asdingi, de
neam germanic, s-i atace. n urma nfrngerilor suferite n anii 170-172, o parte s-au
refugiat pe teritoriul carpic, iar alii au continuat s triasc pe teritoriile de batin,
alturi de nou veniii de neam germanic i de sarmati. Nordul Moldovei, zon de
interferen ntre cultura carpic i cea costoboc, a fost dominat de costoboci pn n
anul 170 e.n., dup cum arat descoperirile arheologice. Costobocii, ca i carpii, au
lsat o bogat motenire perioadei de nceput a migraiei popoarelor. Prin aciunile
7

militare ntreprinse n sec. II-III e.n., costobocii i carpii au fost adversari redutabili ai
Imperiului roman.
Predavensii Vorbind despre neamurile din centrul si vestul Daciei, autorul
Geografiei, Ptolemeu, pomeneste si pe predavensi, de asemenea de origine dacica. Ei
pot fi localizati la nord de Muresul inferior, pna aproape de Crisuri, ceea ce i identifica
pe predavensi cu emitentii monedelor dacice de tip Toc-Cherelus, si care, la sfrsitul
sec.II .e.n., si nceputul sec.I .e.n., au locuit n partile din dreapta Muresului de Jos.
Ratacensii sau Racatensii Sunt pomeniti, de Ptolemeu, n grupa neamurilor din
partile centrale ale Daciei. Au fost considerati fara rezerve de origine dacica si plasati n
platoul transilvanean dintre Trnave si Somes (V.Prvan, Getica). n ultima vreme, ei au
fost identificati cu uniunea de triburi dace de pe valea Muresului si a Trnavelor,
ntinzndu-se spre sud pna la Carpati. Aceasta uniune de triburi corespunde
monedelor de tip Rdulesti-Hunedoara, Aiud-Cugir si Petelea, precednd in timp,
momentul unificarii de catre Burebista.
Caucoensii sau Cauconii Trib dacic mentionat pe teritoriul Daciei de geograful grec
Ptolemeu. Localizati de Vasile Prvan n regiunea de munte din Neamt si Bacu si
tinutul spre apus din tara secuilor, (Getica) caucoensii au fost vecinii de sud ai
costobocilor, care au locuit n nordul Moldovei, inclusiv n partea carpatic si dincolo de
Siret pn la Nistru, ceea ce ne face s adugm n mod logic la zona locuit de tribul
caucoensilor, si centrul Moldovei. La aceeasi concluzie ne aduce si harta ce nsotea
textul operei geografice a lui Ptolemeu, pe care alte triburi vecine sunt amplasate n asa
fel, nct se poate deduce existenta, n centrul Moldovei, a caucoensilor.
Biefii Trib dacic mentionat de Ptolemeu in vestul Daciei (Geografia, III, 8, 3). Numele
probabil provine din biesi. Vasile Parvan situa acest trib in afara Transilvaniei si Olteniei,
situarea lui in nord-estul Banatului fiind cea mai apropiata de realitate.
Buridavensii Neamul Burilor, Buridavensilor sau Buredensilor, a fost unul din cele
mai puternice, longevive si dinamice triburi din Dacia. In Geografia lui Ptolemeu
(Geographia, III, 8, 3) apar sub denumirea de buridavensi.Cu centrul la Buridava
(actuala Ocnita jud. Valcea) stpneau cea mai importanta rezerva de sare din zona,
minele de sare de la Ocnele Mari. Aici au fost descoperite inscripii latine care redau
numele davei de odinioara Buridava - i un fragment al unui vas avnd inscripia
BUR, indicnd numele tribului dacilor buridavensi, menionai de Ptolemeu. Ei detineau
controlul asupra Defileului Oltului, calea de legatura spre zonele de mijloc si de nord ale
Daciei. Prin pozitia strategica deosebita, importanta lor in raport cu alte triburi precum si
puterea lor militara, au crescut foarte mult in decursul secolelor III-II .C.Formaiunea
social-politic a dacilor buridavensi a putut fi localizat n nord-estul Olteniei si n nord-
vestul Munteniei, deci ocupau regiunea subcarpatic a actualelor judee Valcea i
Arges, pana pe culmile Sebesului si Fagarasului (V. Parvan). Stpaneau si inuturile
imediat nvecinate de la nord de Carpatii Meridionali. Spre nord se invecinau cu
Ratacensii, la vest cu Albocensii, iar la sud si sud-est, cu Potulatensii. Este posibil ca
marele rege Burebista (de retinut radacina comuna bur sau bure- Buridavensi,
Buredensi, Buridava, Burebista) sa fi provenit din randul Buridavensilor, ca sef al
acestui puternic trib si care a luat in mainile sale destinul geto-dacilor, realizand unirea
tuturor triburilor intr-un mare regat cu capitala la Sarmizegetusa Regia. Tot in cetatea
Buridava (Ocnita jud Valcea) a fost descoperit un vas cu inscriptia Basileus
Tiamarcos, datat cu aproximatie in perioada 40 a.Chr.-10 p. Chr.
8

