Formarea statelor medievale romanesti este un proces istoric care se deruleaza

incepand cu secolul al VIII-lea si sfarsind cu secolul al XIV-lea, prin care nobilimea din tarile
medievale romane se emancipeaza treptat de stapanirea imparatiilor sau regatelor vecine,
si care se incheie cu intemeierea voievodatelor istorice romanesti: Tara Romaneasca si
Moldova.
Dupa retragerea aureliana a Romanilor in anul 271, triburile gotice au dominat s-au asezat
temporar in partea sud-estica a teritoriului actualei Romanii, in timp ce Imperiul Roman
continua sa existe in sudul Dunarii, inclusiv Dobrogea. Gotii au fost izgoniti la sfarsitul
secolului al IV-lea de catre huni, un popor nomad venit din stepele Asiei. Vestul Daciei a
facut parte din Imperiul hun panonic pana la moartea lui Attila (453). Triburile gepide, de
neam germanic, au luat locul hunilor, pana cand au fost inglobate in Hanatul Avarilor din
Bazinul Panonic. Avarii, un popor turc inrudit cu hunii, au intrat in Europa in secolul al VI-lea
(562567). Ei s-au stabilit in Panonia, de unde temporar au cautat sa se extinda catre est si
vest.
In Hanatul Avar panonic au venit si alte triburi migratoare: lombarzii si slavii, care au fost si
ei inglobati in Hanat. Lombarzii nu au stat mult in Panonia, indreptandu-se spre Italia, unde
au creat regatul Lombardiei. Dupa secolul al VI-lea slavii au participat, impreuna cu avarii,
la campaniile lor de prada la sud de Dunare, iar dupa ce Hanatul a incetat sa mai existe din
cauza presiunilor francilor din est, slavii au ocupat unele din vechile teritorii avare. Atat in
Dacia cat si in sudul Dunarii, slavii s-au asezat si convietuit in timp cu daco-romanii si
traco-romanii. Astfel limba romanica de pana in sec al VI-lea s-a transformat treptat in
proto-romana, cu unele influente slave.
Pe vremea migratiilor, dupa ce majoritatea oraselor romane dacice au fost distruse de
barbari migratori, daco-romanii s-au organizat in obsti satesti, numite de istorici Romanii
populare si de popoarele vecine Vlahii, denumire prin care acestea le deosebeau de
Sclaveniile slavilor, si care au lasat toponimele ca Vlahia, Vlasina, Vlahina, Blatnita, Vlahita,
Vlasia, Vlasca, Romania Planina, Stari Vlah, Montana, si altele asemanatoare.
Spre a doua jumatate a secolului al VI-lea, proto-bulgarii, de neam turanic, ce veneau de pe
Volga, sub conducerea hanului Asparuh, si i-au fortat pe bizantini sa le cedeze Moesia si
Transalpina. Bulgarii si romanii au avut temporar un destin comun in istoria medievala
timpurie contribuind in masura egala la formarea Imperiului romano-bulgar condus de
familia de origine romana a Asanestilor. Imperiul era de fapt un regat, denumit in
documentele vremii Romano-Bulgar sau Romano-Grec, si a durat intre anii 1187 si 1256.
Crestinandu-se, proto-bulgarii au format Primul Tarat Bulgar, care a ajuns la apogeul sau
teritorial in timpul tarului Samuil I cel Mare, cuprinzand majoritatea obstilor satesti ale
proto-romanilor, devreme ce se intindea de la Marea Adriatica la Marea Neagra, si de la
Tisa si Nistru pana in Macedonia. In timp, proto-bulgarii s-au amestecat cu slavii, formand
neamul slav al bulgarilor.

