Sunteți pe pagina 1din 1

Afar-i toamna

i eu astfel m uit din jet de gnduri,


Visez la basmul vechiu al znei Dochii,
n juru-mi ceaa crete rnduri-rnduri;
De odat-aud fonirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scnduri...
Iar mni subiri i reci mi-acopar ochi.