Contingente ale tribului burilor, in urma campaniilor lui Burebista impotriva celtilor, s-au
stabilit la nord de Carpatii nordici, in zona izvoarelor Vistulei (actual sudul Poloniei),
unde au fost descoperite asezari dacice care atesta acest fapt. Au format un mix de
populatie cu triburile de origine sueba din zona. Sunt mentionati de Tacitus impreuna cu
marcomanii si quadii, ca facand parte din grupul Suebilor de la Dunarea Mijlocie. Au
fost mentionati si de Ptolemeu sub numele de Buri Lugoi. Acest fapt ar explica
participarea suebilor la primul razboi daco-roman, ca aliati ai dacilor (vezi monumental
triumfal Tropaeum Traiani) Asezari dacice au fost descoperite si in Moravia (actual
Slovacia) la Zemplin. Marcomanii si quadii sositi in tinuturile Boemiei si Moraviei pe la
anul 8 a.Chr. i-au impins pe celti spre vest, iar pe buri spre sud-est. O alta ramura a
burilor o regasim si mai tarziu, dupa cucerirea romana si transformarea Daciei in
provincie romana, de-a lungul Tisei pana spre izvoare. Aliati ai marcomanilor si
quadilor, burii au atacat de nenumarate ori Imperiul Roman (Razboaiele marcomane,
166-180 p.Chr.). In anul 405 p.Chr., impinsi din spate de huni, au patruns in Imperiul
Roman in Gallia, impreuna cu vandalii, iar in anul 409 p.Chr. marcomanii, quadii,
suebii si burii, au trecut muntii Pirinei stabilindu-se in provincia romana Gallaetia (Galitia
- nord-vestul Spaniei si nordul Portugalei). Suebii si burii au pus bazele Regatului Sueb
cu capitala la Braga (fosta denumire romana a municipiului era Bracara Augusta). Dupa
venirea vizigotilor la anul 586 p.Chr., burii nu au mai fost consemnati in istorie. Exista
insa si in prezent in Portugalia o zona denumita terra de burros, ca marturie a trecerii
unei ramuri a burilor pe acele meleaguri.

Cotensii Trib mentionat de Ptolomeu n rndul principalelor neamuri geto-dacice.
Geograful grec l dispune la sud de caucoensi. De altfel, Vasile Prvan i si numeste
enigmaticii cotensi si i localizeaza n estul Daciei, respectiv n sudul regiunii istorice
Moldova. Se invecineaza la nord cu ratacensii si caucoensii. Cercetarile arheologice din
aceasta parte a Romaniei pledeaza pentru includerea cotensilor (sau cotilor) printre
neamurile de origine geto-dacica.
Albocensii Ptolomeu ii mentioneaza pe albocensi (Geografia;III;8,3) printre getii
care locuiau n partile de sud-vest ale Daciei. Originea lor dacica nu este pusa la
ndoiala. Se crede ca numele lor provine de la localitatea Alboca, localizata n sudul
Banatului de azi.
Potulatensii -Neam dacic, pomenit de asemenea de Ptolomeu printre cele care
locuiau n Dacia. Dupa opinia lui V.Prvan, acest neam ar fi populat partile de nord ale
Olteniei si zona deluroasa din vestul Munteniei. n parte localizarea potulatensilor
coincide cu aceea a uniunii de triburi corespunzatoare monedelor geto-dacice de tip
Adncata-Manastirea, ntlnite mai frecvent n estul Olteniei si nord-vestul Munteniei (a
doua jumatate a secolului al II-lea a.Chr).
Siensii -Alaturi de celelalte populatii din Dacia, pe care Ptolemeu le nregistra pe la
mijlocul sec.II e.n., sunt mentionati si siensii sau sensii. Dupa calculele lui V.Prvan,
siensii ar fi locuit de-a lungul rurilor Ialomita si Buzau , adica n partea de nord-est a
Munteniei, corespunzator judetelor actuale Buzau si Braila. Cercetarile numismatice
recente, bazate pe o mai buna cunoastere a monedelor geto-dacice de tip Dumbraveni
si notesti-Racoasa, au dus la identificarea unei importante uniuni de triburi, care se
ntindea de la rul Buzau si pna pe cursul inferior al Siretului. Aceasta uniune de triburi
ar putea fi constituita de neamul siensilor care, n acest caz, trebuie sa fi ocupat o zona
mai mare fata de cea propusa de V.Prvan. Important de amintit n aceasta privinta
este faptul ca, nsa din sec.III .e.n., getii din aceasta regiune, siensii de atunci sau de
9

mai trziu, au jucat un rol deosebit de nsemnat de viata politica si economica a
oraselor grecesti de pe coasta de vest a Marii Negre