In secolul al X-lea existau mici formatiuni statale pe actualul teritoriu al Romaniei si al

Republicii Moldova, vasale ale Taratului bulgar. Atunci apar noi state care vor stirbi puterea
Taratului bulgar la nord de Dunare: Maghiarii, care se stabilesc in jurul anului 896 in
Panonia, de unde se intind dupa anul 1000 si asupra Muntilor Apuseni si a Transilvaniei, si
Cnezatul Kievean care incearca sa ajunga la gurile Dunarii si la Marea Neagra. Conform
legendarei cronici Gesta Hungarorum, Tuhutum, unul dintre cei sase conducatori ai
triburilor maghiare, a cucerit la rasarit de Muntii Apuseni voievodatul lui Gelu, pastrandu-l
pentru urmasii sai. in Bihor, Menumorut a acceptat suzeranitatea ungurilor. In 1002/3,
Gyula (Gyla/Jula), urmasul lui Tuhutum, s-a revoltat impotriva regelui maghiar Stefan I al
Ungariei, dar a fost infrant, iar principatul sau a intrat sub suzeranitatea Regatului Ungariei,
pastrand ca forma de organizare principatul. Denumirile voievozilor din Gesta Hungarorum
sunt socotite de istorici legendare, probabil inspirate de toponime (ca Maramuresul) sau de
substantive comune (Gyula inseamna capetenie in maghiara), dar cronica se inspira
dintr-un episod istoric real: cucerirea cnezatelor slavo-romane din Transilvania de catre
Maghiari.
Pe la 800, pecenegii, un popor turanic, se asezasera in zona dintre Bug si Dunare. Impreuna
cu ei venisera si uzii si onogurii, alte popoare turanice. De la onoguri, aliati cu maghiarii,
provine denumirea de unguri. In jur de 1000 apar si cumanii, inruditi cu pecenegii. Ei
ocupa sudul Cnezatului Kievean si teritoriile actualei Moldove si nord-estul Munteniei, numit
temporar si Cumania. Pecenegii si cumanii au organizat si campanii la sud de Dunare.
Cateva cuvinte din limba romana vin din cumana. Familia Basarabilor era, deasemenea, de
origine cumana. Micile cnezate sau jupanate romanesti se adapteaza noii situatii si devin
vasale ale noilor puteri. Aceste formatiuni prefeudale erau in general denumite Tari:
in Dobrogea: Tara Vicinei, Tara Cavarnei.
in Transilvania si Banat: Tara Oasului, Tara Marmatiei, Tara Crasnei, Tara Lapusului, Tara
Nasaudului, Tara Bihorului, Tara Motilor, Tara Zarandului, Tara Gurghiului, Tara Hategului,
Tara Cibinului, Tara Almajului, Tara Fagarasului, Tara Barsei, Tara Valcului, Tara Severinului.
in Moldova: Tara Strasinetului, Tara Onutului, Tara Bolohovenilor (Romanilor, de la Voloh =
roman in limbile slave orientale), Tara Dornei, Tara Moldovei (raul, la inceput, in jurul
cetatiilor Baia si Campulung), Tara Sorocai, Tara Lapusnei, Tara Barladnicilor, Tara
Brodnicilor, Tara Vrancei, Tara Tigheciului, Tara Ciubarciului.
in Oltenia si Muntenia: Tara Severinului, Tara Lovistei, Tara Gilortului, Tara Jalesului, Tara
Lotrului, Tara Campulungului, Tara Litva, Tara Vlahilor, Tara Muscelului ...
Numele unora dintre conducatorii lor s-au pastrat:
in Dobrogea: Dimitrie; Gheorghe; Tatos; Sacea; Sestlav.
in Transilvania (legendari): Gelu; Menumorut (in Bihor); Gyula; Kean.
2

in Banat (legendari): Glad; Ahtum; Chanadin (Chanadinus).

in Moldova: Costea; Olaha.
in Muntenia: Miselav; Seneslau; Negru Voda (legendar); Basarab I.
in Oltenia: Nicolae Basarab; Bezerenbam; Ioan; Farcas; Litovoi; Barbat; Basarab I.
In 1241, o mare invazie mongola, sub conducerea lui Batu-Han, nepotul lui Ginghis Han,
pustieste Europa si toate teritoriile locuite de romani. Mongolii formeaza un mare hanat pe
teritoriul vechiului Cnezat Kievean.
Marea invazie mongola, slabind puterea regatelor suzerane ale formatiunilor medievale
romanesti timpurii, a favorizat emanciparea acestora, care s-a efectuat sub egida celor mai
puternice dintre ele. Daca in Transilvania patura conducatoare s-a maghiarizat, trecand la
catolicism in urma persecutiilor religioase, ceea ce a provocat subjugarea tarilor
romanesti si includerea lor in comitatele unguresti sau sasesti n Tara Romaneasca si in
Moldova in schimb, conducatorii si-au pastrat credinta ortodoxa si limba vernaculara
romana, tarile fiind incluse in judetele Tarii Romaneasti sau in tinuturile Moldovei.
Formarea Transilvaniei
In anul 1003 devine partea Regatului Ungar, condus de un voievod. In secolului XII, incepe
colonizarea cu secui si cu sasi. Voievodatul era impartit in mai multe comitate (BelsSzolnok, Doboka, Kolozs, Torda, Fehr, Kkll, Hunyad) si districte (Tara Maramuresului,
Tara Fagarasului, Tara Barsei, Tara Hategului, Tinutul Secuiesc, Pamantul Craiescetc.).
Voievodatul a existat pana in 1526, cand a devenit independent (vezi Principatul
Transilvaniei). In 1765, Principatul a fost ridicat la rangul de Mare Principat, iar in 1867 a
fost inclus in Imperiul Austro-Ungar.
Banatul Timisoarei
Conducatorii Glad si Ahtum sunt probabil legendari, dar faptul ca tinutul Banatului era un
banat, si nu un simplu comitat, dovedeste ca beneficiase initial de o autonomie locala, ca si
celelalte banate ale regatului Ungar, ce se insirau de-a lungul hotarelor sudice ale acestuia.
Pentru a converti banatenii, romani si sarbi, la catolicism, regii maghiari favorizeaza la
Cenad (pe atunci Morisena, poate Muresana) ridicarea unei manastiri benedictine.
Formarea Dobrogei
In secolul X doi jupani isi declara independenta fata de bulgari: Gheorghe si Dimitrie.
In 1072, imparatul bizantin Nichifor Botaneiates l-a trimis pe generalul Nichifor Bryennos sa
il pedepseasca pe rasculatul Tatrys din sudul Dobrogei. Intre 1086-1091 se aflau in
Dobrogea Tatos, Sacea si Sestav.
3

In 1325, Balica, un boier dobrogean, isi declara independenta, formand Principatul romanobulgar de la Cavarna, care se intindea de la Silistra la mare si de la Muntii Macinului la
Burgas, incluzand orasele Harsova, Constanta, Varna si Mesembria. Principatul a fost intr-o
lupta continua cu bulgarii, bizantinii, turcii si tatarii, din acest motiv nu a rezistat decat
pana in 1388, cand sudul a fost cucerit de turci, iar nordul a intrat in componeta Tarii
Romanesti.
Formarea Tarii Romanesti
In 1241, tatarii distrug voievodatele lui Bezerenbam si Miselav. Sase ani mai tarziu, in 1247,
sunt mentionati in documentul numit Diploma Cavalerilor Ioaniti de catre regele Ungariei
voivevozii Litovoi (probabil fiul lui Bezerenbam) si Seneslau (probabil cel care a rezistat
invaziei tatare) si cnejii Ioan si Farcas. Procesul de constituire a statului medieval Tara
Romaneasca s-a desfasurat in doua etape.
In prima etapa (1277-1279), odata cu moartea lui Seneslau, Litovoi, voievod din zona
Olteniei, ocupa voievodatul sau si cnezatele lui Ioan si Farcas, refuzand sa mai dea tribut
ungurilor, dar este ucis in lupta, iar fratele sau, Barbat (este cel care incearca unificarea
cnezatelor), este luat prizonier. Pentru rascumpararea acestuia a fost platita o suma
importanta de bani, fapt care demonstreaza dezvoltarea economica a provinciei. Basarab I,
nepotul lui Barbat, este considerat intemeietorul Tarii Romanesi, deoarece este cel care
uneste aproape toate formatiunile din Oltenia si Muntenia si refuza sa mai plateasca tribut
ungurilor. Basarab I a eliberat provincia Basarabia de sub autoritatea tatarilor si a fost
alipita Tarii Romanesti. Basarab I este mentionat in izvoarele istorice cu titlul de mare
voievod si domn. Stapanirea asupra Banatului de Severin l-a adus pe Basarab I in conflict
cu regalitatea maghiara. In 1330, a avut loc batalia decisiva cand Carol Robert de Anjou,
regele Ungariei, porneste din Timisoara o campanie impotriva lui Basarab, ajungand la
Severin si apoi la Curtea de Arges. In drum spre casa, intr-un defileu din munti numit
Posada (locul exact nu a fost identificat), armata maghiara a fost inconjurata si infranta de
oastea romana. Carol Robert a fugit in Ungaria deghizat in hainele unei slugi de-ale sale.
A doua etapa a acestui proces s-a desfasurat sub urmasii lui Basarab I si a dus la
consolidarea statului: Nicolae Alexandru (1352-1364) si-a luat titlul de Singur stapanitor
(independent) si a intemeiat prima mitropolie a Tarii Romanesti, cu sediul la Curtea de
Arges (1359), iar Vladislav Vlaicu (1364-1377) a creat cancelaria domnesca, a batut
moneda proprie si a infiintat o a doua mitropolie ortodoxa cu sediul la Severin. In 1368 s-a
inteles cu regele maghiar pentru a normaliza situatia cu maghiarii, devenind vasal si
primind Banatul, Severinul si Fagarasul.
In legatura cu formarea Tarii Romanesti, traditia istorica vorbeste de descalecatul lui Negru
Voda, voievod din Tara Fagarasului.
Formarea Moldovei
4

Una dintre cele mai vechi mentiuni despre moldoveni este o inscriptie din secolul al XI-lea
din Sjonhem, din insula Gotland din Suedia. Inscriptia aminteste de moartea varegului
Rodfos la trecerea prin teritoriile vlahilor moldoveni (Blakumen ). O alta sursa este
povestea (saga) Eymundar din codexul Flateyjarbk in care se aminteste despre o alianta a
unui principe din Kiev cu vlahii si pecenegii in 1018-1019
In 1247, preotul franciscan Giovanni da Pian del Carpine se intalneste cu voievodul Olaha.
Diverse alte cronici amintesc despre evenimente istorice (secolul XIII) cu participarea
vlahilor din Tara Bolohovenilor, teritoriu aproximativ intre Prutul si Niprul de mijloc
(participarea la luptele cu Galitia sau Halicia sau Halici), Tara Brodnicilor, teritoriu intre
Prutul si Niprul de jos (participarea acestora la batalia de la Kalka) si Tara Berladnicilor,
teritoriu intre Siretul de jos si Nistru (tara ajunsa vecina cu episcopia Cumaniei de langa
zona Buzaului).
In 1285 tatarii ataca Transilvania in timpul regelui Vladislav al IV-lea, Cumanul. Conform
cronicii Moldo-ruse, Vladislav a cerut ajutor militar din partea Papei. Neprimind ajutor,
regele a utilizat trupe formate din romani ortodocsi localnici. Tatarii sunt batuti si alungati
din Transilvania si din partea de vest a Moldovei in cursul anului 1285, an in care este
intemeiata Moldova. Pe teritoriile eliberate este ales drept conducator Dragos datorita
ajutorului militar dat in bataliile cu tatarii. Dragos era dependent de regele Ungariei.
In 1324, Phintia de Mende, nobil din Regatul Ungariei, conduce o campanie impotriva
tatarilor. Conform unor cronici (de ex. cronica moldo-polona), in 1345, Ludovic I al Ungariei,
impreuna cu o parte din nobilimea din Transilvania, duce o campanie impotriva tatarilor.
Regele il lasa pe unul dintre participanti, Dragos, voievod maramuresan, in Moldova, acesta
facand o marca de aparare pentru Ungaria (varianta neconforma cu datele cronologice)
In 1359, un alt voievod din Maramures, Bogdan, trece Carpatii si ii alunga pe urmasii lui
Dragos, creand regatul medieval independent Moldova. Insemnele regalitatii apar in
manuscrise unde domnii au atat formule de adresare cat si imagini desenate sau pictate in
care apar cu coroana pe cap si cu semnele heraldice corespunzatoare.
Prima capitala a regatului Moldovei a fost la Baia.