Saldensii Trib geto-dacic care tria n partea de vest a Olteniei i
menionat de geograful Ptolemeu n descrierea Daciei.
Ceiagisii sau Keiageisii Printre ultimele nume de triburi dace ntlnite n Geografia
lui Ptolemeu se afla si neamul Ceiagisilor. Ei sunt amintiti alaturi de Piefigi si se
apreciaza, dupa cercetarile lui V.Prvan (Getica), ca ar fi locuit la sud de Potulatensi,
adica n sud-vestul Munteniei si sud-estul Olteniei, pe cursul inferior al raului Olt, intre
raurile Jiu si Vedea, pe teritoriul actualelor judete ale Romaniei: Dolj (partial),
Olt, Teleorman (partial). Limita teritoriului lor era strajuita la sud de fluviul
Dunarea (Ister, Danubius)
Piefigii - Printre neamurile din Dacia, mentionate de Ptolemeu n Geografia sa se
ntlneste si numele Piefigilor. Toti istoricii sunt de acord n a le atribui o origine certa
geto-dacica. V.Prvan (Getica) i-a localizat n Cmpia munteana, aproximativ n fostul
judet Vlasca (actual Giurgiu) si n actualele judete Ilfov si Ialomita, iar mai recent
R.Vulpe i-a plasat pe valea Argesului, n jurul asezarii getice de la Popesti (jud.Ilfov),
identificata de acelasi autor cu orasul Sornum, mentionat de Ptolomeu.
Dupa toate probabilitatile, neamul Piefigilor este unul si acelasi cu marea
uniune de triburi getice din secolele III-I .e.n., determinata pe baza
studiului monedelor geto-dacice de tip Vrteju Bucuresti. nceputurile ei
pot fi urcate n timp pna n vremea regelui Dromichete, cnd getii se afirma
prin victoriile repurtate n doua rnduri asupra armatei lui Lisimah.
n perioada imediat premergatoare lui Burebista, uniunea de triburi getice din
mijlocul Munteniei foarte probabil acel neam al Piefigilor reprezinta cel mai important
centru economic si politic din toata Dacia. Acest nucleu getic va constitui unul din
principalele puncte de sprijin ale lui Burebista n opera sa de unificare a tuturor geto-
dacilor.
C. Am delimitat zone distincte care inglobeaza punctele in care au fost descoperite
tezaure monetare geto-dacice apartinand unui anumit tip monetar, caracteristic, emis de
un anumit trib sau uniune tribala. Am studiat hartile descoperirilor de tezaure monetare
geto-dace corespunzatoare fiecarui tip monetar, din lucrarea Monedele geto-dacilor, a
profesorului Constantin Preda,1973.
Trebuie sa preluam neaparat elementele care s-au dovedit corecte si unanim
recunoscute din munca si realizarile inaintasilor nostri si sa mergem mai
departe. Toate piesele monetare descoperite in atat de multe tezaure de pe
teritoriul vechii Dacii, au fost clasificate in mod eronat de mai multi
cercetatori straini (Pink, Serrer) ca monede est celtice. Cercetatorului
roman, profesorului Constantin Preda ii revine meritul de a fi stabilit in urma
cu 40 de ani, in mod clar, clasificarea tipurilor monetare geto-dace si o
delimitare mai buna fata de cele celtice. Denumirea fiecarui tip monetar
distinct a fost data dupa numele localitatilor unde au fost descoperite
primele si principalele tezaure monetare.
Un element deosebit de important in stabilirea ariei de stapanire a unui
anumit trib, este constituit de descoperirile arheologice de asezari dacice,
10

necropole si tezaure monetare. Totalitatea localitatilor in care s-au
descoperit monede apartinand aceluiasi tip monetar dacic, schiteaza o zona,
ne ofera o imagine asupra ariei de circulatie, in care a trait respectivul trib
emitent, zone de influenta, populatii cu care au fost in contact pentru
schimburi de marfuri.
D. Am avut in vedere informatiile certe, referitoare la noi descoperiri arheologice de
asezari dacice, de necropole, de tezaure monetare, descoperiri ulterioare aparitiei
lucrarii profesorului Preda. Inaintasii nostri, istoricul Vasile Parvan si cercetatorul
Constantin Preda, au facut afirmatii foarte prudente referitoare la triburile dacice care au
emis anumite tipuri monetare si zonele controlate de aceste triburi sau uniuni de triburi.
Descoperirile arheologice ulterioare de asezari, necropole, tezaure monetare, au
confirmat afirmatiile lor, au largit anumite zone si ne-au dat o idee mult mai clara privind
pozitionarea triburilor pe harta.
Facand o sinteza a tuturor acestor informatii, se poate reconstitui,
asemenea unui puzzle, o harta cu arealurile stapanite de triburile de pe
teritoriul Daciei. Iata rezultatul: